Toate articolele publicate în ediţia nr. 297 a revistei Hakses

Septembrie 2020

A fost desemnat candidatul UDTR la funcţia de deputat în Parlamentul României

Uniunea Democrată Turcă din România a organizat Adunarea Generală Naţională a UDTR în data de 19 septembrie, la Constanţa. La eveniment au fost prezenţi 96 de delegaţi cu drept de vot de la sucursalele UDTR din întreaga ţară. În cadrul Adunării Generale Naţionale a fost desemnat prin vot secret, candidatul Uniunii Democrate Turce din România la funcţia de deputat în Parlamentul României, la alegerile generale pentru următoarea legislatură. În cursa electorală s-au înscris, actualul deputat, Iusein Ibram şi Levent Mustafa Accoium care deţine în prezent funcţia de secretar general adj. în cadrul Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
Înainte de vot, preşedintele UDTR, Fedbi Osman, i-a prezentat pe cei doi candidaţi la funcţia de deputat în Parlamentul României, actualul deputat, Iusein Ibram şi Levent Accoium. În alocuţiunea sa, Iusein Ibram a afirmat că, activitatea sa de până acum este cunoscută, aceasta fiind făcută publică anual, de-a lungul mandatelor sale parlamentare şi a amintit faptul că, singurul proiect pe care l-a propus pentru comunitate şi nu a fost realizat până în prezent este Centrul Cultural Turc în care să fie desfăşurate toate activităţile culturale ale comunităţii.
În discursul său, cel de-al doilea candidat, Levent Accoium, a precizat că, în perioada 2014-2018 a deţinut funcţia de subprefect al judeţului Constanţa, perioadă în care a ajutat comunitatea respectând legea şi că în prezent deţine funcţia de secretar general adj. la Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri. Levent Accoium a mai declarat că, dacă va fi ales deputat va reforma statutul UDTR şi că îşi doreşte ca toate sucursalele să aibă personalitate juridică şi să aibă un buget propriu. Totodată, Levent Accoium a mai afirmat că va susţine construirea unui sediu nou şi realizarea unor concursuri de proiecte propuse de tinerii etnici turci pentru comunitate, astfel încât fondurile primite de la SGG să fie cheltuite în totalitate, dacă va fi ales deputat.
Iusein Ibram reprezintă Uniunea Democrată Turcă din România în Parlament din anul 2004. Deputatul Iusein Ibram este preşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi face parte din Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale, precum şi din Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea, modificarea şi completarea propunerilor legislative în materie electorală. Levent Accoium a deţinut, la propunerea UDTR, în perioada 2014-2018, funcţia de subprefect al judeţului Constanţa şi în prezent ocupă funcţia de secretar general adj. în cadrul Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
După susţinerea discursurilor, delegaţii au votat ţinându-se cont de măsurile de distanţare socială şi sanitare impuse de starea de alertă. La finalul votului, comisia de verificare, numărare şi validare a voturilor formată din: Accan Mologani, Rustem Sevim, Talib Leman, Abduraman Meric şi Memet Redvan a constatat că din cele 96 de voturi valabil exprimate, 68 au fost în favoarea lui Iusein Ibram şi 28 au revenit lui Levent Mustafa Accoium. Astfel, candidatul UDTR la funcţia de deputat în Parlamentul României la alegerile parlamentare din decembrie 2020, desemnat de Adunarea Generală, este actualul deputat, Iusein Ibram.
Tot în cadrul Adunării Generale a fost aprobată modificarea Articolului 9 punctul 2 litera b, din Statutul UDTR, şi a fost împuternicit Consiliul Director pentru desemnarea supleanţilor pentru funcţia de deputat în Parlamentul României, pentru următoarea legislatură. Lucrările Adunării Generale au fost conduse de preşedintele UDTR, Fedbi Osman.

R.D.T.B. adayı Romanya Parlamentosunda milletvekili pozisyonuna atandı

Romanya Demokrat Türk Birliği, 19 Eylül’de Köstence’de R.D.T.B. Ulusal Genel Kurulu’nu düzenledi.
Faaliyete ülke çapındaki UDTR şubelerinden 96 oylama delegesi katıldı. Ulusal Genel Kurul’da Romanya Demokrat Türk Birliği’nin bir sonraki parlamento genel seçimlerinde Romanya Parlamentosu milletvekili adayı gizli oyla atandı. Seçim yarışına milletvekili Iusein İbram ve Ekonomi, Enerji ve İş Ortamı Bakanlığı bünyesinde genel sekreter yardımcısı Levent Accoium atandı. Oylamadan önce, R.D.T.B. genel başkanı Fedbi Osman, Romanya Parlamentosu’ndaki milletvekilliği görevine iki adayı, görevdeki milletvekili İusein Ibram ve Levent Accoium’u tanıttı.
Iusein İbram konuşmasında şunları belirtti: “şimdiye kadar yaptığım projeleri herkes biliyor, tek bir proje gerçekleştiremedim, Türk azınlığına yönelik bir Türk Kültür Merkezi.”
İkinci aday Levent Accoium konuşmasında şunları söyledi: “2014-2018 döneminde Köstence ilçesinin vali yardımcısı görevini yürüttüğü, bu süre zarfında topluma hukuka saygı uygulayarak Türk toplumuna yardımda bulundu ve şu anda Ekonomi, Enerji ve İş Ortamı Bakanlığı’nda genel sekreter yardımcısı görevini sürdürdüğünü” belirtti.
İusein Ibram, 2004 yılından bu yana Parlamento’da Romanya Demokrat Türk Birliği’ni temsil ediyor.
Konuşmalar ardından delegeler sosyal ve sıhhi mesafe önlemlerini dikkate alarak oy kullandı. Oylama sonunda Accan Mologani, Rüstem Sevim, Talib Leman, Abduraman Meriç ve Memet Redvan’dan oluşan oyların doğrulanması, sayılması ve onaylanmasından sorumlu komite, geçerli olarak kullanılan 96 oydan 68’inin İusein İbram’ın lehine olduğunu ve 28, Levent Mustafa Accoium’a döndü. Bu nedenle, Genel Kurul tarafından atanan Aralık 2020 parlamento seçimlerinde Romanya Parlamentosu’ndaki milletvekili pozisyonu için UDTR adayı mevcut milletvekili İusein Ibram’dır.
Yine Genel Kurul bünyesinde, R.D.T.B. Tüzüğünün 9. maddesinin 2. fıkrasının b harfinde yapılan değişiklik onaylanmış ve Yönetim Kurulu, Romanya Parlamentosundaki milletvekili pozisyonu için bir sonraki yasama organı için yedek atama yetkisi verilmiştir. Genel Kurula R.D.T.B. Başkanı Fedbi Osman başkanlık etti.

