♦ Cuprins ♦ İçindekiler ♦ Contents ♦


Uluslararası Anadil Günü

21 Şubat Uluslararası Anadil Günü kutlanılır. Uluslararası Anadil Günü UNESCO tarafından 17 Kasım 1999'da 21 Şubat olarak açıklanmıştır.
Uluslararası Anadil Günü'nün asıl adı Anadil Hareketi Günü'dür. Bu gün Bengali Dili Hareketi için Banglades polisi ile çatışan Bangladesli üniversite ögrencilerinin öldürülmesinin yıldönümü olarak kutlanmaktaydı.
Uluslararası Anadil Günü her yıl UNESCO üyesi ülkeler tarafından kutlanmaktadır. Bunun savunucuları çokdilliliği de savunmaktadır.
Türkçe anadilimizi korumak borcumuzdur.

Două proiecte culturale vor marca 10 ani de la semnarea Parteneriatului Strategic România – Turcia

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a avut o întrevedere cu ambasadoarea Republicii Turcia în România, E.S. Füsün Aramaz, în data de 8 februarie. Discuţiile s-au axat în principal pe dialogul cultural dintre cele două state şi pe proiectele bilaterale care vor marca împlinirea unui deceniu de la semnarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Turcia.
Astfel, prin intermediul relaţiilor diplomatice, două clădiri importante de patrimoniu naţional din judeţele Tulcea şi Constanţa, reprezentând edificii de cult mahomedan, vor fi restaurate. Este vorba despre geamia Hunkâr din Constanţa şi geamia Mahmut Yazıcı din Isaccea. Administrarea proiectului pentru restaurarea celor două moschei va fi gestionată de către Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA).
În cadrul întrevederii dintre cei doi oficiali, a fost reluată tema schimbului de experienţă între experţii în restaurarea covoarelor, turci şi români, care a fost sistat din cauza pandemiei. În timpul dialogului bilateral s-a stabilit că, aşa cum reiese din cadrul unui comunicat de presă, „pentru a marca aniversarea a 10 ani de parteneriat strategic între cele două ţări prietene, Ambasada Republicii Turcia la Bucureşti, cu susţinerea Ministerului Culturii, va organiza un concert de muzică clasică şi o expoziţie de pictură care să evidenţieze orientalismul din Şcoala Românească de la Balcic. Astfel, patrimoniul cultural, dar şi expresiile artistice contemporane sunt valorificate pe teritoriul ţării noastre.”
Ministerul Culturii va reveni cu mai multe informaţii, după definitivarea programului acţiunilor pentru marcarea a 10 ani de Parteneriat Startegic dintre România şi Republica Turcia.

Iki kültür projesi Romanya–Türkiye Stratejik Ortaklığının imzalanmasının 10’uncu Yıldönemine damgasına vuracak

Kültür Bakanı Bogdan Gheorghiu, Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsün Aramaz ile 8 Şubat tarihinde bir araya geldi. Görüşmelerde ağırlıklı olarak iki ülke arasındaki kültürel diyalog ve Romanya ile Türkiye arasında Stratejik Ortaklığın imzalanmasının onuncu yıldönümünü kutlayacak ikili projeler üzerinde duruldu. Böylece, diplomatik ilişkiler yoluyla, Tulcea ve Köstence ilçelerindeki Müslüman dini yapıları temsil eden iki önemli ulusal miras binası restore edilecek.
Bunlar Köstence’deki Hunkâr Cami ve Isaccea’daki Mahmut Yazıcı Camiidir. İki caminin restorasyonuna ilişkin projenin idaresi Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı (TİKA) tarafından yürütülecektir. İki yetkili arasında yapılan görüşmede, salgın nedeniyle durdurulan Türk ve Römen arasında halı restorasyonu uzmanları deneyim alışverişi konusu yeniden gündeme geldi.
İkili diyalog sırasında yapılan basın açıklamasına göre, “Türkiye Cumhuriyeti’nin Bükreş Büyükelçiliği’nin Kültür Bakanlığı’nın desteğiyle iki dost ülke arasındaki stratejik ortaklığın 10’uncu yıldönümü münasebetiyle Balçik’taki Romanya Okulunun oryantalizmini vurgulayan bir klasik müzik konseri ve resim sergisi düzenleyecek. Bu nedenle, kültürel mirasın yanı sıra çağdaş sanatsal ifadeler de ülkemizin topraklarında sermayeye dönüştürülüyor. “
Kültür Bakanlığı, Romanya ile Türkiye Cumhuriyeti arasında 10 yıllık Startegic Ortaklığı münasebetiyle eylem programını tamamladıktan sonra daha fazla bilgi ile geri dönecek.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Noul coordonator TIKA Bucureşti oaspete al liderilor UDTR

Preşedintele UDTR, ing. Fedbi Osman, şi secretarul general, prof. Ervin Ibraim, l-au primit pe noul coordonator al Biroului TIKA Bucureşti, Hasan Burak Ceran, la sediul central al uniunii din Constanţa, în data de 12 februarie. La discuţii au mai luat parte: preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet, preşedinta comisiei de cultură, prof. Serin Türkoğlu, preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman şi speakerul Radio T, Derya Halil. În cadrul întrevederii au fost abordate aspecte privind: predarea limbii turce în laboratoarele utilate de TIKA în judeţele Constanţa şi Tulcea, organizarea concursurile şcolare de limba turcă şi religie islamică, activităţile culturale derulate în cadrul Centrului de Educaţie şi Cultură Turcă şi programele Radio T. Detaliile despre laboratoarele de limba turcă din judeţul Constanţa au fost prezentate de preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet. În prezent, orele de limba turcă maternă se desfăşoară, în judeţul Constanţa, în 60 de laboratoare renovate şi dotate cu mobilier şi material didactic de Biroul de la Bucureşti al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA). Potrivit afirmaţiilor reprezentanţilor TIKA, în judeţul Tulcea au fost dotate 6 laboratoare în care se predă limba turcă maternă. Despre activităţile culturale şi cursurile de limba turcă organizate în cadrul Centrului de Educaţie şi Cultură Turcă a vorbit preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman. Coordonatorul CECT a specificat că în cadrul Centrului de Educaţie şi Cultură Turcă inaugurat în 2019 îşi desfăşurau pregătirea ansamblurile folclorice, Şirinler, Fidanlar şi Delikanlılar şi s-au predat cursuri de limba turcă precum şi de limba română, dar în condiţiile pandemiei acestea au fost anulate.
Noul coordonator al Biroului TIKA Bucureşti, Hasan Burak Ceran, s-a interesat de programele difuzate de Radio T precum şi de tipul de emisiuni producţie proprie. Directorul Radio T, Ervin Ibraim, a precizat că Radio T emite în limbile turcă şi română în intervalul orar 5.00-14.00 şi că programele pot fi accesate şi pe internet la noua adresă www.radiot.ro.
Hasan Burak Ceran este de profesie inginer constructor şi a mai coordonat birourile Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA) din Serbia şi Kosovo.

