Toate articolele publicate în ediţia nr. 282 a revistei Hakses

Mai 2019

Atatürk’ü Anma, Gençlik ve Spor Bayramı

Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı, her yıl 19 Mayıs tarihinde kutlanan, Türkiye Cumhuriyeti’nin ulusal bayramlarından biridir. 19 Mayıs 1919’da Mustafa Kemal Atatürk Bandırma Vapuru ile Samsun’a çıkmıştır ve bu gün Kurtuluş Savaşı’nın başladığı gün kabul edilir. Atatürk bu bayramı Türk gençliğine armağan etmiştir.
20 Haziran 1938 tarihli kanunla “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanan bu ulusal bayramın adı 12 Eylül Darbesinden sonra “Atatürk’ü Anma, Gençlik ve Spor Bayramı” olarak değiştirilmiştir.
Her yıl 19 Mayıs günü Gençlik ve Spor Bayramı Türkiye ve Türk Dünyasının dört bir yanında spor gösterileri ve törenlerle kutlanır. Üzerinde “Gençlikten Atatürk Sevgisiyle Cumhurbaşkanına” yazan ve “Sevgi Bayrağı” olarak adlandırılan dev bir bayrak Kurtuluş Yolu’ndaki Tütün İskelesi’nden karaya çıkarılarak Samsun valisine verilir. Daha sonra bayrak, Cumhurbaşkanına sunulmak üzere genç atletlere teslim edilir. Samsun’dan yola çıkarılarak Amasya, Tokat, Sivas, Erzincan, Erzurum, Kayseri, Nevşehir, Kırşehir ve Kırıkkale’den sonra, 19 Mayıs törenlerinde, Ankara’da Cumhurbaşkanına sunulur.
Bu sene de Romanya Demokrat Türk Birliği Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı vesilesi ile Dobrucada yasayan Türk Toplumu için büyük ve önemli bir faaliyet düzenlemiştir.
Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı hepimize hayırlı olsun.

Olimpiada naţională de limba turcă

Olimpiada de limba turcă maternă şi modernă, faza naţională, a fost găzduită în acest an de municipiul Tulcea, oraş cu o veche comunitate de etnici turci. Concursul şcolar desfăşurat pe două secţiuni, limba turcă maternă şi limba turcă modernă, a avut loc în perioada 9-12 mai şi a reunit elevi din clasele V-XII din Constanţa, Tulcea şi Bucureşti. Şi în acest an, olimpiada naţională de limba turcă a avut loc în conformitate cu regulamentul specific de organizare şi desfăşurare a olimpiadelor şcolare, şi cu metodologia cadru de organizare şi desfăşurare a competiţiilor şcolare, aprobată prin OMEN nr. 4203/30.07.2018, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin OMEN 4203/2018 şi OMEN 3015/2019, numită în continuare Metodologie – cadru. Potrivit regulamentului, „olimpiada este un concurs de excelenţă care se adresează elevilor cu interes deosebit pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba turcă maternă şi modernă, a competenţelor sociale şi civice, a inteligenţei lingvistice şi a creativităţii, promovând, totodată, valorile culturale şi etnice fundamentale, competitivitatea şi comunicarea interpersonală. Respectând principiul egalităţii de şanse şi nondiscriminării, olimpiada este deschisă tuturor elevilor de la toate formele de învăţământ de stat, particular şi confesional, cu condiţia ca elevii să participe la toate etapele organizate şi să îndeplinească condiţiile de calificare pentru etapele ulterioare la clasa/grupa/anul de studiu/ secţiunea la care sunt înscrişi în anul de desfăşurare a olimpiadei”. În aces an, olimpiada de limba turcă, faza naţională a fost organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu ISJ Tulcea, cu sprijinul Uniunii Democrate Turce din România.
Festivitatea de premiere a elevilor participanţi la Olimpiada naţională de limba turcă maternă şi modernă a avut loc în data de 11 mai, la Tulcea. La festivitatea de premiere a participat preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet, care a oferit premii din partea Uniunii Democrate Turce din România, elevilor clasaţi pe primele 4 locuri. Au obţinut premiul I elevii: Yildırım Ali Barîş, clasa a V-a – Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanţa, Ceri Yunus, clasa a- VII-a-Liceul Teoretic de Informatică Bucureşti, Şahin Edessa Maria, clasa a X-a – Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” Bucureşti, Güneş Berkant, clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Ovidius” Constanţa, Apti Elif, clasa a XII-a – Liceul Teoretic „Emil Palade” Constanţa. Premiul II a fost acordat elevilor: Mierla Mete, clasa a V-a-Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Tulcea, Altun Rafye Semra, clasa a VI-a-(ISB), Koşkan Melisa Defne, clasa a-VII-a -Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” Constanţa, Rifat Arzu Aylin, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia, Yildırım Melisa Elagul, clasa a VIII-a – Colegiul Naţional „Constantin Brătescu” Constanţa, Bolat Onurgean, clasa a IX a-Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Constanţa şi Azis Yıldiz, clasa a XII-a – Colegiul Naţional „K. Atatürk” Medgidia. Premiul III a fost obţinut de elevii: Sonuvar Nazlı Ebru, clasa a V-a – Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” Constanţa, Ali Derviş Meriem, clasa a VI-a – Liceul Tehnologic „Nicolae Dumitrescu” Cumpăna, Ablachim Erin, clasa a VII-a Liceul Teoretic „Traian” Constanţa, Cogeamet Amina, clasa a VIII-a – Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi”, Camli Hilal, clasa a IX-a – Colegiul Naţional „K. Atatürk” Medgidia, Ibram Sevil, clasa a X-a – Colegiul Naţional „K. Atatürk” Medgidia, Cherim Emir, clasa a XI-a – Colegiul Naţional „K. Atatürk” Medgidia şi Serkan Furkan Yesa, clasa a XII-a – Colegiul Naţional „K. Atatürk” Medgidia. Lucrările elevilor au fost corectate de o comisie formată din: conferenţiar universitar dr. Neriman Hasan, prof. Vildan Bormambet, prof. Ene Ulgean, prof. Subihan Iomer, prof. Aysel Arif şi prof. Sevidan Gemil.

Cină tradiţională de iftar oferită de UDTR

Uniunea Democrată Turcă din România a organizat o cină tradiţională de iftar la care au luat parte lideri ai UDTR, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai instituţiilor deconcentrate precum şi diplomaţi acreditaţi în România, în data de 23 mai, la Constanţa. Au răspuns invitaţiei preşedintelui UDTR, Fedbi Osman, de a participa la cina de iftar alături de membrii comunităţii turce: muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, subprefectul Judeţului Constanţa, Ali Şenol, secretarul general adj. din cadrul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Levent Accoium, inspectorul şcolar general al ISJ Constanţa, prof. Gabriela Bucovală şi viceprimarul comunei Cumpăna, Florin Neagu.
În acest an, a luat parte la cina de iftar pentru prima dată în calitate de Ambasador al Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz, consul general al Republicii Turcia la Constanţa, între anii 2010-2013. Alături de preşedintele UDTR, Fedbi Osman şi deputatul Iusein Ibram s-au aflat la masa de iftar: ambasadorul Republicii Turcia în România, Füsun Aramaz, coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer, consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan, consulul general adjunct, Hasan Akdoğan, viceconsulul Sabiha Kacamak, ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Arif Cevlek, ataşaţii din cadrul Consulatului General al Federaţiei Ruse la Constanţa, Nikolai Belera şi Yaroslav Eremeev.
La cina de iftar au fost prezenţi: secretarul general, prof. Ervin Ibraim, preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet, preşedinta comisiei de cultură, Serin Türkoğlu, preşedinta comisiei de femei, Filiz Ismail, preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman, directorul Colegiului Naţional „K. Atatürk”, prof. Accan Mologani şi redactorul şef al Radio T, Selmin Abaz. Au mai răspuns invitaţiei UDTR şi au participat la masa de iftar: inspectorii şcolari adjuncţi prof. Alina Codreanu şi prof. Anca Dragomir, inspectorul şcolar, prof. Icbal Anefi, directorul CCD Constanţa, Sorina Plopeanu, directorul Turkish Airlines Constanţa, Armağan Otlak, directorul Mistral Tour, Corina Martin, profesori universitari, reprezentanţi ai Muftiatului Cultului Musulman din România, ai UDTTMR, ai TIAD Bucureşti şi ai unor instituţii care prin activitatea lor sprijină promovarea valorilor identitare ale etnicilor turci din România. Evenimentul a fost organizat de comisia de religie a UDTR şi a fost coordonat de vicepreşedinta comisiei, prof. Firdes Musledin.
Uniunea Democrată Turcă din România a organizat în perioada lunii Ramazan, care a început în data de 6 mai, acţiuni cu caracter umanitar şi cine tradiţionale de iftar la filialele din: Constanţa, Tulcea, Bucureşti, Galaţi, Mangalia, Hârşova, Cobadin, Cumpăna, Tuzla şi Fântâna Mare.

TİKA’dan Ramazan ayında destek

Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı Başkanlığı (TİKA), bu yıl da Ramazan ayı dolayısıyla Romanya’da yaşayan soydaşlarımıza iftar yemeği verdi ve gıda yardım paketleri dağıttı.
İlk iftar yemeğini, nüfusu soydaşlardan oluşan Romanya’nın tek Türk köyü olan Başpınar köyünde veren TİKA, Dobruca bölgesinde yaklaşık 800 kişiye iftar yemeği verdi.
Tika Romanya’da soydaşların yoğun olarak yaşadığı Dobruca bölgesindeki köyler olamak üzere Köstence ve Bükreş’te 1500 gıda paketi dağıtımı gerçekleştirdi. Türk İşbirliği ve Koordinasyon Ajansı, 3 binden fazla soydaşın yaşadığı Dobromir kasabası başta olamak üzere, Văleni, Lespezi, Ciocârlia de Sus, Amzacea çevre köylerde yaşayan soydaşlara gıda paketi dağıttı.
Tika Dobromir kasabasında gerçekleştirdiği gıda paketi dağıtımına Bükreş Büyükelçisi Füsun Aramaz, Tika Romanya Koordinatörü Yasemin Melez Biçer, Romanya Müftüsü Yusuf Murat, Köstence Din İşleri Ataşesi Arif Cevlek, Dobromir Belediye Başkanı Iusein Visel, Belediye Başkan Yardımcısı Ismail Sebai katıldı.
Dobromir Camii önünde gerçekleşen 300 ihtiyaç sahibi soydaşa gıda paketi dağıtımını Belediye Başkanı Iusein Visel yaptı.
Gıda yardımının dışında çocuklara da özel olarak hazırlanmış hediye paketleri dağıtıldı.

