Toate articolele publicate în ediţia nr. 281 a revistei Hakses

Aprilie 2019

Proiecte educaţionale între şcoli din România şi Turcia

Uniunea Democrată Turcă din România a derulat în perioada 8-12 aprilie, la Istanbul, programul destinat profesorilor de limba turcă, „Proiecte educaţionale între şcoli din România şi Turcia”. În cadrul programului organizat de comisia de învăţământ a UDTR şi coordonat de preşedinta comisiei, prof. Vildan Bormambet, au avut loc întrevederi cu directori de instituţii de învăţământ dar şi cu responsabili ai Inspectoratului Şcolar din Istanbul. Delegaţia din România formată din profesori, directori de şcoli, inspectori şcolari şi responsabili din cadrul MEN a fost primită de inspectorul şcolar general adjunct, Menderes Kaya, la sediul Inspectoratului Şcolar din Istanbul. În cadrul întrevederii, inspectorul şcolar general adjunct, Menderes Kaya, le-a prezentat oaspeţilor detalii despre organizarea sistemului educaţional din Republica Turcia, despre modul în care se desfăşoară evaluarea elevilor precum şi despre digitalizarea procesului educaţional cu referire la sistemul „Fatih” şi platforma naţională EBA. Toate şcolile din Turcia utilizează sistemul digital „Fatih” care a fost implementat în trei etape: formarea formatorilor, formarea profesorilor în 30 de ore de curs şi achiziţionarea tabletelor. Programul este susţinut de guvern, este gratuit şi se aplică elevilor din clasele a IX-a şi a X-a. Responsabilul din cadrul Inspectoratului Şcolar din Istanbul le-a vorbit membrilor delegaţiei din România despre modalitatea de integrare a elevilor imigranţi şi despre modalităţile de recompensare a elevilor cu rezultate deosebite la învăţătură.
Tot în cadrul proiectului organizat de UDTR a avut loc semnarea protocolului de colaborare şi a acordului de înfrăţire dintre Liceul Teoretic Băneasa şi Şcoala „Hamdullah Suphi Tannöver” din Bakırkoy- Istanbul şi au fost puse bazele pentru semnarea unui protocol de colaborare între Grădiniţa „Mustafa Pars” din Bakırkoy - Istanbul şi Grădiniţa „Ion Creangă” din Medgidia. În cadrul Grădiniţei „Mustafa Pars” relaţia dintre copil şi familie este susţinută prin proiecte diverse, un exemplu în acest sens fiind broşura „Cartea mea” care conţine desene ale copiilor şi explicaţii ale acestora realizate de părinţi.
Din delegaţia din România, condusă de preşedintele UDTR, Fedbi Osman, au făcut parte profesorii de limba turcă: Vildan Bormambet, Osman Melek, Firdes Musledin, Nilgün Panaitescu, Merici Abduraman, Sibel Memet, Dilek Agiacai, inspectorul şcolar din cadrul ISJ Constanţa, prof. Icbal Anefi, directorul Şcolii Gimnaziale nr. 10 din Constanţa, prof. Cătălina Dumbravă, directorul Colegiului „K. Atatürk” din Medgidia, prof. Accan Mologani, directorul Şcolii Gimnaziale „Spiru Haret”, prof. Alina Păvăleanu, directorul Grădiniţei „Ion Creangă” din Medgidia, Tomris Naim, conferenţiar universitar dr. Lacrămioara Berechet de la Facultatea de Litere – UOC, conferenţiar universitar dr. Alina Buzatu, director al Bibliotecii Universitare „Ion Popişteanu”-UOC, prof. Georgiana Bolojan-CCD Bucureşti şi directorul de cabinet al secretarului de stat din cadrul MEN, Irina Kovacs, Zoltan Kovacs.

“Romanya ve Türkiye’deki okullar arasındaki eğitim projeleri”

Romanya Demokrat Türk Birliği Türkçe öğretmenleri için 8-12 Nisan tarihleri araında İstanbul’da “Romanya ve Türkiye’deki okullar arasındaki eğitim projeleri” gerçekleşti.
RDTB Eğitim Komisyonu tarafından düzenlenen Profesör Vildan Bormambet’in koordine ettiği programda, bazı okul müdürleri ve İstanbul Okul Müfettişliği ile görüşmeler yapıldı.
Romanya’daki heyet türk dili öğretmenleri, okul müdürleri, müfettişleri ve Milli Eğitim Bakanlığı’dan gelen temsilciler, İstanbul Genel Müfettiş Yardımcısı Sn. Menderes Kaya tarafından İstanbul Okul Müfettişliği’nde kabul edildi.
Toplantıda Genel Müdür Yardımcılığı Sn. Menderes Kaya, konuklarına Türkiye Cumhuriyeti’ndeki eğitim sisteminin organizasyonu, öğrencilerin değerlendirilmeleri ve “Fatih” eğitim sistemine ve EBA milli platformu hakkında ayrıntılı bilgi verdi. Türkiye’deki tüm okullar, üç aşamada uygulanan “Fatih” eğitim dijital sistemini kullanmaktadır: eğiticilerin eğitimi, öğretmenlerin 30 saatlık kurs eğitimi ve tablet edinmesi. Bu program devlet tarafından destekleniyor ve lise 1 ve lise 2 öğrencilere ücretsiz uygulanır. İstanbul Genel Müfettiş Yardımcısı, Romanya heyetine, göçmen öğrencilerin nasıl entegre edileceği ve performanslı öğrencilerin program sistemi hakkında konuştu.
Ayrıca RDTB tarafından düzenlenen projede kardeş okul protokoleri Băneasa Teorik Lisesi ile Bakırköy-İstanbul’daki “Hamdullah Suphi Tannöver”, Mustafa Pars Anaokulu ve Medgidia’dan „İon Creangă“ Anaokulun arasında imzalandı. Mustafa Pars Anaokulu’nda çocuk ve aile arasındaki ilişki çeşitli projelerle desteklenmektedir; örneğin, çocuk çizimlerini ve çocuklara göre açıklamaları içeren „Benim kitap” broşürü her yıl yayınlanır.
Romanya heyetinden: RDTB Başkanı Fedbi Osman, turk dili öğretmenleri: Vildan Bormambet, Osman Melek, Firdes Musledin, Nilgün Panaitescu, Merici Abduraman, Sibel Memet, Dilek Agiacai, Köstence’den okul müfettişi, prof. Icbal Anefi, okul mudurleri , prof. Cătălina Dumbravă, prof. Accan Mologani, prof. Alina Păvăleanu, Tomris Naim ve Ovidius Universitesinden Doç. Dr. Lacrămioara Berechet ve Doç.Dr Alina Buzatu „Ion Popişteanu“ Kütüphanesinin müdürü, prof. Georgiana Bolojan Bucureş -Öğretmen Yetiştirme ve Geliştirme Genel Müdürlüğü ve Milli Eğitim kabine müdürü Irina Kovacs ve Zoltan Kovacs.

UDTR a lansat la Constanţa un nou volum de poezie

Uniunea Democrată Turcă din România a lansat volumul bilingv de poezie, română-turcă, „Poet chemând derviş…” semnat de Adi Secară Halil, sâmbătă, 6 aprilie, la Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman” din Constanţa. Volumul de poezie, tradus în limba turcă de Emel Emin, a fost editat de UDTR la începutul acestui an, la tipografia „Opanis” din Galaţi.
Autorul poeziilor, Adi Secară Halil, este absolvent al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi şi deţine un master în Filozofie şi Spiritualitate Răsăriteană la aceeaşi universitate. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2000. Adi Secară este autorul a numeroase cronici literare şi al cărţilor, „Versus. Viaţa şi alte vicii” şi „De veghe şi de slăbiciune în mintea lui Secară”, volum premiat de Societatea Scriitorilor „Costache Negri”.
Volumul de poezie „Poet chemând derviş…” conţine 7 capitole, primele patru fiind secvenţe din cartea „Poarta turcească“ prin care poetul reia potrivit declaraţiei sale: „firul liric şi epic din volumul precedent cu scopul de a reconecta cititorul la spiritualitatea musulmană.” „Poarta turcească din Galaţi”, numele primului capitol, un vestigiu al sec. XIX, scăpat demolărilor comuniste şi rămas mărturie istorică între blocuri, „poarta gălăţeană/ româno-turcească prin destin/ de cărămizi, de stele”, nu este alta decât poarta destinului poetului care printr-un exerciţiu de imaginaţie sau, de ce nu, de transcendere a eului, face legătura între cele două lumi lirice şi istorice, complet diferite. Autorul volumului, înţelege şi îmbină, în mod salutar, sistemul silabic latin, cu sistemul transliterat şi al scrierii tana (scrierea arabă), în care primele grafeme (h-v) derivă din sistemul de numeraţie, totul fiind posibil prin „îngerul baghetă”, cum ne spune chiar autorul. Gazelurile poetului G. Secară caută cu forţă dar şi cu profunzime nevoia eului de cunoaştere a rădăcinilor în ideea aderării sufletului la o anumită credinţă religioasă.
Discuţiile din cadrul lansării de carte au fost moderate de Gülten Abdula, preşedinta filialei UDTR Galaţi. Au vorbit despre autor şi cartea sa, „Poet chemând derviş…” precum şi despre importanţa pe care o acordă UDTR promovării limbii şi culturii turce: Serin Türkoğlu, preşedinta comisiei de cultură a UDTR, Corina Apostoleanu, directorul Bibliotecii Judeţene „Iona N. Roman” Constanţa, Geta Eftimie, director adj. Biblioteca „V.A. Urechia” din Galaţi, Emin Emel traducătoarea volumului şi Adi Secară Halil. Lansarea de carte s-a desfăşurat în prezenţa: subprefectului judeţului Constanţa, Şenol Ali, a subsecretarului de stat din cadrul DRI, Aledin Amet şi a consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan. Evenimentul a fost organizat de UDTR în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Ioan N Roman” Constanţa şi Biblioteca „V.A. Urechia” Galaţi şi a fost coordonat de preşedinta filialei UDTR Galaţi, Gülten Abdula.