Vizită la Radio T a Ambasadorului Republicii Turcia în România

Ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, s-a aflat miercuri, 2 septembrie, la Constanţa, prilej cu care a avut o întrevedere cu preşedintele UDTR, Fedbi Osman, deputatul Iusein Ibram şi directorul Radio T, Ervin Ibraim. Întrevederea s-a desfăşurat în prezenţa muftiului Cultului Musulman din România, Muurat Iusuf, a subprefectului judeţului Constanţa, Şenol Ali şi a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Varol Amet.
În cadrul întrevederii, ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, şi-a exprimat aprecierea pentru „abordarea exemplară” şi receptivitatea autorităţilor române faţă de nevoile şi drepturile comunităţilor turcă şi tătară, precum şi faţă de celelalte minorităţi etnice din România şi le-a urat succes etnicilor turci care vor participa la alegerile locale şi parlamentare din acest an. Totodată, diplomatul turc a mai menţionat că va susţine în continuare proiectele care vizează promovarea limbii şi culturii turce. După întâlnirea cu liderii UDTR, ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz a vizitat Radio T recent renovat şi modernizat de Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA) şi a transmis pe calea undelor, un mesaj etnicilor turci şi tătari din Dobrogea. În debutul mesajului său, diplomatul turc şi-a exprimat bucuria că se află din nou în studioul Radio T, instituţie media care emite în în limbile română şi turcă, în Dobrogea şi i-a asigurat pe ascultători că atât Ambasada Republicii Turcia cât şi Consulatul General de la Constanţa vor sprijini activitatea radioului şi vor fi atente la necesităţile sale. „ Dorim ca activitatea să se desfăşoare cu echipamente de ultima generaţie şi vom face tot ce ne stă în putinţă ca acest lucru să se întâmple. Aş vrea de asemenea, să îmi exprim bucuria pentru faptul că lucrările de amenajare şi modernizare a radioului executate de Agenţia de Cooperare şi colaborare Turcă, TIKA, au ajuns la final”, a declarat ambasadorul Republicii Turcia în România, Füsun Aramaz. Diplomatul turc s-a mai referit în mesajul său la începerea lucrărilor de amenajare a noului cimitir musulman, obiectiv deosebit de important pentru musulmanii din Constanţa. Ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Fusun Aramaz, a afirmat: „Dragi etnici turci sunt foarte fericită că una din problemele importante ale comunităţii turce, cimitirul, a fost rezolvată şi doresc să împrtăşesc cu dumneavoastră această bucurie. Muftiatul Cultului Musulman din România a primit un teren de 35.000 de m2 pentru construcţia unui cimitir. Muftiatul Cultului Musulman din România în colaborare cu TIKA au făcut demersurile necesare pentru obţinerea unui teren din partea Primăriei Constanţa şi astăzi, marcăm începutul lucrărilor la gardul ce împrejmuieşte acest teren. De-a lungul timpului, TIKA a restaurat o serie de monumente istorice, a sprijinit nevoile etnicilor turci, a realizat proiecte pentru persoane cu handicap, proiecte în domeniul sănătăţii. În continuare, sub coordonarea Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti, a Consulatului General de la Constanţa şi a instituţiilor subordonate suntem pregătiţi să răspundem nevoilor etnicilor turci. Doresc să subliniez rolul autorităţilor române care este unul binevenit, de sprijin pentru ca etnicii turci şi tătari să trăiască în pace şi linişte pe pământul strămoşilor lor şi să se poată integra în societatea românească.” În încheierea mesajului său, ambasadorul Füsun Aramaz a declarat: „Doresc să urez succes tuturor candidaţilor de etnie turcă şi tătară care s-au înscris în cursa electorală la alegerile locale şi parlamentare. Aceştia trebuie să sprijine interesele comunităţii şi să progreseze în domeniile în care activează. În încheiere, doresc să subliniez faptul că etnicii turci nu trebuie să fie dezbinaţi, trebuie să convieţuiască în bună înţelegere şi în strânsă unitate. Vă salut cu respect şi doresc succes în activitate postului Radio T!”
Ambasadorul Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz a fost însoţită de consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Emre Yurdakul, de coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer şi de preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci (TIAD) Bucureşti, Güven Güngör.
După ce a vizitat Radio T, E.S. Füsun Aramaz a fost prezentă la momentul inaugurării lucrărilor de amenajare a cimitirului musulman din Constanţa.

Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi Radyo T’ye Ziyaret

Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz, R.D.T.B. Genel Başkanı Fedbi Osman, milletvekili İusein Ibram ve Radyo T’nin yöneticisi Ervin Ibraim ile görüşmesi vesilesiyle 2 Eylül Çarşamba günü Köstence’de bulundular. Toplantı Romanya Müftüsü Murat Yusuf, Köstence Vali Yardımcısı Şenol Ali ve Ulusal Vatandaşlık Daire Başkan Yardımcısı Varol Amet’in huzurunda gerçekleşti.
Görüşmede Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz, Rumen makamlarının Türk ve Tatar topluluklarının ihtiyaç ve haklarının yanı sıra Romanya’daki diğer etnik azınlıklara “örnek yaklaşımı” ve anlayışından duydukları memnuniyeti dile getirerek yerel seçimlere katılacak etnik Türklere başarılar diledi. Türk diplomat aynı zamanda Türk dilini ve kültürünü tanıtmaya yönelik projeleri desteklemeye devam edeceğini belirtti. R.D.T.B. liderleri ile Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz, Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı (TİKA) tarafından yakın zamanda yenilenen ve modernize edilen Radyo T’yi ziyaret ederek Dobruca’daki etnik Türk ve Tatarlara bir mesaj yayınladı. “Değerli soydaşlarımız ve vatandaşlarımız, bugün ziyaret etme fırsatı buldum Radyo T çatısı altında sizlere seslenmekten büyük mutluluk duyuyorum. Köstence Başkonsolosluğu yaptığım dönemden Radyo T’nin soydaşlarımızın Dobruca’da tüm Romanya’ya ve hatta dünyaya yayılan sesi olduğunu biliyorum. Dolayısıyla Büyükelçilik olarak bizde Radyo T’nin ihtiyaçlarını büyük asasiyetle ele alıyor, Radyo T’nin faaliyetlerine en uygun çalışma ortamında ve en son teknoloji ekipmanla devam etmesi için elimizden geleni yapıyoruz. Bu çerçevede TİKA tarafından Radyo T için yapılan tadilat ve donanım işlerinin tamamlanmasından duyduğum memnuniyeti belirtmek istiyorum.
Sevgili soydaşlarımız, uzun süredir devam eden bir ihtiyaç olan Köstence’de Müslüman Mezarlığı konusunun çözüme kavuşturulmasında son aşamaya geldiğimiz müjdesinide sizler ile paylaşmak isterim. Köstence’de Romanya Müslümanların Müftülüğü’ne tahsis edilmiş olan 35.000 metre karelik arsanın mezarlık arsası olarak kullanabilmesi için gerekli projelendirme ve izin prösedürleri TİKA tarafından Romanya Müslümanların Müftülüğü ile yakın çalışma halinde tamamlanmış olup, mezarlığı hizmete geçebilmesinde son aşama olan çevre duvarının inşası işine bugün başlanmaktadır. Geçtiğimiz dönemde TİKA ata yadigârı esrelerin restorasyonundan soydaş toplumundan ihtiyaçlarına, engellilerin yönelik projelerden, sağlık alt yapısı iyileştirmesine bir çok projeyi başarıyla gerçekleştirmiştir. Bundan sonra da Büyükelçiliğimizin koordonasyonunda, Köstence Başkonsolosluğumuzun ve bağlı kurumlarımızın soydaş toplumun ihtiyaçlarına cevap vermeye hazır olduklarını teyid etemek isterim. Türk, Tatar soydaşlarımızın ata topraklarında huzur ve barış içinde yaşamlarını sürdürmelerinde ve topluma entegrasyonlarında Römen makamlarının hoşgörülü, tutumlarının oynadığı rölünüde altını çizmek gerektiğini inancındayım. Yaklaşmakta olan yerel ve genel seçimlerde aday olan tüm soydaşlarımıza başarılar temenni ediyorum. Toplumuzun halk ve çıkarlarının korunmasında ve ilerletirmesinde tüm soydaşlarımızın birlik ve bütünlük içinde davranmasının önemin altını bir kez daha çizmek isterim.
Bu vesileyle, sizleri saygı ve sevgi ile selamlıyor, Radyo T’mizin yayınlarını başarı ile sürdürmesini diliyorum.
Türkiye Cumhuriyeti’nin Romanya Büyükelçisi E.S. Füsun Aramaz’a Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosu Emre Yurdakul, TİKA Bükreş Bürosu Koordinatörü Yasemin Melez Biçer ve Türk İşadamları Derneği (TİAD) Başkanı Güven Güngör eşlik etti.
E.S. Füsun Aramaz, Radyo T ziyaret ettikten sonra Köstence’deki Müslüman mezarlığı düzenleme çalışmalarının açılışına katıldı.

