Toate articolele publicate în ediţia nr. 275 a revistei Hakses

Septembrie 2018

Ministrul turc de externe în vizită în România

Ministrul de externe al Republicii Turcia, Mevlüt Çavusoğlu, a participat alături de omologul său român, Teodor Meleşcanu şi de cel polonez, Jacek Czaputowicz, la reuniunea trilaterală pe teme de securitate, desfăşurată la Bucureşti, în data de 11 septembrie. Ministrul Mevlüt Çavusoğlu a fost însoţit de: Kerem Alp, ministru plenipotenţiar, director general adjunct pentru Europa de est şi Balcani, Füsun Aramaz, ministru plenipotenţiar, director general adjunct pentru Europa Centrală şi de Nord şi Statele Baltice şi Osman Koray Ertaş, ambasadorul Republicii Turcia în România. În cursul dimineţii, cei trei miniştri de externe au avut o întrevedere cu Preşedintele României, Klaus Iohannis. Discuţiile au vizat principalele modalităţi de cooperare în acest format, lansat la iniţiativa României în anul 2012, pentru avansarea agendei de securitate regională şi internaţională, pornind de la principalele concluzii ale Summitului NATO de la Bruxelles, din iulie 2018. Preşedintele României a evocat rolul esenţial al Alianţei în gestionarea provocărilor actuale şi a evidenţiat importanţa contribuţiei comune a celor trei state, care sunt cele mai mari state aliate pe Flancul Estic al NATO, la îndeplinirea obiectivelor Alianţei Nord–Atlantice. Klaus Iohannis a salutat progresele înregistrate în consolidarea posturii de descurajare şi apărare, inclusiv în ceea ce priveşte întărirea securităţii Flancului Estic şi a regiunii Mării Negre şi a reconfirmat angajamentul ţării noastre pentru continuarea eforturilor de combatere a terorismului, inclusiv printr-o cooperare mai strânsă între NATO şi Uniunea Europeană, subliniind, totodată, importanţa pe care o au evoluţiile cu privire la Siria, atât din punct de vedere al securităţii cât şi al efectelor migraţiei.
Cei doi oaspeţi, au subliniat în cadrul întâlnirii cu Preşedintele României, importanţa formatului trilateral, au arătat că România este un aliat şi un partener de încredere, cu care împărtăşesc evaluări de securitate similare şi au exprimat deplină susţinere pentru obiectivele viitoare. Ministrul de externe turc, Mevlüt Çavusoğlu, a evidenţiat aprecierea pentru acest format trilateral de dialog şi consultare care şi-a dovedit utilitatea în timp, contribuind la o înţelegere mai bună a ameninţărilor la adresa securităţii regionale, în special cele ce privesc terorismul. De asemenea, oficialul turc a subliniat dorinţa Turciei pentru menţinerea unei relaţii transatlantice solide, respectiv pentru o relaţie UE-NATO de succes.
În cadrul întrevederii dintre miniştrii Teodor Meleşcanu şi Mevlüt Çavusoğlu s-a evidenţiat nivelul foarte bun al relaţiilor bilaterale româno-turce, de la a căror stabilire se aniversează, în 2018, 140 de ani. Ministrul român de externe a salutat nivelul cooperării economice şi comerciale, schimburile comerciale depăşind, în 2017, pentru prima oară, pragul de 5 miliarde de euro. Totodată, a fost exprimată speranţa că acest ritm de creştere se va menţine şi în perioada imediat următoare, sectorul comercial fiind unul dintre pilonii parteneriatului strategic dintre România şi Turcia. De asemena, cei doi oficiali au salutat rolul important al diplomaţiei parlamentare în ansamblul relaţiei bilaterale. Potrivit unui comunicat de presă transmis de Ministerul Afacerilor Externe, cele două părţi au avut un schimb de vederi cu privire la teme de interes regional, cu accent pe cooperarea la Marea Neagră, unde Turcia reprezintă un partener strategic în cadrul NATO, dar şi prin prisma cooperării regionale şi a obiectivului României de a promova creşterea durabilă, cercetarea şi inovarea în regiunea Mării Negre pe durata Preşedinţiei române a Consiliului UE. În ceea ce priveşte relaţia UE-Turcia, şeful diplomaţiei române a pledat pentru continuarea dialogului şi cooperării pe teme de interes comun precum: gestionarea migraţiei, combaterea terorismului, energie şi a exprimat sprijinul pentru aspiraţiile europene ale acestui stat, al cărui parcurs european a fost apreciat ca fiind atât în beneficiul Turciei cât şi al Uniunii Europene.
Ministrul de externe al Republicii Turcia a fost primit şi de preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. Cei doi au abordat subiecte ce vizează Parteneriatul strategic şi securitatea în zona Mării Negre. Cei doi oficiali au trecut în agendă principalele evoluţii din regiune, convenind că este necesară o cooperare mai strânsă sub acest aspect, atât în plan bilateral, cât şi în interiorul NATO. Întâlnirea dintre cei doi oficiali a reprezentat o oportunitate de a realiza un schimb de idei şi viziuni şi pe alte teme de interes reciproc cum ar fi schimburile comerciale al căror nivel ridicat a fosr apreciat ca un indicator al caracterului puternic al cooperării bilaterale. La discuţii a luat parte şi deputatul Iusein Ibram.
Reuniunea celor trei miniştri de externe, român, turc şi polonez, la Bucureşti a avut ca scop schimbul de opinii pe teme aflate pe agenda de securitate euro-atlantică şi discuţii privind contribuţia noastră la eforturile de combatere a provocărilor şi ameninţărilor din mediul de securitate.

Dışişleri Bakanı Çavuşoğlu Romanya’da

Dışişleri Bakanı Mevlüt Çavuşoğlu, Romanya Cumhurbaşkanı Klaus Werner Iohannis tarafından kabul edildi.
Çavuşoğlu, Türkiye–Romanya–Polonya Dışişleri Bakanları Toplantısı’na katılmak için bulunduğu Romanya’da çeşitli temaslarda bulundu.
Türkiye–Romanya–Polonya Üçlü Dışişleri Bakanları Toplantısının ilki 9 Haziran 2016’da Varşova’da, ikincisi 25 Ağustos 2016’da Ankara’da, üçüncüsü ise NATO Genel Sekreteri Jens Stoltenberg’in de katılımıyla 25 Ağustos 2017’de Varşova’da yapılmıştı.
Romanya’daki görüşmelerine Parlamento Sarayı’nda başlayan Çavuşoğlu, Romanya Temsilciler Meclisi Başkanı Liviu Dragnea ile bir araya geldi.
Çavuşoğlu, daha sonra Romanya Dışişleri Bakanı Teodor Melescanu ve Polonya Dışişleri Bakanı Jacek Czaputowicz ile Romanya Cumhurbaşkanı Klaus Werner Iohannis tarafından Cotroceni Sarayı’nda kabul edildi.
Görüşmelerde ikili ilişkilerin yanı sıra Türkiye-Romanya-Polonya Dışişleri Bakanları arasında siyasi ve askeri konulara ilişkin düzenlenecek dördüncü toplantının konu başlıkları ele alındı.
Bükreş’te düzenlenmiş olan Türkiye-Romanya-Polonya Dışişleri Bakanları Toplantısı’nda, temmuz ayında düzenlenen NATO Brüksel Zirvesi kararlarının değerlendirilmesi ve Avrupa-Atlantik coğrafyasındaki güncel güvenlik sınamaları hakkında görüş alışverişinde bulunulması tartışıldı.