Coordonatorul TIKA Bucureşti, oaspete al preşedintelui UDTR

Coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti Yasemin Melez Biçer a efectuat o vizită de lucru la Constanţa, în data de 18 aprilie. Cu acest prilej, coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti a avut o întrevedere cu preşedintele Uniunii Democrate Turce din România, ing. Fedbi Osman, la sediul central al UDTR din Constanţa.
Discuţiile din cadrul întrevederii s-au axat în principal pe proiectele de investiţii care urmează să fie realizate la Radio T şi pe acţiunile ce vor fi organizate de UDTR în parteneriat cu TIKA pentru a marca Ziua Limbii Turce. Coordonatorul TIKA Bucureşti a propus ca în cadrul spectacolului ce va fi organizat pentru a marca în acest an Ziua Limbii Turce în data de 8 iunie, să ia parte şi ansambluri folclorice din ţările din Balcani în care există comunităţi de turci. În cadrul întrevederii a mai fost adusă în discuţie şi situaţia echipamentului tehnic aflat în dotarea Radio T, echipament tehnic ce necesită schimbări şi îmbunătăţiri. Preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a mai afirmat în cadrul discuţiilor cu oficialul turc că noul Centru de Cultură şi Educaţie al UDTR necesită să fie dotat cu aparatură necesară desfăşurării unor activităţi de conservare a tradiţiilor populare turceşti şi a obţinut promisiunea coordonatorului TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer că va susţine utilarea centrului cu maşini de cusut şi brodat.
La discuţii au mai luat parte, preşedinta comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet şi preşedintele comisiei de tineret, Harun Osman.

Dobrogea, de la Imperiul Otoman la Regatul României

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa a fost gazda conferinţei, „Dobrogea, de la Imperiul Otoman la Regatul României. Administraţie, percepţii şi relaţii bilaterale (1878-1918)”, organizată în data de 8 aprilie, de Centrul Cultural Turc „Yunus Emre”. Conferinţa a fost susţinută de conferenţiar universitar dr. Emanuel Plopeanu, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, de dr. Metin Omer, cercetător ştiinţific III la Institutul de Ştiinţă Cultură şi Spiritualitate „Ovidius” (UOC) şi de lector universitar dr. Cezmi Karasu.

În debutul manifestării, dr. Metin Omer a vorbit despre „Dobrogea, de la Imperiul Otoman la statul român: provocări administrative” (Imparatorluğu’ndan Romen devletine Dobruca: idari zorluklar). Referindu-se la perioada istorică imediat următoare a Războiului de Independenţă al României, cercetătorul Metin Omer a declarat: „Intrarea teritoriului dintre Dunăre şi Mare între graniţele româneşti, punea clasa politică de la Bucureşti într-o situaţie nouă. Era pentru prima dată când România avea între graniţele sale o minoritate musulmană. Din acest motiv, autorităţile centrale au fost nevoite să gândească o strategie pentru a integra acest teritoriu multietnic şi mai ales populaţia musulmană formată din turci şi tătari, puternic legată de Imperiul Otoman. Astfel, am putea identifica două faze ale acestei integrări. Prima, este una de «acomodare», în care autorităţile centrale au adoptat măsuri pas cu pas pentru a nu destabiliza situaţia din recent încorporata provincie şi au încercat treptat să adapteze instituţional şi administrativ Dobrogea de Nord la sistemul din restul ţării. Această perioadă s-a încheiat odată cu adoptarea la 9 martie 1880 a Legii pentru organizarea Dobrogei, cunoscută şi drept «Constituţia Dobrogei». A doua etapă este caracterizată de adoptarea unor măsuri legislative economice şi culturale în urma cărora provincia s-a românizat.” Dr. Metin Omer s-a referit în continuare la dezbaterile cu privire la adoptarea Legii de organizare a Dobrogei, punând accent pe perspectiva politicienilor români şi a celor otomani. „Ţinând cont de prevederile Tratatului de la Berlin, dar în acelaşi timp, aşa cum vedea, de observaţiile Imperiului Otoman, pe plan extern şi de propriile interese pe plan intern, autorităţile de la Bucureşti au luat o serie de măsuri în decursul a câţiva ani pentru a integra Dobrogea. Aceste măsuri au cuprins o serie de iniţiative legislative, de activităţi culturale şi de măsuri economice. Iniţiativele legislative au urmărit în principal să faciliteze trecerea de la un sistem organizaţional şi instituţional specific otoman la cel românesc. De asemenea, prin măsurile luate, autorităţile de la Bucureşti au urmărit în principal să faciliteze trecerea de la un sistem organizaţional şi insituţional specific otoman la cel românesc. De asemenea, prin măsurile luate, autorităţile de la Bucureşti au urmărit evitarea creării unor probleme sociale, mai ales că populaţia majoritară în regiune era una cu obiceiuri şi tradiţii total diferite faţă de restul ţării. Măsurile economice au avut şi ele menirea să lege de restul ţării noul teritoriu intrat în graniţele româneşti”, a afirmat istoricul Metin Omer. Referindu-se la motivul pentru care procesul de integrare administrativă a Dobrogei a durat mai mulţi ani, dr. Metin Omer a spus că aceasta s-a datorat caracterului diferit din punct de vedere demografic şi al trecutului instituţional. „Chiar dacă Dobrogea a devenit teritoriu al statului român după 1878, a existat un dialog diplomatic între Istanbul şi Bucureşti în privinţa administrării provinciei. În ceea ce priveşte pe turci şi tătari, chiar dacă răspunsul imediat la schimbarea statului a fost să emigreze, într-o perioadă relativ scurtă aceştia s-au adaptat noilor realităţi”, a concluzionat dr. Metin Omer.
Tot despre Dobrogea, după sfârşitul administraţiei otomane, a vorbit şi dr. Cezmi Karasu din Turcia. Istoricul turc a afirmat că, „în urma războiului ruso-turc din 1878, Imperiul Otoman a pierdut Dunărea, cel mai important element defensiv din Rumelia. Împreună cu Dunărea, otomanii şi-au pierdut şi influenţa asupra regiunilor din jurul Dunării. După 400 de ani de dominaţie otomană şi Dobrogea a fost pierdută. După criza dintre România şi Rusia, Dobrogea a revenit statului român.” În alocuţiunea sa, dr. Gezmi Karasu a făcut referire la discursul lui Carol I susţinut în data de 14 noiembrie 1878, la Brăila, la festivităţile organizate cu ocazia unirii Dobrogei cu România. În discursul său, Carol I spunea: „Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea de astăzi face parte din România. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Locuitori musulmani! Dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi de religiune! Credinţa voastră, familia voastră vor fi apărate de o potrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării muftiilor şi judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră. Şi creştini şi musulmani, primiţi dar cu încredere autorităţile române, ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care aţi trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra persoana, averea şi interesele voastre legiuite, în sfârşit, de a vă dezvolta buna stare morală şi materială.”
Referitor la Legea de Organizare a Dobrogei adoptată în 1880, istoricul turc a afirmat că o dată cu ea, începea cu adevărat administraţia românească în Dobrogea. Prin această lege a fost formată în primul rând diviziunea administrativă a Dobrogei. Sangeacurile Constanţa şi Tulcea au fost transformate în judeţe, iar mecanismul administrativ a fost adaptat Statului Român. Putem spune că partea administrativă a lucrurilor a fost realizată fără probleme. Numele localităţilor au început să fie traduse în limba română începând cu anul 1920. Istoricul turc s-a mai referit în discursul său la drepturile politice şi culturale ale dobrogenilor subliniind faptul că din 1878, dobrogenii au fost scutiţi de la serviciul militar timp de 10 ani, apoi s-a decis ca aceştia să îşi îndeplinească serviciul militar ca şi dorobanţi. Soldaţii militari au putut să îndeplinească serviciul militar în divizii separate, purtând fesuri, iar mâncarea lor era pregătită în cazane separate.
Decanul Facultăţii de Istorie din cadrul UOC, conferenţiar universitar dr. Emanuel Plopeanu a ales ca temă a discursului său, percepţia Dobrogei în presa americană în Primul Război Mondial reflectată în câteva din publicaţiile din SUA, apărute între anii 1916–1918. În debutul discursului său, conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu a afirmat că, a discuta despre integrarea Dobrogei la statul român după 1878, este o excepţie rar întâlnită în istoria europeană, „o provincie aflată timp de 4 secole şi jumătate în componenţa unui imperiu de altă factură religioasă şi cu un alt sistem politic s-a integrat în frontierele unui stat creştin cu o altă structură politică, juridică şi administrativă. Acest lucru a avut loc fără niciun fel de convulsii de ordin social sau de convulsii la nivelul relaţiilor bilaterale, a fost subliniat cu tărie şi de antevorbitorii mei şi se regăseşte în istoriografia românească din plin.”
În articolele publicate în periodicele americane, istoricul Emanuel Plopeanu a identificat referiri istorice şi geografice, referiri la evoluţia războiului din Dobrogea şi poveşti de război. Aşa cum a declarat, conferenţiar universitar dr. Emanuel Plopeanu, cele mai multe articole au apărut în perioada cuprinsă între jumătatea lunii septembrie 1916 şi vara lui 1918, adică în consecinţa Păcii de la Bucureşti-Buftea când Dobrogea a devenit un subiect de dispută între proaspeţii aliaţi şi proaspeţii învingători în zonă, Bulgaria, Imperiul Otoman şi Germania, care avea caracter de mediator. Conf. univ dr. Emanuel Plopeanu a declarat: „imediat după intrarea României în război se regăsesc referiri la Dobrogea în presa americană locală (Dakota, Clarcksburg, West Virginia etc.). Nu se ştie ce a generat aceste articole, dacă sunt parte a unui efort de propagandă, deoarece o misiune românească de propagandă a ajuns în SUA abia în vara lui 1917, sau dacă sunt un rezultat al eforturilor comunităţii româneşti din America. Articolele apărute în presa americană nu sunt semnate, nu fac referire la alte surse dar intersant este faptul că sunt identice. Ele reiau parţial, referiri la Dobrogea dintr-un buletin al Societăţii Naţionale de Geografie (National Geographic Society), un citat cu o descriere a Dobrogei în care era prezentată drept o provincie total infertilă mlăştinoasă, fără un potenţial natural deosebit care a fost cedată României în 1878, iar România a fost forţată să cedeze la rândul său, sudul Basarabiei.” Articolul continuă cu o descriere a progresului provinciei după 1878 în care succesul progresului provinciei revine statului român. De asemenea, în aceleaşi articole este subliniată importanţa geopolitică a Dobrogei, aducându-se în discuţie mărturii istorice precum menţionarea Valului lui Traian, a vechilor populaţii geto-dacice ale Dobrogei, a expediţiei regelui Filip al Macedoniei etc.
Conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu este absolvent al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanţa (1998) şi deţine un doctorat susţinut la Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iaşi cu tema „Politica Statelor Unite faţă de Turcia între 1943 şi 1952”, publicat la Editura Institutul European, în 2009. Dr Emanuel Plopeanu este decan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice (UOC), din anul 2012. Pe parcurusl carierei sale de istoric a avut preocupări în domeniul relaţiilor turco-americane de la începutul Războiului Rece dar şi în direcţia reevaluării raporturilor româno-turce în perioada interbelică şi a celui de-al Doilea Război Mondial, pe baza documentelor de arhivă româneşti şi a istoriografiei turce; de asemenea, preocupări în direcţia publicării literaturii memorialistice turceşti despre România. Conferenţiar universitar dr. Emanuel Plopeanu a efectuat stagii de cercetare la Ankara şi Istanbul şi este co-autor al unui volum de documente diplomatice româneşti, dedicat relaţiilor bilaterale româno-turce în perioada 1923-1938 precum şi 1939-1944, ultimul aflându-se sub tipar.
Dr. Metin Omer este cercetător ştiinţific III la Institutul de Ştiinţă, Cultură şi Spiritualitate „Ovidius”, Universitatea „Ovidius” din Constanţa. A obţinut titlul de doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara, în anul 2018. Lucrările sale abordează evoluţia turcilor şi tătarilor din Dobrogea, în principal fenomenul emigraţiei interbelice şi relaţiile româno-turce. A coordonat împreună cu Florin Anghel şi Gabriel Stelian Manea, volumul de studii, „Marea, loc al memoriei şi al desfăşurărilor geostrategice”, este co-editor, alături de Adriana Cupcea şi Manuela Marin, al volumului „Seminarul Musulman din Medgidia. Documente şi memorie”, apărut la Editura ISPMN, în anul 2016, iar în anul 2017 a coordonat împreună cu Adriana Cupcea volumul „Un destin la Marea Neagră. Tătarii din Dobrogea”. Începând din anul 2014, predă cursul de Istoria şi civilizaţia tătarilor, iar începând cu anul 2017, cursul Istoria şi civilizaţia turcilor dobrogeni, în cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa.
Lect. univ. dr. Cezmi Karasu s-a născut în anul 1958 în Eskişehir unde a urmat şcoala gimnazială şi liceul. Dr. Cezmi Karasu, deţine un masterat şi un doctorat la Universitatea Ankara. Din 1994, face parte din corpul profesoral al Universitatăţii Osmangazi din Eskişehir, Facultatea de Istorie. Între anii 2000–2001 a fost director adjunct, fondator al Colegiului Pedagogic „Kemal Ataturk” din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. Lucrările sale de cercetare s-au axat pe Ţara Românească-Moldova şi Dobrogea. Conferinţa s-a desfăşurat în prezenţa consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan.