Yeni TİKA Bükreş koordinatörü Romanya Demokrat Türk Birliği’ni ziyaret etti

Romanya Demokrat Türk Birliği Başkanı Müh. Fedbi Osman ve Genel Sekreter Prof. Ervin Ibraim, bugün TİKA Bükreş Bürosu’nun yeni koordinatörü Hasan Burak Ceran ile birliğin Köstence’deki genel merkezinde bir görüşme yaptı. Toplantıda TİKA tarafından donatılan sınıflarda Türkçe öğretimi, Türk dili ve İslam dininde okul yarışmaları, Türk Eğitim ve Kültür Merkezi bünyesinde yürütülen kültürel etkinlikler ve Radyo T programları ile ilgili konular ele alındı. Köstence İlçesindeki Türkçe laboratuarları ile ilgili detaylar eğitim komisyonu başkanı Prof. Vildan Bormambet tarafından sunuldu. Halihazırda Köstence İlçesinde, Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı (TİKA) Bükreş Ofisi tarafından yenilenen mobilya ve öğretim malzemeleri ile donatılmış 60 laboratuvarda anadili Türkçe dersleri verilmektedir. TİKA temsilcilerinin açıklamalarına göre, Tulcea ilçesinde ana dilin öğretildiği 6 laboratuar donatıldı. Türk gençlik komisyonu başkanı Harun Osman, Türk Eğitim ve Kültür Merkezi’nde kültürel etkinlikler ve Türkçe kursları hakkında konuştu. CECT koordinatörü, 2019 yılında hizmete giren Türk Eğitim ve Kültür Merkezi bünyesinde, Şirinler, Fidanlar ve Delikanlılar gibi halk grupların çalışmaları yanısıra Römence ve Türkçe kursları gelişiyordu ancak pandemi koşullarında iptal edildiğini belirtti. TİKA Bükreş Ofisi’nin yeni koordinatörü Hasan Burak Ceran, Radyo T’nin yayınladığı programlarla ilgilendi Radyo T’nin yöneticisi Ervin Ibraim, Radyo T’nin 5.00–14.00 saatleri arasında Türkçe ve Romence yayın yaptığını belirtti. Programlara internet üzerinden yeni radiot.ro adresinden de erişilebilir. Katılanlar ise: Romanya Demokrat Türk Birliği Eğitim Komisyon başkanı Vildan Bormambet, Kültür Komisyon Başkanı Serin Türkoğlu, Gençlik Komisyon başkanı Harun Osman ve Radyo T sunucusu Derya Halil oldu.
TİKA Bükreş Ofisi’nin yeni koordinatörün mesleği ise inşaat mühendisidir ve Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı’nın (TİKA) Sırbistan ve Kosova’daki ofislerini de koordine etmiştir.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Întrevedere între deputatul Iusein Ibram şi coordonatorul TIKA Bucureşti

Noul coordonator al Biroului Bucureşti al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă -TIKA, Hasan Burak Ceran, a fost primit la Camera Deputaţilor de parlamentarii, Iusein Ibram şi Varol Amet, în data de 22 februarie. Reprezentanţii UDTR şi UDTTMR în Parlamentul României s-au întâlnit pentru prima dată cu noul coordonator al Biroului TIKA Bucureşti, de la începutul activităţii sale în ţara noastră, la începutul lunii februarie. În centrul discuţiilor s-au aflat proiectele derulate până în prezent de TIKA în România şi în special, cele aflate în desfăşurare. În cadrul discuţiilor, noul coordonator a precizat că activitatea sa se va concentra pe finalizarea proiectelor începute în mandatul fostului coordonator, Yasemin Melez Biçer.
Potrivit declaraţiei deputatului Iusein Ibram, Hasan Burak Ceran, a propus ca în viitor, proiectele Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă - TIKA să fie realizate şi cu sprijinul financiar al autorităţilor române, astfel încât să poată fi incluse ca parte a programelor de cooperare bilaterală turco-română.
Noul coordonator al Biroului Bucureşti al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă TIKA, Hasan Burak Ceran, are o experienţă de 12 ani în cadrul TIKA şi de 5 ani în birourile agenţiei din Balcani. În anul 2016 şi-a desfăşurat activitatea în Serbia, iar în perioada 2017-2020 în Kosovo.

Milletvekili İusein İbram ile TİKA Bükreş koordinatörü arasında görüşme

Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı TİKA’nın Bükreş Bürosu’nun yeni koordinatörü Hasan Burak Ceran, 22 Şubat’ta Milletvekilleri İusein Ibram ve Varol Amet tarafından Meclis’te kabul edildi. Romanya Parlamentosun’daki R.D.T.B. ve RMTTDB temsilcileri, Şubat ayı başında faaliyete geçtiği TİKA Bükreş Ofisi’nin yeni koordinatörü ile ilk kez bir araya geldi. Tartışmaların merkezinde TİKA’nın Romanya’da bugüne kadar gerçekleştirdiği projeler ve özellikle devam eden projeler yer aldı. Görüşmelerde yeni koordinatör, faaliyetinin eski koordinatör Yasemin Melez Biçer’in görev süresi boyunca başlatılan projelerin tamamlanmasını öngördüğünü belirtti. Milletvekili İusein Ibram’ın açıklamasına göre Hasan Burak Ceran, ileride Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı’nın projelerinin Romanya yetkililerinin mali desteği ile hayata geçirilmesini önerdi ve Türk-Romanya ikili işbirliği programlarının bir parçası olmasını dile getirdi.
Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı TİKA Bükreş Ofisi’nin yeni koordinatörü Hasan Burak Ceran 12 yıllık deneyime sahip ve Ajansın Balkanlar’daki ofislerinde 5 yıl tecrübesi vardır. 2016’da Sırbistan’da ve 2017-2020’de Kosova’da faaliyet gösterdi.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Regaip Kandili

Kandiller zincirinin ilk halkası olan Regaip Kandilindeki “Regâip” kelimesi, Arapça bir kelime olan “re-ğa-be” kökünden gelmektedir. “re-ğabe”, kelime olarak, elde edilmesi arzu edilen değerler, herhangi bir şeyi istemek, arzulamak, ona karşı meyletmek ve onu elde etmek için çaba sarf etmek demektir.
Osmanlı padişahı II.Selim döneminde (1566-1574) camiler aydınlatılıp minarelerde kandiller yakılarak kutlandığı için bu gecelere kandil geceleri denilmiştir.
Regaip kandili bilhassa 18. asırda, tekke ve zaviyelerde gösterişli törenlerle kutlanmış, tasavvuf ehli olan şairlerce bu gece için “regâibiye” denilen şiirler yazılmıştır. Regâib gecelerinde dua etmek, tevbe ve istiğfarda bulunmak, bu geceyi kutsal kabul ederek çeşitli ibâdetlerle geçirmek, genel olarak alimler arasında kabul görmüştür.
Hicri takvime göre, yedinci ay olan Recep ayının, Müslümanlar arasında kutsal kabul edilen ilk cuma gecesi Regaip Kandilidir. Bu gecede Yüce Allah’ın rahmet, bağış ve yardımlarının dağıtıldığına inanılır. Diğer bir ifadeyle bu ümit ve inançla Yüce Allah’a ibadet edilir. Kur’an’da haram aylar diye anılan dört aydan bir tanesi Recep ayıdır. “Haram Aylar” kavramına gelince kameri aylardan Zi’l-Ka’de, Zi’lHicce, Muharrem ve Recep aylarıdır. İnsanların güven içinde Hac ibadetini yapabilmeleri için “Haram aylar” ile ilgili hükümler ta Hz. İbrahim (a.s.) zamanında konulmuştur. Hz. İbrahim (a.s.) ve oğlu Hz. İsmail (a.s.) den bu hükümleri alan halk onları devam ettirmiştir. Bu sebeple Cahiliyye döneminde haram aylara girildiği zaman bunların kutsallığına karşı gösterilmesi gereken saygının bir işareti olarak insanlar savaşmaktan ve her türlü saldırıdan kaçınırlardı.
İslam dini ulaştığı toplumlarda prensip olarak var olan iyi ve güzel uygulamalara dokunmaz. Aslı Hz. İbrahim (a.s.)’e dayanan temel amacından uzaklaştırılmış olsa da bu aylarda savaşmamak gibi güzel uygulamaları İslam dini sürdürmüş, bu aylarda kendilerine savaş açılmadığı sürece Müslümanlar müşriklerle savaşa girmemişlerdir. Kur’an-ı Kerim’de Haram Aylara saygı gösterilmesi emri vardır. (Maide, 5/2 ve 97.ayetlerindeki “haram ay” ifadesi ile Muharrem, Zilkade, Zilhicce ve Recep aylarından her biri kastedilmektedir.)
Ayrıca bu aylarda büyüklerin gönülleri alınmalı, eş ve dostlarımızın hatırları sorulmalı, garipler aranmalı, sofralarımıza davet edilmeli, yetimler gözetilmeli, yardıma muhtaç kimselere yardım edilmelidir. Aramızdaki kırgınlıklar, dargınlıklar, şahsi çıkar hesapları bir tarafa bırakılmalı, hoşgörü, kardeşlik ve birlik-beraberlik içerisinde olunmalıdır.
Romanya’da Regaip Kandili tüm camilerde kutlanıyor. Romanya Demokrat Türk Birliği, Mangalia, Lazu, Techirghiol, Tuzla, ve Cumpăna camii cemaatlerine, ikramlarda bulundu. Üç ayları ve Regaip Kandillerini kutluyor, Allah yaptığımız tüm ibadetleri ve hayırları kabul etsin.