Volumul „Istorie şi identitate la turcii din Dobrogea” lansat la Constanţa

Departamentul pentru Relaţii Interetnice în parteneriat cu Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale au lansat la Constanţa, volumele „Istorie şi identitate la turcii din Dobrogea” coordonatori, Adriana Cupcea şi Kozak Gyula şi „Un destin la Marea Neagră, Tătarii din Dobrogea”, autori Adriana Cupcea şi Metin Omer. Evenimentul a fost găzduit de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa şi l-a avut drept moderator al discuţiilor pe directorul instituţiei, Sorin Marcel Colesniuc. Au vorbit despre importanţa cele două noi apariţii editoriale, secretarul de stat al DRI, Enikö Katalin Lacziko, coordonatorii volumele, Adriana Cupcea şi Metin Omer, lector universitar dr. Silvana Rachieru de la Centrul de Studii Turce, Facultatea de Istorie- Universitatea din Bucureşti şi profesor universitar dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanţa.
În deschiderea evenimentului, secretarul de stat al DRI, Enikö Katalin Lacziko, s-a referit la atribuţiile instituţiei pe care o conduce subliniind misiunea importantă pe care o are de a pune în aplicare politici pentru păstrarea, afirmarea şi dezvoltarea identităţii etnice a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. „Noi considerăm că avem o responsabilitate imensă să reprezentăm 20 de minorităţi naţionale în aceeaşi măsură, fără să facem diferenţă între unele şi altele. Totodată, avem responsabilitatea imensă de a le cunoaşte atât specificităţile cât şi dezideratele”, a afirmat reprezentanta DRI. Secretarul de stat, Enikö Lacziko, a mai subliniat faptul că autorităţile publice au datoria de a nu restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor români. „ În ceea ce priveşte, drepturile şi libertăţile fundamentale ale minorităţilor naţionale, păstrarea şi promovarea identităţii religioase, a celei lingvistice, cred că responsabilitatea vă revine şi dumneavoastră, fie că reprezentaţi mediul academic în calitate de profesori şi cercetători, fie că sunteţi lideri politici sau reprezentanţi ai mass media sau aparţineţi altor categorii. Sper să auzim în continuare că există profesori care să îi înveţe pe elevi limba turcă şi învăţători care să le predea copiilor limba tătară”, a afirmat reprezentanta Departamentului pentru Relaţii Interetnice.
Volumul „Istorie şi identitate la turcii din Dobrogea” reprezintă aşa cum afirmă coordonatorii săi, Adriana Cupcea şi Kozak Gyula o primă analiză structurală a comunităţii turce din Dobrogea, din mai multe perspective, în mai multe ipostaze. Primele trei studii ale volumului au fost elaborate de Mustafa Ali Mehmet, istoric al comunităţii turce, care oferă o istorie povestită şi în parte trăită despre felul în care au evoluat turcii din regiunea Dobrogei, începând cu secolul al XIII-lea când au venit primii dintre ei din podişul Anatoliei. Studiile următoare semnate de Miktat Gârlan, Neriman Hasan, Sânziana Preda, Melinda Dincă, Laurenţiu D. Tănase şi Adriana Cupcea aprofundează situaţia actuală a comunităţii din diferite perspective a structurilor instituţionale, a limbii materne turce, a religiei islamice şi a politicilor statului turc.
Potrivit directorului Centrului de Studii Turce din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, Silvana Rachieru, prezentă la lansare, volumul „Istorie şi identitate la turcii din Dobrogea” prin abordarea din diversele perspective ale constructivului identitar-etnic, religios, civic, lingvistic, social dar şi istoric şi naţional, „oferă o perspectivă la zi asupra unei comunităţi dinamice, aflate în plină perioadă de modificări simbolice. În contextul general de interes faţă de islam, lucrarea aduce un plus de informaţie referitor la manifestări ale acestei culturi în România.” Considerând comunitatea turcă de astăzi drept cea mai importantă moştenire otomană, Silvana Rachieru a afirmat:” această idee de moştenire otomană o vedem în volum din mai multe perspective. Totdeauna am considerat că atât comunitatea turcă cât şi cea tătară sunt cea mai importantă moştenire pe care am primit-o de la Imperiul Otoman şi trebuie să îi acordăm cât mai multă atenţie.”
În discursul său, Adriana Cupcea, unul dintre coordonatorii volumelor a declarat că a preferat să utilizeze studii ale unor cercetători din cadrul celor două comunităţi, turcă şi tătară pentru a veni cu o perspectivă din interior. „Intenţia noastră a fost de a oferi o analiză cât mai structurată a celor două comunităţi, atât asupra trecutului cât şi a prezentului şi prin urmare am abordat subiecte diferite, studii de istorie, de identitate etnică, religioasă am abordat instituţiile sociale care definesc spaţiul simbolic şi psiho-social al celor două minorităţi şi în acest fel am încercat să completăm literatura care există”, a afirmat Adriana Cupcea.
În discursul său dr. Metin Omer s-a referit la volumul „Un destin la Marea Neagră, Tătarii din Dobrogea”, despre care a afirmat că „este o carte ce reuneşte o serie de studii care prezintă câteva din aspectele esenţiale ale comunităţii tătare din România. Tematica lor este diversă, fiecare studiu bazându-se pe o cercetare aprofundată, făcând apel la surse şi metodologii diferite. Această diversitate este dată şi de specializările pe care le au autorii studiilor: istorici, teologi şi sociologi, acesta fiind de altfel, criteriul de selecţie al autorilor.” Dr. Metin Omer a mai precizat că „volumul este unul original prin interpretările pe care le au autorii, prin documentele pe care le pune în circulaţie, multe dintre acestea fiind inedite şi prin analiza ştiinţifică pe care o au autorii în studiile lor. Principalele două elemente care fac atractiv volumul sunt perspectivele de analiză şi sursele folosite.”
Discuţiile despre cele două volume au continuat în cadrul unei mese rotunde avându-l ca moderator pe decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, conferenţiar universitar dr. Emanuel Plopeanu. Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată la eveniment de secretarul general, prof. Ervin Ibraim şi de preşedinta comisiei de cultură, Serin Türkoğlu.

Tradiţiile turceşti promovate de Centrul Cultural „Yunus Emre” Constanţa

Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa a marcat una dintre cele mai iubite sărbători turceşti, „aşura”, în data de 28 septembrie, într-un centru comercial din Constanţa. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa ambasadorului Osman Koray Ertaş şi a consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Sulhi Turan. Reprezentanţii Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa şi cei ai Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci Dobrogea TIAD au împărţit constănţenilor „aşure”, desert numit şi budinca lui Noe. Aşure este un desert tradiţional preparat din minim 9 ingrediente din care nu lipsesc: grâul, năutul, caisele uscate, migdalele, nuca, smochinele, alunele, apa de trandafiri şi stafidele. Pregătirea acestui desert şi împărţirea lui constituie o tradiţie veche a musulmanilor. Sărbătoarea se marchează anual începând cu a zecea zi a lunii muharrem din anul islamic.
Din punct de vedere religios, în această zi, musulmanii îl comemorează pe nepotul profetului Muhammed, Huseyn care a fost martirizat în anul 680.
La evenimentul organizat de Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” şi TIAD Dobrogea a luat parte şi subprefectul judeţului Constanţa, Levent Accoium.

Femeia Turcă din Balcani

Uniunea Democrată Turcă din România, prin intermediul comisiei femei a organizat cea de a IX–a ediţie a simpozionului internaţional „Femeia Turcă din Balcani” care s-a desfăşurat la Constanţa în perioada 2 – 5 septembrie. Lucrările simpozionului au debutat luni, 3 septembrie în Sala de Conferinţe a hotelului Ten din Constanţa şi au reunit peste 50 de participante din mediul academic din ţări precum: Turcia, Grecia, Azerbaidjan, Bulgaria şi România.
Dezbaterile din cadrul simpozionului s-au axat în principal pe teme precum: „Femeia turcă de alungul istoriei”, „Organizaţii ale femeilor turce din Balcani”, „Probleme cu care se confruntă femeile din Balcani în viaţa social㔺i „Rolul femeii turce în cultură şi dialog intercultural”. În cadrul simpozionului a avut loc şi vernisajul expoziţiei de fotografii „Femeile în viitor”, autor Yasin Yılmaz” din Republica Turcia.
Preşedintele comisiei de femei a UDTR, Melek Amet, a declarat: „Simpozionul Internaţional „Femeia Turcă din Balcani”, ajuns la cea de a a IX-a ediţie, este un proiect amplu, cel mai important eveniment organizat de comisia de femei a UDTR în acest an. Temele abordate de participante vizează atât problemele cu care se confruntă organizaţiile de femei de etnie turcă din Balcani cât şi modalităţile de implicare şi rolul acestora în viaţa socială a comunităţii dar şi în dialogul intercultural. Sperăm ca şi această ediţie a simpozionului va întari şi dezvolta relaţţile de cooperare şi comunicarea cu reprezentante ale organizaţiilor de femei din Balcani şi va da naştere la noi idei de proiecte ce vor fi realizate în parteneriat cu acestea.”
La simpozion au participat preşedintele UDTR ing. Osman Fedbi, secretarul general prof. Ervin Ibraim, consulul general interimar al Republicii Turcia la Constanţa Hasan Akdoğan şi subsecretar de stat Amet Aledin. Simpozionul s-a desfăşurat în prezenţa secretarului de stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Enikö Lacziko.

