Toate articolele publicate în ediţia nr. 305 a revistei Hakses

Iunie 2021

Jumătate de deceniu de la instituirea Zilei limbii turce

În această lună, am aniversat 5 ani de când ziua de 5 Iunie a devenit oficial, o zi de sărbătoare pentru etnicii turci din România. În urmă cu 5 ani, în noiembrie 2016, proiectul de lege iniţiat de deputatul Iusein Ibram, privind instituirea Zilei Limbii Turce, a fost adoptat sub forma Legii nr.223 care a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie. Potrivit Legii nr. 223, cu prilejul zilei de 5 Iunie, în localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii turce se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători. De asemenea, legea mai prevede că autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile neguvernamentale interesate pot sprijini logistic şi/sau financiar, după caz, organizarea manifestărilor dedicate sărbătoririi acestei zile. Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot include în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători. Aceeaşi lege mai prevede la art. 3 că „în instituţiile de învăţământ în care se predă limba turcă, în ziua de 5 iunie, se pot organiza manifestări culturale dedicate acestei sărbători”.
Am reuşit în acest an să marcăm această sărbătoare dragă sufletului nostru, într-un format restrâns pentru a preveni răspândirea virusului Covid 19. Este o bucurie pentru fiecare etnic turc această sărbătoare a limbii materne. Această zi dedicată limbii materne turce este o confirmare a respectului pe care statul român îl poartă comunităţii noastre şi, în acelaşi timp, este o confirmare a loialităţii pe care noi am manifestat-o mereu faţă de ţara care ne-a primit strămoşii cu braţele deschise. Suntem cetăţeni români, mândri de statutul nostru de cetăţean european, dar, în acelaşi timp, suntem conştienţi de rolul pe care noi îl avem în prezent în păstrarea şi promovarea valorilor identitare. Uniunea Democrată Turcă din România, organizaţia reprezentativă a etnicilor turci este garantul păstrării şi conservării valorilor noastre identitare şi mai ales al promovării limbii turce prin acţiuni cu impact în rândul comunităţii. Să fim mândri de limba pe care o vorbim şi să o păstrăm mereu ca pe o comoară în adâncul sufletului nostru şi să o transmitem mai departe urmaşilor noştri. Aşa cum spunea şi marele lider militar şi politic, M.K. Atatürk, „Ne mutlu türküm diyene” (fericit este cel ce spune sunt turc).

Ziua limbii turce sărbătorită printr-un spectacol aniversar

Uniunea Democrată Turcă din România a sărbătorit Ziua Limbii Turce cu o zi în avans, vineri, 4 iunie 2021, la Constanţa. Spectacolul aniversar „5 Iunie - Ziua Limbii Turce” a fost organizat de Comisia de cultură a UDTR şi a fost coordonat de preşedinta comisiei, Serin Türkoğlu. Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa secretarului de stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Enikö Lacziko, şi a ambasadorului Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz.

În debutul evenimentului, preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a înmânat plachete aniversare unor personalităţi din spaţiul public care au sprijinit, prin activitatea lor, promovarea limbii şi culturii etnicilor turci din România. Au primit plachete aniversare: secretarul de stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Enikö Katalin Lacziko, prefectul judeţului Constanţa, Silviu Iulian Coşa (placheta sa a fost preluată de subprefectul Secyl Suliman), primarul municipiului Constanţa, Vergil Chiţac (placheta sa a fost ridicată de consilierul personal, Dorin Popescu), inspectorul şcolar general al ISJ Constanţa, prof. Sorin Mihai (placheta sa a fost preluată de d-na inspector şcolar Icbal Anefi) şi preşedinta de onoare RESTO, Corina Martin.
Secretarul de stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Enikö Katalin Lacziko, şi-a exprimat bucuria că se află alături de reprezentanţii UDTR şi a mărturisit că se simte ca într-o atmosferă de familie. „MIRAS (Muzeul virtual al turcilor şi tătarilor din România) este cadoul meu pentru dumneavoastră, un cadou simbolic pe care vi-l ofer cu prilejul Zilei limbii turce. Este un cadou pe care nu l-aş fi adus fără implicarea organizaţiei dumneavoastră care ne-a ajutat să putem cunoaşte cu toţii şi să avem acces astfel la identitatea culturală a comunităţii turce. Această moştenire vine ca o responsabilitate prin care trebuie să ne asigurăm că generaţiile viitoare vor avea acces în continuare la valorile identitare şi că îşi vor promova cultura şi identitatea aşa cum şi-o doresc”, a afirmat secretarul de stat al DRI, Enikö Katalin Laczicko. În finalul alocuţiunii sale, secretarul de stat al DRI i-a felicitat pe cei prezenţi cu prilejul Zilei Limbii Turce şi i-a asigurat de sprijinul său dar şi a întregului colectiv al Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Reprezentantul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa, subprefectul Secyl Suliman i-a felicitat la rândul său pe cei prezenţi la eveniment, cu ocazia Zilei Limbii Turce. „La multi ani! Vă felicit cu prilejul Zilei Limbii Turce. Să fiţi mândri de limba pe care o vorbiţi şi să transmiteţi generaţiilor viitoare, atât limba maternă cât şi tradiţiile şi obiceiurile turcilor dobrogeni. Vă asigur de sprijinul Instituţiei Prefectului ori de câte ori veţi avea nevoie”, a afirmat subprefectul Secyl Suliman.

Reprezentantul Primăriei Constanţa, consilierul personal al primarului Vergil Chiţac, domnul Dorin Popescu, s-a referit în alocuţiunea sa la importanţa limbii turce. Dorin Popescu a declarat: „Limba turcă este un element de patrimoniu din tezaurul material şi imaterial al umanităţii. Limba turcă este limba unui popor prieten. Limba turcă este limba de stat a unui stat prieten şi partener. Limba turcă este o parte din civilizaţia mondială. Limba turcă este tezaurul, platforma pe care se aşează construcţia dumneavoastră identitară, nu numai a poporului turc ci şi a comunităţii musulmane din Dobrogea, căreia îi aducem elogii şi mulţumiri. Limba turcă este un element care ne uneşte. „Dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi religiune” este promisiunea pe care a făcut-o la 14 noiembrie 1878 Carol I. Nădăjduiesc că suntem la unison, apreciind că această promisiune, acest angajament a fost respectat întotdeauna de către statul român, iar una dintre aceste măsuri este instituirea Zilei limbii turce în urmă cu 5 ani. Mizăm pe dumneavoastră dacă într-adevăr statul român spune că Dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi religiune”, înseamnă că limba turcă, credinţa dumneavoastră, comunitatea turcă, comunitatea musulmană din România sunt la fel de importante pentru viitorul României ca stat democratic, ca şi limba română, ca şi limba oricărei altei minorităţi naţionale.” În finalul alocuţiunii sale, Dorin Popescu a spus: „Aş vrea să închei, exprimându-mi nădejdea şi încrederea că limba turcă va fi în perioada următoare, şi noi vom trăi acel moment, limbă oficială a Uniunii Europene. Vă mulţumesc în numele Primarului municipiului Constanţa şi vă asigurăm de întreaga noastră deschidere!”
Preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a mai conferit plachete aniversare ambasadorului Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Emre Yurdakul, consulului onorific al Republicii Turcia la Tulcea, Daniel Iliuşcă, coordonatorului Biroului TIKA Bucureşti, Hasan Burak Ceran, directorului Centrului Cultural „Yunus Emre” Constanţa, Tuna Balkan şi preşedintelui TIAD, Güven Güngör (placheta sa a fost ridicată de secretarul general, Barbaros Yikar).

Ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, şi-a exprimat bucuria de a se afla la Constanţa, pe care o consideră „o a doua casă”, şi de a sărbători alături de membrii UDTR Ziua limbii turce, după un an de distanţare socială impusă de pandemia de Covid 19. Diplomatul turc a afirmat: „Doresc să mulţumesc atât preşedintelui UDTR, Osman Fedbi, cât şi deputatului Iusein Ibram pentru sărbătorirea acestui eveniment important pentru comunitatea turcă din România. Demersurile întreprinse de deputatul Iusein Ibram prin iniţierea legii privind instituirea Zilei de 5 iunie drept Zi a limbii turce, dar şi sprijinul instituţiilor statului român au făcut ca această zi să devină în urmă cu 5 ani, zi oficială a limbii turce. Limba turcă este importantă pentru comunitatea turcă din România dar este o limbă comună vorbită şi de membrii comunităţii turco-tătare. Este foarte important că membrii comunităţii turce din România îşi păstrează identitatea etnică şi limba maternă. Studiul limbii turce este obiectivul principal, atât al Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti, cât şi al Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa. În prezent cursurile de limba turcă se desfăşoară sub coordonarea ISJ Constanţa dar şi la Centrele Culturale „Yunus Emre” din România. În ultimii ani, TIKA a modernizat laboratoarele în care se studiază limba turcă. Mă bucur să anunţ aici că după ce în anul 2019 s-a deschis Şcoala Internaţională MAARIF la Bucureşti, fundaţia MAARIF va deschide o instiuţie de învăţământ şi la Constanţa. Atât ambasada cât şi consulatul vor sprijini proiectele de promovare a limbii turce şi sperăm să sărbătorim în continuare Ziua limbii turce, mulţi ani de acum înainte.”

Evenimentul a continuat cu un spectacol de dansuri tradiţionale turceşti susţinut de ansamblul folcloric „Delıkanlılar”, aplaudat îndelung de cei prezenţi. Spectacolul s-a încheiat cu un mini-recital de poezie în limba turcă, susţinut de elevii Melek Musledin şi Mustafa Fucigi. La finalul evenimentului, deputatul Iusein Ibram a declarat: „Limba maternă este una dintre cele mai importante valori identitare ale etnicilor turci din România, o comoară inestimabilă pe care noi trebuie să o păstrăm vie, vorbind-o atât în familie cât şi în societate. Numai de noi, părinţii şi bunicii de astăzi, depinde dacă cei mai mici membri ai comunităţii vor vorbi limba turcă în viitor. Încurajaţi-vă copiii să studieze limba turcă la şcoală şi participaţi la acţiunile organizate de UDTR deoarece este garantul promovării şi conservării valorilor noastre identitare: limba maternă, istoria, cultura, tradiţiile şi religia islamică!”