„Unitate în Diversitatea Europeană”

Consiliul Judeţean Tulcea în parteneriat cu Palatul Copiilor Tulcea, Asociaţia „Viitorul sunteţi voi!“ şi Biblioteca Judeţeană „Panait Cerna” Tulcea a organizat in perioada 7-8 mai 2019, evenimentul aflat la cea de-a VI-a ediţie „Unitate în Diversitatea Europeană”. În cadrul acestui eveniment s-a lansat ghidul comunităţilor. Au fost expuse şi prezentate cele mai reprezentative obiecte ale fiecărei comunităţi. Este un festival devenit tradiţie pentru comunitatea tulceană cu participarea românilor, grecilor, ruşilor-lipoveni, ucrainenilor, aromânilor, megleno-românilor, evreilor, bulgarilor, italienilor, armenilor.
Prezent la eveniment, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, Petre Badea a declarat că fiecare comunitate are posibilitatea de a-şi prezenta tradiţiile şi activităţile desfăşurate la standuri proprii.

anonim

Dobromir’de Türkçe sınıfın açılışı

TİKA tarafından Dobromir köy okulunun Türkçe sınıfının tadilatı yapılarak akıllı tahta gibi modern ekipmanlar ile donatılan sınıfın açılışı gerçekleştirildi.

Türkiye’nin Bükreş Büyükelçisi Füsun Aramaz, Köstence İl Eğitim Müfettişi Gabriela Bucovala, Köstence Azınlık Dilleri Müfettişi İkbal Anefi, TİKA Bükreş Koordinatörü Yasemin Melez Biçer, Romanya Müslümanları Müftüsü Murat Yusuf, Köstence Din İşleri Ataşesi Arif Cevlek, Dobromir belediye başkanı Iusein Visel, okul müdürü ve öğretmenlerin katıldığı bir törenle açılışı gerçekleştirilen Türkçe derslerinin verildiği sınıfın yenilenmesiyle Türkçe dilinde eğitime olan ilginin artırılmasına destek sağlandı.
Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından açılış törenine Genel Sekreter Ervin Ibraim katıldı.
Açılışta konuşan TİKA Koordinatörü Yasemin Melez Biçer Romanya’da faaliyete başladıkları 2015 yılından buyana eğitim, sağlık ve kültürel alanlarda 800’den fazla proje gerçekleştirdiklerinden bahisle, Köstence Okullar Genel Müfettişi Zoia Gabriela Bucovală ve Türk Azınlık Okul Müfettişi Icbal Anefi’ye teşekkür ederek, „Türkçe sınıfı çocuklarımıza armağan olsunun” dedi.
Bükreş Büyükelçisi Füsun Aramaz ise yaptığı konuşmada, Köstence Başkonsolosu olduğu zaman bu okulu ziyaret ettiğini, sınıfın eski halini bildiğini belirterek, „TIKA’nın Romanya’daki faaliyetleri ile gurur duyuyorum dedi. Büyükelçi olarak soydaşlara ilgili kurum ve okulların eksikliklerinin giderilmesi için elinden geleni yapacağını ifade etti.
Davetlileri folklor kıyafeti öğrencilerin karşıladığı açılış konuşmalarından sonra okul öğrencisi Caner Ömer Türkçe ve Romence şarkılar söyledi.
TİKA’nın Romanya’daki Ramazan ayı etkinlikleri, başkent Bükreş’te üst düzey devlet görevlileri, milletvekilleri, belediye başkanları, büyükelçiler, siyasetçiler, farklı dinlerin temsilcileri, STK temsilcileri, Romanya’da yaşayan Türk-Tatar toplumunun temsilcileri gibi farklı kesimlerin aynı sofrada buluşturulduğu yaklaşık 200 davetlinin katılımı ile düzenlenecek olan iftar yemeği ile son buldu.

TIKA a inaugurat un nou laborator de limba turcă la Dobromir

Agenţia de Colaborare şi Cooperare Turcă (TIKA) a inaugurat un nou laborator de limba turcă în localitatea Dobromir din judeţul Constanţa. Laboratorul se află în cadrul Liceului Tehnologic „Radu Prişcu” din Dobromir şi a avut loc la sfârşitul lunii mai, în prezenţa ambasadorului Republicii Turcia în România, E.S. Füsun Aramaz şi a coordonatorului Biroului TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer.
Panglica de inauguare a fost tăiată de inspectorul şcolar general al ISJ Constanţa, prof. Gabriela Bucovală, muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf şi primarul comunei Dobromir, Iusein Visel, împreună cu ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Füsun Aramaz şi coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer.
Cabinetul de limba turcă a fost renovat integral şi a fost dotat cu echipamente moderne necesare desfăşurării procesului educaţional de însuşire a limbii turce materne. Circa 150 de elevi de etnie tucă se vor bucura să înveţe limba maternă în bănci noi, iar profesorul de limba turcă Özgean Omer va utiliza datorită TIKA aparatură modernă în predarea limbii turce.
Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată la inaugurare de secretarul general, prof. Ervin Ibraim. Secretarul general al UDTR, prof. Ervin Ibraim, a declarat: „Ne bucură faptul că Agenţia de Colaborare şi Cooperare Turcă – TIKA sprijină educaţia modernă şi că cei mai mici membri ai comunităţii noastre pot beneficia de condiţii optime de învăţare a limbii materne turce. Este necesar ca educaţia modernă să pătrundă şi în mediul rural acolo unde etnicii turci au o situaţie materială precară. Mulţumim Biroului TIKA Bucureşti pentru că a ales să investească la Dobromir.” De la deschiderea Biroului de la Bucureşti şi până în prezent, TIKA a renovat şi amenajat 69 clase de limba turcă potrivit documentaţiei ISJ Constanţa.

19 Mai, Comemorare Atatürk, Ziua Tineretului şi Sportului

În al 100-lea an de la eliberare şi întemeiere, „19 Mai, Comemorare Atatürk, Ziua Tineretului şi Sportului” a fost sărbătorită cu entuziasm în toată Turcia. Anul acesta comisia de tineret UDTR a considerat că este potrivit să sărbătorească acest centenar cu prietenii şi rudele din Turcia. Astfel în perioada, 17-22 mai, un grup de 20 de tineri, membri UDTR, au răspuns invitaţiei primăriei Ayvalık şi s-au alăturat festivităţilor prilejuite de acest important eveniment. Alături de membrii ansamblurilor Comisia de tineret UDTR a fost reprezentată de şase membrii activi, care s-au implicat în ultimii ani în activităţile comisiei. Tot acest grup de tineri a fost condus de preşedintele Comisiei de Tineret UDTR, domnul Harun Osman şi vicepreşedintele aceleiaşi comisii, domnişoara Elif Arif. În data de 18 şi 19 mai tinerii noştri, din ansamblurile „Fidanlar” şi „Delikanlılar” ale UDTR, au reprezentat România la Festivalul Concurs de Dans Folcloric „19 Mai” Ayvalık, Turcia – organizat cu prilejul „Zilei Tineretului şi sportului” ce se sărbătoreşte anual în Turcia. Programul de dans al grupului nostru a cuprins atât dansuri româneşti din zona Dobogei cât şi dansuri turceşti iar costumele folclorice au fost româneşti spre încântarea spectatorilor turci, ruşi, bulgari, greci, ciprioţi, uimiţi de reprezentaţia tinerilor noştrii, care au purtat mândrii tricolorul şi au reprezentat România cu un zâmbet larg. Totul a fost foarte frumos iar cel mai mare dar a fost primit de ansamblul nostru atunci când au primit cu satisfacţie complimentele publicului, când li s-au alaturat la dans. „Faptul ca ei se ridică şi se bucură de muzica şi dansul nostru este cea mai mare onoare pentru noi. Vrem să mulţumim publicului pentru că ne-a fost alaturi şi pentru atmosfera creată! Aplauzele ne-au încurajat să mergem mai departe în această competiţie.” declară domnul Osman Harun, de data aceasta, în calitate de coordonator al ansamblului Fidanlar-Delikanlılar.
În paralel cu aceste activităţi, în Ayvalık, ceremoniile dedicate „19 Mai – Comemorarea Atatürk, Ziua Tineretului şi sportului” au fost sărbătorite cu entuziasm. Programele organizate de prefectură, primărie, inspectoratul şcolar, şcoli şi licee, au început cu ceremonii de depunere de coroane în Piaţa Republicii, la statuia lui M.K. Atatürk. După intonarea „Imnului naţional” şi arborarea steagului, au avut loc discursuri în care au fost prezentate realizările tinerilor localităţii Ayvalık. De asemenea tinerii şi-au exprimat recunoştinţa faţă de marele lider Atatürk.
Ceremoniile de la Amfiteatru au început, de asemenea, cu citirea „Cărţii de ceremonii” şi intonarea imnului naţional. Discursul cu privire la sensul şi importanţa zilei a fost dat de directorul Centrului pentruı tineret şi sportiv din Ayvalık. În numele tineretului, elevi din dıverse şcoli au prezentat discursuri în numele tinereţii şi a respectului faţă de strămoşi. Ceremoniile au mai cuprins momente în care au fost decernate premii pentru diverse întreceri sportive care au avut loc în cadrul concursurilor „Marşul Tineretului”. Au fost răsplătite pentru rezultatele lor echipele de tineri care au intrat în turneul de volei al liceenilor. Au mai primit premii şi trofee echipe şi elevi care s-au întrecut în această săptămână a tineretului şi sportului în cadrul Turneul de tenis de masă, nivel liceu. Elevii şcolilor profesionale şi foarte mulţi studenţi care au intrat în alte competiţii au primii premii şi trofee. Studenţii au citit poezii care conţin semnificaţia şi importanţa zilei de 19 Mai. După nenumărate spectacole, parade, concursuri, muzică şi dans programul acestei săptamâni a tineretului a fost finalizat cu episodul nocturn „ Plimbarea Tineretului cu făclii şi lanterne”. Sute de localnici de toate vârstele s-au adunat în faţa primăriei pentru a-i întâmpina pe tinerii care aveau în mâini „Lumina” lor. Au fost spuse lozinci, au fost făcute promisiuni, au fost pomeniţi martiri şi eroi, au fost vizionate filme ce aveau ca temă centrală tineretul.
Concertele şi spectacolele de noapte la care au fost invitaţi mari artişti, printre care s-au numărat şi tinerii noştrii UDTR, au făcut ca publicul să trăiască ore de neuitat. Toţi cei prezenţi şi-au exprimat cu entuziasm amintirile şi experienţele din trecut. Tinerii noştrii au participat cu tot sufletul la toate activităţile propuse de organizatorii din Turcia şi au ţinut să-şi exprime mulţumirile faţă de UDTR şi guvernul României care le-a oferit ocazia să participe la o asemenea manifestare. La mulţi ani tineretului turc şi tineretului din întreaga lume!

Festivalul Internaţional Multietnic al Păstoritului, Sarighiol de Deal

Tradiţii şi obiceiuri legate de păstorit, cântece şi dansuri prezentate de ansambluri din ţară şi străinătate, la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Internaţional Multietnic al Păstoritului.