Balkanlar'da Türk Kadını

Romanya Demokrat Türk Birliği Kadınlar Komisyonu her iki yıl olarak düzenlediği sempozyum ve bilimsel organizasyonlara bu yıl da devam etti. Bu münasebetle 02 -05 Eylül tarihleri arasında 9. Türk Kadınları Sempozyumu düzenledi.
Tarih öncesi dönemlerden günümüze kadar çok farklı medeniyetlerin bir arada yaşamakta görmekteyiz. Aile hayatından başlayarak, iş hayatına kadar birçok öğede kadın izine, katkısına ve emeğine rastlanmaktadır. Sempozyumun konuları kadının her alanda yapılan araştırmaların ve gelilmelerin paylaşması, sosyal, din, eğitim ve kültürel mirasın korunmasında kadına düşen roller tartışıldı. Sempozyum konuları ise Tarih içinde Türk Kadını,
Balkan ve Rumeli Türk Kadın dernekleri (geçmişten bugüne), Balkan Türk kadınlarının sorunları ve çözüm yolları, Küreseleşme dünya düzeyinde kültür ve din diyaloğu çerçevesinde Türk kadının rölü, Adalet ve Medeniyet İnşasında Kadın ve Annelik.
Sempozyumun açılışı 3 Eylül tarihinde gerçekleşti ve Romanya Türk Birliği Kadın Komisyonun başkanı Melec Amet konuşmasından sonra sıra yurtdışından katılan misafirlere ve davetlilere geldi.

„Rodul Pământului – Zilele Recoltei” la Cumpăna

În perioada 29-30 septembrie în comuna Cumpăna, pe stadionul „Victoria” a avut loc Festivalul „Rodul Pământului – Zilele Recoltei la Cumpăna”. Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de căre primarul ec. Mariana Gaju alături de viceprimarul Neagu Florin. Festivalul a debutat de la intrarea în localitate cu tineri îmbrăcaţi în frumosul port popular, alături de sportivii diferitelor secţii ale Clubului Sportiv „Victoria” Cumpăna şi olimpicii Liceului Tehnologic „Nicolae Dumitrescu”, de Asociaţia „Tomis”, împreună cu oficialităţile prezente, acompaniaţi de Fanfara RAJA, au defilat spre Stadionul „Victoria” Cumpăna. La deschidere şi la paradă au fost prezente şi numeroase delegaţii şi oficialităţi, printre care amintim: Dumitru Daniel Botănoiu – Secretar de Stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ştefan-Emilian Gamureac – Director Direcţia Patrimoniu Cultural – Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Liana Vladu –consilier la Ministerul pentru Implementarea Parteneriatelor Strategice ale României, Emil Drăghici – preşedinte Asociaţia Comunelor din România, prefectul judeţului Constanţa – Dumitru Jeacă, preşedintele CJC – Marius-Horia Ţuţuianu, Toma Mareş – preşedintele Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative, Ion Dănuţ Jugănaru – director general Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Elena-Mihaela Şonel – director adjunct Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Constanţa, Anghel Panait – director general Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa.
Pe stadion s-a asistat la semnarea acordului de înfrăţire dintre comuna Cumpăna şi Municipiul Edremit-Turcia. Acordul a fost semnat de Mehmet Ertaş, viceprimar şi preşedinte al Camerei Agricole Edremit şi primarul comunei Cumpăna, Mariana Gâju. Delegaţia din Republica Turcia a fost formată din: Ali Yilmaz Diker, membru al Consiliului Municipal Edremit şi preşedinte al Comisiei pentru agricultură, Yurt Yıldırım, inginer MSC în Agricultură şi delegat al Agriculturii pentru Camera de Comerţ din Edremit. Reprezentanţii legali prezenţi ai celor două localităţi sunt încrezători că prin semnarea acestui document, vor fi duse mai departe proiectele realizate încă din anul 2007 cu Municipalitatea Akcay, în baza acordului de înfrăţire încheiat la 1 august 2007. La eveniment au mai participat preşedintele UDTR, Osman Fedbi, secretar general al UDTR, Ibraim Ervin, viceconsulul Republicii Turcia la Constanţa, Hasan Akdogan şi mulţi alţi invitaţi.
În cadrul evenimentului au avut loc ateliere de gastronomie aplicată şi prezentarea de reţete inedite. Pe stadion au fost expuse standuri cu produse tradiţionale, standuri cu expoziţie de animale şi păsări. Pe scenă au urcat trupe şi ansambluri din tot judeţul şi din ţară care au întreţinut atmosfera prin muzică şi dans. Ansamblul „Kardelen” a fost prezent la eveniment şi a încântat publicul cu dansuri tradiţionale turceşti. Nelipsit a fost şi standul gospodinelor turcoaice care au încântat vizitatorii cu renumitul şuberek şi nelipsitele baklavale. În cele două zile de desfăşurare, autorităţile locale au pregătit multe surprize plăcute participanţilor. Pe scena amplasată pe stadionul „Victoria” au evoluat ansambluri folclorice din toate zonele ţării, şcoli de dans şi numeroşi artişti renumiţi. Festivalul toamnei s-a încheiat cu un impresionant foc de artificii.

Consfătuirea cadrelor didactice de limba turcă şi religie islamică

Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR) a organizat, în perioada 20–23 septembrie 2018, la Murighiol, judetul Tulcea, Consfătuirea naţională a cadrelor didactice din învăţământul destinat minorităţii turce.
Manifestarea a fost organizată de Comisia de învăţământ a UDTR coordonată de Vildan Bormambet, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic Constanţa.
La consfătuire au participat atât profesori care predau limba turcă, cât şi religie islamică în şcolile din judeţul Constanţa şi Tulcea. Discuţiile s-au axat, în principal, pe situaţia învăţământului destinat minorităţii turce, dar şi pe situatia manualelor (clasele I–IV sunt deja la editare), cat si necesitatea editării de noi manuale (V–VIII) şi auxiliare pentru studiul limbii materne.
Cadrele didactice au mai discutat despre viitoarele proiecte derulate în parteneriat cu şcoli din Republica Turcia şi despre înfrăţirea Caselor Cadrelor Didactice din ţara noastră cu cele din ţara vecină.
În cadrul aceleiaşi manifestări, cadrele didactice au urmat şi cursul de „Educatie pentru o cetăţenie democratică” a sustinut metodist, prof. Sorina Plopeanu de la Casa Corpului Didactic din Constanta.
S-a lucrat pe comisii la modificarea celor 4 Regulamente specifice olimpiadelor şi concursurilor naţionale în limba maternă turcă, conform noii Metodologii-cadru de organizare şi desfăşurare a competiţiilor scolare şi a Regulamentului de organizare a activitatilor cuprinse în calendarul activitatilor educative, şcolare şi extraşcolare OM 4203/30.07.2018, şi anume: Olimpiada naţională de limba şi literatura materna turcă, Olimpiada de religie cultul musulman- limba turcă, Concursul naţional de istoria şi tradiţiile turcilor din Romania şi Concursul naţional de interpretare şi recitare în limba turcă – Güzel Dilim Anadilim/Frumoasa mea limbă maternă, cât şi la proiectele de manuale de limba şi literatura maternă turcă.
La consfătuire au participat: domnul Osman Fedbi – preşedinte UDTR, domnul Ibram Iusein – deputat UDTR, doamna prof. Anefi Icbal – inspector şcolar din cadrul ISJ Constanţa, doamna prof. Plopeanu Sorina – director Casa Corpului Didactic Constanta, profesori şi directori de şcoli.
La finalul consfătuirii, participanţii la curs au primit cărţi şi dicţionare publicate de Uniunea Democrată Turcă din România.