La eveniment au mai luat parte muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, şi subsecretarul de stat al DRI, Aledin Amet. Printre invitaţi s-au mai numărat: prim-vicepreşedintele UDTR, Iusein Gemal, secretarul general, prof. Ervin Ibraim, preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet, preşedintele comisiei de religie, Temur Ibraim, şi preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman. Gazda evenimentului a fost preşedinta Comisiei de cultură, Serin Türkoğlu.
Reprezentanţii autorităţilor locale au postat pe conturile de socializare, în data de 5 iunie, mesaje de felicitare adresate etnicilor turci cu prilejul Zilei Limbii Turce. Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Mihai Lupu, a declarat: „Nu mai este un secret pentru nimeni că noi dobrogenii reprezentăm o regiune recunoscută la nivel naţional, în care, fiecare minoritate etnică şi-a păstrat identitatea, tradiţiile, valorile culturale şi religioase. Dobrogea a demonstrat de-a lungul timpului că este un model de convieţuire interetnică care aspiră permanent la o dezvoltare armonioasă şi prosperă a tuturor locuitorilor ei. Aici, trăim cu toţii, în perfectă armonie, împrumutăm unii de la alţii tot ce este mai frumos şi bun. Turcii din judeţul Constanţa, promovează ori de câte ori au ocazia valorile esenţiale care animă Dobrogea şi îmbogăţesc incontestabil multiculturalismul acestui judeţ. În această zi specială, transmit tuturor etnicilor turci din judeţul Constanţa, sănătate, bucurie în suflet, să ramână uniţi ca şi până acum şi să-şi păstreze cu sfinţenie tradiţiile şi obiceiurile vechi de sute de ani. Vă preţuiesc şi vă mulţumesc că faceţi parte din familia noastră! La mulţi ani!”
Primarul municipiului Constanţa, Vergil Chiţac, a postat în data de 5 iunie, un mesaj adresat comunităţii turce, pe contul său de socializare, cu prilejul Zilei limbii turce. „Dragi prieteni din comunitatea turcă, astăzi oraşul nostru vă zâmbeşte şi vă salută cu ocazia Zilei Limbii Turce. Constanţa înseamnă „acasă” pentru voi, iar acest lucru ne face cu adevărat mândri. Vă mulţumim pentru ceea ce însemnaţi pentru noi şi pentru contribuţia pe care v-o aduceţi zi de zi în viaţa comunităţii locale. La mulţi ani!”, a scris Vergil Chiţac pe contul său de socializare.

Potrivit Legii nr. 223/2016, lege iniţiată de deputatul Iusein Ibram, „Ziua Limbii Turce” se sărbătoreşte anual la data de 5 iunie.

Türk Dili Günü Yıl Dönümü Gösterisiyle Kutlandı

Romanya Demokrat Türk Birliği, bir gün önceden 4 Haziran 2021 Cuma günü Köstence’de Türk Dili Günü’nü kutladı. R.D.T.B. Kültür Komisyonu tarafından düzenlenen “5 Haziran Türk Dili Günü” yıl dönümü gösterisi, komisyon başkanı Serin Türkoğlu tarafından koordine edildi. Etkinlik, Etnik İlişkiler Dairesi Dışişleri Bakanı Enikö Lacziko ve Türkiye Cumhuriyeti Romanya Büyükelçisi Füsun Aramaz huzurunda gerçekleşti.
Etkinliğin başlangıcında, UDTR Başkanı Fedbi Osman, etkinlikleriyle Romanya’daki etnik Türklerin dil ve kültürünün tanıtımına destek veren kamusal alandan bazı şahsiyetlere yıldönümü plaketleri verdi. Etkinliğin başlangıcında, UDTR Başkanı Fedbi Osman, etkinlikleriyle Romanya’daki etnik Türklerin dil ve kültürünün tanıtımına destek veren kamusal alandan bazı şahsiyetlere yıldönümü plaketleri verdi.
Etnik İlişkiler Dairesi Dışişleri Bakanı Enikö Lacziko, Köstence Valisi Silviu Iulian Coşa (plaket vali yardımcısı Secyl Suliman tarafından kabul edildi), Köstence Belediye Başkanı Vergil Chiţac (şahsi muşavir Dorin Popescu tarafından kabul edildi), Köstence Genel Okul Müfettişi Prof. Mihai Sorin (müfettiş Icbal Anefi tarafından kabul edildi) ve RESTO onursal başkanı Corina Martin Romanya Demokrat Türk Birliği plaket kabul etti.
Romanya Demokrat Türk Birliği başkanı Fedbi Osman yıl dönümü plaketleri takdim etti: Türkiye Cumhuriyeti Romanya Büyükelçisi Füsun Aramaz, Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosu Emre Yurdakul, Türkiye Cumhuriyeti Tulcea Fahri Konsolosu Daniel Iliuşcă, TİKA Bükreş Ofisi Koordinatörü Hasan Burak Ceran, Köstence Yunus Emre Kültür Merkezi Müdürü, Tuna Balkan ve TİAD Başkanı Güven Güngör(plaketi Genel Sekreter Barbaros Yikar kaldırdı).

Türkiye Cumhuriyeti Bükreş Büyükelçisi sayın Füsun Aramaz konuşmasında şunları ifade etti:
“Sizler ile bir aradan sonra pandeminin getirdiği kısıtlamalar nedeniyle görüşemediğimiz bir dönemin ardından Türk Dili Bayramı vesilesiyle Köstence’de buluşmaktan büyük bir mutluluk duyuyorum. Köstence benim için her zaman ikinci evimde hissetiğim bir yerö dolayısıyla bu güzel günü, bu bayramın çoşkusunu sizler ile birlikte burada kutlayabılmek gerçekten benım için mutluluk verici. 5 Haziran Türk Dili Bayramı olarak kutlanmasına katkıları, bu günü Anayasa ile Parlamentoda kabul ettirmek için çabaları nedeniyle Türk Birliği sayın Fedbi Osman başkan ve milletvekili Iusein İbram’a teşekkür ve taktirlerimi sunuyorum. Türkçe çok önemli, buradaki soydaş toplum için, Türk Tatar toplumunun ortak eğitim dili ve burada soydaşlarımızın kimliklerini, varlıklarını korumalarını en önemli etgen. Türk Dilini öğretilmesi tabi ki Büyükelçilik olarak öncelikli hedefimiz. Başkonsolosluk olarak ta burada görevim süresince yakından takip ettiğim bir konu. Bu konudada tüm römen kurumlarıyla, onların, bizimle birlikte ortak çaşlışmaları sayesinde önemli bir noktaya gelinmiş durumda, burada devlet okullarında Türkçe anadil dersleri, Türkçe Müfettişliği koordinasyonunda sürüyor, Yunus Emre Enstitüsünün Türkçe dersleri sürüyor, TİKA katkıları ile Türkçe sınıfları yenilendi son dönemde, Maarif okulumuzunda Bükreş’ten sonra Köstence’de okul açma çalışmalarının yürütüldüğünü burada açıklamadan memnuniyet duyuyorum. Bizde tüm kurumlarımızla, Başkonsolosluğumuz ve bağlı kurumlarımız Büyükelçilik olarak Türk Dilinin öğretilmesi daha da yaygınlaştırması için projeler ile devam edeceğiz sizler ile birlikte daha nice Bayramları birlikte kutlamak dileğiyle, Türk Dili Bayramımız kutlu olsun!”

Etkinlik, “Delikanlılar” grubu tarafından geleneksel Türk oyunları gösterisiyle devam etti ve katılanlar tarafından uzun süre alkışlandı. Gösteri, öğrenciler Melek Musledin ve Mustafa Fucigi tarafından verilen Türkçe şiir dinletisi ile sona erdi. Etkinliğin sonunda, Milletvekili Iusein Ibram şunları söyledi: “Romanya’daki etnik Türklerin en önemli kimlik değerlerinden biri olan anadil, hem ailede hem de toplumda yaşatmamız gereken paha biçilmez bir hazinedir. Sadece bize, bugünün ebeveynleri ve büyükanne ve büyükbabaları, topluluğun en genç üyelerinin gelecekte Türkçe konuşup konuşmayacağına bağlı. Çocuklarınızı okulda Türkçe öğrenmeye ve Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından düzenlenen etkinliklere katılmaya teşvik edin.”

Etkinliğe Romanya Müftüsü Murat Iusuf ve DRI Devlet Müsteşarı Aledin Amet de katıldı. Davetliler arasında R.D.T.B. başkan yardımcısı Iusein Gemal, Genel Sekreter Ervin Ibraim, Eğitim Komisyonu Başkanı Prof. Dr. Vildan Bormambet, Din Komisyonu Başkanı Temur Ibraim ve Gençlik Komisyonu Başkanı Harun Osman yer aldı. Etkinliğin ev sahibi Kültür Komisyonu Başkanı Serin Türkoğlu oldu.
223/2016 sayılı Kanuna göre, Milletvekili Iusein Ibram tarafından başlatılan yasa, “Türk Dili Günü” her yıl 5 Haziran’da kutlanıyor.