În 2003, a avut loc prima ediţie a Festivalului Internaţional Multietnic al Păstoritului, ajuns în 2019, la cea de XVI-a ediţie şi desfăşurat între mai atât la Sarighiol de Deal, cât şi la Teatrul Jean Bart din Tulcea.
Pe scena „Izvorul Tămăduirii”, Sarighiol de Deal au evoluat ansambluri ale minorităţilor din judeţul Tulcea, dar şi din judeţele: Braşov, Dolj, Vrancea, Olt, Alba, Suceava, Argeş, Teleorman. Cei mai de preţ oaspeţi au fost însă, Ansamblul Aromânilor Grămosteni din Skopie, Macedonia şi Ansamblul folcloric „Vălenaşii” din Văleni, Republica Moldova. La acest eveniment au participat 23 de ansambluri şi a sustinut un recital Nicolae Panciu.
Ansambluri care au susţinut momente artistice la Sarighiol de Deal au fost: Ansamblul folcloric aromân „Dor”, din Sarighiol de Deal, judeţul Tulcea, Ansamblul folcloric „Valenaşii” din Valeni, Republica Moldova, Ansamblurile folclorice „Astra” din Săcele, judeţul Braşov, Ansamblul Aromânilor Grămosteni din Skopie, Macedonia, Ansamblul folcloric turcesc „Tuna” al UDTR Tulcea, Ansamblurile greceşti „Otheelos şi Zauzounia” din Tulcea, Ansamblul ruşilor lipoveni „Juravelii” din Jurilovca, judeţul Tulcea, Ansamblul folcloric grecesc „Odisseya” din Tulcea, Ansamblurile aromane „Lilici ditu maiu şi Piturnichi ditu pădurii” ale Clubului Copiilor din Costeşti judeţul Argeş, Ansamblul folcloric „Bobocica” din Băileşti, judetul Dolj, Ansamblul folcloric „Altona” din Cerna, judeţul Tulcea, Ansamblul ruşilor lipoveni „Malae Nekrasovti” din Sarichioi, Tulcea, Ansamblul folcloric „Sfitlina” din Vişina, judeţul Tulcea, Ansamblul folcloric „Ţara Vrancei” din Focşani, judeţul, Ansamblul folcloric „Chave-Zurale”, Partida rromilor Tulcea, Ansamblul bulgaresc „Asiga” din Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, Ansamblul folcloric „Fluieraşii Dobroteşti” din judeţul Teleorman, Ansamblul folcloric „Rândunica” din Vâlcele, judeţul Olt, Ansamblul folcloric „Câmpul Pâinii” din Cugir, judeţul Alba, Ansamblul folcloric „Mugurelul” din Costeşti, judetul Argeş, Ansamblul folcloric „Florile Bucovinei” din Rădăuţi, judeţul Suceava şi Recital Nicolae Panciu din Sarighiol de Deal.
Comunitatea turcă din România a fost reprezentată de către Uniunea Democrată Turcă din România filiala Tulcea prin ansamblul de dans folcloric „Tuna” coordonat de instructor Nurten Mahmudi.
Manifestarea a debutat cu o horă a prieteniei şi spectacolul tradiţional păstoresc: „Pornirea turmelor” prezentat de Ansamblul Folcloric Aromân „Dor” care împlineşte la 21 mai 2019, 41 de ani de activitate. Spectacolul a avut loc în aer liber, pe o scenă amplasată, într-un loc cunoscut de localnici drept Izvorul Licuvita – un izvor tămăduitor, în comuna tulceană Beidaud.
Câteva mii de sarmale şi multe plăcinte au fost pregătit pentru acest festival de gospodinele din Sarighiol de deal şi Beidaud, mai cu seamă pentru petrecerea câmpenească ce a avut loc în satul tulcean Sarighiol de Deal.

Kadir Gecesi

Yüce kitabımız Kur’an-ı Kerim’in ifadesi ile bin aydan daha hayırlı olan kadir gecesini idrak ettik. Zaman ve mekanlar kendilerinde meydana gelen önemli olaylarla değer kazanırlar. Kadir gecesini bin aydan daha hayırlı kılan da yüce kitabımız Kur’an-ı Kerim’in bu gece inmeye başlamasıdır. Yüce rabbimiz, kadir gecesinin kıymetini beyan eden surede şöyle buyurmaktadır: “Şüphesiz biz onu (Kur’ân’ı) kadir gecesinde indirdik. Kadir gecesinin ne olduğunu bilir misin? Kadir gecesi bin aydan daha hayırlıdır. Melekler ve Ruh (Cebrail) o gecede, rablerinin izniyle her türlü iş için iner de iner. O gece, tan yerinin ağarmasına kadar bir esenliktir.”
Kadir gecesini gereği gibi anlayıp hakkıyla değerlendirmenin yolu, bu mübarek gecede inmeye başlayan Kur’an-ı Kerim’i okumak ve onun mesajlarını anlamaktan geçer. Kur’an-ı Kerim insanın dünya ve ahiret mutluluğunu sağlamayı hedefler. Aklımızı, gönül dünyamızı aydınlatır. Manevi varlığımızı karartan her türlü kötülük ve olumsuzluktan bizleri arındırır. Bin aydan daha hayırlı olan Kadir gecesi ilahi rızayı kazanmak, günahlardan arınmak, hayatına yeni bir başlangıç yapmak isteyen müslümanlar için bulunmaz imkanlar sunmaktadır. Bu nedenle manen bin aydan daha hayırlı olduğu müjdelenen, dolayısıyla yaklaşık seksen küsur yıllık bir insan ömrüne bedel olan bu gecede tüm camilerde Kuran-ı kerim okundu, mevlidler okundu, namazlar kılındı ve dualar yapıldı. Kral camii cemaati özellikle gençler, bu gecede camiye gidip sabaha kadar bu geceyi en güzel şekilde geçirmeye çalıştılar. Programda Köstence imamları sohbet ve dualar ettiler. Kuran-ı Kerim okundu, ilahiler söylendi böylece program sabaha kadar devam etti. Bu gece Romanya Demokrat Türk Birliği din komisiyonu bu programı ve gençleri destekleyerek onlara sahur için ikramlar sundu. Sahuru birlikte yapan gençler, dostluk ve kardeşliğin hakim olduğu bir kez daha gösterdiler. R.D.T.B olarak gençlerimizin yanında olmayı çalışıyoruz ve onlara her faaliyette yardım etmeye devam edeceğiz.
Bu gece camiye gelen tüm gençlerimize teşekkür ediyoruz ve Allah onların yaptıkları ibadetleri kabul etmesini diliyoruz.

Personalităţi din toate domeniile la tradiţionala cină de iftar organizată de TIKA în parteneriat cu Muftiatul Cultului Musuman din România