Concurs de Umor „Oltenii &… Restu’ Lumii”

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural (CJCPCTC) Olt, în colaborare cu Consiliul Judeţean Olt, Primăria Municipiului Slatina, Consiliul Local al Municipiului Slatina, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Slatina, Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu”, Muzeul Judeţean Olt, Centrul Cultural „Eugen Ionescu” Slatina, Ansamblul Profesionist pentru Promovarea Culturii Tradiţionale „Doina Oltului”, Palatul Copiilor „Adrian Băran”, a organizat la Slatina a XXIV-a ediţie a Festivalului – Concurs de Umor „Oltenii &… Restu’ Lumii”, în zilele de 13–16 septembrie 2018.
În cadrul festivalului s-a jucat sceneta „Cu oltenii în festival”, în interpretarea lui George Constantinescu şi a Paulei Chirilă.
Personalitatea de anul acesta, Oana Sârbu, alături de actorul Andrei Duban şi preşedintele festivalului, Cornel Udrea, au făcut deschiderea festivalul Pe scena festivalului au urcat Mariachi Los Platanos, Ruby, trupa Zdob şi Zdub, Oana Radu, Pepe şi formaţia sa.
În cadrul secţiunii Foclor au susţinut recitaluri cele mai reprezentative tarafuri şi ansambluri folclorice. Comunitatea turcă din România a fost reprezentată de către Uniunii Democrată Turcă din România filiala Tulcea prin ansamblul folcloric „Tuna” coordonat de către Mahmudi Nurten.

anonim

„Alfabetul Convieţuirii”

21–23 septembrie 2018

Uniunea Democrată Turcă din România a participat prin formaţia Delikanlilar la cea de-a şasea ediţie a festivalului „Alfabetul Convieţuirii”, organizat de Uniunea Elenă din România. Evenimentul desfăşurat sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, a fost o gală dedicată diversităţii valorilor culturale şi etnice ale minorităţilor etnice din România văzută ca o resursă inepuizabilă de bogăţie spirituală autentică.
Acest festival menit să promoveze dialogul intercultural şi unitatea în diversitate, Festivalul interetnic a debutat vineri, 21 septembrie cu o defilare a ansamblurilor participante şi parada costumelor tradiţionale. Pe scena festivalului, în cele trei zile, au evoluat peste 350 de artişti din România şi Grecia. Vizitatorii au apreciat tradiţia, civilizaţia şi cultura celor 18 comunităţi etnice prezente la eveniment prin vizitarea standurilor de prezentare, special amenajate în zona menţionată. Evenimentul este iniţiat de Uniunea Elenă din România şi co?nanţat de Primăria Municipiului Ploieşti şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Formaţia Delikanlılar a încântat publicul cu suita de dansuri tradiţionale cât şi prin frumuseţea costumelor tradiţionale, demonstrând ca de fiecare dată profesionismul dansatorilor. Formaţia uniunii a fost insoţită de preşedinta comisiei de cultură d-na Turkoglu Serin.

Tarihin İlklerine İmza Atan Başarılı Türk Kadınları

Kadınlar Köşesi

İlk Kadın Büyükelçi: Filiz Dinçmen

İlk kadın büyükelçi, Filiz Dinçmen’dir. Siyasal Bilgiler Fakültesi’nden mezun olmuştur ve 1961 yılında Dışişleri Bakanlığı BM Dairesi 3. Katibi olur. 1982 yılında Hollanda Lahey Büyükelçisi olur ve 1984 yılında Strasbourg’da Avrupa Konseyi Türkiye Daimi Temsilcisi unvanını alır.
1988 yılında ise bakanlığın ilk kadın müsteşar yardımcısı ve 1991 yılında bakanlık sözcüsü oldu. Dinçmen’e göre kadın katkısı olmazsa ülke kalkınamaz.

İlk Kadın Milletvekili: Benal Arıman

Seçilme hakkını ilk kullanan kadın, Benal Arıman’dır. 1935 yılında Atatürk’ün meclisinde milletvekilliğini hakkıyla kazanmıştır. Sorbonne Üniversitesi’nde edebiyat eğitimi almıştır ve İzmir’de Halk Partisi’nde göre alan kadınların partilere girmediği dönemde, Latin alfabesinin öğrenilmesi ve yaygınlaştırılması adına çalışmıştır. Ardından milletvekili seçilmiştir.
Belediye ve parti üyeliğinden sonra bir kadın olarak hiç rahatsızlık duymamıştır. 16 yıl boyunca kadın milletvekili olarak görev yapmıştır. Hamilelik döneminde yıllık izinlerini kullanarak gizlice doğum yapmıştır. Bu süreçte, TBMM’de bulunmamayı öngördüğünü söylemiştir.

İlk Kadın Hemşire: Esma Deniz

İlk kadın hemşire, Esma Deniz’dir. 1924 yılında Amerikan Hastanesi Hemşirelik Okulu’nu bitirmiştir ve Amerika’da New York Columbia Üniversitesi Teachres Colege’e gitmiştir. 1929 yılında mezun olup 1 yıl Amerika’da kalmıştır. Ardından Türkiye’ye dönerek hemşirelik görevini sürdürmüştür. 73 yıl boyunca hemşirelik yapmıştır ve 95 yaşında vefat etmiştir.
1943 yılında açılan Türk Hemşire Derneği’nin kurucularındandır. 18 yıl boyunca buranın başkanlık görevini yapmıştır. Aynı zamanda Türk hemşirelerini Uluslararası Hemşireler Birliği’nde temsil etmiştir. Türkiye’nin Toplum Sağlığı Hemşiresi unvanına sahiptir. Kızılay Özel Hemşirelik Lisesi’nin organizasyonlarında görev almıştır. Florence Nightingale Hemşirelik Okulu’nun kurulmasında da katkısı vardır.
Türkiye’nin daha birçok ilke imza atan kadını vardır. İlk alfabe yazarı, Melahat Uğurkan’dır. İlk kadın başbakan ise Prof. Dr. Tansu Çiller’dir. İlk kadın belediye başkanı, Müfide İlhan’dır ve ilk kadın diş hekimi Ferdane Bozdoğan Erberk’tir.

Fetih Marşı

Yelkenler biçilecek, yelkenler dikilecek;
Dağlardan çektirilen, kalyonlar çekilecek;
Kerpetenlerle sürun dişleri sökülecek!

Yürü; hâlâ ne diye oyunda, oynaştasın?
Fâtih’in İstanbul’u fethettiği yaştasın!

Sen de geçebilirsin yardan, anadan, serden
Senin de destanını okuyalım ezberden
Haberin yok gibidir taşıdığın değerden

Elde sensin, dilde sen; gönüldesin, baştasın
Fâtih’in İstanbul’u fethettiği yaştasın!

Yüzüne çarpmak gerek zamânenin fendini!
Göster: kabaran sular nasıl yıkar bendini!
Küçük görme, hor görme, delikanlım kendini!

Şu kırık âbideyi yükseltecek taştasın;
Fâtih’in İstanbul’u fethettiği yaştasın

Bu kitaplar Fâtih’tir, Selim’dir, Süleyman’dır;
Şu mihrab Sinânüddin, şu minâre Sinân’dır;
Haydi, artık uyuyan destanını uyandır!

Bilmem, neden gündelik işlerle telâştasın
Kızım, sen de Fâtihler doğuracak yaştasın!

Delikanlım! işaret aldığın gün atandan!
Yürüyeceksin! Millet yürüyecek arkandan!
Sana selâm getirdim Ulubatlı Hasan’dan!

Sen ki burçlara bayrak olacak kumaştasın;
Fâtih’in İstanbul’u fethettiği yaştasın!

Bırak, bozuk saatler yalan yanlış işlesin!
Çelebiler çekilip haremlerde kışlasın!
Yürü aslanım, fetih hazırlığı başlasın

Yürü, hâlâ ne diye kendinle savaştasın?
Fâtih’in İstanbul’u fethettiği yaştasın!

Arif Nihat Asya

anonim

Aşure la filialele UDTR

În data de 11 septembrie am intrat într-un nou an calendaristic islamic. Am păşit în anul 1440. Am sărbătorit ziua Aşure, o importantă sărbătoare din prima lună a calendarului islamic, al cărei istoric îşi găseşte începuturile în perioada profetului Noe. După potop, toţi cei care se aflau în arca ce ajunsese pe uscat, pe muntele Judi, s-au dus în căutarea hranei. Până s-au întors ei, profetul Noe le-a pregătit o gustare din rămăşiţele ce se mai găseau pe arcă.
În luna Muharrem Uniunea Democrată Turcă a marcat importanţa acesteia printr-o serie de activităţi la filialele Tulcea, Bucureşti, Cumpăna, Tuzla, Cobadin şi Constanţa. Participanţii la manifestare au servit desertul „Aşure” pregătit după reţeta etnicilor turci din Dobrogea. Scopul acestei sărbători este de a-i apropia pe musulmani, de a întări sentimentul de fraternitate şi, cel mai important, reamintirea emigrării Profetului, a tragicului eveniment de la Kerbela, unde nepotul Profetului, Huseyin, a fost martirizat.
Conform tradiţiei islamice, în amintirea acelei zile, musulmanii pregătesc desertul „Aşure” după o reţetă transmisă din generaţie în generaţie, din care nu lipsesc minimum nouă ingrediente: grâul, năutul, caisele uscate, migdalele, nuca, smochinele, alunele, apa de trandafiri şi stafidele. Pregătirea acestui desert, împărţirea şi servirea lui între musulmani reprezintă o tradiţie ce leagă noi relaţii de prietenie şi totodată duce la întărirea relaţiilor dintre enoriaşi.