5 septembrie Ziua Internaţională a Solidarităţii

Ştim cu toţii că diferite organizaţii, societăţi civile care lucrează în conformitate cu acelaşi scop pentru binele umanităţii, desfăşoară activităţi de ajutor în ţară şi în străinătate, pentru orfani, nevoiaşi, pe scurt pentru umanitate. Membrii uniunii noastre încearcă să ofere cât mai mult sprijin posibil oricărei activităţi caritabile acţionând împreună cu organizatorii.
Această ştire a fost adăugată în data de 1 septembrie de Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” Constanţa care a răspuns pozitiv apelului unui grup de mame, care s-au mobilizat pentru salvarea vieţii Alessiei, o fetiţă în vârstă de 1 an şi 4 luni care suferă de Amiotrofie Spinală Musculară tip 1 (SMA 1), o boală extrem de rară.
Pentru a-i sprijini în demersul lor în organizarea unui târg caritabil, ansamblul Delikanlılar UDTR a susţinut un frumos moment de dans tradiţional turcesc alături de alte ansambluri şi grupuri de artişti din cadrul spectacolului caritabil în cele două zile, sâmbătă, 5 septembrie şi duminică, 6 septembrie, între orele 10:00 şi 20:00, în piaţa Pescăruş din cartierul Faleză Nord. Cei prezenţi la târg au putut achiziţiona îmbrăcăminte pentru adulţi şi copii, jucării, articole de decor, cărţi, cosmetice, accesorii de uz casnic, iar cei mici au putut lua parte la activităţi distractive. De asemenea, a avut loc o tombolă în cadrul căreia participanţii au avut ocazia să câştige premii sau servicii oferite de sponsori. Toate fondurile strânse în cadrul târgului au fost direcţionate pentru cazul Alessiei, al carei tratament costă peste două milioane de dolari.
Preşedintele UDTR, Osman Fedbi, a declarat cu această ocazie că UDTR : „Susţine fiecare ONG care activează în domeniul carităţii şi al ajutorului umanitar”. Totodată a subliniat că UDTR susţine tot felul de activităţi desfăşurate în beneficiul umanităţii şi ia parte la aceste activităţi: „Am fost mereu implicaţi în munca de ajutor desfăşurată în zona Dobrogei şi în alte regiuni din ţara noastră. Aceasta este cea mai importantă datorie pe care o avem şi responsabilitatea noastră este să le sprijinim. În acest sens, am venit împreună cu voluntarii noştri şi familiile lor, care au participat la programele la care au fost solicitaţi.”
Dorim să fiu împreună cu toţi membri noştri voluntari, care se implică în problemele sociale de sprijin umanitar, mulţi ani de acum înainte. Ansamblul Delikanlılar UDTR şi-a îndeplinit această responsabilitate socială ca întotdeauna. Îi felicit încă o dată pentru implicarea în acest proiect social. Aş dori să mulţumesc reprezentanţilor comisiei de tineret UDTR, sucursalelor UDTR care au răspuns invitaţiilor la voluntariat pentru acte de caritate. Îmi doresc să fim mai uniţi şi să văd mai multă bunăvoinţă în jur. Aşa să ne ajute Allah!

Pagini de istorie locală

Cea mai numeroasă minoritate etnica şi religioasă din Dobrogea interbelică era reprezentata de populaţia musulmană. După unirea Dobrogei cu România în anul 1878, numărul acestei populaţii a scăzut dramatic, ca urmare, mai ales, a migrării masive a etnicilor musulmani în Turcia. Dacă în anul 1860 documentele emise de autorităţile otomane indicau o populaţie de circa 120.000–140.000 de etnici turci şi tătari, în urma recensământului efectuat în 1899, această populaţie abia mai număra 41.667. Totuşi, cei rămaşi în Dobrogea au primit drepturi egale cu cele ale populaţiei româneşti, Legea pentru organizarea Dobrogei din 9 martie 1880 asigurând un cadrul legal propice dezvoltării comunităţilor minoritate din aceasta provincie. Acest fapt s-a reflectat şi in creşterea numărului etnicilor turco-tătari, in perioada interbelică Dobrogea număra în judeţele Constanta, Tulcea, Durostorum si Caliacra aproximativ 170.000 de musulmani.
Incă de la revenirea Dobrogei in cadrul statului român, guvernul de la Bucureşti şi autoritaţile locale au emis legi si alte acte normative menite să conserve religia si tradiţiile minorităţilor turco-tătare. Astfel, in dorinţa de a asigura invaţători si imami, a fost înfiinţat in anul 1889, în oraşul Babadag, un Seminar musulman, mutat mai apoi in oraşul Medgidia. Rolul acestui seminar era să pregătească personal religios si un important corp didactic pentru şcolile confesionale musulmane. Important de ştiut este faptul că s-a acordat acestui seminar o importanţă deosebită in vederea păstrării spiritului religioas musulman, seminarul fiind reorganizat in mai multe rânduri, şi fiind susţinut financiar de către statul roman. Astfel, incă din 1927 s-a ridicat problema studierii în limba maternă, limba turcă, schimbare necesară dacă ţinem cont de faptul că majoritatea absolvenţiilor de Seminar au activat în lumea satele cu populaţie musulmană, predând limba turcă atât ca hogi cât şi ca învăţători.
Tot din rândul absolvenţilor de Seminar s-au recrutat muftii şi preşedinţii tribunalelor mahomedane, din cei 139 de absolvenţi ai Seminarului din anii 1895-1930, o parte din aceştia au ajuns muftii, preşedinţi ai tribunalelor mahomedane, profesori, imami, etc., demnităţi care până atunci erau rezervate, cu precădere, teologilor instruiţi în Turcia.
În mod sigur numărul absolvenţilor de Seminar implicaţi activ în viaţa administrativ-politică şi religioasă a comunităţii turce dobrogene a fost mult mai mare, începândă cu anii 1930, iar după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Seminarul Musulman din Medgidia a rămas, până la închiderea sa de către autorităţile comuniste în 1967, singura instituţie superioară de învăţământ ce pregătea profesori şi clerici musulmani.
În primele decenii ale secolului al XX-lea comunitatea musulmană din Dobrogea, în pofida greutăţilor inerente epocii, a reuşit să se integreze statului român, dezvoltând o viaţă cultural-religioasă deosebit de fecundă, păstrând însă în tot acest timp o strânsă legătură cu statul turc. Ea a fost susţinută şi ocrotită, deopotrivă, de statul român prin instituţiile sale centrale şi locale, o dovadă în acest sens fiind, fără îndoială, construirea la iniţiativa regelui Carol I a Marii Moschei de la Constanţa, simbol al prestigiului de care comunitatea musulmană din Dobrogea s-a bucurat în toată această perioadă. Majoritatea lăcaşurilor de cult musulmane erau intreţinute din fonduri publice, iar multe din ele au fost împroprietărite cu cate 10 ha. de teren arabil, in conformitate cu Legea Agrară din 1921.
In această perioadă numărul lăcaşurilor de cult musulmane din Dobrogea a cunoscut o creştere deosebită, in perioada interbelică (1918-1940) existând în Dobrogea 12 moschei si 306 geamii dispuse in toate cele patru judeţe ale provinciei ( Constanta, Tulcea, Durostorum si Caliacra).
Clericii musulmani se aflau sub directa subordonare a unui muftiu in fiecare judeţ al provinciei. Acesta, la rândul său, dădea socoteala ministrului Cultelor, care aloca banii necesari bunei funcţionări a comunităţii musulmane. Mai mult, in 1928, religia musulmană a primit recunoaşterea oficială din partea statului român, cu un nou statut de organizare.
Intre 1888 si 1894 a fost editat, din iniţiativa autorităţilor romane, primul ziar in limba turcă „ Dobruca Gazetasi”, având si pagini in limba româna. In 1909, directorul gimnaziului turc din Constanta, poetul Mehmet Niyazi a infiinţat Societatea generala de invaţământ din Dobrogea şi a editat ziarul „Dobruca Sadasi”, care a promovat variate acţiuni culturale şi a reflectat preocupările comunităţii turce.
Având drepturi politice, comunitatea turco-tătară avea sa fie reprezentata in Parlamentul ţării de deputati si senatori proprii, precum si de funcţionari in administraţia publică locală. Astfel, prin Constituţia din 1923, s-a prevăzut ca un reprezentant al comunităţii musulmane să facă parte din Senatul României. Multi notabili turci si tătari s-au numărat printre fruntaşii organizaţiilor dobrogene şi ai partidelor politice. În general, în toată perioda 1878 -1945, populaţia turcă din Dobrogea a convieţuit paşnic având o mare implicare in administraţia locală, inclusiv in armată. In timpul primul război mondial (1916-1918), deşi Turcia a făcut parte din tabăra inamică, ofiţerii turci şi tătari din armata română au luptat exemplar, mulţi dintre ei jertfindu-se pentru patria lor, România.
Dupa 1945, odata cu căderea României sub jugul comunist, turco-tatarii dobrogeni au suferit si ei, alături de români, in temniţele comuniste, comunitatea musulmană primind o grea lovitura prin inchiderea de către autorităţile comuniste, in 1967, a Seminarul Musulman de la Medgidia.