În data de 27 mai, la Bucureşti a avut loc cina tradiţională de iftar, organizată de TIKA în parteneriat cu Muftiatul Cultului Musuman din România. La masa au participat reprezentanţi ai comunităţii musulmane din România şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale şi ai reprezentanţelor diplomatice. Administraţia prezidenţială a fost reprezentată la eveniment de consilierul prezidenţial d-nul Sergiu Nistor.
Cu acest prilej, muftiul Cultului Musulman din România, Muurat Iusuf, a transmis următorul mesaj: „Musulmanii din România, reprezentaţi de Muftiatul Cultului Musulman, sunt onoraţi ca la această cină de iftar organizată împreună cu Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă – TIKA – în perioada lunii sfinte Ramazan, să fie alături de oficialităţi ale statului român, diplomaţi acreditaţi în România, a reprezentanţilor cultelor religioase recunoscute oficial şi a celorlalţi participanţi la eveniment.
Având în vedere semnificaţia acestei luni, instituţia noastră, ca în fiecare an, a derulat acţiuni religioase, culturale si umanitare, reuşind să trezească sentimentul de unitate şi ataşament faţă de valorile religioase practicate în acest spaţiu Carpato-Danubiano-Pontic în bună înţelegere cu celelalte culte. Rolul nostru activ de cooperare cu celelate culte are ca scop susţinerea idealurilor noastre de comuniune într-o mare familie europeană. Anterior acestei perioade, Muftiatul Cultului Musulman a fost prezent la mai multe evenimente internaţionale atât în spaţiul Uniunii Europene, cât şi în statele din regiune unde s-a pus accent pe rolul cultelor în dezvoltarea educaţională şi asigurarea unui climat de convieţuire interetnic şi interreligios care să garanteze prosperitate şi securitate pe acest bătrân Continent. În acest context, am evidenţiat experienţa pe care instituţia noastră a acumulat-o în timp şi care poate fi transpusă în noi proiecte legislative la nivel european, menite să consolideze statutul şi rolul pe care comunităţile musulmane îl au în domeniul imigraţiei, integrării sociale şi educaţionale ce poate contribui la asigurarea securităţii şi dezvoltării acestor state.
Cu acest prilej ţinem să evidenţiem şi relaţia specială pe care comunitatea noastră o are cu Turcia, care este alături de noi în derularea proiectelor religioase şi de restaurare a unor monumente istorice. În ultima vizita de lucru pe care am avut-o împreună cu domnul Victor Opaschi, ministru secretar de stat, atât preşedintele turc – Excelenţa Sa domnul Recep Tayyip Erdogan, cât şi viceministrul de externe Excelenţa Sa domnul Faruk Kaymakci au transmis salutul călduros faţă de comunitate şi de omologii români, asigurându-ne de sprijin în proiectele pe care le vom iniţia împreună pe viitor. De asemenea, comunitatea musulmană din România se bucură de vizita pe care Sanctitatea Sa Papa Francisc o va efectua în ţara noastră, ca semn de recunoştinţă faţă de valorile spirituale împărtăşite de către poporul român, motiv pentru care vom fi prezenţi la evenimentele derulate cu această ocazie, alături de Patriarhia României şi celelalte culte.
În încheiere, doresc să mulţumesc atât Administraţiei Prezidenţiale, cât şi Guvernului României pentru sprijinul pe care ni-l acordă în rezolvarea problemelor specifice cultului, asigurându-i totodată de respectul şi consideraţia noastră.”
Ambasadorul Republicii Turcia în România, d-na Füsun Aramaz a transmis următoarele: „Luna Ramazanului este o lună sfântă, este o lună care înseamnă solidaritate, este o lună care înseamnă pace şi înţelegere. Suntem extrem de fericiţi să fim astăzi, împreună, cu oameni de diverse confesiuni, reprezentanţi ai acestor confesiuni. Profit de această ocazie pentru a adresa, încă o dată, mulţumiri autorităţilor române pentru faptul că au facilitat această convieţuire între diversele comunităţi de diverse naţionalităţi, printre care cea turcă şi tătară”.
Prezent la cină, secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi a reafirmat „Sunt onorat să mă aflu alături de dumneavoastră. Ca în fiecare an, în luna Ramadanului, musulmanii din întreaga lume se reunesc de Iftar pentru a-şi celebra credinţa, tradiţia şi valorile.
Ramadanul este un timp al familiei, un timp de întâlnire şi întărire a legăturilor dintre membrii familiilor, de consolidare a acestei instituţii care, cam peste tot în lumea de astăzi, riscă să îşi piardă din semnificaţie. Postul Ramadanului este însă şi un moment al solidarităţii comunitare, al cetăţeniei sociale. Urmând unei zile de post strict, dedicată rugăciunii şi concentrării spirituale, masa de Iftar este o celebrare a dimensiunii comunitare, irenice a credinţei islamice, care pune în centru slujirea reciprocă în familie şi în societate. Aceasta îi adună pe credincioşi laolaltă, construieşte comunitatea şi creează obligaţii sociale faţă de aproapele sau departele aflat în griji şi nevoi. Masa de Iftar nu este, astfel, doar o mângâiere în timp de post, ci şi un loc de cultivare a dialogului, a milostivirii faţă de cei aflaţi în nevoi şi regăsirii fundamentelor propriei credinţe, identităţi şi comunităţi.
Într-o societate cum este cea de astăzi, marcată de o criză deopotrivă economică, socială şi identitară, cunoaşterea este cel mai bun instrument de restabilire a încrederii şi a echilibrului social. Pentru că multe dintre fenomenele extremiste din lumea de astăzi poartă şi o amprentă religioasă, mulţi se grăbesc să pună etichete, să asimileze o întreagă religie cu unele fenomene marginale. Analfabetismul religios, alături de ignorarea deliberată a dimensiunii religioase a fiinţei umane, sunt două mari pericole care riscă să destabilizeze societatea contemporană, deoarece acestea acţionează ca forme de refuz al Celuilalt, de respingere a propriilor rădăcini şi a potenţialului extraordinar de acţiune pe care credinţa, religia şi solidarităţile generate de acestea, îl au în societate.
În calitate de secretar de stat pentru Culte, consider că este foarte important, în momentul în care România exercită preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, să ne facem o datorie şi o prioritate din punerea în valoare a fertilităţii pluralismului religios al ţării noastre. Este foarte important să înţelegem şi să recunoaştem, cum se cuvine, contribuţia fiecărei comunităţi etnice şi religioase la edificarea societăţii româneşti. Edificarea României moderne, a României europene de astăzi, nu ar fi fost posibilă fără participarea şi cooperarea membrilor tuturor acestor comunităţi. Români, maghiari, evrei, armeni, turci şi tătari ş.a.m.d. – fiecare comunitate şi-a adus aportul la construirea unei Românii europene, dând ţării noastre cărturari, savanţi, artişti, dar şi oameni capabili să îşi dea chiar viaţa pentru ţară, în timpul marilor conflagraţii mondiale.
Musulmanii sunt prezenţi în spaţiul românesc de mai bine de opt secole, primele indicii în acest sens datând încă din secolul al XII-lea, iar primele comunităţi stabile – din secolul al XIV-lea şi al XV-lea. Odată cu integrarea Dobrogei în România în 1877-1878, această comunitate, aşezată în Dobrogea şi constituită cu precădere din etnici turci şi tătari a fost recunoscută de Statul român, păstrându-şi conducerea proprie. Această comunitate a fost şi a rămas loială României, acestă loialitate fiindu-i recunoscută prin construirea Moscheii „Carol” din Constanţa, simbol al respectului de care s-a bucurat din partea Statului român.
Putem afirma că după 1990, România este un model european în ceea ce priveşte integrarea comunităţii musulmane. Cultul musulman este cult recunoscut, şi ca atare, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, partener al Statului român, recunoscut ca factor al păcii sociale şi participant la construcţia binelui comun.
Un rol foarte important în dezvoltarea şi afirmarea acestei dimensiuni pozitive, fertile a prezenţei musulmanilor în societatea românească îl joacă Muftiatul Cultului Musulman din România şi în special domnul Muftiu Iusuf Muurat, cu care am privilegiul de a lucra îndeaproape încă de acum 7 ani, de la începutul mandatului meu ca secretar de stat pentru Culte. Continui să fiu impresionat de energia şi tenacitatea cu care Domnul Muftiu a acţionat şi acţionează în permanenţă nu doar pentru protejarea patrimoniului şi promovarea intereselor directe ale comunităţii pe care o reprezintă, ci şi de grija domniei sale pentru dezvoltarea dialogului interreligios, pentru păstrarea unor relaţii apropiate, de încredere şi cooperare între toate cultele religioase din ţara noastră, ca garanţie a unei societăţi stabile, deschise, plurale şi solidare.
Mai cu seamă în ultimii ani în care Secretariatul de Stat pentru Culte a fost din ce în ce mai implicat în dezbaterile şi reuniunile internaţionale pe tema libertăţii religioase, am fost de-a dreptul impresionat să descopăr preţuirea de care se bucură domnul muftiu Iusuf Muurat nu doar în rândul celorlalţi lideri religioşi musulmani, ci şi în faţă autorităţilor publice şi organizaţiilor internaţionale. În egală măsură, de aceeaşi preţuire se bucură domnul Muftiu şi în ochii statului român. Astfel, în calitate de şef de cult, dl. Muftiu beneficiază de un statut asimilat celui de ministru, funcţie de demnitate publică.
În ultimii ani, Secretariatul de Stat pentru Culte a făcut demersuri concrete pentru a dezvolta relaţii nu doar cu marile organizaţii religioase, adică cultele religioase, ci şi cu comunităţi mai mici, precum asociaţiile religioase şi diferite alte organizaţii cu caracter religios, ţinând seama de faptul că şi acestea, la rândul lor, pot aduce contribuţii semnificative la edificarea binelui comun. Tocmai de aceea, în ultimii ani am avut satisfacţia de a mă întâlni cu mai mulţi lideri ai asociaţiilor şi fundaţiilor musulmane arabe din Bucureşti şi din ţară, să stabilim un dialog pentru a ne cunoaşte şi să încercăm să rezolvăm probleme de interes comun.
De asemenea, doresc să felicit TIKA pentru felul în care se implică şi sprijină proiectele comunităţii musulmane din România. Deja de mulţi ani, TIKA a contribuit semnificativ nu doar la restaurarea unor lăcaşuri de cult, ci s-a implicat şi în diverse proiecte sociale în special în zona Dobrogei.
Consider întâlnirea de astăzi ca fiind expresia dorinţei domnului Muftiu Iusuf Muurat şi a comunităţi musulmane de a acţiona ca un vector de dialog, de solidaritate, de cooperare cu instituţiile statului, cu celelalte culte din România. Sunt convins că această întâlnire din luna sfântă a Ramadanului, în jurul mesei de Iftar, arătă în chipul cel mai fericit cum celebrarea publică a unor convingeri religioase poate fi un prilej al deschiderii, al întâlnirii, al cooperării şi al bunelor relaţii comunitare – un semnal de pace, toleranţă şi armonie interetnică şi interculturală.”
Printre invitaţi s-au mai aflat deputaţi români şi diplomaţi străini acreditaţi în România, printre aceştia numărându-se, d-nul Emil Constantinescu, fost preşedinte al României, deputaţi, primari, birocraţi, reprezentanţi ai diverselor culte religioase, turcologi, reprezentanţi ONG, fotbalistul Gheorghe Hagi şi mulţi alţi oaspeţi de seamă.
Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată de Deputatul, Iusein Ibram, Secretarul General, Ervin Ibraim, Preşedintele filialei Bucureşti, Şemsi Turhan, Vicepreşedintele Comisiei de religie, Firdes Musledin, preşedintele comisiei de tineret, Osman Harun, preşedintele comisiei de tineret filiala Bucureşti, Aynur Ablai şi jurnalistele publicaţiei „Hakses” Sorina Asan respectiv Nurcan Ibraim.