Reorganizarea comisiei de femei

Pe data de 29 martie 2019 comisia de femei a Uniunii Democrate Turce din România a organizat alegeri pentru funcţia de preşedinte. Alegerile s-au organizat în urma demisiei preşedintelui de comisie, doamna Amet Melec. Mandatul acesteia a cuprins perioada anilor 2006-2019 în care s-au derulat o serie de proiecte cu impact intern şi internaţional. S-au desfăşurat acţiuni cu tradiţie pentru comisia de femei cum ar fi: „Simpozion Internaţional Femeia Turcă din Balcani”, „Festival de artă culinară”, „Datini şi obiceiuri la turcii dobrogeni”, „Ziua mamei în lumea turcă”, „Expoziţie de ţesături tradiţionale turceşti”, „Seară turcească – poezii, povestiri, parada costumelor naţionale”, „Revigorarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice turceşti”, „Implicarea femeii turce în societatea contemporană” dar şi proiecte noi precum „Educaţia în sănătate” care a reunit medici, cadre didactice şi personal medical de specialiate care au venit în sprijinul doamnelor aparţinând etniei turce şi nu numai.
Activităţile au avut ca scop consolidarea relaţiilor dintre femeile de etnie turcă din România şi colaborarea cu reprezentante ale altor etnii.
În urma alegerilor noua conducere a comisiei a fost validată în şedinţa comitetului director a Uniunii Democrate Turce din România din aprilie. Funcţia de preşedinte a revenit doamnei Filiz Ismail, membru activ al UDTR, vicepreşedinte Accoium Durie, secretar Gülten Abdula Nazare, membri Abdula Cader şi Fizula Cadrie.

Milli Gemi Projesi

Milli Gemi Projesi (MİLGEM) kapsamında yerli mühendislerinin eseri olarak üretilip Türk Deniz Kuvvetleri bünyesinde katılan “TCG BÜYÜKADA” Köstence limanına ulaştı.

24–27 Nisan tarihleri arasında Köstence’de bulunan “TCG BÜYÜKADA” askeri gemisi cuma günü 14.00-17.00 saatleri arasında kapılarını ziyaretçilere açtı.
24 Nisan akşamı organize edilen hoşgeldin resepsiyonuna Büyükelçi Füsun Aramaz, Köstence Başkonsolosu Sulhi Turan, yerel yöneticiler ve Romanya Savunma Bakanlığı yetkilileri de katıldı.
Türkiye Cumhuriyeti Bükreş Büyükelcisi Sayın Füsun Aramaz konuşmasında şunları ifade etti: “Karadeniz’in en önemli limanlarından olan Köstence limanını ziyaret vesilesiyle bizleri Büyükada Fırkateyinde ağırlamaktan büyük mutluluk duyuyoruz. Bu ziyaret ortak denizimizdeki komşuluk ve dayanışmamızın güzel bir yansımasıdır. Büyükada Fırkateyini Milgem Korvetlerinin ikincisidir. Milgem projesi sayesinde Türkiye kendi savaş gemilerinin tasarlayıp yapabilen on ülke arasında yerini almıştır. Üstün modern tehnolojiyle donatılan gemimiz Türk mühendislerinin ve Türk subaylarının eseridir. Ulusal savunmamızın gözbebeği, deniz kuvetlerimizin 21’nci yüzyıl ve çağdaş sınamaları karşısındaki yemin duruşunu temsil etmektedir. Büyük lider Atatürk’ün çizdiği “Yurta barış, cihanda barış hedefi temel ikimizi oluşturmaktadır. Ulusal savunmamız müteffikliğimiz ve dayanışmamızdan güç almaktadır. Türkiye Cumhuriyetinin egemenliğini bölgemizdeki barış ve istikrarın temınatlarından biridir. Karadeniz’deki vakur ve barışçıl duruşumuz dost ve müteffiklerimizinde özgür ve istikrar içinde geleceğinin temel sütünlerinden biridir.”
Geminin yeteneklerinin sunumu ve ikili ilişkileri geliştirmek amacıyla gerçekleşen ziyaret sırasında bir de deniz eğitimi de düzenlendi.
Davetliler arasında Köstence Valisi Dumitru Dan Jeacă, Vali Yrd. Şenol Ali, Belediye Başkan Yrd. Costin Răsăuţeanu, Savunma Genelkurmay Başkanı General Nicolae Ciucă, Güneydoğu Çokuluslu Komutanlığı Komutanı, Baş General Daniel Petrescu, Filo Arka Amiralı, Daniel Căpăţână, Köstence İl Müffetişliği Genel Müdürü Zoia Gabriela Bucovală, Türk Dili Müffetişi Icbal Anefi, Kemal Atatürk Lisesi Müdürü Accan Mologani.

“TCG Büyükada” yüksek teknolojisiyle dikkati çekiyor

Milli Gemi Projesi (MİLGEM) kapsamında üretilip Türk Deniz Kuvvetleri bünyesinde hizmete alınan “TCG Büyükada”, yerli mühendislerin eseri olması yanında teknolojik özellikleri ve dünyada birkaç ülkenin elinde bulunan dizaynıyla dikkati çekiyor.
TCG Büyükada (F-512) MİLGEM Projesi kapsamında üretilmiş Ada Sınıfı korvetlerinin ikinci gemisidir. 27 Eylül 2011 tarihinde denize indirilmiş ve 27 Eylül 2013 tarihinde Türk Deniz Kuvvetleri tarafından envantere alınmıştır. Türk Deniz Kuvvetleri’ndeki radar görünürlüğü en düşük olan gemidir.
TCG Büyükada, dünya üzerindeki benzer örnekleriyle karşılaştırıldığında oldukça düşük izler bıraktığı için “hayalet gemi” olarak anılıyor.
MİLGEM Proje Ofisi tarafından dizayn ve entegrasyonu tamamen milli imkanlarla yapılan TCG Büyükada, Deniz Kuvvetleri Komutanlığı, TUBİTAK ve milli firmalarca geliştirilen sistemler sayesinde emsallerine göre çok üstün özelliklere sahip bulunuyor.