Hazırlayan:

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

România şi Turcia prezente la exerciţiul multinaţional Poseidon 21

Primul exerciţiu militar multinaţional organizat în acest an în Marea Neagră, Poseidon 21,a fost organizat de Forţele Navale Române în perioada 26 februarie-6 martie şi a reunit peste 700 de militari din forţele NATO. Gruparea NATO SNMCMG2 a fost alcătuită din nava-comandant TCG „Sokullu Mehmet Paşa” (Turcia), dragorul maritim „Locotenent Lupu Dinescu” (România), vânătoarele de mine ESPS „Tajo” (Spania) şi TCG „Ayvalık” (Turcia). Militari români şi străini, au utilizat 13 nave militare, 9 aparate de zbor, o autospecială de intervenţie pirotehnică şi un robot subacvatic telecomandat.
Deschiderea oficială a Exerciţiului multinaţional „Poseidon 21” a avut loc în data de 27 februarie, la Terminalul Pasageri din portul Constanţa, în prezenţa Şefului Statului Major al Apărării, general-locotenent Daniel Petrescu, şi a Şefului Statului Major al Forţelor Navale, contraamiral Mihai Panait.
Potrivit unui comunicat de presă al Forţelor Navale Române, „exerciţiul „Poseidon 21” este cuprins în Programul NATO de instruire multinaţională consolidată/ întrunită (CJET –Combined Joint Enhanced Training), un concept complex, destinat instruirii forţelor Aliate, care a fost propus de România la Summit-ul NATO de la Varşovia, în anul 2016, pentru întărirea măsurilor de securitate pe flancul sud-estic european, precum şi pentru a asigura prezenţa continuă a forţelor Aliate în regiunea Mării Negre.”
Comandamentul Flotei din Constanţa a condus activităţile de instruire planificate pe mare, pe uscat şi în aer, în care au fost integrate forţe şi mijloace din Bulgaria, Franţa, Grecia, România, Spania, Statele Unite ale Americii şi Turcia. „Poseidon 21” a avut un grad de complexitate ridicat şi a urmărit utilizarea optimă a capabilităţilor NATO pentru consolidarea capacităţii de reacţie rapidă a Alianţei, în contextul schimbărilor continue ale mediului de securitate.
Scenariul exerciţiului militar a cuprins secvenţe întrunite de luptă împotriva ameninţărilor subacvatice, în care au fost aplicate proceduri operaţionale NATO de cercetare hidrografică, de identificare şi neutralizare a minelor marine şi a dispozitivelor explozive improvizate, secvenţe combinate de luptă împotriva aviaţiei inamice, a navelor de suprafaţă şi a submarinelor, precum şi manevre de remorcare a unei nave avariate, de reaprovizionare pe mare şi de acordare a primului ajutor.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

21 Februarie: Ziua Internaţională a Limbii Materne

Această zi a fost proclamată Ziua Internaţională a Limbii Materne în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO din 17 noiembrie 1999. Cu acest prilej, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea bogatei diversităţi culturale prin promovarea limbilor materne ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între diferite popoare. Potrivit site-ului oficial al ONU, la 21 februarie 1952, studenţii ce demonstrau pentru recunoaşterea limbii lor materne ”bangla”, drept una dintre cele două limbi ale Pakistanului de atunci, au fost împuşcaţi de forţele de poliţie din Dhaka, capitala actualului stat Bangladesh.
Pentru a stimula dezvoltarea durabilă, elevii trebuie să aibă acces la educaţia în limba lor maternă, dar şi în alte limbi străine. Doar stăpânind prima limbă sau limba maternă abilităţile de bază privind cititul, scrisul şi numărarea vor putea fi dobândite. Totodată, limbile locale, în special cele minoritare şi autohtone, transmit culturi, valori şi cunoştinţe tradiţionale, jucând astfel un important rol în promovarea unui viitor durabil.
Totodată, această zi susţine Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 4.6 privind educaţia din Agenda 2030, subliniind importanţa limbilor adecvate de instruire, respectiv folosirea limbilor materne în primii ani de şcoală. Acest fapt facilitează accesul la educaţie şi promovează în acelaşi timp, echitatea, pentru grupurile de populaţie care vorbesc limbi minoritare şi autohtone, în special a fetelor şi femeilor, şi totodată, îmbunătăţeşte calitatea educaţiei şi procesul de învăţare prin înţelegere şi creativitate, şi nu prin memorare.
Limba maternă şi cultura sunt componente esenţiale în procesul de definire a unei minorităţi naţionale. Însuşirea limbii materne, precum şi utilizarea ei ca mijloc de comunicare contribuie la conservarea şi perpetuarea identităţii fiecărei minorităţi. Există obiceiuri, există tradiţii care se păstrează şi se transmit mai departe, dar limba maternă se poate pierde foarte uşor, dacă nu este învăţată şi vorbită în familie ori dacă nu este studiată şi exersată în şcoală.
În 2000, Ziua Internaţională a Limbii Materne a fost celebrată pentru prima oară de Organizaţia Naţiunilor Unite. La 16 mai 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a invitat statele membre „să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii”. Prin aceeaşi rezoluţie, Adunarea Generală a proclamat 2008 ca ”Anul Internaţional al Limbilor Materne”, pentru a promova unitatea în diversitate şi înţelegerea internaţională, prin multilingvism şi multiculturalism.
Limbile materne sunt cele mai puternice instrumente de conservare şi dezvoltare a patrimoniului mondial material şi imaterial. Toate acţiunile întreprinse în vederea propagării limbilor materne vor servi atât la încurajarea diversităţii şi a educaţiei multilingvistice, cât şi la dezvoltarea conştientizării depline a tradiţiilor lingvistice şi culturale din întreaga lume şi să inspire, totodată, solidaritate bazată pe înţelegere, toleranţă şi dialog.

Sursa: agerpres.ro

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Evoluţia comunităţii turco-tătare din Dobrogea după 1878

Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa administrativ teritorială a României prin Tratatul de la Berlin, încheiat în urma Războiului din anii 1877-1878, mai precis, la 1/13 iulie 1878.

S-a procedat la retrogradarea proprietăţilor familiilor turco-tătare care s-au refugiat în timpul războiului. Dezvoltarea economică a întregii regiuni, prin construirea Podului de la Cernavodă şi a Portului Constanţa, ambele datorate inginerului Anghel Saligny, a făcut să se stabilizeze comunităţile rurale, dar mai ales urbane. Relaţiile diplomatice cu Turcia au susţinut acest efort. Tratatele economice şi comerciale au fost rodul demersurilor diplomatice. Dobrogea a constituit dintotdeauna o zonă de tampon între marile puteri din această parte a lumii. În vechime, era un popas pe calea marilor migraţii, căci am putut constata, din paginile de mai sus, că se crease un asemenea drum pe direcţia Nord-Sud, pe care se scurgeau toate valurile populaţiilor nomade. După re-confirmarea puterii Imperiului Otoman, în secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, Dobrogea a devenit, cum spuneam, zonă de tampon şi de confruntări între marile puteri, cu rezultate dezastruoase, deseori, pentru populaţia locală. După Războiul Ruso-Turc din 1812, Rusia anexează Basarabia, pământ românesc, până atunci, dar integrat ca provincie în marile imperii. În felul acesta, Dunărea a devenit frontieră cu Turcia, deci o zonă sensibilă. Atunci a avut loc un interesant schimb, de populaţii între sultanul turc şi ţarul rus:

S-au adăugat la acestea deplasările masive ale ruşilor lipoveni, care nu au vrut să adere la schimbările propuse de autorităţile ecleziastice în calendarul şi în oficierea cultului creştin din Rusia şi din alte ţinuturi ortodoxe. Respectivele comunităţi au rămas creştini de rit vechi, stabiliţi în sate din Tulcea şi Constanţa, mai ales în Delta Dunării, ca pescari şi crescători de animale.