Minunile Sfântului Miskin-Baba de pe Insula Ada-Kaleh

Sfântul Miskin-Baba a venit pe Insula Ada-Kaleh ca fiind ultimul dintr-o succesiune de şapte înţelepţi, socotiţi a fi sfinţi. Se considera, de către locuitorii Insulei Ada-Kaleh, că fiecare sfânt îşi anunţa moartea Hogelui (liderul spiritual în comunitatea musulmană de pe Insula Ada-Kaleh), şi că va veni succesorul lui, într-o anume zi, într-un anumit moment. Ei îl vor recunoaşte singuri fără să le spună nimeni nimic în acest sens.
Semnul de recunoaştere al lui Miskin Baba a fost, pe lângă mesajul adresat guvernatorului şi faptul că a stat de vorbă cu un călător necunoscut în limba persană. Imamul Ahmet Ali, autorul Monografiei Insulei Ada-Kaleh, în anul 1938, menţionează că Miskin-Baba ar fi purtat discuţii cu un călător japonez în limba japoneză.
Miskin Baba a săvârşit numeroase minuni, atât în viaţa sa, cât şi după moarte, devenind faimos pentru toată lumea care auzise de el şi de Insula Ada-Kaleh. În primul rând, deoarece cunoştea tainele medicinei, încă din Buhara natală, ca şi predecesorii săi, Sfântul Miskin-Baba a creat leacuri pentru cei bolnavi. Miskin Baba a locuit într-o căsuţă modestă amenajată într-o cazemată. Umbla în port simplu, sărăcăcios, aproape murdar, de unde şi traducerea eronată a numelui său „Sfântul murdar”. Miskin este reminiscenţa termenului babilonian prezent în Codul lui Hammurabi, „muskenum”-oameni liberi, care nu au avere, muncind cu braţele, situaţi în ierarhia socială între „avellum”-cei bogaţi şi sclavi.
Miskin-Baba a mers de mai multe ori pe Muntele Alion, pe malul românesc, lângă Orşova veche, pentru a culege plante cu proprietăţi miraculoase, cu ajutorul cărora el putea vindeca oamenii. A răma celebru „ceaiul de Alion” – „Alion cay”, făcut din planta numită ştiinţific „Agrimonia Eupatoria”, care vindeca bolile de stomac („mide grisi”). Ahmet Ali, ca şi alţi autori fac trimitere şi la faptul că Miskin -Baba ar fi studiat chiar medicina la Buhara, pentru că acolo ar fi fost şi locul de afirmare al celebrului medic Ibn-Sina.
Lui Miskin Baba i se atribuie vindecarea unui tânăr „cu minţile rătăcite”, fiu de demnitar otoman, după ce acesta l-ar fi pălmuit pe Miskin-Baba, iar tatăl băiatului s-a rugat insistent ca tânărul să fie iertat (informaţie prezentată de imamul Ahmet Ali în Monografia Insulei Ada-Kaleh din 1938). Această minune seamănă cu vindecarea demonizatului, a slugii sutaşului, de către Mântuitorul Hristos. Miskin-Baba nu putea să nu fie iubit de creştini, deoarece multe din minunile sale erau asemănătoare cu unele dintre cele făcute mai înainte de Mântuitorul Hristos, de Apostoli, de sfinţi, precum Sfântul Nicodim de la Tismana… Potrivit aceleiaşi surse, într-o zi, se spune că 12 militari nu reuşeau să scoată dintr-un şanţ un tun, iar Miskin Baba i-a îndepărtat, scoţând tunul singur…
Miskin Baba a trăit, se spune, mai mult de 100 de ani. A fost îngropat, într-un mormînt modest, cu o piatră pe care s-a gravat un epitaf. Minunile însă, au continuat şi după moarte. De la moartea sa, în anii creştini 1858-1859 (pe epitaf e menţionat anul Hegirei), până în secolul XX, mormântul simplu al sfântului era un veritabil loc de pelerinaj. Istoricul Aurel Decei menţionează ziyaret-gah-ul lui Miskin-Baba în Encyclopedie de l Islam. Nouvelle Edition, vol. I, Leiden-Paris cu rol de centru de pelerinaj.
Un alt procedeu, cu rădăcini în Antichitatea greacă, se practica şi la Ada-Kaleh. Pentru a afla un răspuns în vis, vechii greci obişnuiau să doarmă o noapte în templul lui Asklepios, sau în cel al lui Herakles din Beoţia. Locuitorii din Ada-Kaleh luau un pumn de pământ, de lângă mausoleul lui Miskin Baba şi îl puneau sub pernă, la ei acasă, deoarece spaţiul era prea mic, pentru ca un om să doarmă o noapte acolo. După trei zile, termenul pentru aflarea răspunsului visului, ei aduceau pământul la loc, altfel, existând, în concepţia localnicilor pedeapsa blestemului din partea sfântului.
O lumânare pusă la mormântul său îi ajuta pe îndrăgostiţi, băieţi şi fete să-şi afle jumătatea. Copiii bolnavi de epilepsie erau aduşi la mormântul său, lăsaţi seara, o vreme, culcaţi pe lespede, în partea stângă, unde era inima sfântului. Mama spunea o rugăciune „Dede, benim çocuğum senin olsun-Tată, copilul meu să fie al tău”, după care lăsa o cămaşă a micuţului câteva zile, pentru a vedea dacă exista şansa vindecării.
Sfântul Miskin-Baba era invocat de foarte mulţi oameni, indiferent de religie. Nu conta dacă localnicul era musulman, creştin sau evreu. Într-o zi, Ibrahim Ali, conform cercetărilor întreprinse de Val Cordun, paznicul care avea sarcina de a veghea mormântul, a avut un vis în care Sfântul s-a arătat nemulţumit de soarta mormântului şi i-a cerut să meargă la Hoge şi să fie luate măsuri, deoarece, dacă mormântul îi va fi îngrijit, în curând soarta insulei se va schimba prin intervenţia „mai marelui locurilor”.
Începând din 1924, insula aparţinea oficial României, după ce, din secolul XIX, după renunţarea la rolul ei militar ea rămăsese a Imperiului Otoman, dar sub „protectorat habsburgic”, până în 1919. Trei locuitori din Insula Ada-Kaleh, „nevoiaşi” (pescarul Regeb, Ayduk-Ahmet şi Mustafa Hasan) i-au construit prin colectă un mic mausoleu, ziyaret-gah, peste mormântul său, fapt menţionat într-o inscripţie, în 1931. În interior, au fost puse diverse tablouri, imagini socotite sacre, sfeşnice pentru lumânări. La scurt timp, la 4 Mai 1931, regele Carol al II-lea a vizitat Insula Ada-Kaleh şi a promis autorităţilor că va interveni pentru îmbunătăţirea vieţii locuitorilor, fiind înfiinţate fabrici (tutun, rahat) şi fiind date privilegii comerciale şi scutiri de taxe şi impozite.
Mormântul a avut, până în 1967, trei paznici din familia unui localnic, numit Hussein ( bunic, tată, nepot- Kurt, Mustafa şi Yakub).
La ziyaret-gah-ul Sfântului Miskin-Baba, nou construit ajungeau chiar pelerini din Orşova, Turnu-Severin şi alte localităţi apropiate. Între anii 1967-1970, insula a fost supusă pregătirii pentru scufundare, din cauza planului de construcţie a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier”, în cooperare cu fosta Iugoslavie. O parte a fortificaţiei (cetatea în formă de stea, „tip Vauban”, construită de austrieci începând din secolul XVIII), reşedinţa paşei, precum şi mormântul (nu şi mausoleul) lui Miskin Baba au fost strămutate pe Insula Şimian, deoarece se dorea iniţial refacerea comunităţii de pe Ada-Kaleh. O altă construcţie care urma a fi mutată era şi moscheea, cu minaret de 10 m, construită în fosta biserică a mănăstirii franciscane. De menţionat că moscheea era cea mai mare din România, întrecând-o pe cea de la Constanţa.
Din păcate, proiectul academicianului C.S. Nicolăescu-Plopşor a murit odată cu el, iar moscheea a fost dinamitată şi demolată cu tot cu minaret. Mormântul lui Miskin-Baba, salvat de la scufundare, este astăzi uitat, pe Ostrovul Şimian. Conducerea politică a României avea alte planuri, precum Metroul, Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, aşa că proiectul cultural turistic de pe Ostrovul Şimian (se amenajase un ştrand şi un parc, în zona zidurilor cetăţii), deşi era un angajament oficial, inclusiv faţă de localnicii expropriaţi şi evacuaţi, în anii evacuării şi scufundării (1968-1970) a fost clasat ulterior şi încuiat în sertarul deciziilor abandonate. Aşadar, cultul Sfântului Miksin-Baba este viu în memoria celor care au locuit cândva pe Ada-Kaleh, precum şi în memoria urmaşilor acestora. Pe Miskin-Baba îl cinsteau oameni de diferite religii. El însuşi, ca un sfânt, a fost purtătorul iubirii de Dumnezeu, indiferent de religie. Miskin-Baba a fost un sfânt cu o erudiţie aleasă, capabil să se ridice deasupra oricăror forme de constrângere şi bigotism religios. El însuşi, ca om, fusese martorul interferenţelor religioase, iar ca sfânt a impus ideea ecumenismului, a cooperării între religii (cu mai bine de un secol înaintea celor care şi-au propus teroretizarea acestui principiu, în secolul XX), devenind astfel un apostol al vremurilor viitoare, întrucât vedem şi astăzi, cât preţ se pune pe dialogul dintre religii. Astfel, putem să dăm Insulei Ada-Kaleh imaginea unei insule a dialogului, a convieţuirii diverselor religii, în vremuri în care încă se purtau lupte crâncene pe baza diferendelor religioase. Aşadar, cu Insula Ada-Kaleh nu s-a scufundat doar o valoare materială ci una mult mai importantă, cea spirituală. Figura lui Miskin-Baba a dăinuit cel mai mult în mintea imamilor, hogilor comunităţii. Aceştia au sprijinit şi existenţa unui preot ortodox, pentru puţinii oameni cu această confesiune de pe insulă. Oamenii de pe Ada-Kaleh au învăţat de la Miskin Baba importanţa cunoaşterii limbilor străine, a comunicării, a înţelegerii celuilalt. Rămasă fără menirea militară, pe care a avut-o de secole, Insula Ada-Kaleh a fost o insulă a iubirii şi dialogului spiritual, o citadelă a cooperării. „Interbellum musae tacent- În război muzele tac” e un dicton latin aplicabil acestei minunate insule. Când armele au tăcut, a fost din nou vremea muzelor, a spiritului, până când politica şi-a impus planul, iar o lume, un univers au dispărut sub apele unui lac de acumulare, lumina spirituală fiind sacrificată de dragul luminii electrice.
Ultima oară, doi copii l-ar fi visat prin 1972 (după opinia doamnei Neriman Tasin Mehmet, croitoreasă de pe Ada-Kaleh, stabilită apoi la Constanţa, intervievată în 2014, de Magda Andreescu), pe Sfântul Miskin-Baba, care le-ar fi spus că se vor reîntâlni pe insulă după 50 de ani.
Să fie acesta semnalul că Sfântul Miskin Baba a oferit posterităţii ideea renaşterii venerabilei „Ada-Kaleh”, ca un semn al dragostei sale faţă de acel minunat loc cândva plin de viaţă spirituală şi culturală, iar astăzi înghiţit de apele Dunării? Că Sfântul Miskin Baba îi veghează încă pe foştii locuitori ai Insulei Ada-Kaleh?