Aşure la filialele UDTR

În data de 20 august 2020 am intrat într-un nou an calendaristic islamic. Am păşit în anul 1442, luna Muharrem. În timp ce Sărbătoarea Aşura este întotdeauna în aceeaşi zi a calendarului islamic, data din calendarul gregorian variază de la an la an datorită diferenţelor dintre cele două calendare, deoarece calendarul islamic este un calendar lunar, iar calendarul gregorian este un calendar solar. Am sărbătorit ziua Aşure, o importantă sărbătoare din prima lună a calendarului islamic, al cărei istoric îşi găseşte începuturile în perioada profetului Noe. După potop, toţi cei care se aflau în arca ce ajunsese pe uscat, pe muntele Judi, s-au dus în căutarea hranei. Până s-au întors ei, profetul Noe le-a pregătit o gustare din rămăşiţele ce se mai găseau pe arcă. De asemenea, se spune că sărbătoarea Aşure ar avea mai multe semnificaţii şi anume: în această zi au fost iertate păcatele Profetului Adam sau că este ziua în care Profetul Moise a scăpat de armata faraonului. Tot în această zi se spune că ar fi fost iertate păcatele Profetului David sau că în ziua de Aşure, s-a născut Profetul Ismail, fiul lui Abraham. În Istoria religiei islamice, ziua Aşure se regăseşte şi ca zi de doliu, deoarece în această zi Husein a căzut erou la Kerbala.
În luna Muharrem, Uniunea Democrată Turcă a marcat importanţa acestei sărbători printr-o serie de activităţi la filialele Medgidia, Bucureşti, Babadag, Lazu, Mangalia, Cobadin, Tuzla şi Constanţa. Participanţii la manifestare au servit desertul „Aşure” pregătit după reţeta etnicilor turci din Dobrogea. Scopul acestei sărbători este de a-i apropia pe musulmani, de a întări sentimentul de fraternitate.
Conform tradiţiei islamice, în amintirea acelei zile, musulmanii pregătesc desertul „Aşure” după o reţetă transmisă din generaţie în generaţie, din care nu lipsesc minimum nouă ingrediente: grâul, năutul, caisele uscate, migdalele, nuca, smochinele, alunele, apa de trandafiri şi stafidele. Pregătirea acestui desert, împărţirea şi servirea lui între musulmani reprezintă o tradiţie ce leagă noi relaţii de prietenie şi totodată duce la întărirea relaţiilor dintre enoriaşi.

Türkiye’de Görebilecek 11 Eşsiz Arkeolojik Eser

Celsus Kütüphanesi - İzmir Efes Örenyeri

2015 yılında UNESCO Dünya Mirası olarak tescil edilen Efes’in en gösterişli yapılarından birisi olan Celsus Kütüphanesi, Konsül Gaius Julius Aquila tarafından babası Asya Genel Valisi Celcus Polamaeanus adına MS 117 yılında bir anıt mezar olarak yaptırılmıştır. Yapı, hem kütüphane hem de mezar anıtı olarak bilinmektedir.
Yapının, oldukça gösterişli mimari süslemeleri olan ön cephesi dört çift sütunla taşınmaktadır. Her çift sütunun arkasında birer niş, arasında birer kapı ve pencere bulunmaktadır. İki kenarında heykel kaideleri bulunan cepheden kütüphanenin içine geçişi sağlayan üç kapı bulunur.
Kütüphane cephesinin üst katında bulunan pencereler, kapıların üzerine gelecek şekilde tasarlanmıştır. Yapıda, dokuz basamaklı geniş bir merdivenle çıkılan, simetrik olarak yerleştirilmiş üç kapı bulunur. Cephenin nişleri içinde dört heykel görülmektedir. Orijinalleri Viyana Efes Müzesi’nde sergilenen bu heykeller, Celsus’un erdemlerini sembolize eder. Buna göre soldan sağa Sophia bilgeliği, Arete özgüveni, Ennoia muhakeme gücünü ve Episteme bilginliği temsil etmektedir.

Afrodit Tapınağı - Aydın Afrodisias Örenyeri

2017 yılında UNESCO Dünya Miras Listesi’ne giren ve günümüzde çok iyi korunmuş anıt yapıları ile Türkiye’nin en önemli arkeolojik yerlerinden biri olan Afrodisias Örenyeri’nin en önemli yapısı kuşkusuz Afrodit Tapınağıdır. Tapınağın ilk yapımı Arkaik devirde gerçekleştirilmiştir.
Tapınak, MS 500 civarında kiliseye dönüştürülmüştür. Bu özenli ve detaylı dönüşüm, aynı zamanda muazzam bir mühendislik girişimdir. Tam anlamıyla ters yüz edilen tapınağın içi dışına çıkarılmıştır. Afrodit Tapınağı’nın günümüzdeki yapısının, Geç Antik Çağ’da dönüştürülmüş olan kilise olduğu bilinmektedir.

internet

Cele mai importante 11 situri arheologice ce se pot vizita în Turcia

Biblioteca Celsus - Oraşul antic Efes din Izmir

Biblioteca Celsus este una dintre cele mai istorice şi arhitecturale moşteniri situate în oraşul antic Efes- İzmir, oraş ce a fost înregistrat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 2015, unde istoria supravieţuieşte peste ruine. Clădirea este cunoscută atât ca bibliotecă, cât şi ca monument funerar, ce a fost construită în timpul Imperiului Roman de către consulul Gaius Julius Aquila ca mausoleu în 117 d.Hr., în numele tatălui său, guvernatorul general asiatic Celsus Polamaeanus.
Faţada clădirii este realizată din marmură cu decoraţiuni arhitecturale foarte spectaculoase ce este susţinută de cele patru perechi de coloane. În spatele fiecărei perechi de coloane există o nişă, cu câte o uşă şi o fereastră între ele, ce permit trecerea în bibliotecă de pe faţada cu baze de scluptură pe ambele părţi.
Ferestrele de la etajul superior al faţadei bibliotecii au fost proiectate în aşa fel încât să se suprapună cu uşile ce sunt plasate simetric, având acces în acest edificiu printr-o scară largă formată din nouă trepte. Cele două etaje ale faţadei, sprijinite pe coloane duble, adăpostesc la primul nivel socluri în care tronează măiestuos patru statui ce simbolizează moralitatea lui Celsus. Aceste sculpturi ce pot fi văzute în nişele faţadei sunt copii, ale căror originale sunt expuse în Muzeul Efes din Viena, simbolizând zeiţa înţelepciunii (Sophia), a cunoaşterii (Episteme), a inteligenţei (Ennoia) şi a virtuţii (Arete).
Această bibliotecă este considerată poate cel mai elegant monument păstrat din istoria Imperiului Roman, îndeosebi datorită faptului că îmbină elemente arhitecturale elenistice dar şi romane.
Oraşul este extrem de bine conservat, nu trebuie să fii de specialitate sau pasionat de istorie ca să te bucuri de această comoară a antichităţii ce spune multe poveşti uitate de timp şi cu siguranţă încântă privirea tuturor care îi trec pragul.

Templul Afroditei - Situl arheologic Aphrodisias Aydın

Oraşul antic Aphrodisias, înscris in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2017, este, fără îndoială, unul dintre cele mai impresionante situri arheologice din Turcia, nu atât ca dimensiune, ci mai ales ca stil şi mod de conservare în timp, unde se află Templul Afroditei.
Numele de Aphrodisias îl poartă din perioada elenistică după zeiţa ce patrona aşezarea, căreia îi era dedicat un templu impunător în inima cetăţii.
Reprezintă cel mai important obiectiv din sit, constituind în lumea antică centrul oraşului, principalul edificiu la care veneau să se închine şi să aducă ofrande localnicii şi străinii deopotrivă. Era un templu construit în stil corintic împletit cu cel ionic de dimensiuni monumentale cu 38 coloane: câte 13 dispuse pe laterale şi 8 frontale, respectiv în spate.
Templul Afroditei este unul dintre cele mai importante construcţii al oraşului şi unul dintre cele mai importante centre arhitecturale, artistice şi religioase ale antichităţii ce a fost construit de către asirieni şi consacrat zeiţei dragostei şi a frumuseţii, Ishtar şi numai în secolul I reconstruit de romani şi dedicat Afroditei. Şi-a exercitat menirea sa de centru de cult până la creştinarea oraşului, ulterior acest templu s-a transformat într-o biserică uriaşă după răspândirea creştinismului la sfârşitul secolului al cincilea, iar urmele templului antic au dispărut complet.
În antichitate, oraşul era faimos pentru Templul Afroditei (construit într-o primă formă în sec 6 î.Chr.), zeiţa ocrotitoare a oraşului, o altă Afrodita decât cea de la Efes, acolo patronând o „Afrodita” mai războinică decât aceasta, Afrodita de aici fiind stapâna deplină asupra iubirii.