TCG Büyükada, a doua din corvetele naţionale turceşti, în vizită la Constanţa

Corveta TCG Büyükada a efectuat o escală de 3 zile în Portul Constanţa,s în perioada 24-27 aprilie. Prezenţa navei turceşti la Constanţa se înscrie în contextul unei vizite regionale de prezentare dar şi a dezvoltării relaţiilor militare bilaterale româno-turce. Militarii turci au avut întâlniri cu reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, ai Comandamentului Flotei române precum şi ai Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa.
În data de 24 aprilie, comandantul navei militare turceşti, Berke Uraz, însoţit de o delegaţie de militari turci a fost primit de subprefectul judeţului Constanţa, Şenol Ali şi de viceprimarul municipiului Constanţa, Costin Răsăuţeanu. În cadrul discuţiilor a fost reiterată încă o dată stabilitatea relaţiilor dintre cele două state şi bunul parteneriat strategic din cadrul NATO. La întâlnirea cu oficialităţile române a luat parte şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan.
În aceeaşi zi, ambasadorul Republicii Turcia în România, Füsun Aramaz şi comandantul corvetei, Berke Uraz au oferit o recepţie de bun venit la bordul navei TCG Büyükada la care au luat parte reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, ai Comandamentului Flotei române ai Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa precum şi membri ai comunităţilor turcă şi tătară. Printre invitaţi s-au numărat: prefectul judeţului Constanţa, Dumitru Dan Jeacă, subprefectul Şenol Ali, viceprimarul Costin Răsăuţeanu, şeful Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă, comandantul Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-est, general maior Daniel Petrescu, contramiralul de flotilă Daniel Căpăţână, inspectorul şcolar general, prof. Gabriela Bucovală, inspectorul şcolar, prof. Icbal Anefi şi directorul Colegiului „K. Atatürk” din Medgidia, prof. Accan Mologani. La recepţie a participat şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan şi consulul general adj. sHasan Akdogan.
Ambasadorul Republicii Turcia în România, Füsun Aramaz a precizat în discursul său că, „această vizită este un frumos exemplu de vecinătate şi solidaritate în marea noastră comună”. Referindu-se la proiectul Milgem, proiect prin care Turcia îşi propune să construiască nave de război utilzând cât mai multe resurse locale şi să îşi îmbunătăţească performanţa şi capacitatea navală militară naţională, diplomatul turc a afirmat: „Fregata TCG Büyükada este a doua din corvetele naţionale. Datorită proiectului Milgem, Turcia se află printre primele 10 ţări ale lumii care îşi pot construi singure propriile nave militare. Dotată cu o tehnologie de vârf, această navă este în întregime opera inginerilor şi ofiţerilor turci. Simbolizează poziţia fermă a Forţelor Navale Turce, sufletul apărării naţionale, în faţa încercărilor contemporane şi ale secolului XXI”. Ambasadorul Republicii Turcia în România, Füsun Aramaz a mai vorbit în alocuţiunea sa despre principiul de bază al politicii externe a ţării sale şi despre rolul pe care aceasta îl joacă în regiunea Mării Negre. Diplomatul turc a declarat: „Principiul lui Mustafa K. Atatürk, pace în ţară pace în lume este principiul nostru de bază. Apărarea naţională este alimentată de alianţele şi solidaritatea noastră. Suveranitatea Republicii Turcia este una din garanţiile păcii şi stabilităţii în regiune. Poziţia noastră demnă şi pacifistă la Marea Neagră este unul din stâlpii de susţinere al unui viitor liber şi stabil pentru prietenii şi aliaţii noştri.”
Corveta multirol TCG BÜYÜKADA (F-512) face parte din categoria corvetelor de clasă ADA din marina turcă. Acestea sunt dezvoltate integral în Turcia, ca parte a proiectului naţional de înzestrare MILGEM. Corvetele sunt dotate cu tehnologii stealth şi pot efectua operaţiuni de căutare, salvare, patrulare, observare şi război anti-submarin.
TCG BÜYÜKADA poartă numele insulei Büyükada, care face parte din arhipelagul Insulelor Prinţilor din Marea Marmara, la sud-est de Istanbul.
Proiectată, dezvoltată şi construită pe şantierul naval Tuzla (Istanbul), corveta TCG BÜYÜKADA a fost construită la începutul lui 2008. Corveta multirol include sisteme de armament cu performanţe distinctive, cum ar fi radarul de căutare aeriană ASELSAN. TCG BÜYÜKADA a fost finalizată în 2011 şi, după numeroase probe maritime, a fost lansată oficial, pe 27 septembrie 2013. Nava militară a fost deschisă şi vizitatorilor în data de 27 aprilie. În scopul prezentării capabilităţilor navei şi pentru îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale, militarii turci au organizat un antrenament pe mare alături de forţele navale române.

Oyun ve müzik ayrılmaz bir bütündür

Müzik, oyun da (dansta) vazgeçilmez bir bütündür. Müzik dansta bu kadar önem arz ettiğine göre, takım çalıştıran antrenörlerimizin de bu konuda bir hayli bilgi, beceri, deneyime ihtiyacı vardır. Takım çalıştıran antrenörlerimiz çalıştırdığı yörelerin oyun ve oyunlarına ne denli hakimse, çalıştırdığı yörenin oyun müziklerinede o denli hakim olması gerekmektedir. Unutulmamalıdır ki hareket müzikle birleştiği zaman halk oyunu ve dansı olmaktadır. Çalıştırıcılarımızın geneli olmasada büyük çoğunluğu müzik konusunda gerekli önem ve hassasiyeti göstermemektedir. Oynanan oyunlar çok başarılı iken müzikal kısım genelde eksik ve hatalı olmaktadır. Bir hayli emek ve zaman harcanarak hazırlanan takımların, oynadıkları oyunları, dahada güzelleştirmek amacı ile konunun müzikal kısmına ait teknik konuları daha detaylı ve hassas bir şekilde ele almak gerekmektadir.
Çalıştırıcı işlediği yörenin oyun müziklerini en hassas şekilde araştırmalı ve incelemelidir. Takım çalıştıran antrenörlerimiz çalıştırdığı yörenin oyunlarına ait melodileri çok iyi bilmelidir. Oynattığı oyunun melodi varyantlarına (çeşitlemelerine) kadar inceleyip araştırmalıdır. Bu husus çok önemlidir. Oyunun müzikal kısmını iyi bilmelidir ki çalıştığı, müzisyen ve müzisyenlere oyun müziklerini doğru şekilde çaldırabilsin. Konunun teknik detayları ilerleyen bölümlerinde daha detaylı bir şekilde anlatılacak ve incelenecektir.
Temel ritim bilgisi. Ritim nedir?
Ritim, çeşitli aletlere vurarak çıkarılan, düzenli ve akıcı seslerin oluşturduğu müziktir. Hayatımızdaki ritim ise: Evrende her şey, düzenli hareket halindedir. Yani evrenin hareketi ritmiktir. Ritmin durduğu yerde, veya bozulduğu yerde yaşam biter. Ritim, Latince’de akış demektir. Hareketin durması, akışın kesilmesi, rıtmin durmasıdır. Evrenin sürekliliği, hareketin ritmik yinelenmesine bağlıdır. Ritim, hareketin sayılarla anlatımıdır, bir sayı dilidir. Diğer bir tanımla, evrendeki her hareket sayılarla açıklanabilir. Güneşin hareketi, dünyanın hareketi, mevsimlerin tekrarı, gece gündüz, gibi. Güneşin dairesel ritmik hareketi ana ritimdir ve biz, bu ana ritme bağlı olarak ortaya çıkan bir dizi ritim yumağının içerisinde yaşamaktayız. Evrendeki hareketin tutarlılığı insanda güven duygusu yaratır. Örneğin, güneş her gün doğar, tutarlı ve kararlı hareket eder. Onun bir gün doğmayacağını düşünmeyiz, ona güveniriz. Güneşin her gün aynı yerden, aynı saatte doğacağı üzerine sayılarla ifade edebileceğimiz planlar yaparız. Bu plan güneşin ritmik hareketinden kaynaklanan güven duygusu üzerine kurulmuştur. Bir insanın ritim duygusunun eğitim yoluyla geliştirilmesi, onun doğa ile uyumunu, desteklemek ve güçlendirmek demektir. Bu nedenle, ritim eğitimi insanın temel gereksinimleri arasında kabul edilmelidir. Sanat eğitimi bu ihtiyacı doğrudan karşılayan bir araçtır. Temel eğitim kurumlarında, ritim eğitimi verilmesi bu nedenle gereklidir. Bu arada, ritmi en anlaşılır biçimde öğreten ders müzik dersidir. Ancak, müzik derslerinde ritmi evrenin geçerli tek kuralı olarak öğretiyor muyuz? Ne yazık ki hayır.
Bilinmelidir ki ritim, sadece müziğin konusu değildir. Ya da, dersi sadece müziğe değil, tüm alanlara hizmet eder. Öyleyse, müzik dersi ana sınıfından itibaren, zorunlu ders olmalıdır.
Yukarıda anlatılan bilgiler den de anlaşılacağı gibi ritim hem hayatımızda hemde oynanan oyunlarımız da çok ama çok önemlidir. Yapılan hareketlerin belirli bir düzen içerisinde ki akışından oluşan oyun figürleri için ritmin önemi sanırım anlaşılmıştır. Kısacası şudur ki: “Hareket var ritim yok ise bunun adı yalnızca hareket tir.” “Hareket var ritim var ise bunun adı oyun ve danstır.”
Takım çalıştıran hakemlerimizin, oyunlardaki müzikleri nota, solfej, ve benzeri konularda bilme ve öğrenme gibi bir zorunluğu olmayabilir lakin, oynattıkları oyunların ritimlerini çok ama çok iyi bilme zorunlulukları vardır. “Çünki dansın temeli ritimdir.”