internet

Ada-Kaleh Adası’ndaki Aziz Miskin-Baba mucizeleri

Aziz Miskin-Baba, kutsal olduğu düşünülen yedi bilgeliğin sonuncusu olarak Ada-Kaleh Adasına geldi. Ada-Kaleh Adası sakinleri tarafından, her azizin İmama (Ada-Kaleh Adası’ndaki Müslüman topluluğun manevi lideri) ölümünü açıkladığına ve halefinin belli bir anda belli bir gün geleceğini kabul edilir. Bu konuda hiçbir şey söylemeden onları yalnız tanıyacaklar.
Miskin Baba’nın tanınmasının işareti valinin mesajına ek olarak Farsça’da bilinmeyen bir gezginle konuştuğudur. 1938’de Ada-Kaleh Adası Monografı’nın yazarı İmam Ahmet Ali, Miskin-Baba’nın Japonca bir Japon gezgin ile konuştuğunu söyler. Miskin Baba, hem yaşamında hem de ölümünden sonra, onu ve Ada-Kaleh Adası’nı duyan herkes için ün kazanmış birçok mucize gerçekleştirmiştir.
Her şeyden önce, tıpkı gizemli olanı, kendi yerel Buhara’sından, selefleri olarak tanıdığı için, Aziz Miskin-Baba, hastalar için tedavi yarattı. Miskin Baba mütevazı bir evde yaşadı. Fakir ve basit kıyafetle geziyordu, dolayısıyla “Kutsal Kirli” adının hatalı çevirisi. Miskin, Hammurabi Kodunda “muskenum” özgür, ücretsiz olan, servet sahibi olmayan,”avellum”sosyal hiyerarşisinde yer alan, zenginler ve köleler arasında bulunan Babilce terimi hatırlatıyor.
Miskin-Baba, insanlarla iyileşebileceği mucizevi özelliklere sahip bitkiler toplamak için Romen kıyısında, Eski Orsova’nın yakınındaki Alion Dağı’nda birkaç kez yürüdü. Ünlü Alion çay – “Alion cay”, mide hastalıklarını iyileştiren “Agrimonia Eupatoria” bitkisinden yapılmıştır. Ahmet Ali, diğer yazarlar gibi, Miskin – Baba’nın Buhara’da tıp okuduğunu, çünkü ünlü hekim İbn-Sina’nın onaylanmasının yerini de alacağını söyledi. Miskin Baba, bir Osmanlı onurunun oğlu olan “kayıp zihinleri” olan genç bir adamın iyileşmesine atfedilir ve oğlanın babası, genç adamın affedilmesini istedi (İmam Ahmet Ali tarafından 1938 Ada-Kaleh Monografı). Bu mucize, iblisleşmiş yüzyılın hizmetkarı olan Kurtarıcı Mesih’in iyileşmesini andırıyor.
Miskin-Baba Hristiyanlar tarafından sevilemedi, çünkü mucizelerinin birçoğu daha önce Kurtarıcı Mesih, Havariler, Tismana’dan Aziz Nicodemus gibi azizler tarafından yapılanlardan bazılarına benziyordu. Aynı kaynağa göre, bir gün, 12 askerin bir hendekten bir topu çıkaramadığı ve Miskin Baba topu tek başına çekerek çıkardığı söyleniyor…
Miskin Baba’nın 100 yıldan fazla bir süredir yaşadığı söyleniyor. Üzerine bir epitaphın oyulduğu bir taşla mütevazı bir mezarda gömüldü. Ancak mucizeler ölümden sonra da devam etti. Ölümünden, 1858-1859 tarihlerinde Hristiyan yıllarında (sözde Hegire yılını bahsetti) 20. yüzyıla kadar, azizin basit mezarı gerçek bir hac yeriydi. Tarihçi Aurel Decei, Miskin Baba’ın İslam Ansiklopedisi’ndeki dayyaretgah’ını anlatıyor. Nouvelle Edition, cilt. Ben, Leiden-Paris’i hac merkezi olarak.
Eski Yunan’da kökleri olan bir başka yöntem Ada-Kaleh’de de uygulanmaktadır. Rüyada bir cevap bulmak için, eski Yunanlılar Asklepios tapınağında veya Beotia Herakles tapınağında uyurlardı. Ada-Kaleh sakinleri, Miskin Baba’nın türbesinin yanından bir avuç toprak alıp ve evdeki minderin altına koydular, çünkü orası bir adam için bir gece uyuyamayacak kadar küçüktü. Üç gün sonra, rüyanın cevabını bulmak için kullanılan terim, geri getirdiler, aksi takdirde, yerlilerin gözünde azizin lanetinin cezası vardı.
Mezarına yerleştirilen bir mum, aşıkların, erkeklerin ve kızların yarısını bulmasına yardımcı olur. Epilepsi hasta çocukları mezarına getirildi, bir süre bırakıldı, kutsal kalbin olduğu yerde, slabın üzerinde yattı. Annem, “Dede, benim çocuğum senin olsun-Baba, çocuğum senin olsun” diye dua etti, iyileşme şansı olup olmadığını görmek için birkaç günlüğüne küçük bir kızın gömleğini bırak. Aziz Miskin-Baba, din ne olursa olsun birçok kişi tarafından çağrıldı.
Yerli bir Müslüman, bir Hıristiyan veya bir Yahudi olup olmadığı önemli değil. Bir gün, İbrahim Ali mezar izleme görevini yapan, Val Cordun’un yaptığı incelemelere göre, Aziz’in mezarın kaderinden hoşnut olmadığı ve ondan İmam’a gitmesini istediği bir rüya gördüğünü söyledi. Çünkü mezarın bakımı yapılırsa, yakında adanın kaderi “daha büyük yerlerin” müdahalesiyle değişecektir.
1924’ten beri, ada resmen Romanya’ya aitti, 19. yüzyıldan sonra, askeri görevinden vazgeçmesinin ardından, Osmanlı İmparatorluğu’nda kaldı, ancak 1919’a kadar “Habsburg Koruyucusu” altında kaldı. Ada-Kaleh Adası’nın üç sakini muhtaç “(balıkçı Regeb, Ayduk-Ahmet ve Mustafa Hasan) 1931 yılında bir yazıtta bahsedilen mezarının üzerine küçük bir türbe, ziyaret gah yaptırdı. İçinde çeşitli resimler, kutsal şamdanlar vardı. Kısacası, 4 Mayıs 1931’de, Kral Carol II, Ada-Kaleh Adası’nı ziyaret etti ve yetkililere fabrikalar kurarak (tütün, lokum), ticari ayrıcalıklar ve vergi muafiyetleri ve vergiler vererek sakinlerinin yaşamlarını iyileştirmek için müdahale edeceklerine söz verdi. Mezarın 1967 yılına kadar Hüseyin adında bir yerel ailesinden üç büyük muhafızı vardı (büyükbaba, baba, torun, Kurt, Mustafa ve Yakub).
Aziz Miskin Baba’nın yeni inşa edilen türbesini, Orşova, Turnu-Severin ve diğer yakın kasabalardan ziyaret ediyorlardı. 1967 ve 1970 arasında, ada, eski Yugoslavya ile işbirliği içinde hidroelektrik ve navigasyon sistemi “Demir Kapılar” in yapılışı nedeniyle dalış için bir hazırlık sürecinden geçiyordu. Tahkimatın bir kısmı (on sekizinci yüzyıldan bu yana Avusturyalılar tarafından inşa edilen Vauban tipi kale), paşanın ikametgahı ve Miskin Baba’nın mezarı (türbesi değil), Simian Adası’na taşındı, çünkü başlangıçta restore edilmek istendi Ada-Kaleh topluluğu. Taşınacak diğer bir yapı da eski Fransisken manastır kilisesinde inşa edilen 10 m minareli camidir. Caminin Romanya’nın en büyüğü olduğu, Köstence’ninkine göre daha büyük olduğu belirtilmelidir.
Ne yazık ki, akademisyen C.S. Nicolaescu-Plopor projesi onunla öldü ve caminin dinamit ve minare ile yıkıldığı belirtildi. Miskin-Baba’nın batmakta olan mezarı, bugün Simian Adası’nda unutulmuştur. Romanya’nın politik liderliğinin Metro, Halk Evi, Tuna-Karadeniz Kanalı gibi başka planları vardı, böylece Simian Adası’ndaki kültürel turizm projesinin (bir havuz ve bir park alanında) kurulmuş olması gerekiyordu. Tahliye ve batma yıllarında (1968-1970) kamulaştırılan ve tahliye edilen yerlileri içeren kale duvarları daha sonra terk edilmiş kararların çekmecesinde sınıflandırılmış ve kilitlenmiştir.
Öyleyse, Aziz Miskin-Baba kültü, bir zamanlar Ada-Kaleh’te yaşayanların ve aynı zamanda torunlarının hatıralarının anısına yaşıyor. Miskin-Baba, farklı dinlerden insanları onurlandırdı. Kendisi, bir aziz olarak, dinden bağımsız olarak Tanrı’nın sevgisinin taşıyıcısıydı. Miskin -Baba, her türlü dini kısıtlama ve bağnazlığın üzerine çıkabilen seçilmiş bir öyküye sahip bir azizdi. Kendisi, bir erkek olarak, dini müdahalelere tanık olmuş ve bir aziz olarak ekümenizm fikrini, dinler arasındaki işbirliğini (yirminci yüzyılda bu ilkenin kuramlaştırılmasını önerenlerden bir yüzyıldan fazla bir süre önce) dayatmıştır. Böylece, bugün gördüğümüz gibi, dinler arasındaki diyaloga ne kadar değer verildiği geleceğin elçisi haline geliyor. Bu nedenle, Ada-Kaleh adasına, diyalog adasının görüntüsünü, çeşitli dinlerin bir arada bulunup bulunmadığını, dini tartışmalar temelinde hala süren savaşların yapıldığı zamanlarda verebiliriz.
Böylece Ada-Kaleh Adası ile sadece maddi bir değer değil, daha önemlisi, manevi olan. Miskin-Baba’nın figürü, toplumun, göçmenlerin olan İmamların kafasında kaldı. Ayrıca adada bu itirafta bulunan birkaç kişi için bir Ortodoks rahipinin varlığını desteklediler. Ada-Kaleh halkı Miskin Baba’dan dilleri tanımanın, iletişim kurmanın ve diğerinin anlayışının önemini öğrenmişlerdir. Yüzyıllar olan kalan askeri Ada-Kaleh Adası, bir işbirliği kalesi olan sevgi ve manevi diyalog adasıydı. “Interbellum musae tacent – Savaşta, silahlar susar” bu harika adaya uygulanabilen bir Latin diktumu. Silahlar sustuğunda, siyaset bir birikim gölünün suları altında kaybolan bir dünya ve bir evren olan bir dünya, elektrik ışığı uğruna feda edilen bir dünya.
En son, 1972’de iki çocuk onu hayal ederdi(2014 yılında Magda Andreescu tarafından röportaj yapan Köstence’ye yerleşen Ada-Kaleh’den Bayan Neriman Tasin Mehmet’in görüşüne göre) Aziz Miskin-Baba’nın 50 yıl sonra adada bir araya geleceklerini söylerdi. Miskin Baba’nın, saygıdeğer “Ada-Kaleh” in yeniden doğuş fikrini, ruhsal ve kültürel yaşamın bu harika yere olan sevgisinin bir işareti olarak sunulmasının ve Tuna sularından yutulmasının bir işareti olduğunu mu gösteriyor?Aziz Miskin Baba hala Ada-Kaleh Adası’nın eski sakinlerini izliyor mu?