Muharrem Ayı ve Aşura

İlk İnsan ve İlk Peygamber Hz. Adem as. dan itibaren her dinin, milletin kutsal veya diğer zaman dilimlerinden farklı kabul ettiği kendine özgü belirli gün ya da ayları vardır. Yüce Dinimiz İslâm’da da bu tür gün, gece ve aylar vardır.
İnsan hayatında önemli bir yere sahip olan ilim, amel, servet ve diğer bir çok değer, zaman içinde elde edilebilmektedir. Zamanı, gerektiği şekilde değerlendirebilenler hem dünyada hem de âhirette huzuru yakalayacaklardır. Zira Kur’an-ı Kerim’de zamanın öneminin bir süre ile vurgulanması gerçekten anlamlıdır:
“Andolsun asra ki insan gerçekten ziyan içindedir…” (Asr, 103/1) âyetinde yer alan “Asr” kelimesinin, zaman anlamında kullanıldığı müfessirlerin çoğunluğu tarafından ifade edilmiştir. Sevgili Peygamberimiz de;
“İki nimet vardır ki insanların çoğu bunların değerinden habersizdirler. Bunlar sağlık ve boş zamandır. buyurmak suretiyle zamanın ve sağlığın önemine dikkat çekmiştir.

Kur’an-ı Kerimde de geçen”Haram aylar” Cahiliye devri uygulamasına göre, hürmet edilmesi gereken, savaş yapılması ve kan dökülmesi yasak olan Kameri aylar demektir. “Haram aylar” nitelemesinin, bu aylarda yapılacak ibadetlere daha çok sevap, günahlara ise daha çok ceza verilecek olmasına dayandığı da ifade edilmiştir.
Hz. Peygamber (s.a.v.) Veda Haccı sırasında Mina’da irad ettiği hutbede şöyle buyurmuştur:
“İşte zaman, hakikaten Allah teala’nın gökleri ve yeri yarattığı günkü durumu gibi bir devre girdi: Yıl on iki aydır. Bunlardan dördü haramdır ki; üçü birbirinin ardında Zilkade, Zilhicce Muharrem, biri de Cumâdâ ile Şa’ban arasındaki Receb’dir.”

1. Hicri Yılbaşı

Muharrem ayı, 12 ay ve 355 gün olan kameri yılın ilk ayıdır. Adından da anlaşılacağı üzere, kameri yılda -güneşin değil- ayın hareketleri esas alınmaktadır. Hicrî tarih, Hz. Muhammed (s.a.s.)’ in Mekke’den Medine’ye göç edişi ile başlar. Hicretin takvim başlangıcı olarak kabul edilmesi Hz. Ömer devrinde olmuştur. Onun devrine gelinceye kadar, Araplar, düzenli bir tarih belirleme sistemine sahip değillerdi. Fil vakası gibi önemli olayları kıstas olarak benimsemişlerdi. Hz. Ömer devrinde, Hz. Peygamber’in Mekke’den Medine’ye hicret ettiği yıl (Miladi 622) İslami takvimin başlangıç yılı (Hicri 1) olarak, Muharrem ayı da bu takvimin ilk ayı olarak kabul edildi.

2. Aşüre Günü (On Muharrem)

Bilindiği üzere Hz. Peygamber (s.a.v.) Medine’ye hicret ettiğinde orada Arap halkla birilikte yaşayan Yahudiler vardı. İşte bu Yahudiler, Hz. Musa ile İsrail oğullarının, Firavunun zulmünden Aşüre günü kurtulduğunu söyleyen Yahudileri Hz. Peygamber yalanlamamış ve hatta bu yönde olumlu bir tavır sergilemiştir. Bunun yanı sıra tüm Samî dinlerde özel bir yere sahip görünen aşüre günü, Cahiliyye Araplarınca da önemli kabul edilmiştir. Hatta Resül-i Ekrem’in de peygamberlik öncesi ve sonrası dönemde bir süre bu günde oruç tuttuğuna dair rivayetlere de rastlanır. Medine döneminde bu orucu müslümanlara tavsiye ettiği bilinen bir husustur.
İbni Abbas’ın şöyle değdiği rivayet edilmiştir: “Hz. Peygamber Medine’ye geldiğinde Yahudilerin Aşüre günü oruç tuttuklarını gördü. “Bu nedir?” diye sordu. “Bu hayırlı bir gündür. Bu, Allah’ın İsrail oğullarını düşmanlarından kurtardığı, bu sebeple de Musa’nın oruç tuttuğu gündür” dediler. Bunun üzerine Hz. Peygamber (s.a.v.) “Ben Musa’ya sizden daha layığım” buyurdu ve hem kendisi bu günde oruç tuttu, hem de başkalarına oruç tutmalarını emretti.”
Hz. Peygamber Aşüre günü oruç tutmayı teşvik etmiş ve “Aşüre günün orucunun, bir önceki yılın günahlarına keffaret olmasını Allah’tan umarım”
Ramazan Ayı ve Aşüre Günü Aşüre günü oruç tutulması uygulaması, Ramazan orucunun farz kılınmasına kadar devam etti.
“Ey iman edenler! Allah’a karşı gelmekten sakınmanız için oruç sizden öncekilere olduğu gibi oruç size de farz kılındı.” (Bakara, 2/183) âyeti inince Aşüre orucu isteğe bağlı hale geldi.

Hz. Aişe bunu şöyle anlatıyor:

“Resülullah (s.a.v.) Aşüre günü oruç tutulmasını emretti. Ramazan orucu farz kılınınca, dileyen Aşüre günü oruç tuttu, dileyen tutmadı.”
Hz. Peygamber (s.a.v.) Muharrem ayının 9, 10 ve 11. günlerinde oruç tutmayı ashabına tavsiye etmiştir. Bir hadisi şerifte şöyle buyurulmuştur:
“Resülullah (s.a.v.) Aşüre günü oruç tutunca kendisine; “Ey Allah’ın Resulü, bu gün, Yahudilerin ve Hıristiyanların hürmet gösterdikleri bir gündür” dediler. Bunun üzerine Resülullah “Gelecek yıl inşallah muharremin dokuzunca gününde de oruç tutacağız” dedi. Ertesi yıla ulaşmadan Resulullah vefat etti.”

Aşüre Gününde Meydana Gelen Diğer Tarihi Olaylar

Aşüre günü adı verilen 10 Muharrem gününde meydana geldiği rivayet edilen diğer bazı önemli olayları da kısaca şöyle sıralamak mümkündür:

  1. Rivayete göre, Hz. Nuh’un gemisi Tufandan kurtulup Cüdî dağına Aşüre günü oturmuştur. Bilindiği üzere, Hz. Nuh, Allah’ın emri üzerine kendine inananları yaptığı bir gemiye bindirmiş, tufan gerçekleşince, inanmayanlar suda boğularak helak olmuşlardı.[17]
  2. Hz. Ademin tövbesinin kabul edilmesi,
  3. Hz. İbrahim’in Nemrut’un ateşinden kurtulması ve,
  4. Hz. Yakub’un oğlu Yusuf’a kavuşması
  5. Hz. Musa ve İsrail oğullarının Firavunun zulmünden kurtulmaları 10 Muharrem (Aşüre) günü gerçekleştiği rivayet edilen olaylar orasındadır.

İslam Tarihinde 10 Muharrem

Hicri 61, Miladi 680 yılı Muharrem ayının onuncu Cuma günü Yezid taraftarları Hz. Hüseyin’i şehit etmiştir. Ehlibeytin çok değerli bir ferdinin hayatına mal olan bu elim olay sebebi ile 10 Muharrem Şii Müslümanlarca yas günü sayılmış ve bu matem daha sonraları geniş çaplı hale gelmiş ve bir nevi resmi hüviyete bürünmüştür.
Temeli barış, uzlaşma ve hoşgörüye dayanan, ismini de bu anlamlara gelen “İslam” kelimesinden alan yüce dinimiz; birliği, sevgiyi ve kardeşliği emrederken, haksızlığı, insan hayatına, kişi dokunulmazlığına ve insanın onur ve haysiyetine zarar verecek her şeyi de kesin bir dille yasaklamıştır. İnsanların can, din, mal, nesil ve akıl emniyetini temin etmek İslam’ın temel hedeflerindendir. Nitekim Kur’an-ı Kerim’de, haksız yere cana kıymak haram kılınmış ve bir insanı öldürmek bütün insanlığı öldürmeye, bir hayatı kurtarmak da bütün insanlığı kurtarmaya denk tutulmuştur.[23]
Hz. Peygamber (s.a.v.), savaş ortamında bile, müslümanlarla savaşmayan gayrı müslim kadınların, çocukların, yaşlıların ve ibadetle meşgul din adamlarının öldürülmesini hatta, ibadethanelerinin yıkılmasını, ağaçların kesilmesini ve hayvanların öldürülmesini yasaklamıştır. Bütün insanlığa seslendiği veda haccı hutbesinde de, Hz. Adem’in çocukları olmaları itibarıyla, insanların kardeş olduklarını; mallarının, canlarının ve kişilik haklarının dokunulmaz olduğunu ve her türlü haksız saldırıdan korunduğunu bütün dünyaya ilan etmiştir.
Muharrem ayı içerisinde Hz. Hüseyin gibi büyük bir şahsiyetin şehit edilmiş olması, bütün Müslümanlar için büyük bir acı olmuş ve Müslümanları derinden etkilemiştir. Bu zatın, Hz. Peygamberin sevgili torunu olması ise bu acıyı daha da artırmaktadır. Tarihin belli bir kesitinde meydana gelen bu üzücü olayları iyi düşünmek ve bunlardan ders çıkarmak gerekir. Müslümanlara düşen görev, bu tür müessif olayların tekrarlanmasını önleyecek bir bilinç ve anlayışa sahip olmak; kardeşlik, birlik ve beraberliğimizi korumaktır.

