Romanya’da Türk Varlıkları ve Türk Olmak
Birkaç yıldan beri, geleneksel hale gelen, Sultanbeyli Belediyesi tarafından “Uluslararası İstanbulensis Şiir Festivali” düzenlemektedir.
Şiir Festival adını, dünyada sadece Sultanbeyli sınırları içerisindeki Aydos Ormanları’nda yetişen ve 1982 yılında İngiliz bilim insanı Brian Mathew tarafından yeni bir “çiğdem” çeşidi olarak dünyaya tanıtılan “İstanbulensis” çiçeğinden alıyor.
Sanatla edebiyatla ve şiirle birliğe, kardeşliğe ve dostluğa bir bütünleşmenin simgesi olarak, yedi yıldan beri şair, yazar ve Türk kültürüne adamış zatlarını etrafına toplar. Festival, adındaki uluslararası ifadesinin arkasını dolduruyor ve her yıl yurtdışından pek çok şairi misafir ediyor.
İstanbul Sultanbeyli Belediye Başkanı, sayın Hüseyin Keskin mesajında dediği gibi: “Birikimlerimizi paylaşmanın asıl güç olduğuna inanan bizlerin, tarihsel kodlarından gelen bu kadim bağ ebediyete kadar diri kalacak ve nesilden nesile aktarılacaktır.”
Festivalin her baskısında Romanya’ dan katılımcıların arasında Fatma Sadık, Gülten Abdula ve Hayat Memiş yer almışlardır. Festivalin bir özeliği vardır, genel ve sahne konuşmaların ardından her katılımcı okul, lise ve çevredeki halk insanlarla buluşma, kendi çalışmalarından bahsetmek ve konulan sorulara cevap vermektedir. Bunun çok ilginç ve verimli olduğunu görünüyor ve her yıl farklı tema altında düzenleniyor.
İki yıldan beri salgın sebebinden, senelerce düzenlenen “Uluslararası Şiir Festivali”, on-line üzerinden yapılmaya karar verildi.
Bu yıl, araştırmacı, yazar sayın Memet Mazak Ulusal ve Uluslararası bir çok festival, sempozyum ve organizasyonlar oluşturan ve Sultanbeyli Belediyesi’nin Kültür Müdürü olarak, on-line kanalıyla buluşma sohbetlerini Balkanlar’a ağırlık verilmeye karar verdi ve “Balkan varlıkları ve Türk olmak” başlığın altında sohbetler turnuvasına başlanmış oldu. Balkanlar’ı geze, geze Romanya’nın Karadeniz ile Tuna bölgesinden misafir konaklanmış oldu.
2 Şubat 2021 tarihinde saat 21.00 de canlı yayın programında üç kuşaktan oluşan, üç kadın: tıp doktoru, şair Hayat Memiş ( genç kuşak- Köstence bölgesi), Romanya Demokrat Türk Birliğin, Galati şube başkanı, araştırmacı Gülten Abdula-Nazare( üçüncü kuşak-Tuna bölgesi) ve ikinci kuşak- Türkiye, sunucu Zeynep Türkoğlu, buluşmuş oldular.
Sohbetin konuları, diğer Balkan ülkelerine göre, Köstence ve Tuna bölgesi civarında ayakta kalan varlıklarımız, ailemizin kökenleri, hangi seviyede Türk dili konuşuluyor, Türk dili eğitimi ne aşamadadır ve Romanya’da Türk olmak nasıl yaşatılıyor oldu.
Gülten Abdula sohbetin akışında, ilk noktanın altını çizerek şunları açıkladı: “Romanya’nın bir özeliği vardır. Herkes sorar neden Romanya’da azınlıklar o kadar rahat ve çok haklara sahipler? Cevap şudur: 1918 yılında, Büyük Romanya birleşince, kararnamenin bir maddesinde milli azınlıkların her konuda haklara sahiptiler altını çizilmiştir. Bakınız, etnik azınlık denmiyor, milli azınlık söyleniyor. Bu ne demek? Şu demektir: Romen millet arasında tarih boyu yaşamış, arkasını bir tarihe dayanmış, kültür, din varlıklarını yüzyıllar boyu yaşatmış bir millet yaşıyor, demektir. Onlara milli azınlıklar denilir, Türklerde dahil. Etnik azınlık kelimesine gelince, 1989 yılından sonra, hatta 1960 yıllarından gelen başka kimlik taşıyan kişiler, etnik azınlık oluşturullar. Bu sebepten yerli Türklere devlet bütçesinden para ayırılır ve bir millet vekili olmasına hak tanıtılır. İkinci noktada, Aşağı Tuna bölgesinde yaşamaya devam eden Türk varlıklarımızdan ve bu yıl Yunus Emre Yıllın anma etkinliklerimizden bahsettim.“
Hayat Memiş, Köstence bölgesinde var olan varlıklarından, okullarda Türkçe eğitimi, Romanya Demokrat Türk Birliğin genç kolun folklor ekibinden bahsetti ve Türk dilini aile içinde ve daha sonra eğitimi aldığını vurguladı. Şiiri ve Türklüğünü gururla savundu ve ailesine bu sevgiye aşıladığı için minnettar olduğunu çizdi.
Bu organizasyonu gerçekleştiren, her zaman kültürün yanında yer alan ve festivale destek veren Belediye Başkanını, kültür müdürlüğünü, şairlerimizi ve hazırlanmasına emeği geçen çalışma arkadaşları tebrik ediyoruz ve başarılar diliyoruz.
|
Valorile culturale şi ce înseamnă să fii turc în România
„Festivalul internaţional de poezie Istanbulensis” organizat în fiecare an de către primăria Sultanbeyli din Istanbul a devenit o tradiţie.