5 Iunie Ziua Limbii Turce în România

Principală preocupare a UDTR, păstrarea şi dezvoltarea studierii limbii materne, necesitatea de a comunica în limba turcă, de a împărtăşi sau a transmite generaţiilor următoare sentimentul naţional, emoţia şi puterea pe care ţi-o dă cunoaşterea limbii, înseamnă a da dovada unei bune educaţii, a da dovadă de respect pentru propria persoană. În această sferă de preocupare trebuie evidenţiat că drumul spre însuşirea şi îmbogăţirea limbii materne are rolul de a lumina, într-o varietate de culori şi sunete, viaţa…
Uniunea Democrată Turcă din România a sărbătorit Ziua Limbii Materne pe 4 Iunie, în condiţiile epidemiei Covid-19, fără activităţi în masă. Spectacolele ample din anii trecuţi au fost diminuate, însă micii cântăreţi, dansatori, recitatori s-au felicitat şi au sărbătorit cu entuziasm Ziua Limbii Materne prin distribuire de video clipuri online. În anii trecuţi, au cântat şi au dansat în faţa mulţimilor în săli publice de cultură. Anul acesta, au fost plăcut surprinşi de videoclipurile şi programele TV în care ne prezentam spectacolele alături de prietenii noştri. „Cântăm, dansăm şi recităm poezie ca într-un film frumos”, au comentat ei pe videoclip-urile online de pe reţelele de socializare. În discursul său de debut, domnul preşedinte Osman Fedbi a afirmat: „Limba maternă este unul dintre cei mai importanţi piloni ai identităţii umane. Identitatea are trei piloni: cultură, limbă şi religie. Limba maternă este cel mai important lucru pe care toată lumea ar trebui să-l înveţe şi să-l ştie.” Preşedintele UDTR i-a îndemnat pe toţi copiii să profite de oferta cadrului legal a României pentru învăţarea limbii materne în şcoli.
Programul Ziua Limbii Materne, organizat de UDTR anul acesta 2021, a început cu o ceremonie de decernare de plachete aniversare înmânate de preşedintele UDTR, Osman Fedbi unui număr important de personalităţi din spaţiul public care, prin activitatea lor au contribuit la promovarea limbii şi culturii turce, a imaginii etnicilor turci din România. În programul de sărbătoare, elevii Musledin Melek şi Fucigi Mustafa, ambii recitatori remarcabili şi-au demonstrat cunoştinţele despre limba lor maternă nu numai ca o pronunţie, ci şi în ceea ce priveşte caracteristicile gramaticale ale limbii, cu poezii emoţionante pregătite special pentru eveniment, demonstrând în acelaşi timp importanţa învăţării şi utilizării limbii materne. Alături de cei doi recitatori grupul de dans folcloric „Delikanlılar” a încântat prin dansurile pregătite cu temeinicie pe toţi cei prezenţi fizic dar şi online la eveniment. Toţi aceşti tineri talentaţi sunt de pe acum mândria comunităţii noastre etnice.
Ziua Limbii Materne este sărbătorită în fiecare an în România din 2016, pentru a promova multilingvismul şi diversitatea culturală, iar data sărbătoririi sale nu a fost aleasă din întâmplare de UDTR. La 5 Iunie avem an de an o triplă aniversare, a educatorului, a mediului înconjurător şi a limbii materne turce. Peste 6.000 de limbi se vorbesc astăzi în lume, din care 96% sunt folosite de un grup restrâns de oameni (aproximativ 4% din populaţia lumii), dintre care 2 500 sunt în pericol de dispariţie şi 33 sunt limbi europene.
Ca profesori de limba turcă maternă este de datoria noastră să ne asigurăm că vom conştientiza membri comunităţii etnice că nu este suficient doar să înţelegi limba maternă, să o atingi şi să o foloseşti ca una, limba maternă ar trebui dezvoltată şi limba literară ar trebui învăţată.

1 Iunie

Ziua Copilului este sărbătorită în fiecare an pe data de 1 iunie atât în România, cât şi în alte aproximativ 50 de ţări din întreaga lume. Menţionată prima dată la Geneva la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor în august 1925, conform adoptării Declaraţiei pentru Protecţia Copilului, această zi specială marchează miracolul vieţii, al purităţii şi al veşnicei nevoi de întoarcere la origine. Copilăria este o poveste fără de sfârşit. Este o perioadă unică a fiecărui om, plină de frumuseţe, de provocări şi de bucurii.
Aşadar această zi a copiilor este celebrată, an de an, de Uniunea Democrată Tucă din România care are ca obiectiv principal asigurarea mediului prielnic de formare şi dezvoltare a copiilor. După cum era de aşteptat comisia de învăţământ a UDTR a lansat proiectul „Lumea copiilor” în cadrul unor Sucursale din judeţele Constanţa şi Tulcea, pentru a bucura cât mai mulţi copii de ziua lor.
Sucursala Constanţa, a marcat, Ziua Internaţională a Copilului, printr-o serie de activităţi distractive, menite să aducă bucurie în sufletele celor mai mici membri ai comunităţii. Astfel, la Constanţa, 70 de elevi din clasele primare şi gimnaziale, care studiază la şcoală limba maternă turcă au dansat în ritmurile muzicii tradiţionale turceşti şi s-au amuzat cu personajele lor favorite, Mickey şi Minnie Mouse, într-o atmosferă de veselie, specifică vârstei copilăriei. Elevii au fost însoţiţi de profesorii lor de limba turcă şi au fost selectaţi în funcţie de rezultatele foarte bune obţinute la această disciplină. Evenimentul a fost organizat de Sucursala Constanţa a UDTR şi a fost coordonat de preşedinta acesteia, Nazighear Mustafa.
De asemenea în cadrul Sucursalei Tulcea, 40 de copiii au petrecut clipe minunate alături de profesorii lor, activitatea fiind coordonată de d-ra profesor Mahmudi Nurten. Tot în aceeaşi zi la Medgidia 50 de copii au socializat, s-au jucat alături de colegi şi profesorii lor fiind coordonaţi de d-na profesor Bormambet Vildan şi d-na jurist Abduraman Merici. Activitatea din Sucursala Cumpăna a fost coordonată de d-na profesor Musledin Firdes elevii fiind încântaţi de activităţile interactive desfăşurate cât şi de revederea colegilor şi prietenilor. Copiii din Sucursala Lazu alături de Preşedintele Sucursalei Mustafa Beizat au sărbătorit şi s-au bucurat de această minunată zi.
Şi Sucursalele Cobadin şi Fântâna Mare le-au oferit copiilor o zi magică alături de profesorii lor activitatea fiind coordonată de d-na Borseit Aiten, d-ra Borseit Alev împreună cu preşedintele Sucursalei Fântâna Mare Memet Sebatin. Şi nu în ultimul rând Sucursala Tuzla le-a oferit copiilor din cadrul comunităţii prilejul de a se revedea de a socializa şi de a petrece clipe minunate activitatea fiind cordonată de preşedintele Sucursalei Tuzla Levent Salim.
Bucuria celor peste 350 de persoane nu a putut fi descrisă în cuvinte fiind şi prima activitate după pandemine, copiii fiind dornici de socializare şi de activităţi distractive.
Activităţile nostre sunt, de altfel, deschise tuturor, fără deosebire, pentru că aşa cum am subliniat de nenumărate ori, idealul comisiilor UDTR este de a forma oameni de nădejde cu respect faţă de semeni.

„Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie,
Este pasărea ce alunecă-n zare Şi-un gând pribeab de-o veşnicie.
Copilăria-i o suava floare.”

Să fiţi sănătoşi şi mereu cu zâmbetul pe buze. Să va bucuraţi şi sa creşteţi frumos.
La mulţi ani tuturor copiilor !!!

Reprezentanţii UDTR vor deţine preşedinţia comisiilor de învăţământ şi cultură a CMN

Comisia de învăţământ şi tineret din cadrul Consiliului Minorităţilor Naţionale şi-a desemnat conducerea pentru un mandat de un an, în cadrul reuniunii membrilor acesteia, desfăşurată la Bucureşti în data de 24 iunie. În urma votului membrilor comisiei, preşedinta Comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet, a fost realeasă în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ şi tineret a Consiliului Minorităţilor Naţionale. În funcţia de vicepreşedinte a fost aleasă Svetlana Moldovan din partea Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România şi în cea de secretar Gubani Ianko, reprezentantul Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România.
Vildan Bormambet este profesor de limba turcă şi doctorand în cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Vildan Bormambet predă Cursul de Limba Turcă Practică la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa din anul 2016. În prezent, Vildan Bormambet deţine funcţia de Preşedinte executiv al Comisiei Naţionale de Specializare-Limba Turcă Maternă. În calitate de preşedinte al comisiei de învăţământ a UDTR şi de inspector în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a iniţiat încheierea a numeroase parteneriate de colaborare şi schimburi culturale între instituţii de învăţământ din România şi Republica Turcia.
În aceeaşi zi au avut loc şi alegerile comitetului de conducere al comisiei de cultură, culte şi mass media a CMN. Preşedinta Comisiei de cultură a UDTR, Serin Türkoğlu, a fost realeasă în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură, culte şi mass media din cadrul Consiliului Minorităţilor Naţionale. Comitetul de conducere ales este format din: Ioana Grosaru, preşedinta Asociaţia Italienilor din România (RO. AS. IT.), vicepreşedinte şi Svetlana Crăciun de la Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, secretar. În calitate de preşedinte al comisiei de cultură a UDTR, Serin Türkoğlu, a coordonat numeroase acţiuni culturale cu impact naţional şi internaţional precum: „Primăvara Comunitară”, „Urme ale Civilizaţiei turce în Dobrogea”, Ziua Limbii Turce, „Sub bolta geniilor” ş.a. Serin Türkoğlu a susţinut numeroase ateliere de pictură ebru în care a explicat tehnicile acestui tip de artă. În calitate de preşedinte al comisiei de cultură, Serin Türkoğlu a participat la numeroase emisiuni de radio şi televiziune unde a promovat valorile culturale ale comunităţii turce şi imaginea etnicilor turci din România.
Alegerile s-au desfăşurat în prezenţa subsecretarului de stat, Aledin Amet şi a deputaţilor Ionel Stancu, Andi Grosaru şi Ghera Giureci–Slobodan.