Şerbetten Sorbeye Osmanlı Dondurması

Dondurma Osmanlı mutfağına gireli üç yüzyıldan fazla olmuş, ama onun öncesinde XVI. yüzyılda Avrupa’da ünlenen Osmanlı şerbetlerini XVII. yüzyıl itibarıyla İngiltere, Fransa ve İtalya’ya da ihraç etmeye başlamışız. İtalyanlar XVII. yüzyıl ortalarında şerbetten hazırlanan meyveli dondurmalara, şerbet kelimesinden esinlenerek sorbetto ismini vermişler. Günümüzde de bu ülkelerde meyveli dondurmaya sorbe deniyor. Ayrıca 1611’de yayımlanan İtalyanca-İngilizce bir sözlükte sorbetto kelimesinin karşılığının “baharatlı, şekerli ve pahalı içecek” olması, Anadolu coğrafyasından giden bu şerbetlerin Avrupa’da kendine nasıl yer bulduğunu net olarak gösteriyor.
Osmanlı’da hoşaf ve şerbetlerin buzdan oyulmuş kâselerde servis edildiğini biliyoruz. Bilinen bir diğer şeyse; süt, şeker, bal, pekmez, portakal şurubu, şıra, yoğurt ve benzeri malzemelerin buz ya da karla karıştırılmasıyla elde edilen, dondurmanın atası diyebileceğimiz “karsambaç”ın yaz aylarında Osmanlı sarayında çokça tüketildiği.
Yaz aylarında sanırım çocuklarımızla anlaşamadığımız temel konu, dondurma. Çarşıdan aldığımız ve dondurma zannettiğimiz birçok ürün aslında “sütlü buz” diyebileceğimiz bir karışım. Gerçek dondurma ustalarının azaldığı, şeker ve saleple yapılan dondurmanın unutulmaya başlandığı şu günlerde, sağlığımızı korumak için yapay tatlandırıcı ve kıvam artırıcı ürünlerden uzak durmalıyız.

Bunun için lezzetli, doğal ve ev yapımı dondurma tariflerini sizinle paylaşıyorum. Şimdiden afiyet olsun!

Tahin Helvalı Dondurma

Sütü ocağa koyup kaynamaya bırakın. Kaynayan sütten bir su bardağı eksilinceye kadar kaynatmaya devam edin. Şeker ve salebi iyice karıştırın. Karışımı süte ilave edin, en kısık ateşte karıştırarak 10 dakika pişirin. Ocağın altını kapattıktan sonra karışımı bir başka tencereye boşaltarak iki tencere arasında beş dakika kadar soğutma işlemi uygulayın. Daha sonra, iyice soğuyan karışımı buzdolabında (+5 derece) bir gün bekletin. Beklettiğiniz karışımı dondurma makinesinde karıştırmaya başlayın. Dondurma makinesinde hazır hale gelen dondurmanıza çatalla ezdiğiniz tahin helvasını ilave edin. Hazırladığınız dondurmayı servis ederken ezdiğiniz helvadan üzerine serpiştirebilirsiniz.

4-6 kişilik

5 su bardağı süt / 1 tatlı kaşığı salep / 1,5 su bardağı şeker / 150 g tahin helvası

Cevizli Pekmezli Dondurma

Bir önceki tarifteki gibi başlayalım: Sütü ocağa koyup kaynamaya bırakın. Kaynayan sütten bir su bardağı eksilinceye kadar kaynatmaya devam edin. Şeker ve salebi iyice karıştırın. Karışımı süte ilave edin, en kısık ateşte karıştırarak 10 dakika pişirin. Ocağın altını kapattıktan sonra karışımı bir başka tencereye boşaltarak iki tencere arasında beş dakika kadar soğutma işlemi uygulayın. Daha sonra, iyice soğuyan karışımı buzdolabında (+5°C) bir gün bekletin. Beklettiğiniz karışımı dondurma makinesinde karıştırmaya başlayın. Ceviz içini robottan geçirin, toz haline geldikten sonra pekmeze katın. Kıvam almak üzere olan dondurmaya ekleyerek karıştırın ve daha sonra servis edin.

4-6 kişilik

5 su bardağı süt / 1 tatlı kaşığı salep / 1,5 su bardağı şeker / 100 g ceviz içi / 1 çay bardağı
üzüm pekmezi

Nar Sorbe

Şeker ve salebi iyice karıştırın. Bu karışıma su ilave ederek bir taşım kaynatın. Kaynayan karışımı soğumaya bırakın. Yıkayıp ikiye böldüğünüz narların suyunu sıkın. Nar suyunu soğuyan salepli şerbetle karıştırın ve buzdolabında bir gün bekletin. Daha sonra bu nar sorbesini dondurma makinesinde kıvam alıncaya kadar karıştırıp servis edin.

4-6 kişilik

1 kg nar / 1,5 su bardağı toz şeker / 1 su bardağı su / 1 tatlı kaşığı salep

internet

Îngheţată otomană de la şerbet la sorbet

Au trecut mai bine de trei secole de când îngheţata a intrat în bucătăria otomană, dar înainte de aceasta, XVI. şerbet otoman, a devenit celebru în Europa în secolul al XVII-lea atunci când am început să exportăm în Anglia, Franţa şi Italia. Italieni pe la mijlocul sec XVII au numit îngheţatele de fructe preparate din şerbet, după cuvântul şerbet, ca sorbet. Astăzi, îngheţata cu fructe se numeşte sorbet în aceste ţări. În plus, faptul că cuvântul sorbetto corespunde cu „băutură picantă, dulce şi scumpă” într-un dicţionar italian-englez publicat în 1611 arată clar cum aceste şerbeturi provenite din regiunea anatoliană şi-au găsit un loc în Europa.
În perioada Imperiului Otoman ştim că compotul şi şerbetul au fost servite în boluri sculptate în gheaţă. Un alt lucru cunoscut este; „Karsambaç”, pe care îl putem numi strămoşul îngheţatei, care se obţine prin amestecul de lapte, zahăr, miere, melasă, sirop de portocale, iaurt şi alte ingrediente similare, cu gheaţă sau zăpadă, a fost consumat pe scară largă în saraiul otoman în lunile de vară.
Cred că problema principală pe care nu ne putem înţelege cu copiii noştri vara este îngheţata. Multe produse pe care le cumpărăm de la bazar şi ne gândim că sunt îngheţată sunt de fapt un amestec pe care îl putem numi „gheaţă cu lapte”. În zilele noastre, când îngheţata făcută cu zahăr şi sahlep începe să fie uitată, ar trebui să stăm departe de îndulcitori şi îngroşători artificiali pentru a ne proteja sănătatea.

Pentru aceasta, vă împărtăşesc reţete delicioase, naturale şi de casă cu îngheţată. Pofta bună!

Îngheţată Tahini Halva

Puneţi laptele într-o oală şi lăsaţi-l să fiarbă. Continuaţi să fierbeţi până când se evaporă o ceaşcă de lapte din oală. Se amestecă bine zahărul şi sahlep. Adăugaţi amestecul în lapte şi amestecaţi la focul cel mai mic şi gătiţi timp de 10 minute. După oprirea focului, se toarnă amestecul într-o altă oală şi se răceşte timp de cinci minute între cele două oale. Apoi, lăsaţi mixtura să se răcească bine la frigider (+5 grade) pentru o zi. Începeţi să amestecaţi în mixtură cu ajutorul unui aparat de îngheţată. Adăugaţi halvaua din tahină zdrobită cu ajutorul unei furculiţe în mixtura din maşina de îngheţată. La servire puteţi presăra halva pe care aţi zdrobit-o deasupra îngheţatei.