Mahomed al II-lea, Cuceritorul Bizanţului

… dar şi cărturar şi poet al Orientului

Mahomed manifesta faţă de poeţi, ca şi faţă de toţi cărturarii şi artiştii, o mare generozitate.
Bursali Ahmed, Kudsi, Katibi se numărau printre intimii săi, unii primind chiar ranguri înalte la Curte. Bursali Ahmed a fost numit paşă, Saadi a devenit nişanci, Şahidi şi Haydar, defterdar-i. Bun cunoscător al mişcărilor de idei şi artistice din lumea musulmană, sultanul se afla în bune relaţii, încă de la Maghnisa, cu ceilalţi prinţi musulmanj: Baysonkor, nepotul lui Timur Lenk şi fiul lui Abd-el Latif, Djihan Şah, din dinastia Oilor negre, emirii din Shirvan şi Herăt. El îi atrăgea la Curte pe poetii şi cărturarii din aceste ţări şi îi răsplătea cu dărnicie. Treizeci dintre ei erau angajaţi permanent. Hoca Cami, marele scriitor indian, Mullah Cami, poetul persan, primeau anual câte o mie de ducaţi. Acestuia din urmă i se trimiseseră cinci mii de ducaţi pentru a veni să se stabilească la Curtea imperială, dar Uzun Hasan, şi el un suveran luminat, îl opri din drum la propria-i Curte. Poeţii turci primeau sume şi mai însemnate.
Cel mai vestit poet al vremii era Ahmed Paşa. Acesta fusese alături de Mahomed la asediu! Constantinopolului şi sultanul îl respecta în mod deosebit. „Curtenitor şi galant cu rare accese mistice” el fusese mult influenţat de Mir Ali Shir Nevai, marele poet al Curţii timuride de la începutul secolului. Ahmed excela în gazel şi kasida. Se citează adesea un poem al lui, plin de hiperbole, despre noul palat Topkapi: „… O treaptă a scării tale este întretăierea celor Şapte Sfere: o arcadă din sala ta de primire, cele Nouă Ceruri… Cel care păşeşte pe acoperişul Qalatului tău, zăreşte jos Cele Nouă Ceruri ca pe un bob de muştar.” Mulţi alţi poeţi au fost primiţi şi răsplătiţi de Mahomed şi vizirii săi: Melihi, Necati, „cel mai mare poet otoman după Ahmed” Sarica Kemal, Cemali, pentru a nu-i cita decât pe unii dintre ei, fără a-i uita pe fiii sultanului, Baiazid şi mai ales Cem, asupra cărora vom reveni.
Cam pe atunci, de prin anii ,60, Istanbulul începu să devină marele centru intelectual al Orientului Apropiat şi Mijlociu. pe măsură ce dispăreau dinastiile turkmene care fuseseră adevărate focare de cultură, influenţate, printre alţii, de timurizii din Herat, „Parisul musulman al secolului al XV-lea”. Poeţii şi scriitorii acestor Curţi veneau acum la Istanbul. „Udată de bogatele favoruri venite de la înălţimea tronului, poezia otomană înflori repede şi dădu roade îmbelşugate”.
Şi în provincie, poeţii şi cărturarii se reuneau în jurul personalităţilor de vază – guvernatori. magistraţi etc., care îi protejau şi îi recompensau. La Bursa, încă de multă vreme un oraş unde cultura se afla la loc de cinste. Apărură poeţi de talent, în frunte cu ilustrul Ahmed. Zeynob. o vestită poetesă care trăia la Kastamonu, îi închină lui Mahomed un poem prin care îl îndemna să cucerească lumea. Apărură cenacluri la Amasya, Kutahya, Kirşehir, Konya şi în alte oraşe, adesea în locul celor care gravitau mai înainte în jurul emirilor turcmeni, acum înlăturaţi de sultan.
Pe lângă aceşti poeţi şi scriitori „de Curte”, influenţaţi de literatura persană şi arabă, se păstra şi tradiţia poeziei populare, cel mai adesea religioasă şi mistică. provenită din tekke (mănăstiri de dervişi), uneori contestatară, dar şi nostalgică şi senzuală. Pe atunci. aceste cântece populare erau transmise şi răspândire din sat în sat, de trubaduri, âşik (îndrăgostiţi), care se acompaniau la saz.
Unul dintre reprezentanţii lor cei mai de seamă este Eşrefoglu, urmaş al lui Mevlana şi mai ales al lui Yunus Emre. marele poet derviş din secolele al XIII-lea – al XIV-lea, care a inspirat până azi un lung şir de poeţi în acelaşi timp contestatari, naţionalişti şi- cel puţin în scrierile lor- apropiati de oamenii simpli.
În timpul domniei Cuceritorului, apar şi primele lucrări istorice mai importante. Autorii lor sunt puternic încurajaţi de sultan care, ca toţi marii oameni, doreşte să lase posterităţii imaginea sa şi istoria măreţelor sale fapte. Unele dintre acestea sunt scrise în persană – Hişt Behişt (Cele Opt Paradisuri) de Idris Bitlisi sau Istoria universală de Şükrüllah şi, de asemenea,. în limba arabă, cum ar fi Istoria otomană de Marele vizir Mehmed Paşa Karamanli. În schimb, marea operă a lui Tursun Bey, Tarih-t-Abul Fâtih (lstoria Cuceritorului) este scrisă în limba turcă. Autorul arată că scopul operei sale este de a dovedi că Mahomed a fost un stăpânitor fără cusur, având toate însuşirile marilor cârmuitori. Cunoscând multe datorită poziţiei sale de secretar al Divanului, Tursun narează evenimentele domniei lui Mahomed într-o limbă cu numeroase înflorituri, plină de hiperbole, dar care nu diminuează cu nimic interesul şi nici, cel mai adesea, precizia faptelor.
Scrisă şi ea în limba vorbită, cronica în versuri a lui Aşik Paşa Zade constituie de asemenea una dintre sursele esentiale pentru cunoaşterea acestei epoci, alături de Hevesname a lui Cafer Çelebi, Düsturname de Enveri, şi Kutname, în care poetul Uzun Firdevsi zugrăveşte cucerirea insulei Mitilini. Poetul Cafer Çelebi o zugrăveşte pe cea a Constantinopolului. Şi alţi autori de mesnevi (cronici în versuri) ar trebui citaţi, fără a-i uita pe înalţii dregători, cum sunt Marele vizir Mahmud Paşa, care scria sub pseudonimul „Adni”, nişancı-ul Mehmed Paşa, care iscălea „Nişani”, şi mulţi alţii care ne relatează întâmplările cărora le-au fost martori.
Ca şi celelalte domenii ale cunoaşterii, ştiinţele au cunoscut în vremea lui Mahomed o adevărată înflorire. Înainte de secolul al XV-lea contribuţia turcilor în acest domeniu era departe de a o egala pe cea arabă şi persană. Hotărârea Cuceritorului de a înfiinţa noi şi mari medrese, unde ştiintelor li se aasigura un loc important, şi de a le reorganiza pe cele existente, dovedeşte că sultanul era conştient de această lipsă. El însuşi manifesta interes faţă de ştiintă. Având în bibliotecă cincisprezece manuscrise din domeniul fizicii, geometriei, zoologiei, geografiei -între altele, după cum am mai spus-o. Geografia lui Ptolemeu, tradusă de Amiroutzes, şi Insulele Arhipelagului (în greceşte de Cristoforo Buondelmonti).
Aceste foarte diverse lucrări de geografie dovedesc cunozitatea lui Mahomed, setea lui de cultură şi nu. după cum s-a afirmat, dorinţa de a cunoaşte ţările străine cu unicul scop de a pregăti cotropirea lor.
Strădaniile sultanului de a-i atrage la Curte pe artiştii şi scriitorii străini erau aceleaşi şi faţă de oamenii de ştiinţă de pe alte meleaguri despre a căror faimă aflase. Ali Kuşçu, astronom al lui Uluğ Bey, vestitul prinţ timurid, nepotul lui Timur Lenk, pasionat de matematică şi astronomie, aflându-se la Curtea lui Uzun Hasan, a fost trimis ca sol la Istanbul. Mahomed I-a determinat să promită că va reveni după încheierea misiunii. Ali Kuşçu îşi va tine promisiunea. Sultanul îi va trimite o delegaţie la hotar pentru a-l întâmpina şi-l va numi dascăl la medresa de la Ayasofya, cu o leafă apreciabilă. Ali a fost întâiul profesor de astronomie şi matematică din Imperiul Otoman. El a elaborat un comentariu asupra vestitelor tabele astronomice ale lui Ulug Bey şi a tradus în arabă tratatul lui de aritmetică şi algebră. Învăţatul a format şi numeroşi discipoli, printre care pe Sinan Paşa, unul dintre viziri, autor al unui tratat de astronomie.
Ne-au rămas din epoca Cuceritorului şi multe tratate de medicină şi chirurgie, cel mai important fiind cel al medicului şef al spitalului din Amasya. Saraf al-Din ibn-Mahommed, scris în 1465, despre care autorul spune: „Pentru a te distinge şi a atrage atenţia sultanului, protector al ştiinţelor, nu există altă cale decât să scrii opere ştiinţifice.” Pe lângă medrese se aflau spitale unde lucrau medici „care cunoşteau bine variatiile pulsulni şi aveau întinse cunoştinţe de anatomie şi medicină”. Aceştia erau obligaţi să-şi viziteze bolnavii de două ori pe zi. Spitalele şi medicii erau controlaţi de un Consiliu Imperial al medicilor, în frunte cu un persan chemat de sultan la Istanbul. Practicieni de toate confesiunile. mai ales evrei, predau alături de medicii musulmani.
„Maeştri fără cusur, savanţi pricepuţi la luarea de sânge, doctori învăţaţi îţi administrează acolo leacul împotriva durerii; este un loc al reînvierii unde te vindeci repede” (Evliya Çelcbi).

Mini Pizza

Malzemeler

Pizza hamuru için:

Sosu için:

Üzeri için:

Nasıl Yapılır?

  1. Pizza hamurunu hazırlamak için öncelikle; ılık süt, kuru maya ve toz şekeri küçük bir kapta karıştırdıktan sonra mayanın aktive olması için 10 dakika kadar bekletin.
  2. Elenmiş un ve tuzu derin bir kaba aldıktan sonra orta kısmını açın. Zeytinyağı ve sıvı maya karışımını da kattıktan sonra tüm malzemeyi orta kısımdan kenarlara doğru karıştırmaya başlayın.
  3. Toparlanan pizza hamurunu mümkünse mermer bir tezgah üzerinde yuvarlayıp büyük bir beze haline getirin. Üzerini streç filmle kaplayın ve oda ısısında mayalanması için 30 dakika kadar bekletin.
  4. Basit ve pratik bir pizza sosu için; domates salçası ve acı sosu ılık suyla karıştırıp kıvamını açın. Zeytinyağı ve kekik ilavesiyle karıştırın.
  5. Mayalanan pizza hamurunu küçük bezelere ayırın. Hafif bir şekilde unlanmış mutfak tezgahı üzerinde elinizle büyütüp küçük yuvarlaklar şeklinde açtıktan sonra fırın tepsilerine aralıklı olarak yerleştirin.
  6. Hazırladığınız pratik domates sosunu küçük bir kaşık yardımıyla hamurların üzerine sürüp kenarlara doğru yayın. Hamurların kenar kısımlarında pay bırakmaya dikkat edin.
  7. Sırasıyla; rendelenmiş kaşar peyniri, incecik dilimlenmiş cherry domates ve dilimlenmiş zeytinleri pizzaların üzerine eşit olarak dağıtın.
  8. Önceden ısıtılmış 220 derece fırında, yaklaşık 15 dakika peynirler eriyene kadar pişirin. Sıcağı sıcağına bekletmeden sevdiklerinizle paylaşın.

internet

Mini Pizza

Ingrediente

Pentru aluatul de pizza:

Pentru sos:

Pentru topinguri:

Mod de preparare:

  1. Pentru a pregăti aluatul de pizza în primul rând avem nevoie de lapte cald, drojdie uscată şi zahăr pudră într-un bol mic. Amestecăm timp de 10 minute aceste ingrediente şi lăsa drojdia să se odihnească.
  2. După ce cerneţi făina şi sarea într-un bol adânc, deschideţi la mijloc o groapă şi adăugaţi ulei de măsline şi drojdie lichidă, începeţi să amestecaţi tot ingredientele.
  3. Aluatul de pizza se frământă dacă este posibil pe un blat de marmură, până devină coca elasică. Acoperiţi cu folie de plastic şi timp de 30 de minute lăsaţi coca la dospit.
  4. Simplu şi practic pentru sosul de pizza se amestecă pasta de tomate şi sosul iute cu apă călduţă, ulei de măsline şi cimbru.
  5. Separaţi aluatul de pizza în bucăţele mici. Pe blatul de bucătărie pe care am pus puţină făină şi cu ajutorul mîinilor se formează mici blaturi de pizza pe care le aşează în tăvile cuptorului.
  6. Se pune sosul de roşii preparat pe aluat cu o lingură mică şi împrăştiaţi-o pînă la margini.
  7. Distribuiţi în mod egal mozzarela rasă, felii de roşii şi felii de măsline tăiate pe pizza.
  8. Cuptorul preîncălzit de 220 de grade, gătiţi timp de aproximativ 15 minute până când se topesc brânzeturile.