R.D.T.B. temsilcileri, CMN’nin eğitim ve kültür komisyonlarının başkanlığını yürütecek

Ulusal Azınlıklar Konseyi bünyesindeki Eğitim ve Gençlik Komisyonu, 24 Haziran’da Bükreş’te düzenlenen üyelerinin toplantısında bir yıllık bir dönem için liderliğini atadı. Komisyon üyelerinin oylamasının ardından R.D.T.B. Eğitim Komisyonu Başkanı Prof. Vildan Bormambet, Ulusal Azınlıklar Meclisi Eğitim ve Gençlik Komisyonu başkanlığına yeniden seçildi.
Vildan Bormambet, Türkçe öğretmeni ve Köstence “Ovidius” Üniversitesi’nde doktora öğrencisidir. Vildan Bormambet, 2016 yılından beri Köstence “Ovidius” Üniversitesi Edebiyat Fakültesi’nde Pratik Türkçe Dersi vermektedir. Halihazırda Vildan Bormambet, Milli İhtisas-Türkçe Anadili Ulusal Komisyonu’nun İcra Kurulu Başkanlığı görevini yürütmektedir.
R.D.T.B. eğitim komisyonu başkanı ve Milli Eğitim Bakanlığı müfettişi olarak, Romanya ve Türkiye Cumhuriyeti’ndeki eğitim kurumları arasında çok sayıda işbirlikçi ortaklıklar ve kültürel alışverişlerin sonuçlandırılmasını başlattı. Aynı gün, CMN kült kültür ve medya komisyonunun yönetim kurulu seçimleri yapıldı. R.D.T.B. Kültür Komisyonu Başkanı Serin Türkoğlu, Ulusal Azınlıklar Meclisi Kültür, Dinler ve Medya Komisyonu Başkanlığına yeniden seçildi. Seçilen yönlendirme komitesi şunlardan oluşur: Romanya’daki İtalyanlar Derneği (RO. AS. IT.) başkanı Ioana Grosaru, başkan yardımcısı ve Romanya’daki Lipovan Rusları Topluluğu’ndan Svetlana Crăciun, sekreter. Kültür komisyonun başkanı olarak Serin Türkoğlu çok sayıda kültürel etkinliğin koordinasyonunu yapmıştır. Bunlardan “Dobruca’da Türk Medeniyetinin İzleri”, “Türk Dil Bayramı”, “Dâhilerin Mahzeni Altında” ve “İlkbahar Bayramı” sayabiliriz.
Seçimler, Devlet Müsteşarı Aledin Amet ve milletvekilleri İonel Stancu, Andi Grosaru ve Ghera Giureci - Slobodan’ın huzurunda yapıldı.

Dialog politic româno-turc

Ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, a avut o întrevedere cu preşedintele comisiei de politică externe a Camerei Deputaţilor, Rozalia Biro, în data de 8 iunie la Palatul Parlamentului. Întrevederea a avut loc ca urmare a solicitării diplomatului turc. În cadrul întâlnirii au fost evocate bunele relaţii de colaborare dintre România şi Turcia, cooperarea economică, cu un potenţial uriaş de dezvoltare.
Deputatul, Rozalia Biro şi-a exprimat intenţia continuării şi extinderii dialogului şi cooperării în plan bilateral şi regional, având în vedere parteneriatul strategic semnat în 2011 „ce asigură o relaţie solidă de cooperare bilaterală într-o gamă extinsă de domenii sectoriale.”
În cadrul dialogului cu ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, preşedintele comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Rozalia Biro, a afirmat: „Turcia este un partener cheie pentru România, la nivel bilateral şi regional. Turcia este un important aliat al NATO în problemele legate de Marea Neagră; împreună putem contribui la o gestionare eficientă a provocărilor regionale”.
Ambasadorul Turciei în România, Füsun Aramaz, a apreciat la rândul său, stadiul relaţiilor bilaterale şi şi-a exprimat dorinţa intensificării contactelor în cele mai importante domenii, în special în cel economic. Referitor la acest aspect, diplomatul turc a declarat: „Relaţiile economice sunt foarte bune, dar există un potenţial uriaş. Avem o colaborare strânsă cu România şi ne exprimăm gratitudinea pentru aceasta.”
În cadrul dialogului dintre cei doi oficiali a fost discutată şi relaţia Turcia -UE, amabasadorul turc amintind faptul că „ţara sa a primit semnale pozitive în relaţia UE-Turcia şi că aşteaptă şi sprijinul României pe acest parcurs.”
În acest context, preşedintele comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Rozalia Biro, a evidenţiat faptul că Declaraţia Consiliului European din martie 2021 a deschis calea spre dezvoltarea dialogului şi cooperării cu Turcia, „pe baza unei abordări treptate, proporţionale şi reversibile”, dar, pentru o dinamică pozitivă, cu „un comportament constructiv durabil din Turcia”.
La finalul discuţiilor cei doi oficiali au evidenţiat necesitatea continuării dialogului şi importanţa găsirii celor mai bune modalităţi de colaborare între cele două ţări, pe dimensiunea parlamentară. În acest context, cei doi oficiali au convenit organizarea unei întâlniri între comisiile pentru politică externă din Camerele Deputaţilor ale Parlamentelor celor două ţări, în format online. Deputatul Rozalia Biro a propus ca la această întâlnire să participe şi membri ai grupurilor parlamentare de prieteneie dintre cele două ţări.
În data de 23 iunie ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, s-a întâlnit cu preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din Senatul României, Nicoleta Pauliuc. În cadrul întrevederii au fost abordate teme ce ţin de consolidarea cooperării bilaterale dintre România şi Republica Turcia cu accent asupra cooperării în domeniul industriei de apărare.
Aşa cum reiese dintr-un comunicat de presă al Senatului, Preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi-a exprimat aprecierea pentru relaţiile foarte bune dintre cele două state, punctând faptul că Turcia este un partener cheie al României, atât la nivel bilateral, cât şi la nivel regional. În ceea ce priveşte cooperarea în domeniul apărării, senatorul Nicoleta Pauliuc a subliniat că securitatea şi stabilitatea în zona Mării Negre este una dintre priorităţile de politică externă a României. În acest context, a afirmat că „Turcia este un aliat NATO foarte important pentru toate aspectele legate de Marea Neagră, contribuind la gestionarea efectivă a provocărilor în regiune.” Senatorul român Nicoleta Pauliuc a transmis interesul părţii române pentru o colaborare în domeniul industriei de apărare şi a lansat o invitaţie prin intermediul diplomatului turc, reprezentanţilor din acest domeniu din Turcia de a participa la expoziţia de tehnică militară BSDA din 2022. Totodată, a avut loc un schimb de opinii privind identificarea celor mai oportune soluţii pentru stimularea şi consolidarea cooperării în domeniul apărării.

Romanya Türkiye siyasi dialoğu

Türkiye Cumhuriyeti Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz, Milletvekilleri Meclisi Dış Politika Komisyonu Başkanı Rozalia Biro ile 8 Haziran’da Meclis Sarayı’nda bir görüşme gerçekleştirdi. Görüşme, Türk diplomatın talebi üzerine gerçekleşti. Görüşmede, Romanya ve Türkiye arasındaki iyi işbirliği ilişkileri, kalkınma için büyük bir potansiyele sahip ekonomik işbirliği hatırlatıldı.
Milletvekili Rozalia Biro, 2011 yılında imzalanan stratejik ortaklık göz önüne alındığında ikili ve bölgesel düzeyde diyalog ve işbirliğini sürdürme ve genişletme niyetini ifade etti. Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Temsilciler Meclisi Dış Politika Komisyonu Başkanı Rozalia Biro, Füsun Aramaz, şunları söyledi: “Türkiye, Romanya için ikili ve bölgesel olarak önemli bir ortaktır. Türkiye, Karadeniz konularında NATO’nun önemli bir müttefikidir; birlikte bölgesel zorlukların etkin yönetimine katkıda bulunabiliriz”. Türkiye’nin Romanya Büyükelçisi Füsun Aramaz da ikili ilişkilerin durumunu takdir etti ve başta ekonomik olmak üzere en önemli alanlarda temasları yoğunlaştırma arzusunu dile getirdi. Türk diplomat bu konuyla ilgili olarak şunları söyledi: “Ekonomik ilişkiler çok iyi ama çok büyük bir potansiyel var. Romanya ile yakın bir işbirliğimiz var ve bunun için şükranlarımızı sunuyoruz.”
İki yetkili arasındaki diyalogda Türkiye-AB ilişkisinin de ele alındığı Türk büyükelçi, “ülkesinin AB-Türkiye ilişkilerinde olumlu sinyaller aldığını ve bu süreçte Romanya’dan destek beklediğini” hatırlattı. Bu bağlamda, Milletvekilleri Meclisi Dış Politika Komisyonu Başkanı Rozalia Biro: “Mart 2021 Avrupa Konseyi Deklarasyonu’nun Türkiye ile diyalog ve işbirliğinin gelişmesinin önünü açtığını vurguladı, “Kademeli, orantılı ve tersine çevrilebilir bir yaklaşım temelinde”, ancak olumlu bir dinamik için “Türkiye’de sürdürülebilir yapıcı bir davranış” ile devam etmeli.
Görüşmelerin sonunda, iki yetkili diyaloğu sürdürme gereğini ve iki ülke arasında parlamenter boyutta işbirliği yapmanın en iyi yollarını bulmanın önemini vurguladı. Bu kapsamda iki yetkili, iki ülke Parlamentoları Temsilciler Meclisi dış politika komiteleri arasında online formatta bir toplantı düzenlenmesi konusunda mutabık kaldı. Milletvekili Rozalia Biro, toplantıya iki ülkeden meclis dostluk gruplarının üyelerinin de katılmasını önerdi.
23 Haziran’da Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz, Romanya Senatosu’ndan Savunma, Kamu Düzeni ve Ulusal Güvenlik Komisyonu Başkanı Nicoleta Pauliuc ile görüştü. Toplantıda, savunma sanayii alanındaki işbirliğine ağırlık verilerek Romanya ve Türkiye Cumhuriyeti arasındaki ikili işbirliğinin güçlendirilmesine ilişkin konular ele alındı. Senato’nun basın açıklamasından da anlaşıldığı üzere, Savunma, Kamu Düzeni ve Ulusal Güvenlik Komisyonu Başkanı, iki ülke arasındaki çok iyi ilişkilerden duyduğu memnuniyeti dile getirerek, Türkiye’nin hem Romanya’nın önemli bir ortağı olduğuna dikkat çekti. Savunma işbirliğiyle ilgili olarak, Senatör Nicoleta Pauliuc, Karadeniz bölgesindeki güvenlik ve istikrarın Romanya’nın dış politika önceliklerinden biri olduğunu vurguladı. Bu bağlamda, “Türkiye, Karadeniz’in her alanında çok önemli bir NATO müttefikidir ve bölgedeki zorlukların etkin yönetimine katkıda bulunur” dedi. Römen Senatör Nicoleta Pauliuc, Rumen tarafının savunma sanayii alanında işbirliğine duyduğu ilgiyi iletti ve Türk diplomatı aracılığıyla Türkiye’deki bu alandaki temsilcilere 2022 BSDA askeri teçhizat fuarına katılmaları için bir davetiye sundu. Aynı zamanda, savunma işbirliğini teşvik etmek ve güçlendirmek için en uygun çözümlerin belirlenmesi konusunda görüş alışverişinde bulunuldu.