Ehl-i Beyt

Ehlibeyt, “ev halkı”, “ev sahibi ile eşi, çocukları ve torunları” demektir. Terim anlamı ile “Hz. Peygamber(a.s.)ın ailesi ve soyu” demektir. Şii kaynaklarda genellikle “ehli beyt” karşılığında “el-İtre” kelimesi kullanılır.
Kuranda Hz. Peygamberin ev halkına yönelik özel açıklamalar içeren ayetler yer almaktadır. Allah Teala şöyle buyuruyor:
“Ey Peygamberin hanımları! Siz kadınlardan her hangi biri gibi değilsiniz. Eğer Allah’a karşı gelmekten sakınıyorsanız (erkeklerle konuşurken) sözü yumuşak bir eda ile söylemeyin ki, kalbinde hastalık (kötü niyet) olan kimse ümide kapılmasın. (Güzel ve) doğru söz söyleyin. Evlerinizde oturun. Önceki Cahiliye dönemi kadınlarının açılıp saçıldığı gibi siz de açılıp saçılmayın. Namaz kılın, zekat verin, Allah’a ve Resulüne itaat edin. Ey Peygamberin ev halkı (ehl-i beyti)! Allah sizden ancak günah kirini gidermek ve sizi tertemiz yapmak istiyor.” (Ahzab, 33/32-33)
Ehli beyt Kur’an’a ve Sünnete bağlı, bu iki kaynağı hayatına yansıtan, onların canlı birer örneği olan seçkin insanları ifade ediyor. Kısaca ehli beyt sünneti ve bu bağlamda da Hz. Peygamberin yaşam biçimini temsil etmektedir, diyebiliriz.
Kuran’ın ve sünnetin getirdiği esaslara sırt çevirerek, onları hayatımızın dışına çıkararak ehli beyti sevmek mümkün değildir. Zira seven kişi, sevdiğine benzemeye, onun gibi olmaya çalışır ve bunu sözleri ve davranışları ile ispat eder. Şüphesiz Hz. Peygamber (a.s.)’ ın aile halkından, ehlibeytinden birinin hiç hak etmediği bir muameleye tabi tutulması, şehit edilmesi, bütün müslümanlar adına son derece üzüntü verici, acı bir olaydır

Ancak şu noktayı asla gözden kaçırmamalıyız:
Hz. Hüseyin’e reva görülen bu muamele ne kadar haksız ve ne kadar üzücü olursa olsun, Müslümanlar arasında ayrılık ve husumet sebebi olmamalıdır. Tarihin belli döneminde gerçekleşen bu üzücü olayı gene tarihin hakemliğine emanet etmek ve duygulardan çok aklı hakim kılmak gerekir. Zira günümüzde Müslümanların her zamankinden daha fazla birlik ve beraberliğe ihtiyacı olduğu inkar edilemez.
Kerbelâ olayının hatırasını yad etme gerekçesi ile yas günü olarak algılanan 10 Muharremde sergilenen etkinliklerde Bazı Şii müslümanlar, “kendi kendine işkence” denebilecek uygulamalar sergilemektedirler. Halbuki bu tür uygulamalar İslam’a aykırıdır. Yas tutmanın da bir ölçüsü vardır ve bu ölçüyü Hz. Peygamber (s.a.v.) belirlemiştir. İslam’dan önce Cahiliye Arapları, ölen kimse için aşırı derece yas tutar, ölünün yakınları avazı çıktığı kadar bağırır, eşi kendini eve hapseder, yıkanmazdı. Hatta profesyonel ağlayıcılar da tutarlardı. Resülullah bu geleneği şu hadisi ile ortadan kaldırmıştır:
“Yüzüne vurarak, yakasını yırtarak, cahiliye adetlerini sürdüren bizden değildir.”

Muharrem ayı, tarih boyunca insanlık için dönüm noktaları sayılabilecek önemli olayların yer aldığı bir aydır. İslam’dan önceki semavi dinlerce de değerli bir zaman dilimi olarak kabul edilmiştir. İslam tarihi açısından da önem arz eden bu ayda Hz. Peygamber (s.a.v), özellikle bu ayın “Aşüre günü” diye adlandırılan onuncu gününde oruç tutmayı tavsiye etmiştir.
Muharrem ayına, Osmanlılar döneminde de ayrı bir önem verilmiştir. Bu ay dolayısıyla şairlerin yazdığı ve “Muharremiye” adı verilen manzum şiirlerin sayısı oldukça kabarıktır. Ayrıca, yeni yılın başlangıcı olması sebebiyle, bu ayda devlet erkanı, padişahın huzuruna çıkarak yeni yılı tebrik ettiği ve padişahın “Muharremiye” denilen hediyeler dağıttığı nakledilmektedir.