4-6 persoane

5 pahare de lapte / 1 linguriţă de sahlep / 1,5 pahare de zahăr / 150 g de tahini halva

Îngheţată cu melasă şi nucă

Puneţi laptele într-o oală şi lăsaţi-l să fiarbă. Continuaţi să fierbeţi până când se evaporă prin fierbere o ceaşcă de lapte din oală. Se amestecă bine zahărul şi sahlep. Adăugaţi acest amestec în lapte şi omogenizati totul şi gătiţi la foc mic timp de 10 minute. După oprirea focului, se toarnă amestecul într-o altă oală şi se răceşte timp de cinci minute între cele două oale. Apoi, lăsaţi amestecul să se răcească bine la frigider (+5 °C) pentru o zi. Începeţi să mixaţi amestecul cu ajutorul aparatului de îngheţată. Tocaţi foarte mărunt nuca şi amestecaţi bine cu melasa. Adăugaţi acest amestec în îngheţata şi apoi serviţi-o.

4-6 persoane

5 căni de lapte / 1 linguriţă de sahlep / 1,5 căni de zahăr / 100 g de nuci / 1 cană de nuci
melasa de struguri

Sorbet de rodie

Se amestecă bine zahărul şi sahlepul. Adăugaţi în apă acest amestec şi lasaţi să dea în clocot, după care lăsaţi să se răcească. Sucul de rodie proaspăt stors se amestecă siropul de salep răcit şi păstraţi-l la frigider pentru o zi. Apoi, amestecaţi acest sorbet de rodii în maşina de îngheţată până devine consistentă şi serviţi.

4-6 persoane

1 kg rodie / 1,5 cani zahăr granulat / 1 cană apă / 1 lingură de desert salep

Aspecte ale vieţii cultural-religioase a musulmanilor dobrogeni la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului XX

Introducere

Studiul de faţă îşi propune să reliefeze câteva aspecte ale organizării vieţii cultural-religioase a musulmanilor dobrogeni după intregrarea acestei provincii istorice în Vechiul Regat (1878) şi în primele decenii ale secolului XX. Avem în vedere în primul rând statutul muftiilor, în calitatea lor de conducători religioşi ai comunităţilor musulmane din Dobrogea, precum şi organizarea învăţământului cu caracter religios, care a suferit schimbări şi evoluţii, în sensul modernizării lui odată cu instalarea administraţiei româneşti. În realizarea acestui demers am plecat de la identificarea principalelor surse documentare, realizând o selecţie de acte oficiale emise de cancelaria Ministerului Afacerilor Externe (Arhivele MAE), precum şi documente emise de autorităţile locale, aflate în prezent în cadrul Arhivelor Naţionale – filiala Constanţa. Analiza de text a acestor documente ne-a permis trasarea unui parcurs evolutiv al instituţiei reprezentative a Muftiatului, pentru perioada anilor 1878-1914, precum şi înţelegerea raporturilor statuate cu noile autorităţi administrative româneşti. În a doua parte a prezentului studiu, coroborând documentele de arhivă cu informaţiile extrase din presă şi cu referinţele bibliografice pe temă, am încercat să reliefăm importanţa avută de Seminarul musulman de la Medgidia în modernizarea şi emaniciparea populaţiei locale musulmane la începutul secolului al XX-lea.

Organizarea vieţii religioase a musulmanilor dobrogeni după 1878 – Aspecte ale evoluţiei instituţiei Muftiatului

Odată cu integrarea Dobrogei în cadrul statului român, autorităţile centrale au acordat comunităţii mahomedane trăitoare aici o mare atenţie, actele normative care reglementau buna funcţionare a administraţiei şi a vieţii civile din această provincie cuprinzând referiri precise la organizarea ei. Astfel, Regulamentul de administraţie publică în Dobrogea, emis la Bucureşti, în 11 noiembrie 1978, Titlul II Despre tribunalele de ocoale, prevedea la articolul 30: „În fiecare reşedinţă a tribunalului de ocol se înfiinţează câte o judecătorie mahomedană, compusă dintr-un hoge al localităţii şi doi membrii aleşi de obştea locuitorilor mahomedani, toţi aceştia confirmaţi de către ministrul Justiţiei, după recomandarea muftiului”.
Personalul tribunalelor mahomedane era numit de ministrul Justiţiei, la recomandarea muftiului, în calitatea sa de conducător spiritual al comunităţilor turco-tătare dobrogene. Din păcate, nici un act normativ nu face referire directă la statutul pe care muftiul îl avea sau la modul în care acesta era numit sau demis şi care erau atribuţiile sale.
Identificarea în Arhiva Ministerului de Externe a unei bogate corespondenţe legată de numirea muftiilor Constanţei şi Tulcei, corespondenţă purtată, pe de-o parte, de autorităţile locale cu cele centrale, pe de altă parte de statul român cu reprezentanţii Islamului de la Constantinopol, ne-a determinat să încercăm a schiţa un istoric al muftiatului dobrogean pentru perioada anilor 1878-1914. Cum primii ani de organizare românească a Dobrogei sunt foarte slab reliefaţi în materialul documentar identificat până în prezent pe această problematică, importante date aflăm dintr-un document redactat într-o perioadă mai târzie de Şeful Serviciului Personalului şi Cultelor din Administraţia Casei Bisericii. Se arăta astfel că: „Până la 1879 situaţia Dobrogei nefiind încă regulată pe deplin, cei doi Muftii au funcţionat, fără nici o recunoaştere special, prin acte, din parte-ne. În 1879, în urma unei înţelegeri intervenite între Kogălniceanu şi Suleiman bey s-au trimis primii doi muftii din Constantinopol, iar de atunci muftii au fost aleşi dintre dobrogenii musulmani, cărora s-a dat investitură religioasă de la Constantinopol, pe baza acelui Regulament”.
Într-un alt raport, revenindu-se asupra acestei chestiuni, se preciza: „La 1880 se face pentru întâia oară numirea lor de către Ministerul de Interne, în urma recomandaţiunii d-lor prefecţi respectivi”. Aşadar numirea primilor doi muftii a fost realizată de ministrul de Interne şi nu de ministrul Cultelor, la recomandarea prefecţilor celor două judeţe. În textul documentului se arată pe mai departe: „La 1894 demisionează Muftiul de Constanţa, Mustafa Şerif, numit la 1880 şi demisiunea i se primeşte pe 1 Mai 1895, când avea să împlinească 15 ani de serviciu. Locuitorii din oraş şi din judeţ au trimis numeroase petiţiuni, prin care cer numirea lui Seid Ahmed Efendi Bechir domnului Prefect, recomandându-l cu adresa numărul 7476, tot în urma cererilor locuitorilor (...), spre intervenirea la Constantinopol pe lângă Şeik-ul Islamului, pentru binecuvântarea religioasă în scopul numirii d-lui Bechir”.
Într-adevăr Seid Ahmed Bechir a fost confirmat ca muftiu al Constanţei, aşa cum se arată într-o notă remisă Legaţiunii României la Constantinopol, la 21 februarie 1895, în care se arăta: „Ca răspuns la cererea pe care legaţia Majestăţii sale, Regele României, a binevoit s-o adreseze la 1 iulie trecut (1 iulie 1894 – n.n.) Ministerul Afacerilor Străine are onoarea să vă informeze că Seid Ahmed Bichir Efendi a fost confirmat, la cererea comunităţii musulmane din Constanţa, şi numit muftiu al acestui oraş în locul lui Hagi Mustafa Efendi, demisionat (...)”.
Totuşi, problema modalităţii de numire a muftiilor în Dobrogea şi a procedurii ce trebuia urmată pentru înlocuirea acestora în cazuri de forţă majoră, s-a ridicat chiar la scurtă vreme după instalarea administraţiei române în provincie, cu atât mai mult cu cât practica numirii muftiului de către Şeik-ul Islamului de la Constantinopol intra în contradicţie cu atributele puterii administrative româneşti. Raportul numărul 10732 al prefectului judeţului Tulcea, înaintat în copie Ministrului de Externe ridică exact această chestiune într-un context clar conturat. Raportul relatează că în vara anului 1891, judecătorul Tribunalului Mahomedan din Tulcea, Husein Ali, aspirând la funcţiunea de muftiu, prin atragerea de partea sa a viceconsulului otoman din localitate, Cadri bey, „a făcut demersuri către Şeik-ul Islamului din Constantinopol şi a obţinut în sensul religios negreşit, revocarea muftiului Raşid Fieri şi înlocuirea sa prin Cadiul Husein Ali (...)”. Muftiul în funcţiune, Raşid Fieri, – se arată pe mai departe în raport – aflând de înlocuirea sa şi bucurându-se de susţinerea coreligionarilor săi din Tulcea, Măcin, Isaccea şi Babadag, a înaintat note de protest atât Şeik-ului Islamului, cât şi prefectului de Tulcea. Acesta din urmă, considerând că viceconsulul şi-a depăşit „atribuţiunile sale, amestecându-se în nişte afaceri care, deşi au un caracter religios privat, ele reprezintă un interes de naţionalitate şi ordine publică”, recomanda păstrarea în funcţie a Muftiului Raşid Fieri, care se bucura şi de sprijinul comunităţii.
O serie de petiţii semnate de diferiţi credincioşi musulmani din Măcin, Tulcea, Babadag şi Isaccea au fost adresate Înaltului Oficiu al Şeik-ului Islamului, locuitorii dobrogeni aducându-şi sprijinul în menţinerea în funcţiune a muftiului Raşid Fieri Efendi, care a înfiinţat „cu ştiinţa şi adeziunea guvernului român şcoli şi comitate pentru a face să prospere instituţiuni ale religiei musulmane”. Nu ştim exact ce s-a întâmplat în perioada anilor 1891-1896, dacă fostul muftiu Raşid Fieri a fost repus în funcţiune, dar un alt document datat ceva mai târziu, la 22 aprilie 1896, face referire la un alt incident legat de numirea muftiului de Tulcea. Astfel, documentul adresat Ministrului Cultelor şi Instrucţiei Publice aminteşte că: „În urma reclamaţiunilor adresate Legaţiei imperiale otomane de către comunităţile musulmane din Tulcea, Sulina, Mahmudia, Isaccea şi Babadag, aşa zisa Legaţiune cere intervenirea mea spre a obţine reintegrarea în funcţiunile sale a numitului Hussein Effendi, fostul muftiu de Tulcea, care a fost înlocuit de Ministerul Cultelor prin directorul şcolii din Măcin, Ahmed Sedki Effendi. (...) Ministerul observă că instalarea noului muftiu a fost făcută în contradicţiune (sublinirea- n.n.) cu regulamentul elaborat de Şeik-ul Islamatului, care prescrie o elecţiune pentru alegerea muftiilor; în cazul de faţă nu s-a procedat la nicio elecţiune şi, pentru acest motiv, Legaţiunea otomană, bazându-se pe de altă parte pe dorinţa comunităţilor musulmane, cere reintegrarea în postul său a fostului muftiu, în virtutea titlurilor sale care tot există şi în virtutea nulităţii procedurei în această afacere”.
Viciul de procedură invocat în text se referea la încălcarea prevederilor cuprinse într-un Proiect de Regulament pentru alegerea muftiilor în Dobrogea, proiect înaintat, la 8 iulie 1892, Ministrului Plenipotenţiar al României la Constantinopol, purtând menţiunea „rog să binevoiţi a-l comunica în mod oficios Şeik-ului Islamului din Constantinopol şi a-i cere avizul asupra lui”.
Regulamentul, care se pare că a funcţionat vreme îndelungată pentru provincia Dobrogea, prevedea la articolul I, că „Muftii se aleg prin vot de către populaţiunea musulmană supusă română”, iar articolul XVII stipula că „Ministerul, înainte de a da confirmarea cuvenită prin Decret Regal, se va încredinţa că alesul are benedicţiunea religioasă a Şeik-ului Islamului din Constantinopol”. În final, articolul XVIII reglementa statutul muftiilor, consideraţi de către statul român ca funcţionari subordonaţi Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei Publice, drept pentru care ei puteau fi revocaţi de către ministrul de resort. Textul Proiectului a fost trimis spre aprobare către Cancelaria Şeik-ului Islamului de la Constantinopol.