23 Aprilie – Ziua Copilului şi a Independenţei Naţionale a Republicii Turcia

Ayvalik – Turcia

Mustafa Kemal Atatürk în data de 23 aprilie 1927 a proclamat Ziua Copilului ca zi naţională iar în anul 1935 în Palatul Beyler Beyle ziua de 23 aprilie a fost sărbătorită ca zi internaţională fiind invitaţi copii din Albania, România, Bulgaria şi Grecia. Începând cu această dată, în fiecare an 23 aprilie, a fost sărbătorită ca zi internaţională şi de fiecare dată au participat copii din România. Astfel a devenit tradiţie pentru Uniunea Democrată Turcă din România să sărbătorească Ziua Internaţională a Copilului, din 23 aprilie, împreună cu copiii din alte ţări. Cu acest prilej s-a dat curs invitaţiei Prefecturii Ayvalık –Turcia, U.D.T.R fiind reprezentată de grupele de copii, „Şirinler” şi „Fidanlar”. A devenită tradiţie ca an de an în perioada 19- 24 aprilie să fim alături de copiii turci şi din alte ţări şi să ne bucurăm de această sărbătoare. Proiectul prefecturii din Ayvalik urmăreşte dezvoltarea relaţiilor interculturale şi apropierea între culturile lumii. Pe de altă parte se doreşte crearea mediului propice a vieţii în bună înţelegere şi pace. De aceea toate ţările aflate în spaţiul balcanic sunt invitate să participe la această Sărbătoare a Copilului şi a Independenţei Naţionale a Republicii Turcia sărbătorită, de altfel, an de an. Prezenţa delegaţiei noastre a adus un plus de culoare evenimentului impresionând prin disciplină şi originalitatea dansurilor dar şi prin surpriza ce le-a făcut-o printr-un un dans românesc. În ziua de 23 Aprilie a avut loc gala, într-un frumos amfiteatru dar înainte de spectacol formaţiile artistice au defilat prin centrul oraşului Ayvalık. Steagurile româneşti, au fluturat alături de steagurile din Bulgaria, Cipru şi Turcia.
Copiii emoţionaţi şi curioşi totodată au fost cazaţi la un frumos hotel din Ayvalık. Elevii şcolii gazdă au fost foarte prietenoşi şi au petrecut, pe parcursul celor patru zile, momente deosebit de frumoase împreună cu copii noştri cu care au legat strânse prietenii.
Pentru copiii participaniţi festivităţile prilejuite de sărbătoarea de 23 aprilie -”Ziua copilului şi a Independenţei Na ţionale” a Republicii Turcia au reprezentat momente de bucurie. Pe parcursul celor trei zile copiii noştri au participat la spectacole grandioase pe platourile piaţetelor şi pe platforme amenajate lângă prefectură încântând publicul cu dansuri tradiţionale specifice zonei dobrogene. Şi de această dată steagul României a fluturat cu mândrie. copiii noştri culegând aplauzele şi admiraţia publicului. Încă o dată am fost mândri că suntem fiii celor două ţări, România şi Turcia.

UDTR i-a premiat pe elevii participanţi la Olimpiada naţională de religie islamică

Olimpiada naţională de religie – cultul musulman în limba turcă, clasele VII–XII a fost găzduită în acest an de Colegiul Naţional „K. Atatürk” din Medgidia, în perioada 18–20 aprilie. Olimpiada a fost organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale în colaborare cu ISJ Constanţa şi Uniunea Democrată Turcă din România. Concursul şcolar destinat elevilor care studiază religia cultului musulman în limba turcă s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile Metodologiei- cadru de organizare şi desfăşurare a competiţiilor şcolare şi s-a adresat elevilor cu aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite pentru disciplina religie islamică în limba turcă.
Festivitatea de premiere a olimpiadei a avut loc în data de 19 aprilie în prezenţa deputatului Iusein Ibram, a muftiului Cultului Musulman din România, Murat Iusuf şi a consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan. Au obţinut nota 10 la Olimpiada de religie islamică, elevii: Demir Erhan – clasa a VII-a Şcoala Gimnazială nr. 24 „Ion Jalea”, prof. Eynalli Aymer, Memet Merve Nur – clasa a VIII-a, Liceul Cobadin, prof. Ustundag Vildan, Sali Esra, clasa a X-a, Colegiul Comercial Carol I, prof. Abdurahman Coşkun şi Serkan Yesa Furkan – clasa a XII, Colegiul Naţional „K. Atatürk”, prof. Durguter Husein.
Uniunea Democrată Turcă din România, prin intermediul comisiei de religie, i-a premiat pe elevii participanţi la faza naţională a olimpiadei de religie cultul musulman. Premiile oferite de UDTR au fost înmânate de deputatul Iusein Ibram şi de preşedinta comisiei de religie, prof. Firdes Musledin. Elevii au mai primit premii în bani din partea Ministerului Educaţiei Naţionale. La festivitatea de premiere au mai luat parte: preşedinta comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet, ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Arif Cevlek, inspectorul şcolar Icbal Anefi şi directorul Colegiului Naţional „K. Atatürk”, prof. Acccan Mologani. În aceeaşi zi, comisia de religie a Uniunii Democrate Turce din România i-a premiat şi pe elevii participanţi la concursul de desene şi eseuri intitulat, „Islamda Sevgi Ve Barış” organizat de ISJ Constanţa în parteneriat cu UDTR.

Berat kandili

Berat, borçtan, kazadan ve günahtan kurtuluş anlamına gelmektedir. Müslümanların af olma beratını aldıkları, insanların yaptıklarının takdir edildiği, rızıkların taksim olunduğu, müminlere Allah’ın rahmet ve mağfiretinin bol, bol ihsan edileceği gecelerden biri de berat gecesidir. Bu gece birçok mühim hadiselerin birbirinden ayrıştırıldığı, gelecek seneye kadar kulların rızıklarının, ecellerinin, ve olacak hadiselerin karara bağlandığı, özellikle Peygamber Efendimiz (sav)’e büyük şefaatin verildiği mübarek bir gecedir.
Kur’an-ı Kerimde, Duhan suresinde :”Hâ Mîm! Helal ve haramı, hak ve batılı açıkça bildiren bu kitaba yemin olsun ki şüphesiz biz Kur’an-ı Kerim-i mübarek bir gecede indirdik. Gerçekten biz Kur’an’la uyarırız ve her hikmetli iş o mübarek gecede ayırt edilir. Rabbin katından bir rahmet olarak şüphesiz biz peygamberler gönderenlerdeniz. Gerçekten o Allah, işitendir ve bilendir. „ buyurulmaktadır.
Anlaşılıyor ki Beraat Gecesi Kur’an-ı Kerimle şereflenen bir gecedir. Kur’an-ı Kerim bu gecede Levh-i Mahfuz’dan dünya semasına topluca indirilmiş ve kadir gecesi de ayet ayet Peygamber Efendimize nazil olmaya başlamıştır. O halde her Müslüman Kur’an-ı Kerim’in rehberliği altında hayatına yeniden bir yön vermelidir. Hayrın, bereketin ve güzelliklerin bol bol ihsan edileceği bu gecede ellerimizle beraber gönüllerimizi de açarak manevi ziyafetlerden nasibimizi almalıyız. Bu geceye hazırlık için Efendimizin sözüne kulak verelim: „Şaban ayının yarı gecesi olduğunda onu ibadetle ve taatle geçirin, gündüzünü oruç tutun. Allah-u Teâla bu gece, güneşin batışından itibaren dünya semasına rahmetle tecelli eder ve şöyle buyurur: Yok mu bana istiğfar eden, onu mağfiret edeyim. Yok mu rızık isteyen, rızık vereyim. Yok mu hastalığa yakalanan, ona şifa vereyim. Yok mu şunu- bunu isteyen diye sabaha kadar devam eder.”
Mübarek Berat Gecesinin bizlerin ve bütün müminlerin beraatına vesile olmasını yüce Mevlamızdan niyaz ediyor ve daima sevgi ve kardeşlik duyguları içinde yaşayalım.

Geamia din Ada Kaleh

Geamia din Ada Kaleh a fost un lăcaş de cult islamic construit în 1722 pe insula Ada Kaleh (actualmente inundată de apele Dunării). Geamia a fost transformată în mănăstire romano-catolică de către călugării franciscani, iar apoi în biserică parohială de către austrieci. În anul 1799 a devenit din nou geamie, fiindu-i construit un minaret de 10 m înălţime, cu orientarea spre Mecca. Clădirea a fost construită deasupra întăriturilor aflate la 4 metri inălţime, dominând insula prin înălţimea ei. La intrarea în geamie s-a aflat un bazin de apă cu o pompă care servea credincioşilor la ritualul spălării mâinilor. Pe inscripţia bazinului se afla notat anul 1913. În interiorul geamiei s-a aflat cel mai mare covor din Europa, care a fost dăruit în anul 1904 de sultanul turc Abdul Hamid al II-lea. Covorul a fost lucrat manual timp de 17 ani la centrul artizanal Hereke din Turcia; el are o lungime de 14 metri şi o lăţime de 9 metri, cântărind 490 de kilograme În anul 1965 covorul a fost dus la Moscheea Carol I din Constanţa. Geamia din Ada Kaleh, dinamitată înainte de scufundarea insulei, a adăpostit un covor special, primit cadou în anul 1904 din partea sultanului turc Abdul Hamid al II-lea. În prezent, covorul se află în Moscheea Carol I din Constanţa. Clădirea a adăpostit în anumite perioade şi câteva săli de clasă pentru copii. Acoperişul geamiei s-a surpat după iarna grea a anului 1954, fiind ulterior refăcut. Minaretul a fost dinamitat înainte de a fi scufundată insula, odată cu ridicarea barajului de la Porţile de Fier II. Insula Ada Kaleh, sau Carolina, cum o numeau austriecii, a dispărut sub apele Dunării în anul 1970. Insula se găsea la aproximativ trei kilometri în aval de Orşova şi avea o lungime de aproape doi kilometri. Pe insulă trăiau circa şase sute de turci. A fost odată, în mijlocul Dunării, o insulă în formă de stea. Ada-Kaleh – „Insula Cetăţii”. Pentru ea s-au bătut secole de-a rândul Imperiul Austro-Ungar şi cel Otoman. Căci cine stăpânea Ada-Kaleh, „un mic Gibraltar”, cum l-au botezat istoricii, controla circulaţia pe fluviu şi pe uscat, în zonă. Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile argonauţilor. Până şi Hercule ar fi încercat, cândva, să cucerească cetatea din mijlocul Dunării. Grecii au botezat-o Cotinusa – adică pământul măslinilor sălbatici.
LEGENDE. În descrierile lui Herodot, insula apare cu numele Cyraunis. Cornelius Nepos o numea Cerne. Pe timpul cât a fost sub dominaţia austro-ungară, insula s-a numit Carolina. După primul razboi mondial, în urma unui referendum, insula cu populaţie musulmană a trecut la Romania, conform dorinţei celor care o locuiau. Şi a urmat jumatate de secol de fericire pentru locuitorii de pe insulă. S-au bucurat de protecţia lui Carol I, care se spune ca avea legături strânse cu mai-marele „mafioţilor” de atunci de pe insulă. Prin bunăvoinţa regelui, locuitorii de pe Ada-Kaleh au fost scutiţi de taxe pentru comerţul pe care îl făceau. Esenţele tari ale tutunului din ţigaretele făcute pe Ada-Kaleh au ajuns celebre. La fel şi lokum-ul (rahat turcesc) care se facea pe insula. „Toate lucrurile pe care le faceau – lokum, dulceţuri de smochine, bijuterii – erau minunate. Turcii de pe insulă erau migăloşi şi întotdeauna produceau în cantităţi mici. Ca sa facă un pic de lokum, învarteau două ore, fără să se oprească, la cazanul în care puseseră zahăr şi petale de trandafiri”,