Publicistica minorităţii turco-tătare din Dobrogea

Încă din anii 1888-1894 apăreau organe de presă ale junilor turci – Sadakat, Sada-i Milliye, Hareket. În aceeaşi perioadă a apărut ziarul bilingv, româno-turc, Dobruca Gazetesi. Locuitorii Dobrogei din respectiva epocă îşi procurau publicaţii în limba maternă şi din cele apărute la Bucureşti, precum Hareket „Acţiunea” şi Şarek „Orient”. Ibrahim Themo a publicat la Medgidia, în editura proprie, revistele Teşvik „Îndrumarea” (1910-1922) şi Işık „Lumina” (1914-1916).
Înainte de Primul Război Mondial, un foarte puternic om de acţiune, Mehmet Niyazi, cel care condusese, ca director, şi gimnaziul turc din Constanţa, a înfiinţat ziarul Dobruca Sadası „Glasul Dobrogei”, cu conţinut cultural pe cât de pronunţat turcesc, pe atât de diversificat. Aceluiaşi iniţiator i se datorează ziarul Işık „Lumina”, condus de Cevdet Kemal, din 1914, cu apariţie la Medgidia, precum şi Mektep ve Aile „Şcoala şi Familia”, o revistă lunară. Ultimele două publicaţii au avut mai degrabă caracter de efemeride. Oarecum aceeaşi durată a avut-o şi ziarul postbelic Dobruca „Dobrogea”, înfiinţat la sfârşitul anului 1919, la Medigidia, de către profesorul Halil Fehim, de la Seminarul Musulman din localitate, ziar care a rezistat mai puţin de patru ani, până în 1923.
Între timp, se schimbase şi configuraţia geografică a întregii ţări, care devenise România Mare şi care, în afară de redobândirea Transilvaniei şi a Basarabiei, a cunoscut şi reorganizările teritoriale din Dobrogea – cu înglobarea judeţelor Caliacra şi Duristor. Pe acest fond, au fost înfiinţate noi publicaţii periodice, chiar dacă nici acestea nu au avut o durată prea lungă de existenţă. Este vorba, în primul rând, despre Hayat „Viaţa”, Romanya „România”, Tan „Zorile”, toate editate începând din anul 1921, precum şi Haber „Informaţia”, scos în anul 1922, de către Mustafa Lufti.
Intelectualii turco-tătari s-au implicat profund, după cum se vede, în activitatea editorială în limba comunităţii lor. În primele rânduri s-au aflat, evident, cadrele didactice de la unităţile şcolare dobrogene în limbile despre care vorbim aici. La exemplele date mai sus putem adăuga pe cel al lui Ibrahim Cadri, de la Seminarul din Medgidia, şi pe al profesorului Suleyman Faik. Cel dintâi a editat ziarul Tuna „Dunărea”, din 1925, iar cel de-al doilea – ziarul Gümüş Sahil „Tărâmul de Argint”, din anul 1928. De fapt, în al doilea caz, era vorba despre un supliment al unui periodic trilingv, iniţiat de avocatul dobrogean Octavian Moşescu. Scris în trei limbi – română, turcă şi bulgară – periodicul a rezistat în această formulă doar douăzeci de numere, dar a constituit o experienţă interesantă.
Tot unui cadru didactic de la Seminarul Musulman din Medgidia i se datorează gazeta Hak Söz „Adevărul”, tipărită de către Halil Hilmi, începând cu data de 22 mai 1929. În acest caz, avem de-a face cu o adevărată performanţă de longevitate a publicaţiilor de limbă turcă, având în vedere că periodicul a rezistat până în anul 1941. În acelaşi an, la 15 iunie, a debutat şi publicaţia Bizim Sözümüz „Cuvântul Nostru”, din iniţiativa învăţătorului Regep Mustafa. Iniţial, a apărut în limba turcă, apoi a inclus în paginile ei şi materiale în limba română. De la 1 ianuarie 1930, a apărut şi o extrem de interesantă şi longevivă publicaţie consacrată mai ales comunităţii tătare, Emel Mecmuasi „Revista Idealul”. Directorul-proprietar a fost avocatul de origine tătară Mustegep Hagi Fazâl-Ulkusal, care i-a asigurat apariţia timp de un deceniu, între 1930 şi 1940. Emigrând din România, fondatorul a reluat editarea revistei la Ankara, din 1961, apoi la Instanbul, din 1963, publicaţia existând şi astăzi.
Perioada interbelică s-a dovedit fastă nu numai pentru periodicele româneşti, ci şi pentru cele aparţinând minorităţilor conlocuitoare, ale comunităţii turco-tătare încadrându-se perfect în acest curent. Printre apariţiile cele mai stabile s-a numărat Türk Birliği „Unitatea turcă”, editată de Tineretul turc din România, între anii 1930-1940. Dintre efemeridele acelui deceniu sunt citate Halk „Poporul”, cu 16 numere apărute în anul 1936, la Constanţa, precum şi Tuna”Dunărea”(1936), cu o apariţie foarte scurtă, de asemenea, ca şi Deli Orman „Pădurea Nebună” (1937), sau Cardac (1937).
Ultima publicaţie de limbă turcă din perioada interbelică a fost Bora „Viscolul”, care a încetat după numai două numere, în martie 1938, deşi apariţia bilingvă, româno-turcă, ar fi trebuit să-i asigure o apariţie mai lungă.
Cercetătorii iau în considerare şi publicaţiile periodice de specialitate sau pe cele cu caracter intern, cum ar fi Anuarul Seminarului Musulman din Medgidia, din care au apărut 13 numere între anii 1904-1933, cu destule sincope. Mai exact, au apărut numere în anii 1904, 1908, 1910, 1914, 1915, 1916, 1929, 1931, 1932, 1933. Nu a fost o publicaţie voluminoasă, aşa cum se întâmplă de obicei cu anuarele instituţiilor, dar în formatul relativ concentrat (între 5 şi 30 de pagini), sunt oferite date importante despre elevi şi cadre didactice, despre programele de studiu şi despre situaţia şcolară din anii vizaţi. În numărul pe 1930 este publicată o listă cu numele tuturor absolvenţilor şcolii, de la înfiinţarea ei, ceea ce constituie un document preţios pentru istoria comunităţii, în general.
Publicaţiile din perioada postrevoluţionară, din 1990 şi până în prezent, sunt dominate, de asemena, de prezenţa unor cadre didactice, chiar dacă editorul este, în principiu, un organism oficial al comunităţii turco-tătare dobrogene.
Remarcăm, în primul rând, supravieţuirea unei publicaţii mai vechi, Renkler „Culori”, înfiinţată în anul 1983. Din păcate, şi-a încetat apariţia în 1993, tocmai când constrângerile ideologice nu i-ar mai fi împiedicat pe colaboratori să trimită articole de mare valoare culturală şi economică, social-politică. Au apărut, în schimb, titluri noi.
În anul 1990 a apărut publicaţia Karadeniz „Marea Neagră”, prima dintre cele editate în noul context social-politic al Românei postcomuniste. Editorul este Uniunea Democrată a Turco-Tătarilor Musulmani din România, iar conducerea şi titulatura rubricilor sunt asigurate, ca de obicei, de cadre didactice - Genan Bolat (redactor-şef), Altay Kerim, Yaşar Memedemin - cel puţin pentru o anumită perioadă. La rândul său, aripa tânără a UDTTMR, mai precis, Organizaţia de Tineret „Ismail Gaspirali”, a iniţiat editarea periodicului Caş „Tânărul”.
În iunie 1995 a apărut publicaţia Hakses „Vocea Autentică” sub direcţia şi redacţia domnului Emin Atila. Ziarul a avut format obişnuit (A4), 8 pagini şi conţinea rubricile: social-politic, eveniment, învăţământ, cultură, artă şi tradiţie, religie, magazin şi pagina pentru copii.
Iată ce scria atunci redactorul şef regretatul Emin Atila:
„Dorim să reînnodăm o tradiţie publicistică datând din 19.10 1896, prin apariţia ziarului Şark - Orientul scrisă din entuziasmul unor confraţi. Cu HAKSES sperăm să reaprindem făclia ce va lumina etnia. Prin intermediul lui intenţionăm să formăm ziarişti, mai cu seamă tineri, adevărate caractere şi talente puse în slujba etniei, capabile să preia şi să predea ştafeta pentru a fi dusă la nesfârşit”. Articolul se încheie sugestiv:
„Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute în realizarea acestei creaţii de gând drept care se cheamă atât de sugestiv - HAKSES”.
O întrerupere de câteva numere a fost completată de filiala UDTR Galaţi, care fără să diminueze activitatea redacţiei mamă a scos un supliment de cultură şi artă, Tuna Mektupları „Scrisori Dunărene”.
Publicaţia şi-a reluat cursul până în prezent având ca directori preşedinţii pe ţară ai Uniunii Democrate Turce din România: Ing. Osman Fedbi, Balgi Ruhan, prof. Asan Murat, prof. dr. Ibram Nuredin, iar în prezent Ing. Osman Fedbi.
Colectivul redacţional format din redactorii şefi: Emin Atila, Gulten Abdulla şi prof. Ervin Ibraim, împreună cu redactorii prof. Emin Emel, Emin Inci, Cantargi Zeitin, Ibraim Ibram, prof. Bediha Cocoi, prof. Asan Nermin, prof. Asan Murat, prof. Feizi Aisel, prof. Molali Neriman, Ismail Daud, Asan Nilgun-Panaitescu, prof. Subihan Iomer, Ilmia Suleyman, prof. Ibraim Nurgean, prof. Veli Musledin Firdes, Buracai Minever-Omer.
În 1990, în cadrul Uniunii Democrate Turce din România, a fost fondată Organizaţia de Tineret Turc Atatürk, care în 1999 a simţit nevoia unei publicaţii care să aparţină tinerilor, iar acest proiect a prins contur, fiind publicat primul număr al ziarului Genç Nesil „Generaţia Tânără” având ca redactor şef pe Feizi Aisel, membru fondator al ziarului.
În anul 2006 luna martie ziarele „Hakses” şi „Genç Nesil” au fuzionat şi au format noua revistă „Hakses”. Noutatea acestei reviste este formatul şi calitatea materialelor publicate cât şi calitatea tehnică. Noua revistă are 28 de pagini color plus 4 coperţi externe şi interne.
Există rubrici permanente: actualitate, cultură, tradiţii, istorie, religie, tineret, femei, copii cât şi rubrici de informare a cititorilor despre activităţiile desfăşurate de către Uniunea Democrată Turcă din România. Structura revistei nu este una fixă, ea fiind în funcţie de activităţile desfăşurate în luna respectivă. Principalul scop al revistei este să oglindească cât mai exact toate activităţile uniunii şi a comunităţii turce. Pe lângă articolele de acest tip, bogat ilustrate, sunt publicate şi articole despre istoria, cultura şi bucătăria turcească.
În prezent publicaţia este lunară şi are un tiraj de 1000 de bucăţi, care sunt distribuite atât la filiale cât şi în şcoli, geamii etc., precum şi în cadrul activităţilor derulate de UDTR.
Astăzi colectivul redacţional este format astăzi din: director Ing. Fedbi Osman, redactorul-şef este Ibraim Ervin, redactor-şef adjunct Nilgun Panaitescu, redactori prof. Serin Türkoğlu, prof. Melek Osman, Prof dr. Firdes Musledin, Sorina Asan, Ibraim Nurgean, Amet Melek, Accoium Evrens. Pe lângă acest colectiv redacţional există şi numeroşi colaboratori atât din ţară cât şi din străinătate: Namık Kemal Yıldız, Conf. Dr. Erol Ülgen, prof. Emin Emel, prof. dr. Irfan Unver Nastrattinoglu, Costache Tudor, prof.dr. Dan Bodea, prof.dr. Enis Tulça, prof. univ.dr. Regep Ghiursel, prof. Nicolae C. Ariton etc.
De-a lungul timpului în revista Hakses şi-au făcut debutul sau au publicat numeroşi poeţi şi scriitori: Emin Atila, Ahmet Ismail Daud, Fatma Sadac, Emin Emel, Emin Ingi, Urfet Şachir, Memiş Hayat etc.
În luna octombrie a anului 1980 a apărut publicaţia trimestrială „Revista Cultului Musulman”. Această revistă s-a dorit a fi organul de presă a Muftiatului Cultului Musulman din România, care în aceea perioadă îşi avea sediul în Constanţa. Viaţa acestei reviste a fost una foarte scurtă, dar în 2006 s-a reluat apariţia acestei reviste dar sub numele de „Muftiyat”.
Primul număr al „Revistei Cultului Musulman” (1980) a avut 4 pagini scrise în limba turcă, română, engleză şi 2 pagini scrise în arabă. Din păcate nu apare nicăieri scris colectivul redacţional, dar urmărind semnăturile articolelor din revistă aflăm numele unor redactori: Gemaledin Latif, Kerim Altai, imam Recep Salih şi imam Osman Negeat. Apariţia primului număr al revistei coincide cu marea sărbătoare a musulmanilor „Kurban Bayram”, din acest motiv sunt publicate articole despre această mare sărbătoare. Pe prima pagină a revistei, găsim un interviu cu muftiul Cultului Musulman, d-nul Iacub Mehmet, care prezintă pe scurt situaţia comunităţii musulmane din România din aceea perioadă.
Pentru a continua tradiţia revistei „Revista Cultului Musulman”, actualul muftiu al Cultului Musulman, d-nul Murat Iusuf, a hotărât în 2006 relaurea publicării revistei, sub numele de „Muftiyat”.
În interviul acordat în primul număr, muftiul Cultului Musulman d-nul Murat Iusuf a declarat următoarele: „Am văzut-o ca o necesitate pentru o astfel de instituţie care reprezintă întreaga comunitate musulmană din România. Musulmanii din România avea nevoie de o sursă de informare dar, din păcate, această sursă nu se facea de instituţia care o reprezint. Trăim în secolul XXI unde tehnologia a avansat foarte mult iar metodele de informare s-au deversificat. Trăim într-o ţară unde democraţia este în floare şi trebuie să ne bucurăm de aceste drepturi pe care statul român ni le oferă şi pe această cale îi mulţumim. O instituţie care se respectă şi care doreşte să aibă o transparenţă faţă de enoriaşi trebuie să aibă un buletin de informare pentru a evidenţia activităţile pe care instituţia aceasta le desfăşoară. Cu aceste idei am ajuns la concluzia că trebuie să ne aliniem la noile standarde europene şi nu numai cerinţelor comunităţii şi am hotărât să edităm această revistă. Dorinţa noastră este să facem cunoscută tuturor musulmanilor din România instituţia noastră cât şi activităţile pe care le desfăşoară aceasta. Mi-am propus, de când eram funcţia de Consilier de Cult, ca Muftiatul Cultului Musulman, dacă doreşte să ajungă la nivelul celorlalte instituţii de cult existente în România şi nu numai, cât şi enoriaşilor, trebuie să edităm o revistă şi să realizeze o pagină web pe net…această revistă poate fi o sursă de cunoaştere reală a religiei islamice fără interpretări cât şi a activităţii pe care instituţia Muftiatului Cultului Musulman o desfăşoară în folosul comunităţii musulmane din România… Prin această revistă dorim să-i atragem pe imamii noştri să participe activ prin materialele pe care le vor pregăti la această editare.”
Prin coloanele tuturor acestor publicaţii, vocea comunităţii turco-tătare din Dobrogea s-a făcut auzită atât în viaţa cotidiană, cât şi cu ocazia marilor evenimente din istoria regiunii şi a ţării întregi.