Un alt document ne permite să reconstituim răspunsul primit din partea acestuia:
„Domnule ministru, Şeik-ul Islamului a examinat cu atenţie proiectul de regulament cu privire la nominalizarea muftiilor în Dobrogea. Alteţa sa, deşi declară că îşi dă seama de bunele intenţii ale guvernului regal cu privire la supuşii musulmani, consideră că unele părţi ale proiectului despre care e vorba sunt în opoziţie cu articolul 44 al Tratatului de la Berlin (...) şi s-a oprit asupra paragrafului următor: „şi nicio piedică nu va fi adusă fie organizării comunităţilor, fie în privinţa raporturilor lor cu şefii lor spirituali”. Ori, a adăugat Alteţea sa, articolul XVIII din proiectul menţionat mai sus, este în contradicţie cu articolul 44 din Tratatul din 13 iulie 1878, din moment ce prevede revocarea muftiilor de către ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, şi nu de către mine, care sunt şeful lor spiritual. În anul 1302 al Hegirei, Şeik-ul Islamului a elaborat un regulament privind reglementarea problemelor strict religioase ale comunităţilor musulmane din România, Grecia, Serbia, Muntenegru şi din Bulgaria şi a transmis regulamentul comunităţilor enumerate, ca el să poată servi ca bază în exerciţiul cultului şi în raporturile cu şeful lor spiritual din Constantinopol, prin intermediul muftiilor. În ce priveşte aceste raporturi, ele sunt definite prin prevederile următoare: „Articolul 18. Şeik-ul Islamului şi muftiul sunt intermediari între calif şi musulmani. În consecinţă, Şeik-ul Islamului conduce toate problemele în legătură cu cultul şi cu dogma islamică. Articolul 19. Muftiul este intermediar între Şeik-ul Islamului şi comunităţile musulmane. Articolul 20. Funcţiile muftiului nu sunt confirmate decât pe baza şi numai prin decret al Şeik-ului Islamului”. Articolul XVIII din proiectul românesc este departe de a satisface exigenţele din aceste trei articole; el este, dimpotrivă, în contradicţie cu articolul XVII din acelaşi proiect”.
Fără a găsi alte reglementări în acest sens, este de presupus că amintitul Regulament a fost aprobat în cele din urmă în forma propusă şi a funcţionat, pe baza sa fiind aleşi muftii din Dobrogea, cel puţin în următoarele două-trei decenii. O dovadă în acest sens o reprezintă textul unui document oficial emis de Primăria Constanţa, numărul 829 din 13 februarie 1895, prin care populaţia musulmană era chemată să-şi aleagă muftiul, respectându-se întocmai prevederile Regulamentului amintit mai sus.
O altă serie de documente identificate în Arhiva MAE se referă la un alt moment important din istoria acestei instituţii religioase a musulmanilor dobrogeni. Un document datat 19 mai 1900 face referire la dorinţa populaţiei mahomedane pentru numirea în locul lui Seid Amed Bechir, muftiu al judeţului Constanţa, decedat, a muftiului judeţului Tulcea, Hussein Ali, propunere aprobată de autorităţile române şi care urma a primi învoirea religioasă din partea Şeik-ului Islamului. Cererea a fost acceptată de autorităţile române, dar şi de conducerea religioasă superioară de la Constantinopol, aşa cum rezultă dintr-o telegramă datată 28 august 1900, prin care ministrul Afacerilor Străine, Alexandru Marghiloman, primea recunoaşterea noului muftiu de Constanţa din partea Şeik-ului Islamului.
Noua realitate reclama însă o nouă organizare religioasă la nivel teritorial, astfel încât prin Jurnalul Consiliului de Miniştrii numărul 166 din 21 martie 1901, s-a hotărât ca cele două judeţe ale Dobrogei să aibă un singur muftiu, în persoana lui Hussein Ali Efendi, recunoscut în „mod ritualic” de conducătorul spiritual de la Constantinopol. Totuşi, acest muftiat unic a funcţionat doar o foarte scurtă perioadă de timp, ministrul Afacerilor Străine fiind informat, în toamna anului 1901, de numirea unui nou muftiu la Tulcea, în urma organizării alegerilor de către Prefectură. Acceptarea şi recunoaşterea noului titular al funcţiunii de muftiu în persoana lui Ahmed Osman, preşedinte şi al Tribunalului mahomedan din Tulcea, reinstala formula de organizare consacrată dinainte de 1900.
În 1908, în urma morţii muftiului de Constanţa, Ali Hussein, s-a ridicat din nou problema numirii unui titular al acestui post, în persoana lui Ibraim Cadâr Muedin, Cadiu al Tribunalului mahomedan din oraş. Un raport adresat preşedintelui Consiliului de Miniştrii, D.A. Sturdza de către trimisul român de la Constantinopol aducea în discuţie modalitatea în care s-ar fi ales „sub îndemnul lui Ibraim Themo şi Ali Rizan bey, cunoscuţi ca «juni turci» imamul Hafiz Rifat din Medgidia, pentru care s-ar fi făcut stăruinţă aici, la Şeik-ul Islamului, pentru a se da «menşurul» de confirmare”. În continuarea raportului se punea întrebarea „cum trebuiesc reglementate şi prin mijlocirea cui relaţiunile musulmanilor din Dobrogea cu Şeikul Islamului” şi dacă era oportun ca guvernul regal al României să ia o atitudine în această privinţă. Evident, rivalităţile din interiorul comunităţii musulmane pentru ocuparea acestei funcţii prestigioase şi importante, deveniseră o problemă pentru autorităţile locale şi centrale, chemate nu o dată să medieze diferendele etnicilor musulmani în această chestiune.