MĂSLINI, SMIRNĂ, TUTUN

Cei care au supravieţuit după ce insula dragă lor a fost înghiţită de ape îşi aduc aminte că Ada-Kaleh mirosea a iasomie şi a fructe coapte. Ca din fiecare curte te chema aroma de zahăr pus la topit într-un cazan, în care mesteca un turc, aruncând petale de trandafir şi descântând până avea să se închege deliciosul locum. Pe Ezarzia, strada principală, unde erau adunate mai toate prăvaliile, te ademeneau arome puternice de tutun, fugite din narghilelele la care pufaiau turcii. Peste aromele de tutun juca mirosul ceaiului tare şi al cafelei la nisip. Călătorul, îmbătat de cafea şi de rahatul tăvălit în susan, pe care i le oferea negustorul turc, se aşeza pe divanul scund, împodobit cu perne. Pleca încărcat de cutii cu ţigarete, podoabe minunate şi stofe grele. Dar numai după ce afla povestea sultanului Kaleh şi a soţiei sale, Ada. Se spune că femeia era atât de frumoasă, încât i-a sucit cu totul minţile sultanului, care le-a parasit pe celelalte neveste din harem. S-a izolat, împreună cu Ada, pe insula din mijlocul Dunării, ca să aibă parte doar el de frumuseţea ei. Nefericită, sultana s-a aruncat în Dunăre în timpul unei călătorii. „Allah ekber…” – imamul din minaret chemă la rugaciune. Pe Ezarzia se lasa liniste. Geamia care mirosea a smirnă se umplea de turci îmbrăcaţi în şalvari şi de turcoaice cu faţa acoperită de ferigea. Pe marginile insulei, cetatea ridicată de austrieci din caramidă trainică veghea la apus întoarcerea bărcilor. Lotcile, încarcate în zori cu lokum şi ţigarete de vânzare, pentru cei de pe mal, se întorceau goale.

jurnalul.ro

internet

Ada Kaleh’nin Camisi

Ada Kaleh Camii, 1722 yılında Ada Kaleh Adası’na (şu anda Tuna suların altında) inşa edilen İslami bir ibadet yeriydi. Camii, Fransisken rahipleri tarafından ve sonra kilise cemaatindeki Avusturyalılar tarafından bir Roma Katolik manastırına dönüştürüldü. 1799 yılında tekrar Mekke’ye bakan 10 metre yüksekliğinde bir minare inşa ettirerek cami haline geldi.
Bina, dört metre yüksekliğinde, adaya egemen olan takviye üzerine inşa edildi. Camiinin girişinde el yıkama ritüeline sadık hizmet veren, pompalı bir su havzası vardı. Havzanın iç yazıtı 1913 yılı kaydedildi. Camiinin içinde, 1904’te Türk sultanı Abdul Hamid II tarafından verilen Avrupa’nın en büyük halısıydı.
Halı, 17 yıl boyunca Hereke’nin Türkiye’deki el sanatları merkezinde el yapımıydı; 490 kilo ağırlığında, 14 metre uzunluğunda ve 9 metre genişliğinde. 1965 yılında halı Köstence’deki Kıral Camisine götürüldü.
Ada batmadan önce Ada Kaleh’nin Camisine, 1904’te Türk sultanı Abdul Hamid II tarafından alınan özel bir halı hediye verdi. Halen, halı Köstence’deki Kıral Camisinde.
Bina ayrıca belirli zamanlarda çocuklar için çeşitli sınıflar barındırıyordu. Sır çatısı, 1954’teki yoğun kıştan sonra çöktü ve ardından yeniden inşa edildi. Minare, ada batmadan önce dinamitle edildi ve Demir Kapı barajı kaldırıldı.
Ada Kaleh Adası 1970 yılında Tuna sularının altında kayboldu. Ada, Orşova’nın aşağı akışının yaklaşık üç kilometre uzağındaydı ve yaklaşık 2 kilometre uzunluğundaydı. Adada yaklaşık 600 Türk yaşıyordu.
Bir zamanlar, Tuna’nın ortasında, yıldız şeklindeki bir ada idi “Ada-Kaleh”. Yüzyıllar boyunca, Avusturya-Macaristan ve Osmanlı İmparatorluğu bunun için mücadele etti. Tarihçilerin vaftiz ettiği Ada-Kaleh’i “küçük bir Cebelitarık” olarak yönetenler için, nehirdeki ve bölgedeki karadaki akışı kontrol etti. Ada-Kaleh hakkındaki efsaneler Argonauts’tan başlar. Herkül bile bir zamanlar Tuna’nın ortasındaki kaleyi fethetmeye denemişti. Yunanlılar, yabani zeytin ağaçlarının ülkesi olan Cotinusa’yı vaftiz ettiler.
EFSANELER. Herodot’un açıklamalarında ada Cyraunis adıyla ortaya çıkar. Cornelius Nepos buna Cerne dedi. Avusturya-Macaristan hakimiyeti altındayken, adaya Carolina adı verildi. Birinci Dünya Savaşı’ndan sonra, referandumun ardından, Müslüman nüfusun adası, yaşayanların isteğine göre Romanya’ya geçti. Ve yarım asırlık mutluluk adanın sakinleri için izledi. Adanın halkı ile sıkı bağları olduğu söylenen Karol I’in korunmasından çok zevk aldılar. Kralın iyi niyetine göre, Ada-Kaleh sakinleri yaptıkları ticaret için ödedikleri vergilerden muaf tutuldular. Ada-Kaleh’de yapılan sigaraların güçlü özü meşhur oldu ve adada yapılan lokum da. “Yaptıkları her şey – lokum, incir reçeli, mücevher – harikaydı ve adadaki Türkler sıradandı ve her zaman küçük miktarlarda üretiyorlardı. Biraz lokum yapmak için, içine şeker ve gül yaprakları koyduktan sonra, kazanı durmadan iki saat döndürürler.”

Zeytin, Mür, Tütün

Hayatta kalanlar, sevgili adaları suların altında kaldıktan sonra, Ada-Kaleh’in yasemin ve olgun meyve kokusu aldığını hatırlıyorlar. Her bahçede olduğu gibi, kazanda eriyen şekeri bir türk karıştırır, gül yaprakları atar ve lezzetli lokuma bitinceye kadar aroması iner.
Tüm dükkanların toplandığı ana cadde olan Ezarzia’da, Türklerin nargilelerinden çıkan dumanlar sizi güçlü tütün lezzetleri ile cezbeder. Tütün aromaları üzerine sert çay ve kumdaki kahvenin kokusunu çaldı.
Türk tüccarının sunduğu kahveye ve susama batırılmış lokum olan gezgin, yastıklarla dolmuş kısa bir koltukta oturuyordu. Sigara kutularıyla,
harika eşyalar ve ağır kumaşlarla çıkıyorlar. Ancak ancak Sultan Kaleh ve eşi Ada’nın hikayesini öğrendikten sonra. Kadının o kadar güzel olduğu, haremin diğer eşlerini bırakan padişahın tamamen büküldüğü söylenir. Tuna’nın ortasındaki adadaki Ada ile birlikte kendisini sadece güzelliği için izole etti. Talihsiz padişah bir gezi sırasında Tuna’ya battı.
“Allah ekber…” – minarede imam dua çağrısında bulunuyordu. Ezarzia sessizdir. Mür kokulu Camii, şalvarlı erkeklerle ve fereceli kadınlarla doluyordu.
Adanın eteklerinde, engebeli tuğladaki yüksek katlı kale, gemilerin dönüşünü izliyordu. Kıyıdakiler için, şafak vakti yüklenen sandallar lokumlarla ve satılık sigaralarla, adaya boş dönüyordular.

„Împreună vom reuşi – familie, şcoală, comunitate”

În data de 27 Aprilie 2019, a avut loc prima ediţie a activităţii „Împreună vom reuşi – familie, şcoală, comunitate”, acţiunea a fost organizată de UDTR, filiala Medgidia.
La eveniment au participat, etnici turci, cadre didactice, părinţi, şcolari şi preşcolari.
Scopul principal al acţiunii a fost de a stimula şi dezvolta abilităţile sociale şi atitudinea copiilor dar si informarea parintilor despre modul in care trebuie sa se implice pro-activ în colaborarea cu scoala şi comunitatea. Toţi copiii prezenţi la acţiune au participat la concursul „Copii fericiţi pentru o lume mai frumoasă”.