Elmalı Pasta

Malzemeler

Elmalı harç için:

Üzeri için:

Tarifi Nasıl Yapılır?

  1. Elmalı harcı hazırlamak için; rendelenmiş elmaları, toz şeker ve tarçın ilavesiyle elmalar suyunu çekene kadar yaklaşık 10 dakika kavurun. Soğuması için bir kenarda bekletin.
  2. Yumurta ve pudra şekerini oval bir kapta karıştırın. Yoğurdu, oda sıcaklığında beklettiğiniz margarini, vanilyayı, unu ve kabartma tozunu ekleyin. Tüm malzemeyi özleşene kadar yoğurun.
  3. Hazırladığınız hamurun dörtte birini ayırın ve bir kenarda bekletin. Geri kalan kısmını unlanmış mutfak tezgahı üzerinde bir merdane yardımıyla 1- 2 cm. kalınlığında açın.
  4. Açtığınız hamuru yuvarlak fırın tepsisi ya da tart kalıbına dikkatlice alın. Hazırladığınız elmalı harcı üzerine yayın.
  5. Ayırdığınız hamurdan ceviz büyüklüğünde parçalar alın ve mutfak tezgahı üzerinde avuç içinizle bastırarak ince uzun çubuklar halinde açın.
  6. Hamur parçalarını, elmalı pastanın üzerine kafes görüntüsünü alacak şekilde yerleştirin. Hamurların bağlantı noktalarına yapışması için hafifçe bastırın.
  7. Elmalı pastayı, önceden ısıtılmış 180 derece fırında 35 dakika kadar pişirin. Ilındıktan sonra üzerine pudra şekeri eleyin ve dilimledikten sonra servis edin. Sevdiklerinizle paylaşın.

internet

Prăjitură de mere

Ingrediente:

Pentru umplutura de mere:

Pentru ornat:

Mod de preparare:

  1. Pregătirea umpluturii de măr: mere rase, zahăr pudră şi scorţişoară se sotează timp de aproximativ 10 minute.
  2. Se amestecă oul şi zahăr pudră într-un castron. Adăugaţi iaurt, margarina, vanilia, făina şi praf de copt care sunt păstrate la temperatura camerei. Amestecaţi toate ingredientele până când acestea sunt omogene.
  3. Separaţi un sfert din aluatul pe care l-aţi pregătit şi lăsaţi-l să stea de o parte. Din restul de aluat întindeţi foi cu ajutorul unei merdenele groase de 1 – 2 cm.
  4. Întindeţi foile de aluatul în tava rotundă de cuptor sau formă de tartă. Răspândiţi umplutura de mere pe aluat.
  5. Bucăţile de alaut ramase se modelează sub formă de bastonaşe şi se intind deasupra umpluturii de mere astfel încât să obţinem un model de grilaj
  6. Apăsaţi uşor aluatul pentru a adera la punctele de ancorare.
  7. Gătiţi plăcinta de mere într-un cuptor preîncalzit de 180 de grade timp de 35 de minute. După coacere pudraţi cu zahărul pudră.

Bencil Dev

Bir zamanlar bir şehrin ortasında bir kale varmış. Bu kale senelerdir boşmuş. Orada kimse kalmıyormuş. Halk o kalede eskiden bir devin yaşadığını söylüyormuş ama onca yıldır kimse orada bir dev görmemiş.
– Bu kalede yaşayan devi duyanınız var mı?
– Bence bunlar dedikodu. Biz bunlara inanmamalıyız. İçimizde bir dev gören oldu mu hiç?
– Hayır.
– Hayır.
– Biz bu yerin güzelliğinden keyif almalıyız. Dedikodulara itibar etmemeliyiz.
– Öyleyse bu bahçeyle kim ilgileniyor?
Kalenin çevresinde güzel bir bahçe varmış. İçi çiçeklerle, ağaçlarla, meyvelerle, kuşlar ve kelebeklerle doluymuş. Her gün o bahçede bir sürü küçük çocuk oyun oynarmış. Çocukların en çok sevdiği ve en güvenli yer orasıymış. Çocuklar birçok farklı oyun oynarmış. En çok sevdikleri oyunlardan biri kelebeklerin peşinden koşmakmış.
– Hey şu turuncu kelebeğe bakın.
– Ben onu yakalamaya çalışacağım.
– Peşinden koşturun ama ona zarar vermeyin lütfen.
– Zarar vermeyeceğim.
Bahçe cennet gibi bir yermiş. Ama günün birinde dev çıkagelmiş. O güzel ve bakımlı bahçeyi gördüğü için mutluymuş.
– Ah benim güzel bahçem. Doğa ana hala bahçeme özen gösteriyor anlaşılan. Burada olduğum için mutluyum.
Dev kaleye döndüğünde öğleden sonraymış. O saatlerde bahçede oyun oynayan çocuk yokmuş. Dev bu sessizliği severmiş ama akşam olunca dışarıdan gelen gürültüden rahatsız olmuş. Çünkü çocuklar oyun oynamak için bahçeye gelmiş. Dev yalnız yaşamaktan hoşlanırmış. Etrafında birilerinin olması hiç hoşuna gitmezmiş. Bahçeye çıkmaya karar vermiş. Dev bahçeye adımını attığında oynayan çocuklar korkmuş. Çığlık atarak kaçışmaya başlamışlar. Herkes kaçacak bir delik arıyormuş. Dev bahçede bu kadar çok çocuğun oyun oynamasına sinir olmuş.
– Gidin buradan küçük canavarlar. Güzel bahçeme zarar vereceksiniz. Gidin dedim. Bir daha da sakın bahçeme girmeye çalışmayın. Burası benim bahçem sizin değil.
Bahçede oynayan çocuklar koşarak çıkmış ve evlerine gitmişler. Dev kaleye geri dönerek evinin huzurunun keyfini çıkarmış. Sonra yine uykuya dalmış. Çocuklar devin gittiğini sanmış, o yüzdende dayanamayıp bahçeye girmişler. Dev yine uyanmış ve bahçesinde oynayan çocukları görmüş. Öfkelenerek çocuklara bağırmış. Korkan çocuklar yine kaçmışlar. Dev daha sonra bahçesini gözetlemeye başlamış, hatta gece bile uyumuyormuş. Gece geç saatte çiçek açmış bir ağacın dallarının yere düştüğünü görmüş. Bunun sebebini anlayamamış. Ertesi sabah, birkaç çocuğun yine bahçesinde oynadığını görmüş. Öfkeyle bahçeye koşmuş. Çocuklar devin kızgın halini görünce çok korkmuşlar. Dev kalesinin etrafındaki duvarları yükseltmeye karar vermiş. Artık kalesinin içinde yapayalnızmış. Kaleye kimse giremiyormuş.
– Bu dev çok bencil biri.
– İnsan tek başına o bahçeden ne zevk alır ki?
– Çok üzgün biri olmalı. Neden üzgün olduğunu öğrenmemiz gerek.
– Bizimle oyun oynamasını isteriz.
– Ama içeri girmemize izin verirse isteyebiliriz sadece.
Dev saatlerce uyurmuş. Uyanınca da pencerede oturur ve bahçesinin güzelliğini seyredermiş. Ama ara sıra yere düşen dallar görüyormuş. Şöyle düşünmüş:
– Bir süre devam eder herhalde. Bahar gelince de bahçem yeniden çiçeklenir.
Kış mevsimi boyunca pencerede oturmuş ve bahçenin kurumasını seyretmiş. Günler geçmiş:
– Bende baharı beklerim. Baharda bahçem canlanır ve hiç olmadığı kadar güzel olur.
Bahar gelip geçmiş ama bahçe hala kuruymuş. İçinde tek bir çiçek bile kalmamış. Ne bir kuş nede kelebek varmış. Dev çok mutsuz olmuş.
– Bahçemde neden hiç çiçek açmıyor? Doğa ana niye benim bu güzel bahçeme yüz çevirdi acaba? Yoksa doğa ana bana mı kızıyor? İyide neden kızıyor bana?
Dev gece gündüz bunları düşünüyormuş. Artık yalnızlıktan da sıkılıyormuş. Güzel bir sabah birkaç çocuk gizlice bahçeye girmiş. Dev onları görünceye kadar bir süre oynamışlar. Dev yine çocuklara sinir olmuş. Koşarak yanlarına gidip bağırmış. Bütün çocuklar dışarı kaçışmış. Ama içlerinden biri kalmış. Dev bir ağacın dibinde duran küçük bir oğlan görmüş. Dev ona yaklaşırken çocuk korkuyla titriyormuş. Çok kötü ağlıyormuş.
– Ne yapıyorsun sen burada?
– Lütfen beni öldürmeyin. Bir daha asla gelmem buraya.
– Ben insan mı öldürüyorum? Hayır. Ben kötü birisi değilim. Hayır. Ben hiç kimseyi öldürmem. Senide öldürmeyeceğim. Ağlama.
– Eve gitmek istiyorum. Lütfen bırakın gideyim.
– Ben buraya gelmeden önce ne işler çeviriyordun?
– Bu ağaca tırmanmak istiyordum ama tırmanamadım.
– Demek öyle. Dur sana yardım edeyim.
Dev çocuğu kaldırarak onu bir dala oturtmuş.
– Şimdi arkadaşlarını buraya çağır. Hepiniz burada oynayabilirsiniz.
Dev çocuğun yüzündeki o güzel gülümsemeyi fark etmiş. Çocuk oynamak için arkadaşlarını çağırmış. Hepsi içeri girmişler ve devde kaleye geri dönmüş. Tam geri dönerken ufak bir bitkinin çiçek açtığını görmüş. Bunu görmek onu hem şaşırtmış, hem de sevindirmiş. Arkasını döndüğünde çocukların neşeyle oynadıklarını görmüş. Çocuklar bundan sonra eskiden olduğu gibi yine bahçede oynamaya başlamış ve çok kısa bir süre sonra bahçede yeniden çiçekler açmaya başlamış. Penceresinde oturan dev bahçenin asıl güzelliğinin ne olduğunu anlamış.

masaloku.com.tr

internet