Arif Cevlek, T.C Köstence Başkonsolosluğu Din Hizmetleri Ataşesi

internet

Mahomed al II-lea Cuceritorul Bizantului

Cucerirea Serbiei

Europa era încă puternic impresionată de căderea Constantinopolului. În Italia, artiştii şi poeţii făceau să reînvie şi slăveau Bizanţul şi trecutul său, iar Conciliul de la Florenţa, care proclamase unirea cu Biserica Ortodoxă, îl preamărea pe împăratul Constantin al XI-lea. Predicatorii se întreceau în elocvenţă împoJriva ticălosului sultan ce ameninta creştinătatea şi chemau la noi cruciade. La Roma, papa îşi punea întreaga energie şi nobilele sale calităţi de umanist, orator şi om de stat în slujba unirii împotriva duşmanului comun. Pius al II-lea – Aeneas Sylvius Piccolomini -, ales în septembrie 1458 în locul lui Calixt al II-lea, convocă la Mantova, pentru primăvara viitoare, un mare congres, cu scopul de a organiza lupta împotriva turcilor. Papa era puternic sprijinit de cardinaJul Bessarion, care fusese în tinereţe călugăr în Moreea şi care o vedea ameninţată cu dispariţia, ca şi Constantinopolul. înainte de a părăsi Roma pentru a merge la Mantova, pontiful proclamă crearea Ordinului cavaleresc al Fecioarei din Bethlehem, cu sediul în Lemnos, care va avea misiunea de a apăra posesiunile creştine din Marea Egee.
La 26 septembrie 1459, Congresul se deschide fără prea mult entuziasm. Cei mai mulţi dintre participanţi erau preocupaţi mai mult de certurile care îi dezbinau decât de unirea împotriva sultanului aflat atât de departe. Împăratul Frederic al III-lea şi Matei Corvin îşi disputau tronul Ungariei, regele Poloniei avea şi el pretenţii la coroană, familiile domnitoare Hohenzollern, Wittelsbach şi Habsburg se certau pentru tronuri şi moşteniri. Germania era în plină confuzie. Regele Franţei, Carol al VII-lea, se arăta prea puţin interesat de aceste probleme atât de străine preocupărilor sale; Filip de Burgundia îşi însărcină nepotul să-I reprezinte şi să facă promisiuni; Ferrante de Neapole trimise un ambasador. Veneţia nu se gândea câtuşi de puţin să îşi primejduiască comerţul cu Levantul luând parte la o cruciadă despre a cărei soartă nu-şi făcea iluzii. Numai trimişii creştini din regiunile cele mai ameninţate de turci, Moreea, Bosnia, Ragusa, din Cipru, din Rodos şi din Albania erau, în mod evident, într-o altă stare de spirit. Ei îi grăbeau pe apuseni să intervină, cât nu e încă târziu şi „monstrul Asiei” nu a înghiţit totul. Pius al il-lea, ca şi Bessarion, s-au alăturat rugăminţilor lor.
Această agitaţie a papei şi a principilor europeni, acest vacarm al pregătirilor războinice nu conducea practic la nici un rezultat, slujind doar ca încurajare pentru creştinii din Balcani, care erau astfel determinati să creadă că importante ajutoare urmau să sosească şi să adopte o atitudine ostilă faţă de turci. Este ceea ce s-a întâmplat în Serbia.
La începutul anului 1458, Lazar, fiul despotului Serbiei Gheorghe Brancovic, care îi urmase la tron tatălui său, murea fără să lase moştenitori de parte bărbătească. Ca urmare, problema Serbiei reinvia şi chiar sârbii erau împărţiţi în ceea ce priveşte rezolvarea ei. Numeroşi feudali erau favorabili turcilor. Conştienţi de neputinţa de a rezista multă vreme, ei erau înclinaţi să accepte stăpânirea turcească, ce îi scăpa de ungurii catolici. Cel mai important reprezentant al acestei tabere era Mihail Angelovic, rudă apropiată a Marelui vizir Mahmud, un creştin islamizat, devenit cel mai de seamă personaj al imperiului. Totodată, Mihail era unul dintre cei trei membri ai regenţei Serbiei, şi el îl înştiinţă pe Mahomed că. de va veni să ia în stăpânire tara, nu va întâmpina nici o împotrivire. Sultanul, care tocmai se pregătea să plece în Moreea, îl trimise atunci pe Mabmud la Smederevo cu o mie de ieniceri şi trupe din Rumelia. Dar, între timp, conducătorii facţiunii pro-ungare îl alungaseră de la putere pe Mihail Angelovic, îl arestaseră şi trimiseseră o solie la Sofia, unde se găsea Mahmud, pentru a-l anunţa că, deoarece sultanul nu a venit el însuşi să se întâlnească cu ei. sârbii îşi schimbaseră părerea şi că primiseră propunerile ungurilor, „care le-au oferit mai multe sute de mii de ducaţi şi cetăţi pe Dunăre”. Mahmud hotărî atunci să sfârşească cu sârbii şi cu amenin{area ungurilor, încurajată de apuseni. El înaintă cu trupele până la Smederevo şi cuceri oraşul, cu excepţia cetăţii care refuza să se predea. Temându-se de un atac al ungurilor împotriva trupelor sale prea puţin numeroase. el ridică asediul şi porni să cucerească mai multe localităţi fortificate, aflate la nord de oraş: Avala, mai sus de Belgrad, Ostrovac şi Rudnik cu mine le lui de argint. Câteva săptămâni mai târziu, cu complicitatea sârbilor favorabili otomanilor, Mahmud cucerea Golubac, în jos de Belgrad, pe direcţia Porţilor de Fier. Marele vizir se retrase atunci la Skoplje (Osktib ). unde tocmai sosise Mahomed, întors din expediţia în Moreea.
Preveniţi de iscoade că Matei Corvin trecuse Dunărea la Belgrad, ei luară toate măsurile pentru a-l ataca, căutând totodată să îşi liniştească propriii oşteni, din ce în ce mai sătui de îndelungatele campanii la care erau siliţi. „Sultanul a fost ales de Allah pentru a duce Războiul Sfânt printre necredincioşi şi cucerirea lumii nu se poate face fără vărsare de sânge”, le spuse Mahmud oştenilor, împărţindu-Je generoase avansuri din soldă.
În primăvara anului 1459, sultanul luă chiar el comanda oştirii. Câteva săptămâni mai târziu, sârbii îi ofereau cheile oraşului Smederevo, rămas fără apărare. Matei Corvin se afla în conflict cu împăratul Frederic şi numeroşi locuitori ai oraşului erau favorabili turcilor. Fiul regelui Bosniei, Stefan Tomasevic, căsătorit cu fiica lui Lazar, şi care stăpânea pe atunci Smederevo, propuse el însuşi să cedeze oraşul în schimbul localităţii Srebrenica şi al teritoriilor de la hotarul Serbiei cu Bosnia. Serbia devenea o provincie otomană. Ea va rămâne astfel timp de mai bine de patru secole. Câteva luni mai târziu, Mahomed, care cucerise Smederevo mai repede decât ar fi crezut şi a cărui patimă războinică nu se domolea niciodată, porni asupra coloniei genoveze Amasra, a cărei garnizoană se predă fără luptă, şi o ocupă.

Stăpânul celor Două Continente şi al celor Două Mări

Fără îndoială că acum, după marea sa izbândă din Balcani asupra Europei creştine, se hotări Mahomed să ridice la Istanbul un palat demn de urmaşul împăraţilor Răsăritului şi al bazileului bizantin.
Dar-ul-Âmir fusese ridicat în grabă, după un plan fără mari pretenţii, şi era prea mic. Mai mult decât atât, se afla în mijlocul oraşului, unde treptat fusese înconjurat de casele ce se construiau. Se spune că, la întrebarea lui Mahomed adresată prinţului Ak Koiunlu (Oile albe), Ugurlu Mehmed Mirza, refugiat la Istanbul după ce se răsculase împotriva tatălui său, în ce fel îşi arată măreţia domnitorii Arabiei şi ai Persiei, acesta i-ar fi răspuns sultanului că ei au considerat întotdeauna neapărat necesar să-şi construiască reşedinţele în afara oraşelor, departe de oamenii de rând, deoarece nu este de demnitatea suveranului să se amestece cu mulţimea şi să se lase zărit de ea. „Nu este bine”, mai spunea prinţul, „ca aşezările aglomerate ale poporului de jos să stea alături de măreţele reşedinţe ale sultanului.” Aceste cuvinte au fost cu siguranţă rostite cu prilejul construirii marii incinte a palatului, care a avut loc 15-20 de ani mai târiiu, în vremea când Ugurlu Mehmed Mirza locuia la Istanbul. În orice caz, ele confirmau dorinţa sultanului, care avea, de altfel, o teamă bolnăvicioasă de mulţime, potrivit concepţiei foarte răspândi te şi statornice a tuturor suveranilor din Levant şi China, cum că suveranul ales de Dumnezeu, unic şi fără egal pe pământ, nu trebuie să trăiască alături de alti oameni şi că palatul său trebuie să fie inaccesibil tuturor celor ce nu au un rost la Curtea imperială.
Bertrandon de la Broquiere povesteşte că, împreună cu ambasadorul milanez pe care îl însoţea, au fost primiţi de Murad al II-lea, aşezat, cu picioarele încrucişate sub el „în felul croitorilor”, pe un soi de podium aşternut cu o pernă mare de catifea. Demnitarii Curţii îl înconjurau pe suveran. Robii au adus de-ale gurii. Fiecare îşi turna singur din băuturile aflate la îndemână. Cântăreţii proslăveau faptele strămoşilor sultanului. Ciriaco din Ancona, care locuise la Edime, povesteşte în scrisorile sale că Murad îi primea adesea pe ambasadori şi pe alţi demnitari în audienţă publică.
La începutul domniei sale, Mahomed al II-lea apărea încă în public şi, după obicei, se arăta ienicerilor pentru a le risipi bănuia la că ar fi fost ucis. El va continua, timp de mai mulţi ani. să se arate în zori, cu mare ceremomal, mulţimii care îl ovaţiona, în timp ce servitorii îi aduceau bucatele pe talgere de aur, iar demnitarilor în vase de argint. Mulţimea primea şi ea de mâncare. Această ceremonie, mereu reînnoită, îşi are obârşia în vremea lui Osman, întâiul sultan, şi constituie simbolul înscăunării prin aclamaţii a suveranului la începutul domniei sale. Împărţirea hranei este semnul mărinimiei sale, şi primirea ei de către demnitari, semnul supunerii.
Vremea acestor ceremonii şi a acestor gesturi simbolice din epoca primilor gazi trecuse şi ele nu-şi mai aveau rostul. Se repetau numai cu prilejul celor două bayram-uri, sărbători anuale religioase ale musulmanilor. Mahomed nu mai este doar conducătorul Războiului sfânt. El este Stăpânul celor Două Continente şi al celor Două Mări, în fruntea unui imperiu centralizat, cârmuit cu ajutorul unor robi care îi datorează totul. El însuşi nu mai datorează nimic descendenţilor vechilor familii care, pe vremuri, au adus dinastia sa la putere. Ovaţiile lor şi ale mulţimii nu mai au nici o importanţă: sultanul turcilor deţin e întreaga putere. Legile vor stipula, câţiva ani mai târziu, noua situaţie, mai apropiată de cea a regilor Vechiului Orient. a sassanizilor şi a califilor de la Bagdad, şi chiar de cea a împăraţilor bizantini, decât de simplitatea vieţii primilor otomani. În anii care au urmat cuceririi Constantinopolului, sultanul va apărea din ce în ce mai rar în faţa s upuşilor săi. El va menţine o distanţă trufaşă între persoana sa şi demnitarii Curţii şi ai ţării. „Deoarece ca nimeni altul, într-un timp aşa de scurt şi atât de uşor a cucerit un imperiu nespus de mare şi de puternic, el dobândi şi mai multă măreţie”, spune Chalcocondylas.
Pentru ridicarea palatului imperial nici o poziţie nu putea fi mai bună decât platoul care domina promontoriul, la picioarele căruia se întâlnesc apele Cornului de Aur, ale Bosforului şi ale Mării Marmara, „un loc asemănător nici un călător neputând întâlni pe suprafaţa globului pământesc”, „loc unde se amestecă cele două mări şi care este legat de numele lui Alexandru”. De acolo, privirea răzbate, la răsărit, până la podişul Anatoliei ş i muntele Olimp din Bithynia, la apus, până la întinderea Mării Marmara şi, de cealaltă parte, spre Bosfor. Uşor de apărat, izolat de centrul oraşului, fără a fi însă prea departe, acest vast spaţiu dreptunghiular cu o suprafată de 700.000 de metri pătraţi nu-şi găseşte egal pe nici una dintre celelalte şase coline ale vestitului oraş. Bizantinii au ridicat acolo o acropolă, apoi au înălţat mai multe clădiri, aproape toate căzute în ruină printre măslini, nu departe de biserica Sf. Irina – neatinsă până astăzi –, de Sfânta Sofia şi de vestigiile Palatului Sacru al împăraţilor Bizanţului.
Însemnătatea istorică a locului nu a scăpat, cu siguranţă, sultanului, pasionat admirator al Antichităţii şi al marilor ei cuceritori. Ca oştean, a observat bineînţeles şi incomparabila poziţie strategică a acestei zone, „de unde cu uşurinţă se putea împiedica navigaţia între Marea Neagră şi Mediterana, deoarece ea domina amândouă mările”, spunea ambasadorul veneţian, Costantino Barzoni… Pe deasupra, acest inegalabil promontoriu reflecta imaginea despre un adevărat stăpânitor al lumii, măreţia pe care sultanul şi-o dorea: „împărat al împăraţilor, rege încoronat al oamenilor de pe întreg pământul, umbră a lui Allah pe cele două continente, împărat al Mării Albe şi al Mării Negre…” Aici şi nicăieri în altă parte trebuia să se înalţe tronul stăpânirii universale, la care năzuia urmaşul lui Alexandru, al regilor Vechiului Orient, al Romei şi al împăraţilor bizantini: cel mai mare suveran al lumii domnind asupra celui mai frumos oraş din lume.
Odată hotărâtă ridicarea palatului imperial- spre sfârşitul anului 1459-, zidari şi tot felul de meseriaşi au fost aduşi din întregul imperiu. O uriaşă cantitate de materiale se îngrămădea în mahalaua Sfânta Sofia şi a fostului palat al bazileului. Demolarea acestuia odată încheiată, materialele vor fi refolosite la construirea unor temelii de mari proporţii, menite să susţină terasele pe care vor fi ridicate clădirile.
Mahomed însuşi desenă planul de ansamblu al palatului. „El creă un nou palat urmărindu-şi propriul gând”, spune Tursun. Şi adaugă Kemal Paşa Zade: „El ridică noul palat urmând drumul inspirat de arhitectul din propria sa minte”. Ca mulţi dintre părinţii Europei din acea vreme, Mahomed manifesta un viu interes pentru arhitectură. El le indica arhitecţilor cum îşi încbipuia fiecare clădire, urmărind apoi îndeaproape lucrările. Arhitecţii erau conduşi de un oarecare Murad Hallife, ajutat de arhitecţi arabi şi persani. Au fost oare şi arhitecţi europeni? Sultanul l-a invitat la Istanbul pe vestitul inginer şi arhitect din Bologna Aristotele Fioraventi, dar nu avem dovezi că acesta ar fi participat la ridicarea palatuluii.