“Birlikte başaracağız – aile, okul, topluluk”

27 Nisan 2019’da “Birlikte başaracağız – aile, okul, topluluk” etkinlik, Medgidia şubesi Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından ilk kez düzenlendi.
Etkinliğe etnik türkler, öğretmenler, veliler, okul çocukları ve okul öncesi öğrenciler katıldı.
Etkinliğin temel amacı, çocukların sosyal becerilerini ve tutumlarını teşvik etmek ve geliştirmek, velilerinde okul ve toplumla proaktif bir şekilde nasıl katılmaları konusunda bilgilendirmekti.
Etkinliğegelen tüm çocuklar “Daha Güzel Bir Dünya İçin Mutlu Çocuklar” yarışmasına katıldılar.

Mahomed al II-lea, Cuceritorul Bizanţului

… dar şi cărturar şi poet al Orientului

Interesul sultanului nu se limita la operele de artă şi ale literaturilor apusene. Mahomed al II-lea era un suveran al Orientului musulman şi cultul a sa era, în primul rând, cea a unui om al Răsărıtuluı. El cerea să-i fie copiate cărţi arabe şi persane, făcea în aşa fel încât să-i fie dăruite astfel de cărti, le cumpăra sau le pretindea ca răscumpărare, cum este cazul albumului pretins atunci când prinţul Ak Koiunlu, Yusuf Mârza, a căzut prizonier în 1472. S-au regăsit mai mult de cincizeci de manuscrise islamice dedicate lui Mabomed, printre care numai un singur Coran; aproape toate celelalte sunt lucrări de filosofie, de drept şi de medicină. Manuscrisele realizate la Curte erau, cel mai adesea, opera unor scribi, caligrafi şi miniaturişti aduşi din Palestina, Egipt, Anatolia, dar mai ales din oraşele Iranului Occidental- Şiraz, Tabriz, Isfahan- unde domneau suverani turcmeni, şi ei principi lummaţi. Aceste influente vor îmbogăţi arta făuririi cărtilor şi a împodobirii lor cu miniaturi. cunoscută deja în Imperiul otoman şi care născuse încântătorul decor floral ce se va răspândi şi va înfrumuseţa ceramica, ţesătunle, arta legătonei şi cea a lemnului, culminând cu încântătoarele opere ale secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, în vremea lui Soliman Magnificul şi a primilor săi urmaşi.
Mahomed se arăta puternic interesat şi de teologia musulmană. El purta îndelungi discuţu cu cărturari musulmani, dar şi cu patriarhul Ghenadie şi cu alţi teeologi creştini. Îl plăcea să adune în jurul său ulema-lele cu care dezbătea chestiuni religioase, printre altele vestita dispută, inţiată de ai-Ghazzăli, pro şi contra filosofiei care, după opnia teologului din secolul al Xl-lea, trebuie să se plece în faţa gândirii mistice, opinie respinsă de ibn-Sină (Avicenna). Epoca lui Mahomed, care urma apariţiei unor noi ordine religioase musulmane, mai ales în Anatolia, şi unei bogate literaturi mistice, cunoştea o considerabilă producţie de culegeri şi lucrări religioase răspândile în întregul imperiu, până în Crimeea, Kazan şi în Asia Centrală. Protejându-i pe cei cu merite intelectuale, Mahomed sprijinea implicit această mişcare de idei şi religioasă, chiar dacă personal nu era câtuşi de putin înclinat spre mistică. Poeţii sufui care au urmat marilor nume- Yunus Emre, Mevlana- vor da un nou elan literaturii mistice turceşti. care se va desprinde treptat de influenţa arabă şi persană. Cu toate acestea, influenţa persană va rămâne încă multă vreme deosebit de puternică. Mahomed va cere să se scrie o Şahname (Cartea Regilor) otomană, în limba persană şi, până la sfârşitul secolului al XV-lea, aceasta va fi limba în care vor fi redactate operele istorice, cum ar fi vestita Hişt Behişt a istoricului kurd Idris din Bitlis.
Ca mulţi prinţi ai Orientului, Mahomed manifesta un viu interes pentru poezie. De un lirism căutat, voit lacrimogen, cu aluzii religioase sau literare, aceasta era închinată adesea efebilor pentru a le dobândi favorurile. Ea aminteşte vizibil de poezia persană dar şi de cea din epoca arabă a abbasizilor. Vocabularul, în esenţă arabo-persan, este, cel mai adesea, convenţional şi mult prea înflorit.
Sub numele de Avni (Milostivul), Mahorned a scris el însuşi gazeluri, tipice pentru genul respectiv. Iată două dintre ele.
Primul este închinat unui tânăr preot creştin din Istanbul:

„Am văzut un înger cu chip însorit, lună a Universului.
Negrele chiparoase ale părului său cârlionţat sunt suspinul îndrăgostiţilor,

Este ca luna strălucitoare înveşmântată în negru, acest graţios chiparos.
Prin frumuseţe, este cu adevărat regele ţării francilor.

Cine nu-şi anină inima de cingătoarea lui mănăstirească
Nu este bărbat de credinţă, ci cel mai rătăcit dintre îndrăgostiţi.

Celor ucişi de privirea sa furişată buzele lui le redau viaţa,
Deşi acest dătător de suflet merge pe drumul Mântuitorului.

O, Avni! nu te îndoi că ţi se va supune acest om încântător!
Tu eşti regele Stanbulului, el regele Galatei!”

Iată un alt poem a lui Mahomed având aceeaşi temă a dragostei pentru un efeb:

„Trandafirii obrajilor tăi mi-au prefăcut glasul în privighetoare.
Şuviţele frunţii tale m-au ameţit de dorinţă.

Dacă fructul iubirii este pentru îndrăgostiţi numai îngrijorare şi tristeţe,
Mulţumesc Domnului, numeroase au fost pentru noi fructele iubirii tale.

Zefirul este neputincios să-ţi desfacă şuviţele de păr.
Nu, nu este la îndemâna oricui să învingă greutăţile!

Oare ce s-a petrecut între noi ca nectarul buzelor iubite,
Această otravă a tristeţii, să fie pentru mine ca halvaua de dulce, iar pentru duşman, otrava ucigaşilor?

Câţi bărbaţi luminaţi şi-au pierdut minţile pentru dragostea ta!
Câţi bărbaţi înţelepţi au înnebunit de dorinţă pentru tine!

La ce bun să mi se spună: „Săgetile genelor lui ucid”?
Sunt oameni de treabă neînvăţaţi, care clevetesc astfel.

O, Avui! Dacă ai fi mers într-o zi în pelerinaj la templul magilor [=tavernă)
Ai fi văzut flăcările vinului aprinzând făcliile însoţirii!”

Fırında etli patlıcan kebabı

Malzemeler

Üzeri için

Etli Harç İçin

Hazırlanışı

  1. Alaca soyduğunuz patlıcanları doğrayıp 1 saat tuzlu suda bekletin. Süzüp hafif pembeleşinceye kadar kızartıp, havlu peçete serdiğiniz bir kaba alarak fazla yağını alın.
  2. Bir tencerede kuşbaşı eti kavurun. Suyunu salınca soğanı ve sarımsağı ekleyip kavurun. İnce doğranmış sivri biberleri ekleyip birkaç dakika kavurduktan sonra kabuklarını soyulup küp küp doğranmış domatesi de ekleyin. Tuzunu ve karabiberini de ilave edip pişirin.
  3. Fırın kabına kızaran patlıcanların yarısını döşeyin. Üzerine etli harcı yayın. Etlerin üzerine kalan patlıcanları döşeyin.
  4. Kabuğu soyulup doğranmış domatesleri ve biberleri doğrayın, en üste serpin.
  5. Bir kasede salçayı kaynar su ekleyip karıştırarak çözdürün. Tuzunu ilave edin ve yemeğin üzerine gezdirin. Salçalı suyun üstteki patlıcanlarla aynı hizada olması gerektiğinden ihtiyaç varsa sıcak su ekleyin.
  6. Önceden ısıtılmış fırında 200 derecede mümkünse alttan ısıtmalı olarak pişirin.

internet

Kebab de vinete cu carne la cuptor

Ingrediente:

Pentru ornat:

Pentru compoziţia carne:

Mod de preparare:

  1. Se curăţă vinetele în stil pijama şi se lasă pentru o oră în apă cu sare. Se scurg bine şi se prăjesc şi se tamponează cu un servet de hârtie pentru a elimina surplusul de ulei.
  2. Într-o oală se călesc bucăţile de carne, după care se adaugă ceapa şi usturoiul tăiate mărunt. Ardeii şi roşiile spălate, curăţate şi tăie cubuleţe se pun la călit peste carne. Se condimentează şi se lasă la sotat.
  3. Într-o tavă de cuptor se pune jumătate din cantitatea de vinete peste care se toarnă compoziţia de carne care va fi acoperită de vinetele rămase.
  4. Pentru ornare se curăţă şi se taie mărunt roşiile şi ardeii şie se pun peste vinete.
  5. Într-un castronaş se pun cele două linguri de pastă de tomate, sare şi se desfac cu apă fierbinte. Acest sos se toarnă peste mancarea din tavă.
  6. Introducem tava în cuptorul preîncălzit la 200 de grade

Gavurdağı salatası

Malzemeler:

Hazırlanışı

Domatesleri minik küpler şeklinde doğrayın, soğanı ince halkalar halinde kesin. Diğer malzemeyi de ince ince kıyın. Tuz ve sumak atarak karıştırın. En son üzerine dilediğiniz kadar zeytinyağı ve nar ekşisi ekleyerek servis yapın.

internet

Salată gavurdagi

Ingrediente:

Mod de preparare:

  1. Se toacă roşile în cubuleţe mici iar ceapă în solzişori.
  2. Se toacă mărunt toate ingredientele.
  3. Într-un castron de salată se amestecă toate ingredientele şi se condimentează după gust.