Denumirea acestui festival de poezie este dată după numele unei flori cunoscute în lume de “Istanbulensis”, ce creşte doar în pădurile Aydos din preajma districtului Sultanbeyli, în anul 1982 fiind prezentată ca specie de floare ce seamănă cu „şofranul” de către omul de ştiinţă britanic Brian Mathew.
Prima ediţie a acestui festival a avut loc în urmă cu şapte ani, ce este dedicat artei, poeziei şi literaturii turce, reunind anual poeţi, scriitori şi oameni iubitori de cultură turcă, simbol al prieteniei. Fiind un festival internaţional, găzduieşte în fiecare an mulţi invitaţi poeţi şi oameni de cultură din străinătate.
După cum a spus în mesajul său, primarul districtului Sultanbeyli din Istanbul, domnul Hüseyin Keskin: „Această legătură între culturi, care provine din cele mai vechi timpuri, va rămâne vie pentru totdeauna şi va fi transmisă din generaţie în generaţie iar împărtăşirea cunoştinţelor creează o adevărată putere pentru fiecare.”
La fiecare ediţie a festivalului au fost invitaţi ca reprezentanţi ai României şi s-au numărat printre participanţi doamnele: Fatma Sadık, Gülten Abdula şi Hayat Memiş. O caracteristică specifică acestui festival este că,după programul de desfăşurare a festivalului, fiecare participant se întâlneşte în şcoli cu elevi sau în săli de lectură cu oameni din comunitate, vorbindu-le despre activitatea culturală, răspunzând întrebărilor adresate. Se consideră de către participanţi că acest lucru este foarte eficient şi interesant ca şi organizarea festivalului sub o temă diferită în fiecare an.
Din cauza epidemiei, anul trecut şi, din păcate, şi anul acesta organizatorii „Festivalului internaţional de poezie” au luat decizia ca festivalul să aibă loc online.
Anul acesta, scriitorul Mehmet Mazak, organizator al numeroaselor festivaluri, simpozioane naţionale şi internaţionale şi, în calitate de manager cultural al districtului Sultanbeyli, realizează un program cu titlul „Valorile culturale şi ce înseamnă să fi turc in Balcani”, luând legătura cu reprezentanţii ţărilor din Balcani, prin intermediul canalului online. Turneul online început în Balcani s-a oprit în zona Mării Negre şi a Dunării de jos din România, unde erau aşteptaţi de două invitate la program.
Astfel, în data de 02 Februarie 2021 ora 21.00 are loc întâlnirea online în direct cu cele trei doamne din generaţii diferite: doctor şi poet,domnişoara Hayat Memiş, generaţia tânără din Constanţa, autor de carte, doamna Gulten Abdula-Nazare, Preşedintele sucursalei Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România din zona Dunării,( a treia generaţie), şi moderator doamna Zeynep Türkoğlu ( a doua generaţie) din Turcia.
Subiectele acestei întâlniri s-au brodat pe marginea păstrării şi promovării valorilor culturale şi lingvistice, comparativ cu celelalte comunităţi turceşti din Balcani, existenţa vestigiilor istorice din perioada otomană atât în zona Mării Negre, respectiv zona Constanţa cât şi în zona Dunării, la ce nivel se vorbeşte limba turcă şi în ce stadiu se află învăţământul în limba turcă, locul de origine al părinţilor şi ce înseamnă să fii turc în România.
Pe parcursul conversaţiei, Gulten Abdula, a punctat primul subiect dând următoare explicaţie: „România are o caracteristică aparte. Toţi pun întrebarea de ce minorităţile din România au atât de multe drepturi şi libertăţi? Iar răspunsul este acesta: Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din data de1 decembrie 1918., când s-a format România Mare într-unul din puncte se specifica :„Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Există egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.”
Deci, aceste popoare conlocuitoare sunt minorităţile naţionale de azi. Un popor care a trăit de-a lungul istoriei în mijlocul poporului majoritar român care are în spate o istorie şi a supravieţuit de secole cu bunurilor sale cultural, lingvistice şi religioase. Printre ei suntem şi noi, turcii. În ceea ce priveşte expresia „minoritate etnică” se referă la persoanele care pot avea aceiaşi identitate sau diferită de cea a minorităţilor naţionale existente, dar care au venit în România fie după 1960, fie după 1989. De aceea minorităţilor naţionale aşa cum a fost prevăzut şi în Rezoluţia de la Alba Iulia, li se acordă fonduri din bugetul de stat, li se acordă dreptul de a avea un deputat în Parlamentul ţării şi toate celelalte libertăţi”. Un alt subiect pe care l-a dezbătut Gulten Abdula, a fost despre activităţile care promovează cultura, tradiţiile, obiceiurile şi păstrarea identităţii turcilor şi despre acţiunile din anul acesta dedicate „Anului Yunus Emre” în regiunea Dunărea de Jos.
Despre valorile culturale şi despre orele de limba turcă în învăţământul din Dobrogea a relatat Hayat Memiş, menţionând despre activităţile culturale şi despre echipele de dansuri folclorice ale Uniuni Democrate Turce din România. Întrebată fiind, de unde a învăţat să vorbească atât de perfect limba turcă şi de unde pasiunea pentru poezie şi cultura turcă, Hayat Memiş a mulţumit în primul rând părinţilor şi familiei care au vorbit în casă limba turcă şi i-au insuflat pasiunea pentru promovarea identităţii sale culturale, la fel şi unui om care i-a insuflat mândria de a fi turc.
Felicitări şi succes în continuare, iubitorilor de cultură şi susţinătorilor acestui festival, primarul şi directorul culturii al districtului Sultanbeyli, şi pe cei care au contribuit la pregătirea şi organizarea acestui program.
|