Calea lui Nastratin

Scriitorul Iulian Dămăcuş a donat Uniunii Democrate Turce din România studiul monografic intitulat, „Calea lui Nastratin” şi un portret al legendarului Nastratin Hogea, la începutul lunii septembrie. Cartea a fost tipărită la editura Napoca Star din Cluj Napoca în acest an.
Surprinzătoare şi demnă de laudă iniţiativa poetului, prozatorului, eseistului şi traducătorului Iulian Dămăcuş de a-şi îndrepta atenţia spre acest personaj popular atât de drag turcilor de pretutindeni, a cărui înţelepciune străbate timpurile şi diferitele spaţii geografice din Orientul Mijlociu şi până în Europa. Aşa cum mărturiseşte autorul, „realizarea unui studiu monografic este un demers pe cât de atractiv pe-atât de dificil de realizat, mai ales când e vorba nu doar de autor şi de opera sa, ci de un personaj/simbol căruia i se atribuie cele mai interesante întâmplări redate prin texte dense-în special dialoguri, dar ample ca referinţă la toate aspectele vieţii, în viziunea populară/folclor, dintr-un număr însemnat de ţări. Numai experienţa te poate convinge însă, de limitele personale şi de posibilitatea sau neputinţa de a duce la bun sfârşit obiectivele propuse iniţial, deoarece studiul monografic/lucrarea, care presupune evidenţierea specificului, a unicităţii operei şi a autorului, a relaţiei dintre acesta şi opera sa, devine tot mai complexă fiind mai dificil de a atribui opera unui autor, fiind vorba de o creaţie foclorică transmisă pe cale orală şi mai recent din scris.”
Studiul monografic semnat de Iulian Dămăcuş este structurat în 14 capitole în care autorul filtrează informaţii despre naşterea şi viaţa personajului Nastratin Hogea, despre familia şi moştenirea sa, precum şi despre înţelepciunea sa. Autorul îl consideră pe Nastratin Hogea „un personaj mereu viu, renăscând, înnoindu-şi istoriile de la un secol la altul dintr-o ţară la alta.”
Iulian Dămăcuş este de părere că, „Nastratin a devenit un fel de icoană populară, dar a fost şi un personaj real, întâlnit în secolul al XIII-lea în mai multe localităţi din Turcia, care îşi dispută onoarea de a fi oraşul său natal.” În opinia autorului, „puterea lui Nastratin este râsul pe care îl provoacă istorisirile sale, ce vizează cele mai acute probleme ale existenţei umane.” Vă invităm să lecturaţi „Calea lui Nastratin” a lui Iulian Dămăcuş, volum pe care îl găsiţi la Biblioteca „Kemal Karpat” aflată la sediul Sucursalei Constanţa a UDTR şi să vă bucuraţi de personajul Nastratin operă a creatorilor anonimi care a devenit nemuritor nu numai în conştiinţa turcilor ci şi a românilor. Mulţumim autorului atât pentru donaţie cât şi pentru truda depusă în realizarea monografiei.
Iulian Dămăcuş este absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş Bolyay” şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. În perioada 1993-2002 a cochetat cu epigramele fiind prezent în antologii de epigrame precum: Antologia epigramei româneşti de pretutindeni (1993), Antologia epigramei politice (1994), Epigramişti români contemporani, (2002). Iulian Dămăcuş este autor al volumelor de proză: Ochii albaştri ai bunicii (2005), Dealul cu cătină (2007), Sonia(2008), O lună albastră (2012). A obţinut numeroase premii pentru haiku, pentru poezie şi eseu precum şi pentru proză.

Aşur

Kullanılacak Malzemeler

İşlem Basamakları

  1. Bir gece suda bekletilen buğdayın açılması sağlanır (Arzuya göre nohut ilave edilebilir.).
  2. İncik, buğday, soğan, nohut, tuz ve salça düdüklü tencereye konularak 1 saat pişirilir.
  3. Piştikten sonra 20 dakika kadar (et ve buğday özdeşleşinceye kadar) dövülür.
  4. Bir tavada tereyağı kızdırılarak yağın üçte biri tavada kalacak şekilde ayrılarak gerisi
    5. tenceredeki aşirin üzerine dökülüp karıştırılır.
  5. Servis tabağına alınır. Ceviz içi, tavadaki yağın üzerine dökülür.
  6. Kimyon kuru bir tavada hafif kavrularak tabaktaki aşirin üzerine dökülür ve servis edilir.

internet

Aşur

Ingrediente

Mod de preparare

  1. Grâul zdrobit se pune la hidratat peste noapte (se poate adăuga şi năutul dacă se doreşte).
  2. Puneţi bucaţile de carne, grâul, ceapa, nautul, sarea şi pasta de roşii în oala sub presiune şi gătiţi timp de 1oră.
  3. Se bate 20 de minute (până când carnea şi grâul devin o pastă) după ce au fost fierte.
  4. Încinge untul într-o tigaie şi lasă restul de o treime din ulei în tigaie iar restul se toarnă peste oală şi se amestecă.
  5. Se pune pe farfuria de servit. Nucile se toarnă peste uleiul din tigaie.
  6. Chimenul uşor prăjit într-o tigaie separată se toarnă peste amestecul din farfurie şi se serveşte.

Cevizli Gömeç

Kullanılacak Malzemeler (12 kişilik)

Üzeri için

İşlem Basamakları

  1. Un, maya, tuz şeker ve ılık su ile hamur yoğrulur, mayalandırılır.
  2. Mayalanan hamurdan12 parça beze yapılır, her beze açılır.
  3. Açılan yufkalar yağlanır.
  4. Yufka ikiye bölünür, her bir parçaya ceviz içi serpilir.
  5. Yuvarlak olan kısımdan başlayarak rulo yapılır. Tepsinin ortasından başlayarak sarık
    6. şeklinde sarılır.
  6. Yumurta ve yağ çırpılarak tepsideki gömecin üzerine sürülür.
  7. 15 dakika tepside mayalandırılır.
  8. Önceden ısıtılmış fırında, 175 derecede 30 dakika pişirilir.
Not: Eskiden odun fırınlarında pişirme işlemi yapılıyordu.

internet

Plăcintă cu nucă

Ingrediente (pentru 12 persoane)

Pentru deasupra

Mod de preparare:

  1. Frământaţi un aluat din făină, drojdie, sare, zahăr şi apă caldă şi lăsaţi la dospit.
  2. Din aluatul dospit se fac 12 bucăţi şi fiecare bucată se întinde până obţinem o foaie.
  3. Foile se ung.
  4. Fiecare foaie se taie in jumătate, presăraţi nuci pe fiecare bucată.
  5. Pornind de la partea rotundă a foii se rulează. În tavă se asează rulourile începând din mijlocul tăvii.
  6. Se bate oul şi uleiul şi se întinde pe compoziţia din tavă.
  7. Se lasă la dospit timp de 15 minute.
  8. Coaceţi într-un cuptor preîncălzit la 175 de grade timp de 30 de minute.
Notă: În trecut, aceste plăcinte se coceau în cuptoare cu lemne.