La o cafea turcească cu domnul lector univ. dr. Ghiursel Regep

Continuăm seria interviurilor „LA O CAFEA TURCEASCĂ” ce se poate citi printre filele revistei Hakses de către cititorii revistei, şi anume despre persoanele din comunitatea turcă din România, ce s-au remarcat în diverse domenii de activitate. Astfel, încercăm să-i facem cunoscuţi şi totodată să promovăm pe cei care încearcă să aducă un plus de valoare atât în cultura turcă cât şi în cadrul comunităţii noastre. Şi de această dată, în acest număr al revistei, avem deosebita plăcere de a sta de vorbă cu cel care ne împărtăşeşte atât despre viaţa personală, cât şi despre experienţa sa academică, lector univ. dr. domnul Ghiursel Regep.
Se poate spune despre profesorul Ghiursel Regep că este prin excelenţă un om discret, un bun observator, care urmăreşte atent detaliile, oamenii, acţiunile, semnele din jurul său. Îşi protejează cu grijă viaţa personală, însă nu distant, ci ca şi cum ar ocroti ceva preţios şi delicat. Se înfăţişează celor din jur prin ceea ce face şi nu pare interesat de efect, ci doar de rezultate, de asemenea este admirat pentru calităţile sale profesionale, pentru puterea sa de muncă, pentru profunzimea cu care ştie să abordeze problemele profesionale şi pentru capacitatea sa de a-şi selecta colaboratorii. Despre domnul profesor ar fi multe de spus, şi anume că: a publicat cărţi şi a scris, ca autor şi coautor articole de specialitate publicate în reviste de prestigiu, este îndrumător de lucrări de diplomă, a fost invitat şi a participat la diferite comunicări şi evenimente ştiinţifice naţionale şi internaţionale, dar mai multe detalii vom avea ocazia să aflăm împreună din interviul de mai jos.