Populaţia turcă a redevenit majoritară în Dobrogea:

1879 (Statistica etnografică a lui Ubicini)
271 sate
134.662 musulmani
87.900 creştini
1880 (Statistica lui Lorenz Diefenbach)
Dobrogea de Nord
56.000 mahomedani
54.000 creştini
1900 (Statistica lui M.D. Ionescu)
Judeţele Constanţa şi Tulcea
40.626 turci crimeeni şi oguzi
120.015 români (74.792 – jud. Constanţa; 45.223 – jud. Tulcea)
1911 (Statistică oficială)
turci: 35.922 (10,19% din totalul populaţiei), dintre care:
  • 10.836 (3,16%) – oguzi
  • 25.086 (7,3%) – turci crimeeni (tătari)
români: 186.334 (57% din totalul populaţiei)
1913 (Statistica oficială)
turci: 41.442 (21% din populaţie), dintre care:
  • 20.092 – oguzi
  • 21.350 – turci, crimeeni
români: - 164.508 (79%)
1930 (Recensământ oficial)
Judeţele Constanţa, Tulcea, Durostor, Caliacra
turci: 177.122, dintre care:
  • 154.772 – oguzi
  • 22.141 – turci crimeeni (tătari)
români: 260.629

Se observă înmulţirea familiilor de oguzi, pe când cele ale tătarilor rămân oarecum constante numeric.

Fluctuaţiile cifrice au mai multe explicaţii: fenomenul migraţiilor, schimbarea structurilor administrative, colonizările cu elemente româneşti etc.
Una dintre consecinţele pătrunderii populaţiei româneşti în mediul rural (unde existaseră, de fapt, dintotdeauna, dar în număr mai mic) a fost schimbarea toponimelor.

Astăzi, s-a revenit la vechile denumiri turco-tătare, mai ales că unele traduceri erau greşite: Cogealac nu însemna „Bătrân”.

Trebuie să adăugăm, însă, că epocile istorice anterioare, când Imperiul Turcesc a acordat o importanţă mai mare Dobrogei (care, mult timp, a fost considerată o provincie periferică, neînsemnată, a Imperiului), fenomenul a funcţionat şi în sens invers. Pe fondul reorganizării administrative şi economico-sociale a ţinutului, satele româneşti existente de mult timp în Dobrogea, mai ales în Munţii Măcinului, la gurile Dunării şi pe malul drept al Dunării, au început să fie redenumite ca toponime turceşti:

Alte sate româneşti, precum Bârleni, Filipeşti (Dunavăţul de astăzi), Şontea (azi, Mila 23), Tatomireşti (Tatanir, de astăzi) sau au pierit cu totul, sau au fost rebotezate cu nume turceşti sau chiar cu nume slave, acestea din urmă conferite de populaţia lipoveană, devenită majoritară în multe asemenea aşezări.
În lumina celor mai noi recensăminte oficiale (2011), populaţia turco-tătară se află în creştere numerică, deşi fenomenul deplasării spre Turcia modernă este consemnat aproape la fel de viu ca în anii de după evenimentele româneşti din 1989:

Recensământul din anul 2002 dăduse o cifră ceva mai mică – 32.596 turco-tătari – în toată România, faţă de 50.989 turco-tătari, în 2011, numai în Dobrogea.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Romanya’da Türk Varlıkları ve Türk Olmak

Birkaç yıldan beri, geleneksel hale gelen, Sultanbeyli Belediyesi tarafından “Uluslararası İstanbulensis Şiir Festivali” düzenlemektedir.

Şiir Festival adını, dünyada sadece Sultanbeyli sınırları içerisindeki Aydos Ormanları’nda yetişen ve 1982 yılında İngiliz bilim insanı Brian Mathew tarafından yeni bir “çiğdem” çeşidi olarak dünyaya tanıtılan “İstanbulensis” çiçeğinden alıyor.
Sanatla edebiyatla ve şiirle birliğe, kardeşliğe ve dostluğa bir bütünleşmenin simgesi olarak, yedi yıldan beri şair, yazar ve Türk kültürüne adamış zatlarını etrafına toplar. Festival, adındaki uluslararası ifadesinin arkasını dolduruyor ve her yıl yurtdışından pek çok şairi misafir ediyor.
İstanbul Sultanbeyli Belediye Başkanı, sayın Hüseyin Keskin mesajında dediği gibi: “Birikimlerimizi paylaşmanın asıl güç olduğuna inanan bizlerin, tarihsel kodlarından gelen bu kadim bağ ebediyete kadar diri kalacak ve nesilden nesile aktarılacaktır.”
Festivalin her baskısında Romanya’ dan katılımcıların arasında Fatma Sadık, Gülten Abdula ve Hayat Memiş yer almışlardır. Festivalin bir özeliği vardır, genel ve sahne konuşmaların ardından her katılımcı okul, lise ve çevredeki halk insanlarla buluşma, kendi çalışmalarından bahsetmek ve konulan sorulara cevap vermektedir. Bunun çok ilginç ve verimli olduğunu görünüyor ve her yıl farklı tema altında düzenleniyor.
İki yıldan beri salgın sebebinden, senelerce düzenlenen “Uluslararası Şiir Festivali”, on-line üzerinden yapılmaya karar verildi.
Bu yıl, araştırmacı, yazar sayın Memet Mazak Ulusal ve Uluslararası bir çok festival, sempozyum ve organizasyonlar oluşturan ve Sultanbeyli Belediyesi’nin Kültür Müdürü olarak, on-line kanalıyla buluşma sohbetlerini Balkanlar’a ağırlık verilmeye karar verdi ve “Balkan varlıkları ve Türk olmak” başlığın altında sohbetler turnuvasına başlanmış oldu. Balkanlar’ı geze, geze Romanya’nın Karadeniz ile Tuna bölgesinden misafir konaklanmış oldu.
2 Şubat 2021 tarihinde saat 21.00 de canlı yayın programında üç kuşaktan oluşan, üç kadın: tıp doktoru, şair Hayat Memiş ( genç kuşak- Köstence bölgesi), Romanya Demokrat Türk Birliğin, Galati şube başkanı, araştırmacı Gülten Abdula-Nazare( üçüncü kuşak-Tuna bölgesi) ve ikinci kuşak- Türkiye, sunucu Zeynep Türkoğlu, buluşmuş oldular.
Sohbetin konuları, diğer Balkan ülkelerine göre, Köstence ve Tuna bölgesi civarında ayakta kalan varlıklarımız, ailemizin kökenleri, hangi seviyede Türk dili konuşuluyor, Türk dili eğitimi ne aşamadadır ve Romanya’da Türk olmak nasıl yaşatılıyor oldu.
Gülten Abdula sohbetin akışında, ilk noktanın altını çizerek şunları açıkladı: “Romanya’nın bir özeliği vardır. Herkes sorar neden Romanya’da azınlıklar o kadar rahat ve çok haklara sahipler? Cevap şudur: 1918 yılında, Büyük Romanya birleşince, kararnamenin bir maddesinde milli azınlıkların her konuda haklara sahiptiler altını çizilmiştir. Bakınız, etnik azınlık denmiyor, milli azınlık söyleniyor. Bu ne demek? Şu demektir: Romen millet arasında tarih boyu yaşamış, arkasını bir tarihe dayanmış, kültür, din varlıklarını yüzyıllar boyu yaşatmış bir millet yaşıyor, demektir. Onlara milli azınlıklar denilir, Türklerde dahil. Etnik azınlık kelimesine gelince, 1989 yılından sonra, hatta 1960 yıllarından gelen başka kimlik taşıyan kişiler, etnik azınlık oluşturullar. Bu sebepten yerli Türklere devlet bütçesinden para ayırılır ve bir millet vekili olmasına hak tanıtılır. İkinci noktada, Aşağı Tuna bölgesinde yaşamaya devam eden Türk varlıklarımızdan ve bu yıl Yunus Emre Yıllın anma etkinliklerimizden bahsettim.“
Hayat Memiş, Köstence bölgesinde var olan varlıklarından, okullarda Türkçe eğitimi, Romanya Demokrat Türk Birliğin genç kolun folklor ekibinden bahsetti ve Türk dilini aile içinde ve daha sonra eğitimi aldığını vurguladı. Şiiri ve Türklüğünü gururla savundu ve ailesine bu sevgiye aşıladığı için minnettar olduğunu çizdi.
Bu organizasyonu gerçekleştiren, her zaman kültürün yanında yer alan ve festivale destek veren Belediye Başkanını, kültür müdürlüğünü, şairlerimizi ve hazırlanmasına emeği geçen çalışma arkadaşları tebrik ediyoruz ve başarılar diliyoruz.

Valorile culturale şi ce înseamnă să fii turc în România

„Festivalul internaţional de poezie Istanbulensis” organizat în fiecare an de către primăria Sultanbeyli din Istanbul a devenit o tradiţie.