Chifteluţe în bulgur

Ingrediente:

Mod de preparare:

    Umplutura:

  1. Se curăţă, se spală şi se toacă ceapa mărunt. Se sotează carnea tocată împreună cu ceapa în unt după care se adaugă miezul de nucă, usturoiul şi condimentele. Când preparatul este gata se adaugă pătrunjelul tocat mărunt.

    2. Învelişul:

  2. Bulgurul şi grişul se amestecă într-un bol adânc. Se toarnă puţină apă călduţă peste şi se amestecă. Se adaugă carnea tocată, oul, pasta de tomate şi condimentele. Se amestecă bine şi dacă mai este nevoie se poate adăuga încă puţină apă caldă.
  3. Dacă se simte nevoia, pentru omogenitatea amestecului, se poate adăuga o lingură, două de făină.

    4. Montaj:

  4. Se pune în mâna umezită amestecul pentru înveliş şi se modelează un cerc în podul palmei. Cu ajutorul indexului se deschide un bazin ce se modelează până ce se obţine un con în interiorul căruia se aşează umplutura şi se închide.
  5. Se pune ulei la încins şi se prăjesc până devin aurii.

İçli Köfte

Hamuru İçin:

İçi İçin:

İçli Köfte Yapılışı

Soğanları ince ince doğrayalım.
Tava içerisine soğanı ve kıymayı koyalım ve kıyma suyunu salıp çekene kadar kavuralım.
İçerisine baharatları, salçayı, tuzu, margarini koyalım ve ağzı açık olarak pişirelim.
Hazırladığımız köfte içini oda sıcaklığında soğuttuktan sonra, derin dondurucuda çok sert olmayacak şekilde donduralım.
Bir kabın içerisine ince bulguru, irmiği, biber salçasını, tuzu koyup ılık su ile iyice yoğuralım.(sakız kıvamında olacak)
Cevizden büyük parçalar kopararak parmağımızla içini derince oyalım.
İçine hazırladığımız köfte harcından doldurup ağzını kapatalım ve köfteyi yuvarlayalım.
Derin bir tencerenin içerisine sıcak su koyalım.
Suyun içerisine 1 yemek kaşığı tuz, 1 yemek kaşığı limon tuzu koyalım ve kaynatalım.
Su kaynayınca hazırladığımız köfteleri kaynar suyun içine atalım.
İçli köfteleri 5-6 dakika haşlayalım. (köftelerin dağılmamasına dikkat edelim)
Haşladığımız köfteleri servis tabağına alıp servis yapabiliriz.

Not: İsterseniz haşladığınız köfteleri kızartarak da servis yapabilirsiniz.

internet

Limonlu Kurabiye

Malzemeler:

Yapılışı:

  1. Soğuk tereyağını küp küp doğrayın ve oda sıcaklığına gelinceye kadar bekletin.
  2. Mikserin haznesine oda sıcaklığındaki tereyağını ve toz şekeri alıp krema kıvamına gelinceye kadar çırpın. Yumurtayı ekleyin ve tamamen karışıncaya kadar çırpın.
  3. Limon kabuklarını ve limon suyunu ekleyerek çırpmaya devam edin.
  4. Mikser çalışırken unu bardak bardak ekleyin. Tamamı bitince hamuru tezgaha alın ve hızlıca toparlayın.
  5. Ceviz büyüklüğünde parçalar kopartarak yuvarlayın.
  6. 180 derece önceden ısıttığınız fırında 18-20 dakika kadar pişirin.
  7. Fırından aldığınız kurabiyeler yumuşak olacak. Tamamen soğuyuncaya kadar bekleyin ve servis yapın.

internet

Corăbioare cu lămâie

Ingrediente:

Mod de preparere:

  1. Untul scos de la frigider se taie în bucăţele şi se lasă afară până are temperatura camerei
  2. Se mixează untul cu zahărul până devine o cremă fină. Când compoziţia este sub forma unei creme se adaugă oul şi se amestecă bine.
  3. În această compoziţie se adaugă zeama de lămâie şi coaja de lămâie rasă.
  4. Când se omogenizează totul se adaugă făina treptat. Când se adaugă toată făina se scoate coca se planşetă şi se framântă un pic.
  5. Din această cocă se rup bucăţele de mărimea unei nuci.
  6. Se preîncălzeste cuptorul la 180 de grade şi se introduce tava cu corăbioare pentru 18-20 de minute.
  7. Aceste corăbioare trebuie să fie fragede. Asteptăm să se racească pentru a putea fi servite.