Melek Amet: Pentru început, am să vă rog să vă prezentaţi cititorilor revistei noastre, să descoperim împreună cine este Regep Ghiursel, „omul” din spatele numelui
Ghiursel Regep: În primul rând, vă mulţumesc pentru onoarea nemeritată pe care mi-o faceţi de a-mi asculta cuvintele. Rădăcinile familiei mele se găsesc în oraşul Pazarcik (actualul Dobric din Bulgaria). Bătrânii mei erau oameni muncitori şi responsabili dintr-o sănătoasă pătură mijlocie a societăţii cu preocupări diverse şi o oarecare prosperitate materială. S-au aflat printre ei negustori, hangii, dar şi profesori. Deşi locuiau la oraş aveau şi semnificative proprietăţi agricole. Indiferent de preocupări însă, ştiu din miturile familiei, i-a caracterizat pe toţi dragostea de cunoaştere şi un mare respect pentru dreptate şi adevăr. Originile şi mai vechi, am motive să cred, pot fi parţial caucaziene. Pe vremea bătrânilor noştri, familiile erau „tradiţionale” adică trăiau mai multe generaţii sub acelaşi acoperiş, alături şi de unchi, mătuşi, veri, nepoţi. Acest mod de viaţă se oglindeşte şi asupra valorilor, oamenii menţinându-se conservatori dar foarte uniţi şi mândri. Bunicii mei s-au născut cetăţeni români şi au venit în România când această calitate a fost pierdută. Eu personal, m-am născut în oraşul Negru Vodă într-o casă aflată lângă Geamia din localitate.
M.A.: Domnule profesor am dori să aflăm motivele care v-au determinat să alegeţi această profesie.
G.R.: Mai mulţi înţelepţi au spus încă din antichitate ca pentru a cunoaşte trebuie să mergi la rădăcina lucrurilor şi că rădăcina tuturor lucrurilor este omul. Iată cum un îndemn la cunoaşterea lumii devine un îndemn la autocunoaştere. În opinia mea, istoria pedagogiei este înregistrarea efortului de cunoaştere a copilului. Eu cred ca nici azi nu-l cunoaştem încă în ceea ce este el ca esenţă. Vorbind de copil vorbim de om, pentru că după Freud „copilul este părintele adultului de mai târziu”.
M.A.: Care au fost profesorii care v-au influenţat cel mai mult în perioada studenţiei şi cum anume?
G.R.: Stau şi mă gândesc şi n-am un răspuns. Eu i-am admirat pe toţi profesorii pe care i-am avut (am căutat la fiecare ce avea de valoare). Îmi plăceau toţi profesorii cvasi majoritatea cursurilor. Chiar am avut colegi care-mi reproşau: ţie chiar îţi plac toate cursurile? Cred ca cel mai bun profesor pe care l-am avut (şi îmi scuze pentru aparentele conotaţii dezavantajoase) a fost mama mea. Fără îndoială mama mea, Şucuran (Allah rahmet eylesin/Dumnezeu s-o odihnească) a fost primul profesor, de educaţie morală poate. Dacă-mi permiteţi o metaforă: discobolul atinge discul 1-2 metri, restul de 70 îi face discul singur… pe traseul imprimat de discobol. Acesta este rolul familiei în educaţie. Omul nu se naşte om, el devine om prin moralitate, când învaţă că unele lucruri sunt permise iar altele, nu. Deci primul profesor, care este de fapt profesorul de căpătâi, este întotdeauna mama. Şi aici lucrurile îşi dovedesc coerenţa: eu dezvoltam fenomene de „transfer”, adică duceam asupra profesorilor mei afecţiunea pe care o aveam pentru mama mea. Mi-am dorit să fiu student bun. Andrei Pleşu foarte bine spunea (contrar a convingerilor ce umblă prin târg), e bine sa fii premiant (sau doar elev bun). Fiindcă eşti mai bine pregătit să înţelegi lumea mai bine şi, de ce nu, lumea te înţelege mai bine. Cred că Pleşu poate explica şi mai bine de ce. Eram un student foarte bun, profesor… nu ştiu. Poate azi aş fi mai exigent cu cursurile şi cu modelele de profesori pentru că profesorul este un actor şi nu are încotro, trebuie să fie unul credibil. La rândul ei lecţia, cursul, trebuie să fie un eveniment, o experienţă de viaţă trăită. Dacă nu e aşa, copilul, elevul, studentul, preferă să alerge prin parcuri sau mai târziu să cumpere jetoane pentru jocul de biliard. Bineînţeles că nu poţi face din fiecare curs un eveniment, dar trebuie să tinzi ca profesor, către asta. Dacă ai această „ardere”, tinerii vor fi pe aproape pentru a fi pregătiţi când se va declanşa evenimentul. Activitatea didactică dă uriaşe satisfacţii pentru că profesorul este, în acelaşi timp, scenaristul propriului său rol. Scrie piesa (pe baza premiselor din curriculumul didactic) şi joacă rolul. La catedră, acolo şi atunci, în comunicarea cu cei din tânăra generaţie îşi trăieşte viaţa. Acolo îi pot veni idei şi poate descoperi teme de cercetare, e un prilej de creştere şi dezvoltare comună, atât pentru copii cât şi pentru profesor.
M.A.: Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?
G.R.: Experienţe pozitive au fost nenumărate. Dar când îţi reuşeşte un curs exact aşa cum ai plănuit, ai sentimentul acela de catharsis, de purificare interioară. Este eliberarea pe care o simţi după ce vezi „cel mai bun film”, „cea mai bună piesă de teatru”. Aici se întâlneşte ştiinţa cu arta, şcoala cu viaţa. Ai certitudinea că respectiva oră nu a fost trăită degeaba şi vezi asta şi-n ochii beneficiarilor. Ora aceea a fost creată şi nu va mai fi niciuna identică. La momente dificile să marcăm lipsa de timp care este ucigătoare. Nu este normal să trăim aşa. Nici ca adulţi nici ca elevi. Dacă eşti tot timpul „ocupat” înseamnă că eşti „sub ocupaţie” cum spunea cineva. Altcineva îi numea pe cei mereu ocupaţi: „săracii timpului”. Bogaţi în bani, săraci în timp. Dacă faci ceva care-ti place ar trebui să nu fi „ocupat”. Aici există însă o limită. Putem folosi diverse tehnici de gestiune eficientă a timpului. Şi aici există limite dincolo de care sănătatea este ameninţată. Se accepta în trecut ideea că există un stres (chiar generat de criza de timp) pozitiv, constructiv: eustresul. Azi se ştie că şi acesta devine foarte curând dăunător dacă nu ţi-l asumi cu seninătate. Ca să nu se înţeleagă greşit, nici nu poţi face performanţă mergând la pas. Orice creaţie cere sacrificii; cred că sănătatea ar trebui ultima sacrificată.
M.A.: Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învăţământului?
G.R.: Activitatea didactică nu este un „serviciu” este o vocaţie. Nu te faci profesor pentru că vrei salariu. Te faci profesor pentru că vrei să construieşti pretutindeni unde vor ajunge elevii tăi. Te faci profesor pentru că trebuie să scrii programul unor oameni de succes care să-şi amintească de tine ca de un model şi care în cel mai dificil moment profesional să se întrebe „dacă ar fi fost în locul meu, profesorul cum ar fi făcut?” Desigur că profesorii nu trăiesc într-un acvariu precum „Magister ludi” al lui Herman Hesse, pentru că atunci n-ar putea preda nimic; cel mult un joc. Şi salariul trebuie să fie decent. Ştiu oameni care au refuzat să predea pentru că nu simţeau vocaţia şi au spus „nu vreau să nenorocesc copiii”. Mai târziu s-au realizat profesional în alt domeniu. Bineînţeles că aceşti oameni au fost oameni de calitate. Profesorii din învăţământul preuniversitar (unde prezenţa la ore este obligatorie) nu înţeleg prea bine cum te evaluează elevii. La universitate se vede în prezenţă: poţi avea aule pline sau… 2-3 studenţi. Şi atunci e firesc să te întrebi ce este mai important în actul didactic? Ceea ce contează mai mult la profesor (şi nu am descoperit-o eu) este CEEA CE EL ESTE (adică personalitatea) si mai puţin CEEA CE EL SPUNE. Micile neajunsuri profesionale pot fi uşor compensate de un absolvent care are dezvoltat un raport onest cu profesia.
M.A.: Aveţi un motto după care vă ghidaţi în viaţă?
G.R.: Nu numai unul. În funcţie de momentul vieţii, am încercat să mă opresc la un motto sau la altul. Ştiu că primul motto l-am găsit în adolescenţă la Tudor Arghezi: „Tinere, fii un atlet al gândirii!” Au mai fost apoi „Spiritul mişcă materia”; „Poarta-te frumos cu toată lumea pentru că fiecare om ascunde o durere”; „Zilele bune sunt în viitor!” ş.a. Nici unul din ele nu este o atitudine şi un îndemn perfect pentru totdeauna dar poate că reprezintă o sinteză utilă pentru o anumită perioadă a vieţii. Cel de pe urmă („Iyi günler ilerde”) l-am păstrat de la tata ca un mic giuvaer de cultură turcă. S-ar putea să rămân mai multă vreme la el.
M.A.: Ştiu că sunteţi invitat şi participaţi la multe comunicări, consfătuiri şi evenimente ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Spuneţi-ne mai multe despre ele şi care sunt proiectele pentru acest an?
G.R.: Merg la conferinţe doar când am ceva de spus sau dacă simt că m-am plafonat. În privinţa planurilor este o întrebare dificilă pentru că pentru mine (în epoca informaticii şi a adevărului) noutatea unui mesaj este foarte importantă. Am mai multe proiecte în derulare. În cel puţin unul din ele am investit peste 5 ani plini de documentare. Cunosc destui profesori care consideră ca şi mine (privitor la cărţi) că înainte de cantitate, este importantă calitatea. De ce să mai scriem o carte pe care n-o citeşte nimeni, ori o carte pentru care mai importanta este bibliografia decât noutatea mesajului? O altă cunoştinţă de a mea, doctor în biblioteconomie, apreciază că ultra bogăţia informaţională a prezentului este asurzitoare şi vătămătoare. Poate de aceea tot mai mulţi tineri citesc foarte puţin. Cum se spune în psihologie, analiza şi sinteza sunt două operaţii opuse. Totuşi una trebuie să fie precumpănitoare precum lumina asupra întunericului. Acea operaţie precumpănitoare din cele două amintite, trebuie să fie sinteza. Daca am formulat problemele în urma analizei trebuie în final să le dăm o rezolvare printr-o sinteză. Ne trebuie mai multe cărţi de sinteză. De aceea social media reuşeşte să fie mai percutantă: are mesaje scurte şi la obiect. E greu să pretinzi timpul cuiva oferindu-i un câştig sărac. E valabil si pentru profesori.
M.A.: Există, în cariera dumneavoastră, un moment pe care îl consideraţi a fi un impuls pentru evoluţia dvs. profesională?
G.R.: Da, a fost cum se spune în psihologie un „insight”, o iluminare dată de o lectură semnificativă. S-a întâmplat undeva în preadolescenţă citind dintr-o lucrare de astronomie. Atunci când am înţeles ca „universul este infinit”. Auzisem despre asta dar la momentul menţionat am înţeles semnificaţia. Pentru mine este momentul naşterii conştiinţei reflexive. Din actor am devenit (şi) regizor; din executant am devenit responsabil. Am descoperit o nouă lume; am recadrat tot ce ştiusem până atunci iar rezultanta este ce sunt acum.
M.A.: Cum îl vedeţi pe profesorul Regep Ghiursel peste 5 ani?
G. R.: Lumea evoluează surprinzător. Eu zic că m-am pregătit s-o înţeleg în evoluţia ei. Ştiu şi eu? Civilizaţia actuală nu evoluează prin munca unor elite politice şi intelectuale ci prin aportul percutant al unui număr foarte mare de interese individuale. Tot mai multe evoluţii apar ca rezultat al unor influenţe private (din afara curentului principal). Evoluţia mea către viitor este o evoluţie optimistă către libertate de acţiune şi expresie. Sper să apreciaţi că răspunsurile mele sunt coerente între ele. Îmi doresc ca între limitele acestor ani voi putea arăta mai multă capacitate constructivă.
M.A: Este dificil să împărţiţi viaţa de familie cu cariera? Reuşiţi să le îmbinaţi cu succes şi să aveţi un timp pentru dumnevoastră?
G.R.: Este destul de dificil. Nevoile cotidiene prozaice sunt incredibil de cronofage. Pentru a face ceva semnificativ trebuie să investeşti o cantitate uriaşă de timp, pe care nu ai cum decât să-l scazi din prezenţa în familie. Cumva, pentru a înţelege şi a te întreba, îţi trebuie şi o „linişte” materială. Este probabil – zic eu – încă unul din motivele pentru care ţara noastră nu marchează la capitolul cercetare. Pentru a face sinteze, trebuie să te ridici puţin deasupra frigului din casă (dau un exemplu de problemă prozaică). Dacă este prea frig va trebui să laşi tot şi să cauţi să încălzeşti prin casă, nu pentru tine, în primul rând pentru familie.
M.A.: Sunteţi de naţionalitate turcă, faceţi parte din comunitate, vorbiţi limba turcă foarte bine, respectaţi tradiţiile şi obiceiurile… dar, ne puteţi spune cum resimţiţi apartenenţa şi ce vă leagă de comunitate?
G.R.: Apartenenţa la comunitate este pentru mine căldură. Are căldura şi bunătatea bunicilor mei care fără să ştiu eu creşteau din mine un om. Sunt multe de spus, dar cred că a aparţine unei comunităţi înseamnă a avea bunici „la fel”. Apartenenţa la comunitate este pentru mine muzică. Odată cu muzica am câştigat şi profunzimea sentimentelor. Nu ştiu cum, muzica turcească, notele ei sunt uneori atât de profunde de parcă ar spune mereu poveşti de viaţă şi moarte. Vă destăinui că în copilărie eram nevoit să ascult cu bunica muzică turcească la radio şi nu-mi plăcea deloc. Probabil eram încă incomplet emoţional, nu eram încă complet dezvoltat. Acum această muzică este pentru mine cea mai bună terapie. Deci legătura mea cu comunitatea turcă nu este de suprafaţă şi nu ţine neapărat de prezenţă.
M.A.: În continuare, aş vrea să vă întreb: ce a însemnat şi ce înseamnă pentru dvs. identitatea culturală a comunităţii turce din Dobrogea?
G.R.: Cred că turcii dobrogeni sunt speciali. În comparaţie cu turcii anatolieni contemporani la care poţi descoperi o varietate notabilă de aspecte, un caleidoscop de obiceiuri, expresii şi atitudini, am avut, referitor la turcii dobrogeni, de mai multe ori, senzaţia că printre noi se manifestă o serie de note şi trăsături comune numai nouă. Pentru a avea identitate culturală trebuie să avem în primul rând identitate adică să conştientizăm acel ansamblu de date prin care să ne identificăm. Cultura se poate exprima de pildă şi în prenumele pe care le dăm copiilor. Aceste date identitare se exprima permanent prin noi, important este să se exprime în forme de valoare. Cred că identitate culturală a comunităţii turce dobrogene este în formare pentru că dedesubt curg izvoare conative, afective şi motivaţionale, bogate. Dacă le exprimăm, câştigul va fi atât al comunităţii cât şi al ţării în care trăim împreună.
M.A.: Vă mulţumesc că mi-aţi acordat o parte din timpul dv. liber şi aţi acceptat să răspundeţi întrebărilor. În încheiere, vă rog să transmiteţi un mesaj tuturor celor care vor citi acest interviu în revista Hakses.
G.R.: Aţi auzit probabil multe îndemnuri motivaţionale. Nu vreau să lansez lozinci ci încerc să dau greutate cuvintelor mele: nu fiţi imitatori. Este adevărat, pentru asta trebuie sa fii curios, energic si curajos. Construiţi-vă propria lume, propriile preferinţe şi propriile dorinţe pornind de calităţile şi slăbiciunile pe care le aveţi. Aceasta înseamnă să: Fiţi autentici! Acesta este mesajul pentru tineri.
Dar mesajul meu pentru întreaga comunitate, tineri biologic ori tineri doar sufleteşte, este acela de a fi uniţi şi harnici: Nerde hareket, orda bereket!/Unde este acţiune, este şi belşug!
M.A.: Cu multe mulţumiri domnule profesor, pentru amabilitatea pe care ne-aţi arătat-o în oferirea acestui interviu, vă urez inspiraţie si succes în proiectele următoare!