Denumirea acestui festival de poezie este dată după numele unei flori cunoscute în lume de “Istanbulensis”, ce creşte doar în pădurile Aydos din preajma districtului Sultanbeyli, în anul 1982 fiind prezentată ca specie de floare ce seamănă cu „şofranul” de către omul de ştiinţă britanic Brian Mathew.
Prima ediţie a acestui festival a avut loc în urmă cu şapte ani, ce este dedicat artei, poeziei şi literaturii turce, reunind anual poeţi, scriitori şi oameni iubitori de cultură turcă, simbol al prieteniei. Fiind un festival internaţional, găzduieşte în fiecare an mulţi invitaţi poeţi şi oameni de cultură din străinătate.
După cum a spus în mesajul său, primarul districtului Sultanbeyli din Istanbul, domnul Hüseyin Keskin: „Această legătură între culturi, care provine din cele mai vechi timpuri, va rămâne vie pentru totdeauna şi va fi transmisă din generaţie în generaţie iar împărtăşirea cunoştinţelor creează o adevărată putere pentru fiecare.”
La fiecare ediţie a festivalului au fost invitaţi ca reprezentanţi ai României şi s-au numărat printre participanţi doamnele: Fatma Sadık, Gülten Abdula şi Hayat Memiş. O caracteristică specifică acestui festival este că,după programul de desfăşurare a festivalului, fiecare participant se întâlneşte în şcoli cu elevi sau în săli de lectură cu oameni din comunitate, vorbindu-le despre activitatea culturală, răspunzând întrebărilor adresate. Se consideră de către participanţi că acest lucru este foarte eficient şi interesant ca şi organizarea festivalului sub o temă diferită în fiecare an.
Din cauza epidemiei, anul trecut şi, din păcate, şi anul acesta organizatorii „Festivalului internaţional de poezie” au luat decizia ca festivalul să aibă loc online.
Anul acesta, scriitorul Mehmet Mazak, organizator al numeroaselor festivaluri, simpozioane naţionale şi internaţionale şi, în calitate de manager cultural al districtului Sultanbeyli, realizează un program cu titlul „Valorile culturale şi ce înseamnă să fi turc in Balcani”, luând legătura cu reprezentanţii ţărilor din Balcani, prin intermediul canalului online. Turneul online început în Balcani s-a oprit în zona Mării Negre şi a Dunării de jos din România, unde erau aşteptaţi de două invitate la program.
Astfel, în data de 02 Februarie 2021 ora 21.00 are loc întâlnirea online în direct cu cele trei doamne din generaţii diferite: doctor şi poet,domnişoara Hayat Memiş, generaţia tânără din Constanţa, autor de carte, doamna Gulten Abdula-Nazare, Preşedintele sucursalei Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România din zona Dunării,( a treia generaţie), şi moderator doamna Zeynep Türkoğlu ( a doua generaţie) din Turcia.
Subiectele acestei întâlniri s-au brodat pe marginea păstrării şi promovării valorilor culturale şi lingvistice, comparativ cu celelalte comunităţi turceşti din Balcani, existenţa vestigiilor istorice din perioada otomană atât în zona Mării Negre, respectiv zona Constanţa cât şi în zona Dunării, la ce nivel se vorbeşte limba turcă şi în ce stadiu se află învăţământul în limba turcă, locul de origine al părinţilor şi ce înseamnă să fii turc în România.
Pe parcursul conversaţiei, Gulten Abdula, a punctat primul subiect dând următoare explicaţie: „România are o caracteristică aparte. Toţi pun întrebarea de ce minorităţile din România au atât de multe drepturi şi libertăţi? Iar răspunsul este acesta: Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din data de1 decembrie 1918., când s-a format România Mare într-unul din puncte se specifica :„Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Există egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.”
Deci, aceste popoare conlocuitoare sunt minorităţile naţionale de azi. Un popor care a trăit de-a lungul istoriei în mijlocul poporului majoritar român care are în spate o istorie şi a supravieţuit de secole cu bunurilor sale cultural, lingvistice şi religioase. Printre ei suntem şi noi, turcii. În ceea ce priveşte expresia „minoritate etnică” se referă la persoanele care pot avea aceiaşi identitate sau diferită de cea a minorităţilor naţionale existente, dar care au venit în România fie după 1960, fie după 1989. De aceea minorităţilor naţionale aşa cum a fost prevăzut şi în Rezoluţia de la Alba Iulia, li se acordă fonduri din bugetul de stat, li se acordă dreptul de a avea un deputat în Parlamentul ţării şi toate celelalte libertăţi”. Un alt subiect pe care l-a dezbătut Gulten Abdula, a fost despre activităţile care promovează cultura, tradiţiile, obiceiurile şi păstrarea identităţii turcilor şi despre acţiunile din anul acesta dedicate „Anului Yunus Emre” în regiunea Dunărea de Jos.
Despre valorile culturale şi despre orele de limba turcă în învăţământul din Dobrogea a relatat Hayat Memiş, menţionând despre activităţile culturale şi despre echipele de dansuri folclorice ale Uniuni Democrate Turce din România. Întrebată fiind, de unde a învăţat să vorbească atât de perfect limba turcă şi de unde pasiunea pentru poezie şi cultura turcă, Hayat Memiş a mulţumit în primul rând părinţilor şi familiei care au vorbit în casă limba turcă şi i-au insuflat pasiunea pentru promovarea identităţii sale culturale, la fel şi unui om care i-a insuflat mândria de a fi turc.
Felicitări şi succes în continuare, iubitorilor de cultură şi susţinătorilor acestui festival, primarul şi directorul culturii al districtului Sultanbeyli, şi pe cei care au contribuit la pregătirea şi organizarea acestui program.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Doamna Zikrie Yusuf

În viata fiecărui om există câte un model, fie că aceste modele sunt din lumea artistică, fie că reprezintă personalităţi culturale sau sunt chiar apropiaţi nouă. Eu personal am fost marcată de personalitatea doamnei Yusuf Zikrie, o femeie simplă la prima vedere dar atât de sofisticată în tot ceea ce reprezintă.
Modelul familiei turce din Dobrogea era clasic întâlnit în fiecare familie având aceleaşi obiective în educarea copiilor. Primordial era să ne păstrăm limba maternă, iar în familie se vorbea numai turceşte. Pot spune că am fost norocoasă deoarece stăteam cu bunicii în aceeaşi curte iar ei cu răbdarea şi perseverenţa lor nu ne permitea să vorbim altfel. În al doilea rând, ni se înrădăcina cultura, religia şi normele de etică şi nu în ultimul rând mândria de a fi turc.
D-na Zikrie vorbea o turcă perfectă cu o dulceaţă în vorbă ce o făcea deosebită, folosind des cuvintele: „paşam”, ”canım”, „aşkım”.
În fiecare zi de vineri, mergeam cu mama şi mătuşile în vizită la tanti Zikrie, iar bucatele şi prăjiturile concurau cu cea mai sofisticată patiserie. Farfuriile de cobalt şi cristalele sclipeau pe masa împodobită. D-na Zikrie reprezenta pentru noi o enciclopedie în tot şi-n toate, lumea cerea reţete de prăjituri, modele de macrame, de împletituri ea reprezentând un model pentru tinerele fete din generaţia mea.
D-na Zikrie avea o frumuseţe deosebită fără machiaj şi alte lucruri sofisticate, la fel erau şi celelalte doamne turcoaice, cu trăsături fine, bine conturate, frumuseţea lor concurând cu cea a starurilor de cinema. Chiar dacă familiile de turci din Dobrogea erau bine integrate în societatea românescă, noi aveam ceva aparte, numai al nostru care ne făcea diferiţi. Aveam limba, cele două cartiere, „mahalale” cea de turci şi cea de tătari unde toţi ne cunoşteam, ne ajutam, existând totodată o competiţie în a fi cei mai buni.
Copil fiind aşteptam nunţile la cort unde se etalau toaletele şi fiecare îşi ştia locul, doamnele în vârstă pe post de observator, tineretul, copiii şi bărbaţii stăteau separat. Tot cu nerăbdare aşteptam ziua de vineri unde mergeam cu mama în vizită la tanti Zikrie, Hava, Tarife Hala, iar când era rândul nostru de a fi gazdă pregătirile se făceau cu două zile înainte deoarece totul trebuia să fie perfect, doar venea doamna Zikrie. Tot dânsa dădea verdictul şi în peţitul fetelor, aici se lua în calcul: familia, zestrea fetei, priceperea şi nu în ultimul rând cuminţenia, (namus).
Îmbrăcămintea turcoaicelor din Dobrogea era elegantă prin simplitate şi modernă, chiar dacă de multe ori şi le confecţionau singure. Părul stătea în bucle sau împletit ca o coroană, completând aura frumuseţii lor. Ele erau soţii răbdătoare, mame grijulii şi distinse doamne.
Stau şi mă întreb cât am păstrat noi din toate aceste valori, frumuseţi în goana noastră de a ne cuceri statutul de egale a bărbatului, statut ce noi femeile îl avem de altfel din naştere.