Rumpelstiltskin

Bir zamanlar karanlık bir ormanın kıyısında küçük bir krallık varmış. Ormanda yaşayan kötü bir varlıkla ilgili hikayeler anlatılırmış. Yinede insanlar bu krallıkta genç kralın bilgece yönetimi altında mutlu yaşarmış. Burada kızıyla yaşayan yoksul bir değirmenci varmış. Kızı çok güzel ve çekiciymiş. Değirmenci ise biraz gevezeymiş, her şeyi abartarak anlatma alışkanlığına sahipmiş. Değirmenci birçok kişiyi birçok kez kandırmış. Bu yüzden onu krala şikayet etmişler. Kral ona bir ders vermeye karar vermiş ve değirmenciyi davet etmiş.
– Yüce majesteleri, sizinle tanışma fırsatı için teşekkür ederim. Hakkımda bir şey bilmediğiniz için size kendimden ve kızımdan bahsetmek isterim.
– Lütfen, bahset hadi.
– Benim kızım inanın dünyanın en güzel kızıdır. Ama dahası samanı eğirip altına dönüştürür.
– Beni çok mutlu eden bir yetenek bu. Kızın söylediğin kadar zekiyse onu sarayıma getir. Bunu kanıtlamasını isterim.
– Aaaa evet, evet tabii majesteleri.
Değirmenci eve gitmiş ve kızına olanları anlatmış.
– Sana hep söylüyorum baba, kimseye yalan söyleme. Bak yalanın ayağına dolaştı.
Babasının nutku tutulmuş, kendinden utanmış. Kendilerini bekleyen felaketle yüzleşmek için ikisi kaleye doğru yola çıkmış.
– Ohh, hoş geldin değirmenci, hoş geldiniz güzel bayan. Babanızın anlattığı kadar güzelmişsiniz. Umarım samandan altın eğirebilirsiniz. Vakit kaybetmeyelim. Benimle gelin.
Kral kızı samanla dolu odaya bizzat götürmüş. Ona bir çıkrık ve çark vermiş.
– Hadi, işe koyulun bakalım. Eğer sabaha kadar bu samanları eğirip altına çeviremezsen babanda sende ölürsünüz. Nöbet tutun. Kız sakın bir yere kaçmasın.
Değirmencinin zavallı kızı ne yapacağını bilememiş. Canı o kadar sıkılmış ki ağlamaya başlamış. Aniden parlak bir ışık belirmiş ve korkunç görünen bir cüce ortaya çıkmış.
– İyi akşamlar, değirmencinin kızı. Neden ağlıyorsun?
– Samanı eğirip altın yapmalıyım ama nasıl yapılacağını bilmiyorum.
– Hmmm…. Senin için ben yaparsam ne verirsin?
– Sana kolyemi verebilirim.
Cüce kolyeyi almış. Çarkın karşısına oturmuş ve işe koyulmuş. Wırrr… wırrr… wırrr… üç seferde makara dolmuş. Biraz daha saman almış wırrr.. wırr… wırrr.. üç seferde makara dolmuş. Sabaha kadar buna devam etmiş. Tüm samanları eğirmiş, tüm makaraları altınla doldurmuş.
– Teşekkür ederim küçük adam. Kimsin öğrenebilir miyim, adın nedir?
Cüce gülmüş ve biranda ortadan kaybolmuş. Güneş doğunca kral gelmiş, altını görünce şaşkınlıktan dili tutulmuş.
– Oh, aman tanrım. Palavracı babanın bana yalan söylediğini sanmıştım. Şimdi git ve biraz dinlen. Akşam görüşeceğiz.
Değirmencinin kızı kralın onu ödüllendireceğini ve evine dönmesine izin vereceğini düşünmüş. Ama akşam olunca açgözlü kral onu saman dolu başka bir odaya götürmüş. Burası önceki odadan çok daha büyükmüş.
– Canına ve babanın canına değer veriyorsan bu gece bunları altına dönüştürmelisin.
Kız ne yapacağını bilememiş, yine ağlamaya başlamış. Çok geçmeden cüce yine odada ortaya çıkmış.
– Ağlamayı kes kızım. Eğer bu samanı altına dönüştürürsem bana ne vereceksin?
Kız biraz düşündü, sonra parmağındaki altın yüzük aklına geldi. Ona verebileceği son değerli eşyaydı.
– Parmağımdaki yüzüğü verebilirim.
Cüce hemen yüzüğü alıp çıkrık makinesinde hararetle çalışmaya başlamış. Sabah olduğunda, tüm saman sapsarı altına dönüşmüş.
– Çok teşekkür ederim küçük adam. Kim olduğunu öğrenebilir miyim, lütfen?
Cüce güldü ve ortadan kayboldu. Kral geldiğinde gördüğü manzara onu her şeyden çok sevindirdi.
– Ah tanrım. Bu krallık için bir nimetsin. Yeteneğine artık diyecek lafım yok. Lütfen git ve biraz uyu. Akşama seninle görüşeceğim.
Güneş batarken kral yine kıza geldi ve onu saman dolu daha da büyük bir odaya götürdü.
– Bunları da bir gecede eğirmen gerekiyor. Eğer bunu da başarırsan eşim olacaksın güzel bayan. Dünyada senden iyisini bulabileceğimi sanmıyorum.
Kız odada yalnız kalır kalmaz cüce üçüncü kez ortaya çıktı.
– Eğer bunları da eğirirsem bu sefer bana ne vereceksin?
– Verebileceğim hiçbir şey kalmadı.
– Tamam, tamam ağlama. O zaman kraliçe olunca doğacak ilk çocuğunu bana vereceğine söz vereceksin.
Kızın kabul etmek dışında bir seçeneği yoktu.
– Verdiğin sözü unutmayacağına dair bana söz ver.
– Evet, söz veriyorum.
Cüce önceki gecelerden çok daha hızlı şekilde çalışmış ve tüm samanı altına dönüştürmüş. İşini bitirdikten hemen sonra yine gülerek ortadan kaybolmuş. Sabah olduğunda kral gelmiş ve işin istediği gibi tamamlandığını görmüş.
– Ohh vay canına. Kendini fazlasıyla kanıtladın. Seninle yarın evlenmek istiyorum.
Değirmencinin güzel kızı kraliçe oldu. Bir yıl sonrada dünyaya bir çocuk getirdi. Ama cüceye verdiği sözü unutmuştu. Bir gün odasındayken birdenbire cüce belirdi.
– Verdiğin sözü unuttun mu kraliçem?
– Hayır, hala hatırlıyorum ama bebeğimi çok ama çok seviyorum. Senden bir ricam olabilir mi? artık kraliçeyim, bebeğim dışında benden her şeyi isteyebilirsin. Her ne istersen sana verebilirim.
– Hayır, bir canlıyı doğrusu dünyadaki tüm hazinelere tercih ederim.
– Ohh küçük adam, sana yalvarıyorum. Lütfen bebeğimi bana bırak, lütfen.
Cüce ona acımış, ondan adını tahmin etmesini istemiş ama birde koşul koymuş.
– Sana üç gün vereceğim. Eğer üç gün içinde adımı bilemezsen bebeğini bana vermen gerekiyor.
– Teşekkür ederim küçük adam, saygın adını bulacağım, bulacağım.
– Peki, o zaman. Yarın yine geleceğim.
Kraliçe bütün geceyi hayatı boyunca duyduğu isimleri düşünerek geçirmiş. Ertesi gün ülkedeki tüm isimleri araştırması için bir elçi göndermiş. Cüce geri gelmiş.
– Adımı bulabildiniz mi?
– Evet, senin adın Caspar mı?
– Adım o değil.
– Peki, adın Melchior mu?
– Adım oda değil.
– Balthazar mı?
– Hayır….
Kraliçe bildiği bütün isimleri sıraladı, elçinin ona verdiği listedeki isimleri de saydı ama cüce her tahmininden sonra güldü ve hayır dedi.
– Bugünlük bu kadar yeter. Yarın yine geleceğim. Hazırlıklı olun.
İkinci gün kraliçe komşu krallıklara elçi gönderip ondan en sıra dışı, en benzersiz isimleri araştırmasını istedi. Cüce akşam geri geldi. Kraliçe listesini hazırlamıştı.
– Belki adın Abuzer’dir.
– Adım o değil.
– Murtaza mı?
– Hayır değil.
– Timuçin?
– Hayır.
Kraliçe listesindeki tüm isimleri saydı ama her isimden sonra cüce hayır dedi.
–Yarın son gününüz kraliçem. Bebeğinizi kurtarabileceğinizi sanmıyorum.
Kraliçe endişelendi ama üçüncü günde elçisinden garip bir şey duydu.
– Yeni tek bir isim dahi bulamadım efendim ancak ormandan geçerken tam yüksek bir tepeye vardığımda küçük bir ev olduğunu gördüm. Evin önünde ateş yanıyordu. Ateşin etrafında dans eden komik bir cüce vardı. Sürekli sıçrıyor ve şarkı söylüyordu.
– Bugün ekmek yaparııım, yarın yemeeeek… ertesi gün kraliçenin çocuğu geleceeeekkk… nasılda mutluyuum, kimse bilmiyor adımın Rumpelstiltskin olduğunuuu….
– İşte bu. Ne kadar rahatladığımı hiç bilemezsin.
Kraliçe hemen kolyesini çıkardı ve ödül olarak elçiye hediye etti. Bir süre sonra, cüce ortaya çıktı.
– Kraliçem, benim adım nedir?
– Acaba adın Jack mi?
– Hayır…
– Peki, adın Harry mi? O zaman belki de adın Rumpelstiltskin?
– Sana şeytan söylemiştir, şeytan söylemiş olmalı…
Öfke içinde sağ ayağını büyük bir hışımla yere vurdu ve ayağı dizine kadar yerin içine girdi. Sonra iki eliyle sol bacağını kavradı, öyle haşince tuttu ki bacağı ayrıldı ve Rumpelstiltskin orada öldü.
Kraliçeyse çocuğu ve kralla mutlu bir yaşam sürdürdü…

anonim