Fırında Çankırı Güveci

Kullanılacak Malzemeler (6 kişilik)

Yapılış

  1. İri kuşbaşı şeklinde doğranmış et, ara ara karıştırılarak suyunu çekip hafifçe kızarana kadar güveçte pişirilir.
  2. Üzerine bir su bardağı sıcak su ilave edilir ve suyu çekinceye kadar pişirilir.
  3. Salça ilave edilerek iyice karıştırılır ve fırına konulur.
  4. Birkaç kez karıştırılarak 15-20 dakika kadar fırında beklettikten sonra fırından çıkarılarak üzerine sıvı yağ doğranmış soğan, sarımsak, yeşilbiber, tuz ve karabiber konularak iyice karıştırılır.
  5. Güveç fırına tekrar konulur, 35-40 dakika kadar fırında pişirilir.
  6. Soyularak 1 cm kalınlığında yuvarlak doğranmış patlıcanlar güvecin üzerine bir sıra dizilir.
  7. Üzerini örtecek kadar halka şeklinde doğranmış domatesler konur.
  8. Bu şekilde hazırlanan güveç fırına tekrar konularak bir saat kadar pişirilir.
  9. Sıcak olarak servis edilir.

internet

Cankırı ghiveci la cuptor

Ingrediente (pentru 6 persoane)

Mod de preparare

  1. Tăiaţi carnea în cuburi mari şi căliţile amestecând din când în când, până când se absoarbe apa şi devin aurii.
  2. Peste aceasta carne se adaugă un pahar cu apă fierbinte şi se fierbe până când apa se evaporă.
  3. Adăugaţi pastă de tomate, amestecaţi bine şi daţi la cuptor.
  4. Se amestecă de câteva ori şi se ţine la cuptor 15-20 de minute, apoi se scoate din cuptor. După cele 20 de minute se adaugă ceapa tocată, usturoiul, ardeiul, sarea şi piperul şi se amestecă bine şi se bagă la cuptor pentru 35-40 de minute.
  5. Vinetele, care sunt curăţate şi tăiate în rondele groase de 1 cm şi sunt aranjate pe rând peste carnea din tavă peste care se adaugă şi roşiile tăiate.
  6. Tava astfel preparată se pune din nou în cuptor şi se coace aproximativ o oră.
  7. Se serveşte fierbinte.

Peynirli Tatlı Krep

Malzemeler

İç harcı için:

Krepleri pişirmek için:

Servisi için:

Yapılışı

Krep hamurunu hazırlamak için; yumurtaları derin bir karıştırma kabına kırın.
Su, süt, zeytinyağı ve elenmiş unu ekledikten sonra tüm malzemeyi bir çırpıcı yardımıyla pürüzsüz bir kıvam alana kadar karıştırın.
Krep hamurunu 5 dakika kadar dinlendirin. Yanmaz yapışmaz tabanlı tavayı, ayçiçek yağı ile yağladıktan sonra kağıt havlu yardımıyla yağın fazlasını alın.
Küçük bir kepçe kadar aldığınız krep hamurunu tavaya aktarın ve hızlı bir şekilde tavayı hareket ettirip hamurun eşit olarak yayılmasını sağlayın.
Üzerleri benek benek olacak olan incecik krepleri, ters yüz ederek her iki tarafını da 1’er dakika kadar pişirin.
Tavayı aralarda kağıt havlu ile yağlayıp, aynı işlemi tüm krepler için uygulayın. Pişen krepleri geniş bir servis tabağına alın ve soğumamaları için üzerlerini bir kapakla kapatın.
İç harcında kullanacağınız tuzsuz lor peynirini sürülebilir bir kıvama ulaşması için kremayla karıştırın.
Krep hamurlarının orta kısımlarına peynirli iç harcı paylaştırdıktan sonra kenar kısımlarını içe doğru katlayın ve hazırladığınız krepleri rulo şeklinde sarın.
Servis tabağına aldığınız peynirli krepleri, vişne reçeli ve arzuya göre meyve parçacıklarıyla servis edin. Kahvaltılık olarak ya da akşam yemeği sonrası tatlı niyetine tüm sevdiklerinizle paylaşın.

internet

Clătite cu brânză dulce

Ingrediente

Pentru umplutură:

Pentru a găti clătitele:

Pentru servire:

Mod de preparare

Pentru a pregăti aluatul de clatită se sparg ouăle într-un bol adânc, după care adăugati apa, laptele, uleiul de măsline şi făina cernută, amestecaţi toate ingredientele cu un tel.
Lasă aluatul astfel obţinut să se odihnească timp de 5 minute. După ungerea tăvii antiaderente cu ulei de floarea soarelui, îndepărtaţi excesul de ulei cu ajutorul un prosop de hârtie.
Coaceţi clătitele pe rând, câte un 1 minut pe fiecare parte.
Ungeţi tigaia cu un prosop de hârtie între ele şi faceţi acelaşi lucru pentru toate clatitele. Transferaţi clătitele pe o farfurie mare de servire şi acoperiţi-le cu un capac, astfel încât să nu se răcească.
Amestecaţi brânza dulce cu smântâna pentru a ajunge la o consistenţă tartinabilă. Acest amestec se pune pe fiecare foaie de clatite şi înfăşuraţi clatitele sub formă de rulouri.
Serviţi clatitele cu brânză alaturi de gem de vişine şi bucăţi de fructe, dacă doriţi.