ZİKRİYE ÜLFET IUSUF HALAMIN ARDINDAN

Zikriye halam Dobruca’nın İsakça kazısından 19.asrın ikinci yarısından itibaren önde gelen bir ailesinden idi. Benden yaşça çok büyüktü ama aile ağacında biz onunla aynı kuşakta idik. Annesi Fatma hanım ile ile babam Cavit Tulça kardeş torunları idi. Babamın dedesi İsmail Ağa İsakça’nın önde gelen Türklerinden olup Romanya Kraliyet Sarayı ile yakın münasebeti olup bir dönem Romanya Parlementosunda da bulunmuştu. Oğlu ve Zikriye halanın dedesi Remzi Efendinin kardeş çocuğu Sabri İsmail ise Romanya Kraliyet Sarayında Muhafiz alayında görevli ve Kraliçe Marie’nin yaveri idi. Fatma hanım ve kızı Zikriye Hala da İsmail Ağa’nın kardeşinin oğlu Remzi efendi’nin kızı ve torunu idiler. Benim için ise tanıdığım andan itibaren Zikriye Halam olmuştu.
Aslında kendisini tanımam çok geç oldu. 2006 yılı başında babam Cavit Tulça henüz vefat etmişti. Mayıs ayında 19 Mayıs törenleri için Bükreş Büyükelçiliğimiz tarafından etkinlikler kapsamında Akademisyen olarak bir öğretim üsyesi arkadaşımızla Romanya’ya davet edilmiştik. Heyecanlıydım, baba toprağına ilk kez gidiyordum. Üstelik babamın doğum günü de 19 Mayıs idi. Kendisini kaybettikten sonraki ilk doğum gününde baba topraklarında olacaktım. karmaşık duygularla Bükreş’e indim. Etkinlikere katlacağım ikinci şehir ise Köstence idi. Başkonsolos Bey yıllar önce Dışişleri Bakanlığı sınavına beraber girdiğimiz Haluk Ağca idi. Aynı gün Köstence’de konakladığımız otelde Balkan Türk Kadınları Federasyonunun kongresi vardı. Başkonsolos “kongreye bir bakalım, Tulça’dan İsakça’dan belki akrabaların bile vardır” deyince gittik. Biraz sonra İsakça’dan Memnune Ömer hanım ile tanıştık. O da bizi o sırada toplantıda olan Zİkriye halamın kızı Nazikyar Marc ile tanıştırdı. Tulça’ya telefon edildi, Zİkriye halaya kendimi tanıttım bir kaç isim tespitinden sonra “biz seninle kardeş torunuyuz” deyiverdi. Kendimi çok şanslı saydım zira ilk kez Romanya’ya gidişimin üçüncü gününde akrabalarımı bulmuştum.
Hemen aynı yaz, 2006 Eylül başında ailecek bu kere ilk kez Tulça ve İsakça’ya gittik. Zikriye halamı ilk o zaman gördüm. İsakça’da müslüman mezarlığında tüm ecdadımızı ziyaret ettik. Annesi Fatma hanımı da. 1968’de İstanbul’a gelmişti, küçük yaşımda hatırlıyordum onu. Zikriye halanın Tulça’daki evinin güzel bahçesinde yemeklerimiz, hoş sohbeti, eski anılar o sefer ve ondan sonraki her Tulça ziyaretlerimde en mutlu olduğum zamanlardı. Neşesi ve konuşkanlığı her zaman hepimize pozitif enerji veriyordu. Benim için kendisi ve kuzenlerim, kızı Nazikyar Marc ve oğlu Adnan İusuf baba tarafımın Romanya’daki izlerimin mutlu keşfi idi. Misafirperverlikleri hepsinin her seferinde mükemmledi. Onlar sayesinde Romanya’daki ecdadımın izlerine ulaşmıştım.
Zikiriye Hala’yı on beş yıl önce ne mutlu ki tanımış oldum. Hayatta hiç karşılaşmamış da olabilirdik. Yüz ifadesi babama çok benziyordu. Son Tulça’ya gidişimde biraz daha düşüktü. Son iki yıldır ise kızı Nazikyar onu yanına evine almıştı. Eşim Yasemin’i çok sevmiş ve aralarında büyük bir sevgi oluşmuştu. Doğum günleri de aynı 27 Ocak günü idi. Bu 27 Ocak için onu yine uzaktan kutlamaya hazırlanırken öncesinde vefat haberi bir gece yarısı geliverdi. Haberi veren torunu Sever Marc idi. Çok çok üzüldük, baba toprağındaki son büyüğüm de aramızdan ayrılmıştı. Işıklar içinde uyusun, ruhu şad olsun. Elveda Zikriye Halam!

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

A iubi sau a fi iubit...

An de an, în luna februarie, luna iubirii, rezervăm acestui sentiment unic sute, poate mii de rânduri. Au fost scrise de secole mesaje, declaraţii, romane, însă despre acest subiect mai este mult de scris pentru că există, chiar şi în aceste luni mai puţin plăcute, având în vedere starea de alertă provocată de pandemie, o mulţime de lucruri în viaţa noastră care odată mărturisite devin valoroase poveşti de iubire. Dar nu aceste poveşti sunt subiectul articolului nostru, din păcate, poate altă dată...
Acum, vom încerca să răspundem la întrebarea: Să iubeşti sau să fii iubit?... Este o întrebare foarte scurtă, foarte stereotipă, foarte feminină, dar o fac pentru că nu are un răspuns clar. De fapt are dar se schimbă uneori. Mă întreb acum ce aţi fi răspuns, ce credeţi voi? Dacă aş lua ca etalon cele auzite de mine, observaţiile mele, experienţele de viaţă din jurul meu aş considera că a iubi este mai confortabil pentru că nu poţi fi niciodată 100% sigur că eşti iubit. Sunt mulţi care au sentimentul sau mai bine zis, le este teamă că trăiesc o iluzie când cred că sunt iubiţi, poate... Iubirea ta o simţi mai bine, este ca o garanţie pentru că inima ta ştie ceea ce este, departe de îndoieli, este dragoste pură. Dar, chiar şi aşa, a iubi este frumos numai atunci când sentimentul este reciproc, pentru că altfel este doar durere pură şi suferinţă. Este omenesc să iubeşti în speranţa de a fi iubit. Este adevărat că există iubire fără a aştepta răspuns la această iubire dar este specific doar îngerilor. Cum niciunul dintre noi nu este înger sperăm cu toţii să putem iubi şi să fim iubiţi în egală masură, deoarece a iubi fără a fi iubit necesită multă jertfă de sine, este foarte dificil. Orice persoană poate auzi din cântece exprimarea diferitelor forme de dragoste necondiţionată, pentru copil, mamă, tată, bunici, prieteni, etc. În repertoriul muzical turcesc avem mii de melodii care explică iubirea, lumea iubirii în care totul începe cu speranţa de a fi iubit de fiinţa iubită. Dar nu credem într-o iubire adevărată precum bunătatea care, de altfel, o formă de exprimare bună pentru oameni. Iubirea este mult mai ramificată, complicată, pentru a fi suficientă doar bunătatea pură. Iubirea este uneori murdară, pe alocuri întunecată. Este ca un drum anevoios pe care nu-l poţi parcurge decât cu ajutorul celuilalt. Dacă cel care iubeşte nu este iubit el este singur între furtuni şi uragane. Pe de altă parte, iubirea este ca şi cum ai vedea curcubeul, ca şi cum ai simţi pământul după ploaie. Iubirea se vede ca un foc în ochi, fără de semne de întrebare şi îndoieli, se vede în zâmbetul bebeluşului. Iubirea este un dar în viaţa noastră care se va termina când va veni ziua. În această viaţă şi aşa scurtă este greu să trăieşti fără iubire. Pentru oamenii care nu au gustat niciodată dragostea, cum este să iubeşti, sună ca o glumă. Însă, din păcate, nu este aşa. Sfatul nostru este că oricând şi în orice situaţie trebuie să încercaţi. Nimic nu se compară cu îmbrăţişarea persoanei iubite, cu acea adulmecare în care te scufunzi. În concluzie a iubi este ceva ce depinde de tine, de aceea tot ce trebuie să faci este să iubeşti cu pasiune ca şi când ai miroşi ultima floare, ca şi când ai îmbrăţişa un prieten pentru ultima oară, ca şi când ai servi ultima masă. Valoarea anilor rămaşi constă chiar în această dorinţă de a iubi şi de a fi iubit. Nimic nu este alb sau negru. Găsiţi neapărat locul gri!

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Barbaros Hayreddin Paşa Kazandığı Başarılar Osmanlı Denizcilik Tarihini Zirveye Taşıyan İşlemlerden

Barbaros Hayreddin Paşa, Fatih Sultan Mehmet döneminde Midilli’ye yerleşen Yakub Ağa’nın çocuklarından biriydi. Kardeşleri Oruç ve İlyas reislerle birlikte genç yaşta başladığı deniz maceraları kısa zamanda Avrupa ve Akdeniz’de tanınmasını sağladı. Çok gür olan saç ve sakalının kızıllığı nedeniyle Avrupa’da Barbaros yani Kızıl Sakal lakabıyla tanınan Hayreddin Paşa’nın asıl ismi Hızır’dı. Hayreddin adını ise yaptığı yararlı hizmetler sonucu bizzat Yavuz Sultan Selim vermişti.

Cezayir Beylerbeyi

Yavuz Sultan Selim döneminde Osmanlı İmparatorluğu hizmetine giren Hızır Reis artık Kaptan-ı Derya Hayreddin Paşa ve Cezayir Beylerbeyi olarak tarihe geçecekti. İstanbul’da gemilerini demirlediği Beşiktaş sahilindeki türbesinde medfun bulunan Hayreddin Paşa birçok yabancı dili konuşabilen, devrinin ileri gelen aydınlarındandı.
Efsane Barbaros Hayreddin Paşa günümüzde Cezayir’in de milli kahramanları arasında sevgi ve saygıyla anılıyor.
Yazar İskender Pala’nın son kitabı Efsane, Barbaros Hayreddin Paşa’nın hayatını konu alıyor.

Barbaros Hayreddin Paşa este unul din numele care a contribuit la dezvoltarea marinei otomane

Barbaros Hayreddin Paşa a fost unul dintre copiii lui Yakub Ağa, cel care s-a stabilit în Lesbos în timpul domniei sultanului Mehmet al II - Cuceritorul. Aventurile pe mare pe care le-a început la o vârstă fragedă alături de fraţii săi mai mari Oruç şi Ilyas l-au făcut cunoscut în scurt timp în Europa şi zona mediteraneană. Adevăratul nume al lui Hayreddin Paşa, cunoscut în Europa şi sub numele de Barbaros, sau Barba Roşie din cauza culorii roşii a părului şi bărbii sale bogate, era Hızır. Numele lui Hayreddin i-a fost atribuit de însuşi Sultanul Yavuz Selim ca urmare a serviciilor sale.
Hızır Reis, care a intrat în serviciul Imperiului Otoman în timpul domniei Sultanului Yavuz Selim, este cunoscut în istorie ca fiind Căpitan Derya Hayreddin Paşa şi Guvernatorul Algeriei. Hayreddin Paşa, este înmormântat pe coasta Beşiktaşului, acolo pe unde navele sale ancorau la Istanbul. El a fost unul dintre intelectualii proeminenţi ai epocii sale care puteau vorbi multe limbi străine.
Legendarul Barbarossa Hayreddin Paşa este amintit astăzi cu dragoste şi respect printre eroii naţionali din Algeria.
Ultima carte a autorului İskender Pala, Legenda, are ca subiect viaţa lui Barbaros Hayreddin Paşa.

Traducere:

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Osmanlı’da Kahvaltı Kültürü

Osmanlı mutfak kültüründe büyük öneme sahip olan kahvaltı, kahveden önceki yemek anlamına gelen “kahve altı” olarak ifade edilirdi.
Yiyecekler ile sağlık arasında bir bağ olduğunu öne süren geleneksel tıbbı esas alan Osmanlılar, günde iki öğün yemek yer, kullandıkları malzemelerin mevsime uygun olmasına da özellikle dikkat ederlerdi.
İlk öğün sabah ile öğle arasında, ikinci öğün ikindi ile akşam arasında yenilirdi. Sabah öğününün adı bugün dilimizde “kahvaltı” olarak yaşamaya devam ediyor. Kahvenin Osmanlı mutfak kültüründe öylesine önemli bir yeri vardı ki sabah öğününün adı “kahveden önceki yemek” anlamına gelen “kahve altı” idi. “Kahve altı” zamanla “kahvaltı”ya dönüştü.
Sultan II. Bayezid zamanında sarayda sabah namazından sonra bal, kaymak ve peynir yenildiği kayıtlara geçmiştir. Osmanlı’da zenginler ile halkın kahvaltısı içerik bakımından birbirinden farklıydı. Halk özellikle kahvaltıda içine ekmek doğradığı çorbaya özel önem verirdi. Ayrıca yoğurt, kavun ve hıyar da yerlerdi. Zengin kahvaltısında ise bal, kaymak, reçel, peynir, zeytin, çörek, börek, kavun vb. bulunurdu. Eskiden kış sabahları İstanbul’da kahvaltıda sulu ve sıcak “palude” içilirdi. Seyyar esnaf tarafından kahvehanelerde ve sokaklarda bu içecek üzerine zencefil, tarçın ve gül suyu serpilerek fincanda satılırdı. Türklerin kahvaltılarda çok eski zamanlardan beri ciğer ve ızgara yedikleri de bilinir. Bu geleneğin günümüz Türk kahvaltı sofralarında sucuk ve kavurma ile devam ettiğini söyleyebiliriz.

Reyhanlı Kesme Hamur Çorbası

4 kişilik

5 su bardağı et suyu / 1,5 çay bardağı erişte / 3 domates / 1,5 yemek kaşığı tereyağı / 1 çorba kaşığı kuru reyhan / 1 çay kaşığı karabiber / 1 çay kaşığı tuz

Et suyunu tencereye alıp kaynatın. İçine erişteleri atın ve pişirmeye bırakın. Tereyağını eritin ve içine kuru reyhanı ilave edin. Domatesleri rendeleyip tuz ve karabiberle beraber tereyağına ekleyin ve pişirmeye bırakın. Sos piştikten sonra çorbanın içine dökün. İki dakika daha kaynatıp çorbayı servis edin.

Palude (Kış Paludesi)

4 kişilik

2 yemek kaşığı nişasta / 5 su bardağı su / 100 gr kabuksuz badem / 1 yemek kaşığı gül suyu / 3 yemek kaşığı bal / ¼ çay kaşığı tarçın

Nişastayı, kabuksuz bademleri ve suyu bir tencereye koyup karıştırın. Daha sonra ocağa koyun ve kısık ateşte sürekli karıştırarak kaynatın. Kaynamaya başlayınca beş dakika daha karıştırarak kaynatmaya devam edin. Altını kapattıktan sonra gül suyunu ve balı ilave ederek karıştırın. Üzerine tarçın serperek servis edin.

Cultura micului dejun în Imperiul Otoman

Micul dejun, care avea o mare importanţă în bucătăriei otomane, înseamnă „sub cafea”, ceea ce înseamnă masa înainte de cafea.
În medicina tradiţională, care sugerează o legătură între mâncare şi sănătate, otomanii recomandau două mese pe zi, acordând o atenţie deosebită sezonalităţii ingredientelor pe care le foloseau.
Prima masă recomandată era între dimineaţă şi prânz, iar a doua masă recomandată era după-amiaza târziu şi seara. Numele mesei de dimineaţă continuă să astăzi ca „mic dejun” în limba noastră. Cafeaua avea un loc atât de important în cultura culinară otomană, încât numele mesei de dimineaţă era „sub cafea”, ceea ce înseamnă „masa înainte de cafea”. Denumirea de „kahve altı” s-a transformat în timp în “kahvaltı”.
S-a consemnat că în timpul lui Bayezidal II în palat după rugăciunea de dimineaţă se mânca miere, smântână şi brânză. Micul dejun al celor bogaţi şi al oamenilor de rând era diferit unul de celălalt din punct de vedere al conţinutului. Oamenii de rând consumau în special supă, în care adăugau bucăţi de pâine. De asemenea, ei mâncau iaurt, pepene galben şi castravete. Micul dejun al bogaţilor era compus din miere, smântână, gem, brânză, măsline, gogoşi, produse de patiserie, pepene galben etc. În trecut, „palude” era o băutură care se bea fierbinte la Istanbul în dimineţile de iarnă. Ghimbir, scorţişoară şi apă de trandafiri erau presărate pe această băutură şi vândute în cupe de către comercianţii călători în cafenele şi pe străzi. Se ştie, de asemenea, că turcii mănâncă ficat şi grătar la micul dejun încă din cele mai vechi timpuri. Putem spune că această tradiţie continuă şi astăzi prin consumul de sucuk sau carne tocată la mic dejun.

Supă de aluat tăiat Reyhanli

4 persoane

5 căni cu zeamă de carne / 1,5 pahar de ceai cu tăiţei / 3 roşii / 1,5 linguri de unt / 1 lingură de busuioc uscat / 1 linguriţă de piper negru / 1 linguriţă de sare

Se fierbe zeama de carne în oală. Adăugă tăiţei şi lăsa să se gătească. Topeşte untul şi adăugă busuiocul uscat. Rade roşiile, adăugă-le în unt cu sare şi piper şi lăsa-le la fiert. După ce sosul este fiert, se toarnă în supă. Fierbe încă două minute şi serveşte supa.

Palude (Palude de iarnă)

4 persoane

2 linguri de amidon / 5 căni de apă / 100 g de migdale decojite / 1 lingură de apă de trandafiri / 3 linguri de miere / linguriţă de scorţişoară

Amestecaţi amidonul, migdalele curăţate şi apa într-o cratiţă. Apoi puneţi-l pe aragaz şi fierbeţi la foc mic, amestecând continuu. Din momentul când începe să fiarbă, continuaţi să fierbeţi amestecând încă cinci minute. După ce opriţi focul, adăugaţi apă de trandafiri şi miere şi amestecaţi. Se serveşte presărând scorţişoară pe ea.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

AYÇA AYŞİN TURAN

Ayça Ayşin Turan, 25 Ekim 1992 Sinop doğumludur. Babası Kastamonulu annesi ise Sinoplu’dur. İstanbul Üniversitesi Radyo sinema Televizyon bölümünde eğitimine devam etmektedir. Oyunculuk eğitimini Gazanfer Özcan ve Gönül Ülkü tiyatrosunda alan Ayça Ayşin Turan ayrıca Sinop Belediye Konservatuarı’nda da eğitim görmüştür.
2011 yılında yayınlanan Dinle Sevgili dizisiyle televizyon dünyasına adım atan oyuncunun asıl çıkışı Karagül dizisinde canlandırdığı “Ada” rolüyle olmuştur.
Karagül dizisinden sonra 2015-2018 yılları arasında; Altınsoylar ve Meryem dizilerinde başrolde oynadı. 2018 yılında yayınlanmaya başlayan Netflix yapımı Hakan: Muhafız dizisinde 2 sezon boyunca başrol oyuncusu olarak Leyla karakterini canlandırdı. Son olarak ise Ocak 2020 tarihinde başlayan Zemheri dizisinde başrol karakter olan Firuzeyi canlandırmış, dizi 10. bölümünde final yapmıştır. Şimdilerde Arıza dizisinde oynamaktadır.

Ayça Ayşin Turan’ın rol aldığı diziler ve filmler:

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Kemal Paşa – Desert

Ingrediente:

Sirop:

  • două pahare de apă cu zahăr tos
  • două pahare jumătate cu apă
  • două linguriţe de zeamă de lămâie
  • coajă de lămâie rasă

Aluat:

  • 250 gr. brânză dulce bine scursă
  • un ou
  • jumătate pahar de apă cu griş
  • jumătate pahar de apă cu făină un praf de sare
  • o linguriţă praf de copt

Mod de preparare:

Într-un castron adânc se pune brânza dulce peste care se adaugă oul, sarea şi grişul. Se amestecă bine după care se adaugă făina şi praful de copt şi se amestecă până se obţine o cocă de textură moale.
Din această cocă se formează bile de mărimea unei nuci care se aşează într-o tavă de cuptor unsă cu puţin ulei. Se dă la cuptorul preîncâlzit la 200 grade şi se lasă până acestea devin aurii.
Într-o cratiţă se fierbe apa cu zahărul şi sucul de lămâie până se îngroaşă.
Fursecurile coapte şi răcite se introduc în siropul fierbinte unde se lasă până se înmoaie.
Se servesc reci ornate cu fistic sau nucă măcinată

Kemalpaşa Tatlısı

Malzemeler:

  • 250 gr. tuzsuz taze inek peyniri
  • 1 adet yumurta
  • ½ su bardağı irmik
  • ½ su bardağı un
  • ½ çay kaşığı tuz
  • 1 paketten 1 çay kaşığı az kabartma tozu

Şerbeti İçin

  • 2 su bardağı şeker
  • 2,5 su bardağı su
  • 4-5 damla limon suyu
  • 1 adet limon kabuğu rendesi

Hazırlanışı:

Taze peyniri ufalayın, yoğurma kabının içine alın. Yumurta, tuz ve irmiğide katıp karıştırın. Unu ve kabartma tozunuda ilave edip yumuşak bir hamur elde edin.
Hamurdan küçük ceviz büyüklüğünde parçalar koparıp yuvarlak şekil verin. Yağlanmış tepsiye dizin. 200 derecelik ısıtılmış fırında kızarana kadar pişirin.
Diğer tarafta su ve şekeri bir tencereye alın kaynamaya bırakın. Kaynamaya başladıktan sonra soğuyan tatlıları ve limonu şerbete ilave edin. Ara sıra karıştırarak yüksek ateşte tatlılar yumuşayana kadar kaynatın. Yumuşayan tatlıları kevgirle ayrı bir kaba alın. soğuduktan sonra servis edin.

Domatesli taraklık

Malzemeler

  • 1 kg kemikli pirzola
  • 2 soğan
  • 3 domates
  • 1 yemek kaşığı domates salçası
  • 30 gr tereyağı
  • 2 tatlı kaşığı tuz
  • 1 çay kaşığı karabiber
  • Yarım çay kaşığı yenibahar

Hazırlanışı:

Pirzolaları ızgarada hafifçe kızartın. Soğanların kabuğunu soyup kıyın. Domatesleri yuvarlak dilimleyin. Tereyağını tavada eritip soğanı şeffaflaşıncaya kadar kısık ateşte kavurun. Pirzolaları ekleyip 2-3 dakika her iki tarafını da pişirin. Domates salçasını bir kaseye alıp biraz su ekleyerek inceltin. Tavaya ilave edip etlerin üzerini geçecek kadar su ekleyin. Baharat, tuz ve domates dilimlerini ekleyin. Tavanın kapağını kapatıp etler yumuşayana kadar pişirin. Sıcak servis yapın.

Cotlete cu sos de roşii

Ingrediente:

  • 1 kg cotlet dezosate
  • 2 cepe
  • 3 roşii
  • 1 lingură pastă de tomate
  • 30 g unt
  • 2 linguriţă de sare
  • 1 linguriţă piper negru
  • O jumătate de lingurită ienibahar

Mod de preparare:

Prăjeşte uşor cotletul pe grătar. Se curăţă ceapă de coaja, se taie roşiile în rondele. Se topeşte untul într-o tigaie peste care se adaugă ceapa la sotat până devine sticolasă. Adăugă cotletul şi se rumenesc timp de 2-3 minute pe fiecare parte. Într-un castron se adaugă pasta de tomate şi se desface cu puţină apă. Acest sos se adaugă peste carnea în tigaie şi se adaugă suficientă apă cît să acopere carnea. Se condimentează şi se adaugă feliile de roşii. Se acoperă cu un capac şi se fierbe până când carnea este fragedă. Se serveşte caldă.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

română / türkçe: · română ·
türkçe
ediţia / autorul: · ediţia ·
autorul
alegeţi:
revista tipărită:
Februarie 2021
legături: