Atatürk’ü Anma, Gençlik ve Spor Bayramı

Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı, her yıl 19 Mayıs tarihinde kutlanan, Türkiye Cumhuriyeti’nin ulusal bayramlarından biridir. 19 Mayıs 1919’da Mustafa Kemal Atatürk Bandırma Vapuru ile Samsun’a çıkmıştır ve bu gün Kurtuluş Savaşı’nın başladığı gün kabul edilir. Atatürk bu bayramı Türk gençliğine armağan etmiştir.
20 Haziran 1938 tarihli kanunla “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanan bu ulusal bayramın adı 12 Eylül Darbesinden sonra “Atatürk’ü Anma, Gençlik ve Spor Bayramı” olarak değiştirilmiştir.
Her yıl 19 Mayıs günü Gençlik ve Spor Bayramı Türkiye ve Türk Dünyasının dört bir yanında spor gösterileri ve törenlerle kutlanır. Üzerinde “Gençlikten Atatürk Sevgisiyle Cumhurbaşkanına” yazan ve “Sevgi Bayrağı” olarak adlandırılan dev bir bayrak Kurtuluş Yolu’ndaki Tütün İskelesi’nden karaya çıkarılarak Samsun valisine verilir. Daha sonra bayrak, Cumhurbaşkanına sunulmak üzere genç atletlere teslim edilir. Samsun’dan yola çıkarılarak Amasya, Tokat, Sivas, Erzincan, Erzurum, Kayseri, Nevşehir, Kırşehir ve Kırıkkale’den sonra, 19 Mayıs törenlerinde, Ankara’da Cumhurbaşkanına sunulur.
Bu sene de Romanya Demokrat Türk Birliği Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı vesilesi ile Dobrucada yasayan Türk Toplumu için büyük ve önemli bir faaliyet düzenlemiştir.
Atatürk’ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı hepimize hayırlı olsun.

Ervin İbraim

Festival cultural sportiv al tineretului

În perioada 17-20 mai 2018, Uniunea Democrată Turcă din România a organizat şi derulat la Constanţa şi Bucureşti Festivalul Cultural Sportiv al Tineretului, ediţia a XIII-a.
Ca şi la ediţia precedentă, festivalul s-a desfăşurat pe mai multe componente, atât pe parte sportivă, cât şi pe parte culturală.
În seara zilei de 18 mai, la salonul de festivităţi al unui restaurant din Constanţa a avut loc un simpozion tematic care a continuat cu o seară turcească specifică lunii Ramazan, în care ne aflăm, oferită de UDTR, comisia de tineret, în cadrul căreia peste 100 de tineri au comunicat şi interacţionat în cel mai frumos mod. În consecinţă, credem că unul din scopurile acestei ample manifestări a fost atins.
În următoarea zi, 19 mai 2018, a avut loc campionatul de fotbal şi badminton, organizat de Uniunea Democrată Turcă din România, prin comisia de tineret, la Baza Sportivă a Universităţii Ovidius din Constanţa, care ne-a pus la dispoziţie terenul şi arbitrii. Campionatele s-au desfăşurat în cele mai bune condiţii, într-o atmosferă de voie bună şi fair-play. Pe terenul de fotbal s-au întrecut 8 echipe, după cum urmează: Delikanlilar – UDTR, filiala Constanţa UDTR, filiala Tuzla UDTR, filiala Cumpăna UDTR, o echipă filialei Constanţa UDTTMR, o echipă a comunităţii elene Astras, o echipă a Colegiului Naţional „K. Ataturk” Medgidia şi Lotca aparţinând Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România. Pe locul I s-a clasat echipa „Lotca” a Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, pe locul II echipa comunităţii elene Astras iar pe locul III echipa comisiei de tineret UDTR.
Tuturor participanţilor la întrecerile sportive li s-au oferit răcoritoare, fructe, premii, diplome de participare şi bineînţeles, primilor clasaţi, cupe. În acest fel au fost hidrataţi, neexistând incidente şi accidente neplăcute.
Aşa cum mass-media a scris, a transmis la radio şi TV, impresionaţi de activismul tinerilor la eveniment, tot aşa cei implicaţi, într-un fel sau altul, fac comentarii care mai de care mai frumoase pe reţelele de socializare. Ce este într-adevăr frumos este că toate comentariile sunt pozitive.
De aceea, atât noi, organizatorii, cât şi membrii comunităţii turce şi cetăţeni ai municipiului Constanţa aşteptăm de pe acum cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Cultural Sportiv al Tineretului.

Melek Osman

Mesajul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis

transmis comunităţii musulmane din România cu ocazia începerii lunii postului Ramadan

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis marţi, 15 mai a.c., un mesaj comunităţii musulmane din România cu ocazia începerii lunii postului Ramadan.
Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

Redacţia

Festivalul Internaţional Multietnic al Păstoritului, Sarighiol de Deal – Tulcea 2018

La Sarighiol de Deal, comuna Beidaud, judeţul Tulcea lua fiinţă în 1978, Ansamblul Aromân „Dor”la iniţiativa profesorului inginer Dumitru Caimacan Popescu care s-a identificat cu primele vise şi aspiraţii ale celor 40 de tineri entuziaşti dansatori, solişti vocali şi instrumentişti. Structurat pe două secţiuni: cântece şi dansuri aromâne şi tradiţii şi obiceiuri aromâne, ansamblul şi-a făcut cunoscut repede repertoriul în întreaga ţară şi străinătate, dar şi în diverse emisiuni de radio şi televiziune. Numai în perioada 2016- 2018, a fost prezent în peste 90 de spectacole şi festivaluri atât în ţară, cât şi în Albania, Macedonia, Bulgaria. Pentru că cei în locurile unde a ajuns cu ansamblul erau dornici să le întoarcă vizita, prof. Caimacan a hotărât să organizeze şi la Sarighiol de Deal, un festival. Aşa, în 2003, a avut loc prima ediţie a Festivalului Internaţional Multietnic al Păstoritului, ajuns în 2018, la cea de XVI-a ediţie şi desfăşurat între 10 şi 14 mai atât la Sarighiol de Deal, cât şi la Teatrul Jean Bart din Tulcea.
În 2018, Ansamblul Aromân „Dor”, la 40 de ani de la înfiinţare şi-a aşteptat oaspeţii, ansambluri din peste 30 de localităţi cu pâine şi sare, după datina străbună, precum şi cu momentul: „Pornitul turmelor, stâna sacră, primul muls”:
Festivalul le-a oferit participanţilor momente speciale care au pus la un loc folclorul zonei, dar şi elemente de folclor din zonele istorice ale României, precum şi din cuprinsul Balcanilor prin prezenţa unor ansambluri folclorice reprezentative pentru ţările de provenienţă, Serbia şi Bulgaria.
Comunitatea turcă din România a fost reprezentată de către Uniunea Democrată Turcă din România filiala Tulcea prin ansamblul de dans folcloric „Tuna” coordonat de instructor Nurten Mahmudi.

anonim

„Expoziţie şi Concert de 19 Mai, Ziua Comemorării lui Atatürk, a Tineretului şi a Sportului Turc”

Expoziţie şi Concert: „Expoziţie şi Concert de 19 Mai, Ziua Comemorării lui Atatürk, a Tineretului şi a Sportului Turc” (17 Mai 2018) Comisia de Tineret a Filialei Bucureşti din cadrul Uniunii Democrate Turce din România a organizat expoziţie de pictură şi concert cu ocazia zilei de 19 Mai- Sarbatoarea Comemorarii lui Atatürk, a Tineretului si Sportului. Evenimentul a avut loc la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”.
În prima parte a acţiunii culturale, invitaţii au avut ocazia de a admira prima expoziţie de pictură ce poartă semnătura lui Ainur Ablai. În deschiderea celui de-al doilea moment al evenimentului, Hayat Memiş a susţinut un recital de poezie, urmând apoi concertul tinerelor Şirin Narenji, İndira Nezami, Denis Done, şi Elmas Mehmet ce au încântat publicul cu talentul lor. Mulţumim Ambasadei Republicii Turcia în România, Institutului Cultural Turc Yunus Emre din Bucureşti, Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România şi Asociaţiei Tinerilor Turci din România, cei ce au avut incredere în spiritul nostru tânăr şi în dorinţa noastră de a realiza această acţiune, precum şi tuturor invitaţilor ce ne-au fost alături! Fiind alcătuită integral din tineri ce au studii în domenii diferite, dar care se întâlnesc într-un numitor comun: perpetuarea valorilor culturale ale comunităţii turce din România, echipa noastră lansează o invitaţie către toţi tinerii turci din Bucureşti de a ni se alătura.

Redacţia

Sergi ve Konser: “19 Mayıs, Atatürk’ü Anma, Gençlik ve Spor Bayramı Sergisi ve Konseri”

Romanya Demokrat Türk Birliği- Bükreş Şubesi Gençlik Kolları olarak, 19 Mayıs Atatürk’ ü Anma Gençlik ve Spor Bayramı’nı “Tinerimea Română” Sanat Merkezi’nde düzenlediğimiz resim sergisi ve konser ile kutladık. Etkinliğimizin ilk bölümünde konuklar Ainur Ablai imzasını taşıyan ilk resim sergisini ziyaret ettiler. İkinci bölümün açılışında Hayat Memiş şiir resitali sundu, devamında ise Şirin Narenji, İndira Nezami, Denis Done, ve Elmas Mehmet konserleri ile konukları mest ettiler. Heyecanımıza ortak olan ve bize güvenen Türkiye Cumhuriyeti’ nin Romanya’daki Büyükelçiliğine, Türk İş Adamları Derneğine, Bükreş “Yunus Emre” Türk Kültür Merkezine ve Romanya’daki Genç Türkler Derneğine bizi desteklediklerinden dolayı, bu anlamlı günde bizi yalnız bırakmayan konuklarımıza teşekkür ediyoruz! Farklı eğtimler almış tamamı gönüllülerden oluşan ekibimiz tek bir emel ile bir araya geldi: Romanya’da yaşayan Türkler’in kültürel değerlerini muhafaza etmek ve tanıtmak, bu çabamıza destek olmak isteyen, Bükreş’teki tüm gençleri bize katılmaya davet ediyoruz.

Yazı kurulu

Colegiului Naţional „M.K. Atatürk” a împlinit 23 de ani de la înfiinţare

Colegiul Naţional „Mustafa Kemal Atatürk”din Medgidia a sărbătorit în data de 25 mai, 22 de ani de la înfiinţare, eveniment care a coincis şi cu ultimul clopoţel pentru absolvenţii clasei a XII-a. Evenimentul a fost găzduit de Casa de Cultură „N. Grigorescu” din localitate şi a reunit elevi, cadre didactice dar şi oficialităţi. Aniversarea celor 23 de ani de activitate a instituţiei de învăţământ s-a desfăşurat în prezenţa deputatului Iusein Ibram, a subprefectului Judeţului Constanţa,Levent Accoium, a muftiului Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, precum şi a inspectorului şcolar general al ISJ Constanţa, prof. Gabriela Bucovală şi a inspectorului şcolar de specialitate, prof. Icbal Anefi. La eveniment au mai fost prezenţi: Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, consilierul pe probleme de învăţământ din cadrul Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti şi ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Arif Cevlek.
Evenimentul a debutat cu intonarea imnurilor de stat ale României şi Turciei, cele două ţări care asigură cadrele didactice necesare bunei desfăşurări a procesul educaţional la Colegiului Naţional „Mustafa Kemal Atatürk”. Directorul Colegiului Naţional „Mustafa Kemal Atatürk”, prof. Accan Mologani le-a înmânat elevilor clasei a XII-a diplomele de absolvire dar şi trofee cu însemnele instituţiei în care au învăţat timp de 4 ani. Ceremonia de absolvire a fost urmată de un spectacol dedicat aniversării a 23 de ani de la înfiinţare. Au urcat pe scenă atât preşcolarii de la Grădiniţa bilingvă româno-turcă din Medgidia cât şi elevii talentaţi ai Colegiului Naţional „Mustafa Kemal Atatürk”.
Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” a fost înfiinţat printr-un protocol semnat în anul 1995 între Ministerele Educaţiei din Republica Turcia şi România. Continuator al tradiţiei Seminarului Musulman care a funcţionat tot la Medgidia, colegiul oferă elevilor de etnie turcă şi tătară posibilitatea de a studia limba turcă şi dă totodată elevilor români posibilitatea de a cunoaşte cultura turcă. O parte din cadrele didactice care predau limba turcă şi religia islamică în şcolile de stat din Dobrogea precum şi marea majoritate a deservenţilor de cult din subordinea Muftiatului Cultului Musulman din România sunt absolvenţi ai Colegiului Naţional „Kemal Atatürk” fapt care certifică rolul important al acestei instituţii de învăţământ în păstrarea şi conservarea valorilor identitare ale etnicilor turci. Conform declaraţiei directorului colegiului, prof Accan Mologani, „este unicul liceu din ţară cu profil teologic musulman şi singura unitate de învăţământ preuniversitar de stat care oferă elevilor care nu sunt din Medgidia, cazare şi masă gratuite în regim de internat”.

Sorina Asan

Coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti oaspete al liderilor UDTR

Preşedintele UDTR, Fedbi Osman şi secretarul general, prof. Ervin Ibraim au avut o întrevedere cu Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel şi cu Yasemin Melez Biçer, coordonatorul Biroului TIKA Bucureşti, joi, 10 mai, la sediul central din Constanţa. Discuţiile s-au axat în principal pe manifestările ce urmează a fi organizate la Constanţa cu prilejul Zilei Limbii Turce care va fi sărbătorită în data de 5 iunie. Ziua Limbii Turce va fi sărbătorită de UDTR pentru al doilea an consecutiv, ca urmare a adoptării de către Parlamentul României, la iniţiativa deputatului Iusein Ibram, a Legii nr. 223 din noiembrie 2016 privind instituirea Zilei de 5 iunie ca Zi a Limbii Turce.
Reprezentanţii UDTR au stabilit ca programul manifestărilor culturale din data de 5 iunie să debuteze cu deschiderea lucrărilor celei de a IV-a ediţii a Conferinţei Internaţionale „Polifonii culturale-Limba, cultura şi civilizaţia turcă în lume”, care vor avea loc la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Tema din acest an a conferinţei va fi, „Orient-Occident. Complementarităţi, convergenţe, armonii”. Evenimentul va fi organizat de Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa în parteneriat cu Uniunea Democrată Turcă din România şi Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA). În aceeaşi zi, coordonatorul Tika Bucureşti, YaseminMelez Biçer, va inaugura laboratorul de limba turcă din cadrul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”, sală de curs amenajată şi dotată de Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă, anul trecut, în care prof. Subihan Iomer îşi desfăşoară activitatea didactică. Programul manifestărilor culturale prilejuite de Ziua Limbii Turce se va încheia cu un spectacol în care vor evolua ansamblurile folclorice ale UDTR. În cadrul spectacolului, elevii clasaţi pe primele locuri la concursul şcolar de poezii şi cântece în limba turcă, „Güzel Dilim - Frumoasa mea limbă turcă”, organizat de MEN şi ISJ Constanţa, vor recita poezii şi vor primi premii din partea UDTR şi TIKA (Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă).
La discuţii au mai luat parte: preşedinta Comisiei de învăţământ, prof. Vildan Bormambet, preşedintele Comisiei de tineret, Harun Osman, vicepreşedinta Comisiei de Cultură, prof. Melek Osman, vicepreşedinta Comisiei de religie, prof. Firdes Musledin şi redactorul şef al Radio T, Selmin Abaz. La întrevedere a participat şi soţia Consulului General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, doamna Özlem Sertel.

Sorina Asan

UDTR sprijină parteneriatele educaţionale între România şi Turcia

Secretarul general al UDTR, prof. Ervin Ibraim, a avut o întrevedere cu directorul Şcolii „Gürpınar Azime Yılmaz” din Istanbul, prof. Erkan Yıldırım şi cu directorul Şcolii Gimnaziale „Spiru Haret” din Medgidia, prof. Alina-Magdalena Păvăleanu, luni, 14 mai, la sediul central al uniunii din Constanţa. La întrevedere a participat şi vicepreşedintele Comisiei de Cultură, prof. Melek Osman.
Cei doi profesori din România i-au prezentat oaspetelui din Republica Turcia, proiectele pe care UDTR le derulează în domeniul învăţământului având ca partener Inspectoraul Şcolar Judeţean Constanţa. Printre acestea se numără: concursul de poezie şi cântec, „Ana Dilim, Güzel Türkçem” („Frumoasa mea limbă turcă”), atelierul de creaţie „Simboluri, amulete în cultură populară turcă”, concursul şcolar, „Istoria şi Civilizaţia Turcilor din România” şi olimpiadele şcolare de limba turcă şi religie islamică, proiecte prin care UDTR contribuie la promovarea limbii turce. Directorul instituţiei de învăţământ din Republica Turcia a apreciat proiectele UDTR dar şi eforturile de conservare a limbii şi a valorilor culturale ale comunităţii turce din România. Secretarul general al UDTR, prof. Ervin Ibraim, i-a felicitat pe cei doi directori de instituţii de învăţământ pentru parteneriatul educaţional încheiat între Şcoala „Gürpınar Azime Yılmaz” din Istanbul şi Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” din Medgidia şi a subliniat că acest tip de parteneriate educaţionale, schimburile de experienţă între profesori, contribuie la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Turcia, în domeniul învăţământului. La finalul vizitei, oaspeţii au primit cărţi editate de UDTR.
Directorul Şcolii „Gürpınar Azime Yılmaz” din Istanbul, prof. Erkan Yıldırım a însoţit în România o delegaţie de cadre didactice care au derulat o serie de activităţi educative la Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” din Medgidia, unitate de învăţământ cu care şcoala pe care o conduce este înfrăţită din anul 2017. Pe parcursul şederii în România, delegaţia de profesori din Republica Turcia a fost primită de primarul municipiului Medgidia, Valentin Vrabie, dar şi de consulul general adj. al Republicii Turcia la Constanţa, Hasan Akdoğan. Vizita reprezentanţilor Şcolii „Gürpınar Azime Yılmaz” a avut loc la trei săptămâni după ce cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” din Medgidia au luat parte la activităţile organizate cu prilejul zilei de 23 aprilie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Suveranităţii Naţionale şi a Copilului Turc.

Sorina Asan

Ziua mamei în Republica Turcia

Ziua Mamei s-a sărbătorit pentru prima dată în Grecia Antică, în onoarea Zeiţei Rhea iar din 1600 este celebrată în Anglia în onoarea tuturor mamelor. În SUA, din anul 1907 devine sărbătoare naţională iar în Republica Turcia Ziua Mamei se sărbătoreşte în fiecare an, în a doua duminică din luna mai.
În perioada 7-14 mai comisia de femei a Uniunii Democrate Turce din România a răspuns invitaţiei asociaţei „Türk Eğitim – Sen” filiala Bartın, Turcia şi a participat la seminarul dedicat zilei mamei, desfăşurat în oraşele Amasra şi Safranbolu. La seminar au participat membre ale comunităţii turce din Constanţa şi filiale precum: Cobadin, Mangalia, Hârşova, Cumpăna, Măcin, Galaţi, Brăila, Bucureşti, Techirgiol, Tuzla.
Scopul seminarului a fost acela de a întări relaţiile comunicaţionale între femeile de etnie turcă, de a intensifica accesul acestora la informare şi de a impulsiona manifestarea acestora ca personalităţi cu identitate etnică specifică în viaţa socială românească.
Pentru a premia participantele, comisia de femei, prin preşedintele Amet Melec şi vicepreşedinte Accoium Durie au organizat la finalul seminarului o excursie în cele două oraşe de pe malul Mării Negre din Republica Turcia.

Nurgean Ibraim

Anneler Günü

Anneler Günü’nün nereden ortaya çıktığı ile ilgili birçok rivayet bulunmaktadır. Bunlardan en çok konuşulanı ise ABD’nin Virginia eyaletinde ikamet eden öğretmen Anna Jarvis isimli bir kadının, 1905 yılında vefat eden annesi için her yıl kutlama yapmak istemiştir.
Bu kutlama ilk kez, 1908 yılında bir okulda 407 çocuk ve anneleriyle gerçekleşmiştir. Anna’nın bu girişimi, temsilciler meclisi tarafından uygun görülmemiş, resmiyete kavuşturulmamıştı. Anna bu durumu, medya ve politikacıların önde gelen isimlerine paylaşmış, bu çabalar sonunda 1914 yılının ikinci pazarı anneler günü olarak ilan edilmiştir. Bir süre sonra anneler gününün ticarileştiğini gören Anna, davalar açmış fakat hiçbirisini kazanamamıştır.
7-14 Mayıs tarihleri arasında Anneler Gününü kutlamak için Romanya Demokrat Türk Birliğin Kadın Kolu Komisyonu bu yıl tekrar Türkiye’yi seçti.”Türk Eğitim – Sen” Safranbolu şubesinin davetine cevap vererek 30 hanımdan oluşan bir grup ile seminere katıldı. Romanya Demokrat Türk Birliğin hemen hemen tüm şubelerden katılan hanımlar bir araya gelip düzenlenen programa ilgi gösterdiler.
Safranbolu Büyük Şehir Belediyesinin misafirleri olan ve Belediye Başkanı tarafından ağırlanan Romanya grubu Safranbolu şehri ile ilk temasta bulundu. Programın sonunda grup, Karadeniz bölgesinde bulunan şehrin güzelliklerinden faydalandılar.

Nurcan İbraim

Concursul naţional „Istoria şi Tradiţiile Turcilor din România”

Disciplina „Istoria şi tradiţiile minorităţii turce” este prevăzută în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Om şi societate, având un buget de timp de o oră/săptămână, pe durata a doi ani şcolari (clasele a VI-a şi a VII-a). Prin statutul său, disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţii turce conturează cadrul favorabil pentru ca elevii să înţeleagă trecutul şi prezentul comunităţii etnice din care fac parte şi să participe activ la viaţa socială şi culturală a acesteia. Ea promovează valori morale şi civice prin intermediul cărora se construieşte identitatea şi se promovează dialogul intercultural. Programa s-a construit având în vedere principiul coexistenţei care a marcat profund identitatea românească în ansamblu. Alte două principii complementare, care stau la baza acestei programe sunt multiperspectivitatea şi interculturalitatea. Ele implică acceptarea şi asumarea unor puncte de vedere diferite asupra unor evenimente comune care sunt interpretate în concordanţă cu propriul bagaj cultural şi istoric. Aceste principii pot fi regăsite ca piloni ai educaţiei istorice contemporane atât în documente româneşti de politică educaţională, cât şi în documente europene, dintre care cele mai relevante sunt: – Convenţia Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (Consiliul Europei, 1.02.1995) – Recomandarea Consiliului Europei privind predarea istoriei (15/2001) – Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) – OMECT nr. 1529/18.07.2007 privind dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional – Carta albă asupra dialogului intercultural (mai 2008)”
Concursul naţional „Istoria şi Tradiţiile Turcilor din România”, cu finanţare MEN, sprijinit şi promovat de UDTR, menit să-i facă pe elevi să conştientizeze apartenenţa lor la spaţiul cultural si istoric în care trăiesc, prin cunoaşterea specificităţii etnice proprii şi a contextului naţional şi universal mai larg, s-a desfăşurat, anul acesta, la Colegiul Naţional „Mustafa Kemal Atatürk” Medgidia, în perioada 18-19 mai. Pentru o bună organizare, cele mai multe lucrări au fost depuse în format electronic pe adresa de email a inspectorului şcolar de limba maternă, doamna Icbal Anefi. Comisia de evaluare a fost constituită de doamnele profesor: Vildan Bormambet, Icbal Anefi, Serin Türkoğlu şi Melek Osman.

Tabel nominal cu rezultatele finale pentru elevii participanţi la concursul Istoria şi tradiţiile turcilor din România

anonim

Okul Öncesi Dönemde Çocuğun Din Eğitiminde Annenin Rolü

Sağlıklı bir din eğitiminin ön koşulu çocuğun dini gelişim seyrini bilmektir. Bu nedenle annelerin çocuğun zihinsel, duygusal, davranışsal, sosyal, ahlaki gelişim alanlarının yanı sıra çocuğun dini gelişim seyrini bilmesi gerekmektedir. Esasında bahsi geçen gelişim alanları birbirinden ayrı düşünülemez.
Gelişim psikolojisinde 0-2 yaş arası bebeklik dönemidir. 0-2 yaş arasında bebeklerde çok boyutlu dini yaşantı ve gelişim alanlarından söz edilemez. Ancak geleneksel dini düşünceye ve dini gelişim araştırmacılarına önemli bir kısmına göre bebekler doğuştan dini duyguya ve Allah’a yetisi ile dünyaya gelmektedir. Bu dönemde yapılması gereken en temel şey bebeklere güvenlik duygusunun kazandırılmasıdır. Bireylerin sağlıklı kimlik kazanabilmesi, benliğini tanıyabilmesi ve güçlü bir karaktere sahip olması için anne ile çocuk arasında güvenli bir bağ kurulmalıdır. Bebeğin ihtiyacı olan en temel şey güven duygusudur. Yaşamın ilk yıllarından anne ve çocuk arasında kurulan güvenli veya güvensiz bağlar bireyin yaşamının sonuna kadar onu etkileyecektir.
Güvenli bağlanmanın oluşabilmesi için bebeklerin kaygılı olmaması ve kendini zararda hissettiğinde annesinin ona hemen ulaşabilir uzaklıkta olması gerekir. Özellikle gece uykusu sırasında bebekte ortaya çıkabilecek endişeyi annenin giderebilmesi için bebeğe çok yakın uyuması gerekir. Bebek kendini huzursuz hissettiğinde anne kucağı ve kokusu onun için sakin bir liman olacaktır. Bebeklerde anksiyete gelişiminin önüne geçen bir diğer davranış bebeği ihtiyaç duyduğunda kucağa almaktır. Kimi zaman şımarması, alışması korkusuyla veya ciğerleri açılır düşüncesiyle bebekler ağladığında kucağa almaktan kaçınabiliyor. Sanılanın aksine çocukların şımarması alışması gibi istenilmeyen davranışlar ihtiyaç duyduğunda bebeğe gereken ilgiyi göstermekten değil, tutarsız ilgiden doğar. Çünkü birincisi güvenli bağlanmanın gelişmesinin önünü açarken diğeri güvenli olmayan bağlanmaya neden olur. Bebeğe karşı gösterilen tutarsız ilgi veya bütünüyle ilgisizlik nedeniyle güvenli olmayan bağlanma geliştiren bebekler gece korku içinde, ağlayarak uyanabilir, durduk yere mızmız hareketler ve ağlama nöbetleri geçirebilir, uyumak istemeyebilir, yemek yemede zorluk çıkarabilir, anne bebeği kısa süreli terk edecek olsa aşırı ağlama tepkileri gösterip anne geri döndüğünde ise anneyi reddedici tavırlar sergileyebilir veya annenin yanında olmasından mutluluk duymadığı gibi ayrılmasına tepki göstermeyebilir. Bunlara ek olarak ilerleyen yıllarda asi tavırlar, karşı gelme, yalan söyleme, evden uzaklaşmak isteme gibi davranışlar güvenli bağ kurulmadığının göstergesidir.
Dini gelişim uzmanları 0-2 yaş arası bebeklik döneminde geliştirilecek bağlanma biçiminin dini gelişim açısından da önemli olduğunu belirtmektedir. Duygusal güvenin başlangıcını içeren bu evre daha sonraki iman gelişiminin üzerine temellendiği bir evredir. Bu evrede inancın gücü, bebeğin annesiyle olan sevgi ve ilgiye dayalı ilişkisel deneyimleri ile temel güvenin keşfedilmesine bağlıdır. Eğer temel güven oluşturulmazsa ümitsizlik ve güvensizliğin yanında inançsızlıkla da gelişebilir.
Bebeklik sonrası dönem ilk çocukluk dönemidir ve bu dönem 2-6 yaş arasıdır. Bu dönemde fiziksel gelişim devam ederken bilişsel gelişim ve beraberinde dil gelişimi hızlanır. İfade etme ve anlama yeteneğinin geliştiği bu evrede çocuk kendi ile çevresi arasında ayrım yaparak kendini tanımaya başlar. Bilişsel kapasitesi henüz kavramları tanıyamadığından çevresinde gördüğü davranışları taklit eder. Böylece çocuk dini dünyanın içine taklit ederek girer. Bu nedenle öncelikle annenin ve diğer çocuğu yetiştirmekle sorumlu kişilerin dini bilişsel olarak aktarılması gerekeli kurallar manzumesi olarak görmemesi zengin dini yaşantıların model olarak sunulduğu bir çevreyi oluşturması gerekmektedir. Bir diğer ifadeyle anne-babanın çocuklarına öğretmek ve yaşatmak istediği dini davranışları yapıyor olması gerekmektedir. Çocuk aile bireylerinin yaptığı ibadet, her türlü dini davranış ve duyguları gözlemleyerek aynı davranışları taklit eder. Bu durum sevileni taklit eme eğiliminden kaynaklanır. Namaz kılınan, Kur’an okunan veya diğer dini davranışların yapıldığı ortamlarda hoşa gitmeyecek, korkutucu davranışlardan uzak durmak gereklidir. Çünkü duyguların önemli bir kısmı klasik şartlanma ile kazanılmaktadır. Örneğin anne bir taraftan çocuğa Kur’an dinletirken diğer taraftan yaptığı hatalı bir davranıştan dolayı yüksek sesle çocuğa bağırıp kızacak olursa çocuk yüksek sesle Kur’an okunuşunu birleştirip yüksek sesli bir azara gösterdiği tepkiyi Kur’an okunuşuna da gösterebilir, ne zaman Kuran okunuşu duyacak olursa korkabilir, huzursuzlanabilir. Bu nedenle dini yaşantıların olabildiği kadar naif, sıcak, huzurlu ortamlarda ortaya çıkması ve modellenmesi gerekir.
Bu dönemin gelişimsel özelliklerinin bir diğer özelliği çocukların sık soru sormasıdır. Dini kavramların çocuğun zihin dünyasına girmesi ile çocuk dini konularda da sıkça soru soracaktır. Bu sorular eleştirel, irdeleyici olmaktan çok kabul ve tasdike meyyal sorulardır. Yani çocuğun sorusuna anne hangi cevabı verirse buna inanacaktır. Annelerin çocukların sorularına onların bilişsel seviyelerine uygun tatmin edici cevaplar vermesi gerekir. Eğer verecek bir cevabı yoksa çocuğu azarlamak, susturmak veya savuşturmayı asla bir çözüm yolu olarak düşünmemeli doğru cevabı bulma sürecine çocuğu da dahil ederek araştırma yapmalıdır.
Bu evrede din eğitimi verilirken dikkat edilecek bir diğer konu dini korku çocuğu kontrol aracı olarak kullanılmamalıdır. Anneler özellikle söz dinletme aracı olarak Allah çapar, cehennemde yakar, taş eder gibi ifadelerle çocuklarda korkutucu cezalandırıcı bir Allah imajı oluşturmamalıdır. Cennet, cehennem gibi kavramlar anlatılırken dikkat edilmelidir. Bu evrelerde yakınlarının veya evcil hayvanlarının ölümü ile karşılaşılan çocuklara cennet özendirici bir yer olarak anlatılmamalıdır.
Bu evrede çocuklar dini yaşantının içinde doğal olarak kendini bulmalıdır. Dini bilişsel olarak öğrenilmesi gereken bir malzemeye indirgemek doğru değildir. Yani çocukları sabit biçimde masaya veya başka bir yere oturtarak zorla kapasitelerinin üzerinde dua sure ezberletmek çocukların sıkılmasına ve dini bilgiye karşı ilgisizleşmesine neden olabilir. Diğer taraftan oyunlaştırarak öğretmek de uygun bir yaklaşım değildir. Çünkü çocuk dini yaşantıya ait dikkat ve düzeni kavrayamayacaktır. Ayrıca her çocuk sembolleri öğrenme yaşları olan 6 yaş öncesinde Kur’an alfabesi öğrenmeye zorlanmamalıdır. Bazı çocuklar daha erken sembolleri öğrenebilme kapasitesine sahip olabilir ve 4-5 yaşında Kur’an alfabesini öğrenip Kur’an okuyabilir. Ancak çocukların bireysel farklılıkları dikkate alınmadan yapılacak Kur’an öğretme süreci başarısızlıkla sonuçlanabileceği gibi çocukların Kur’an okumaya karşı soğukluk yaşamasına da neden olabilir. Anneler bu dönemdeki çocuklarına bol bol dini hikayeler okuyabilir. Bir taraftan dini düşünceleri ve kavramları zenginleşebilir.

Serin Turkoğlu

Niçın Oruç Tutmalıyız?

İlahi olsun beşeri olsun bütün dinlerde bir kısım ibadetler vardır. Mensubu bulunduğumuz İslam dininin de kendine has ibadetleri vardır. Bunlardan biriside oruç ibadetidir. Oruç ibadeti İslam Dininin beş temel şartından birisidir. Gelin şimdi “Niçin Oruç Tutmalıyız” sorusuna hep birlikte cevap arayalım.

1. Müslüman bütün ibadetlerde olduğu gibi oruç ibadetinde de, yaratılış gayesinin Allah’a ibadet etmek olduğunun bilinciyle O’nun rızasını kazanmak için oruç tutar.
2. Oruç ibadeti günahlardan korunmamızı sağlar: Oruç önceki ümmetlere de farz kılınmış kadim bir ibadettir. Yüce Rabbimiz, “Ey iman edenler! Oruç sizden önce gelip geçmiş ümmetlere farz kılındığı gibi size de farz kılındı. Umulur ki korunursunuz.” (Bakara, 183) buyurmuştur. Bu ayetle Rabbimiz oruç ibadetinin farz kılınışının hikmet ve gayesinin günah ve kötülüklerden korunmak olduğunu bizlere açıklamaktadır. Oruç sayesinde insan nefsine ve şehevi arzularına hâkim olma alışkanlığını elde ederek günahlardan sakınıp takva mertebesine ulaşabilecektir. Çünkü oruç, şehveti kırar, nefsin heveslerini mağlup eder. Azgınlıktan, kötülükten meneder, kalbin Allah’a bağlılığını artırır.
   Hz. Peygamber de (SAS) bir hadislerinde şöyle buyurur : “Oruç bir kalkandır…” (Buhârî, Savm, 2). Hz. Peygamber bu hadisinde orucu kalkana benzetmektedir. Kalkan, nasıl ki savaşta askerleri düşmanın ok ve kılıç darbelerine karşı koruyorsa, oruç da sahibini, nefsinden, şehevî arzularından, şeytanın vesveselerinden öyle korur. Bu hassasiyetle oruç tutan kişi dünyada günah ve kötülüklere, Ahirette ise cehennem azabına karşı korunmuş olacaktır.
3. İnsana hem dünya hem de Ahiret mutluluğu kazandıracak son ilahi hitap ve son ilahi kitap olan Kur’an-ı Kerim bu ayda indirilmeye başlanmıştır. Bu hususa işaret eden ayette Yüce Rabbimiz şöyle buyurur: Ramazan ayı, insanlara yol gösterici, doğrunun ve doğruyu eğriden ayırmanın açık delilleri olarak Kur’an’ın indirildiği aydır. Öyle ise sizden ramazan ayını idrak edenler onda oruç tutsun… Bakara Suresi (185)
4. Hz. Muhammed’e (SAS) peygamberlik vazifesi bu ayda verilmiştir. Hz. Peygamber (SAS) bir ramazan ayında Hira Dağında iken Cebrail (as) tarafından peygamber olarak görevlendirildiği kendisine bildirilmiştir.
5. Kur’an-ı Kerimde bin aydan daha hayırlı olduğu ifade edilen kadir gecesi Ramazan ayı içerisinde yer almaktadır.
6. Ramazan ayında cennet kapıları açılır cehennem kapıları kapanır. Resûlullah (SAS) şöyle buyurmuştur: “Mübarek Ramazan ayı size geldi. Yüce Allah bu ayda size oruç tutmayı farz kıldı. Bu ayda sema (cennet) kapıları açılır, cehennem kapıları ise kapanır ve şeytanların azgınları bağlanır.” ( Nesâî, Sıyâm, 5)
7. Oruç sayesinde kötü söz ve davranışlardan uzak kalır, güzel huy ve davranışlar edinir ve ahlaki olgunluğa ulaşırız. Resûlullah (SAS) bir hadislerinde şöyle buyurmuştur: “Oruçlu, saygısızlık yapmasın, kötü konuşmasın. Eğer biri kendisiyle dövüşmeye veya sövüşmeye kalkışırsa, iki defa, ‘Ben oruçluyum.’ desin…”. (Buhârî, Savm, 2). Başka bir hadislerinde ise “Yalanı ve yalana göre hareket etmeyi terk etmeyenin yemeyi içmeyi bırakmasına Allah’ın ihtiyacı yoktur!” ( Buhârî, Savm, 8) buyurur.
8. Oruç sayesinde günahlardan kurtulma imkânı elde ederiz. Allah Resûlü bir hadislerinde “Kim inanarak ve karşılığını Allah’tan bekleyerek Ramazan orucunu tutarsa geçmiş günahları bağışlanır.”( Buhari, İman, 28), başka bir hadislerinde ise, “Büyük günahlardan kaçınıldığı takdirde, beş vakit namaz ile cuma bir sonraki cumaya kadar ve Ramazan diğer Ramazan’a kadar, aralarında işlenen günahların bağışlanmasına vesiledir.” (Müslim, Taharet, 16) buyurur.
9. Oruç bize meleki özellikler kazandırır. Fıkıh kitaplarımızda oruç ibadeti şöyle tarif edilir; oruç, tan yerinin ağarmasından güneşin batmasına kadar dinimizce belirlenmiş ibadeti yerine getirmek niyetiyle yeme, içme ve cinsel ilişkiden uzak durmaktır. Aynı zamanda oruçlu bir Müslüman kötü söz ve fiillerden de uzak duracaktır. Böylece oruçlu geçirdiği her anı ibadetle geçirmiş olacaktır. Melekler yemezler, içmezler, cinsel arzuları yoktur, günah işlemezler, sürekli Allah’a ibadetle meşgul olurlar. Bir Müslüman gerçek anlamda oruç tuttuğu takdirde bütün bu özelliklere sahip olabilecektir.
10. Rabbimizin vereceği büyük mükâfata bizi kavuşturur. Yüce Allah, bir kudsi hadiste “Oruç benim içindir. Onun mükâfatını ben veririm. (Çünkü oruç tutan kimse) nefsî arzularını, yemeyi ve içmeyi sırf benim için terk eder…” ( Buhari, Tevhid, 35) buyurmaktadır. Peygamber Efendimiz de “… Müminin iki sevinci vardır: Birisi iftar vaktinde orucunu açtığı andaki sevinci, diğeri Rabbine kavuştuğu zaman orucunun (mükâfatından kaynaklanan) sevincidir.”
11. Oruç ibadeti cennete girmemize vesile olur. Oruçlunun cennete girişi oruç tutanlara ait özel bir kapıdan olacaktır. Peygamber (SAS) şöyle buyurdu: “Cennette Reyyân denilen bir kapı vardır. Bu kapıdan kıyamet gününde yalnız oruç tutanlar girer; ondan oruç tutanlardan başka hiç kimse girmez. (Kıyamet gününde:) Oruç tutanlar nerede? denilir. Oruç tutanlar kalkarlar ve o kapıdan girerler. Onlardan başka hiçbir kimse buradan girmez. Onlar girdiği zaman kapı kapatılır, artık bu kapıdan hiçbir kimse girmez” (Buhari, Savm: 4)
    Bütün bu saydıklarımız bir müminin oruç tutması için yetmez mi? Oruçlarınızın kabulü dileğiyle… Esen kalın.

Yasin Yıldız

Mahomed al II-lea, Cuceritorul Bizanţului

Eşec la Belgrad

În anul 1451, tânărul sultan, ocupat în Anatolia cu conflictul cu emirul Karamanului, a fost nevoit să cedeze lui Gheorghe Brancovic, despotul Serbiei, oraşele Kru~evac şi Le~kovac, în valea Moravei Superioare. Timpurile se schimbaseră însă şi, după cucerirea Constantinopolului, Brancovic va fi silit să restituie ceea ce dobândise cu câţiva ani în urmă. Totuşi. problema sârbă nu era rezolvată. Mohamed adresă despotului următorul mesaj: „Ţara în care domneşti nu este a ta. Ea este a lui Ştefan, fiul lui Lazar, şi trebuie să-mi revină mie prin drepturile soacrei mele, fiica lui Lazar. Pot să-ţi las domeniul tatălui tău, Vucitrn. Dacă refuzi, voi porni asupra ta.”
Teritoriul revendicat de sultan cuprindea valea Moravei, Belgradul, Smederevo- capitala ţării, aflată nu departe de Belgrad-şi Golubac. Gheorghe Brancovic, care plecase să solicite ajutor lui Iancu de Hunedoara, nu răspunse şi, la expirarea ultimatumului, în aprilie 1454, Mahomed declanşă campania. Cu cei 20.000 de spahii el cuceri cetăţile Omol şi Ostravica şi împrejurimile lor, şi apoi, cuceririle odată consolidate, mulţumindu-se cu atât, se întoarse la Edirne, aducând cu el numeroşi prizonieri, dintre care patru mii vor popula aşezările din jurul Istanbulului.
Abia întors, ungurii şi sârbii se înarmează şi invadează regiunile Nis şi Kossovo. Sultanul, în fruntea oştilor, porneşte de această dată spre Vucitm, Trepca şi Novobrdo, important nod al drumurilor care leagă Serbia de Macedonia. După opt zile de lupte, Novobrdo căzu şi, o dată cu el, importantele zăcăminte de argint de aici. Gheorghe Brancovic acceptă condiţiile de pace dictate de Mahomed; el va păstra Omol şi Ostrovica, va vărsa anual sultanului trei milioane de akfe şi îi va furniza, la cerere, trupe pentru campaniile sale. Mahomed îşi atinsese ţinta: ocupase o regiune bogată şi importantă din punct de vedere strategic şi îi separase pe sârbi de unguri, lucru cu atât mai uşor cu cât sârbii ortodocşi sufereau cu greu vecinătatea ungurilor catolici. Îi rămânea sultanului să dobândească Belgradul şi puternica lui fortăreaţă, fără de care nu ar fi fost stăpân deplin al Serbiei.
Ca şi înaintea asediului Constantinopolului, Mahomed strânse la Edirne, în iarna 1455-1456, o oaste mare. Timp de mai multe luni el o pregăti şi antrenă, fără să destăinuie însă nimic din intenţiile sale şi. în primăvară. porni spre nord, în fruntea oştilor. Printre numeroasele piese de artilerie se aflau şi 20 de tunuri lungi de peste 9 metri, cum nu se mai văzuseră până atunci. Transportarea lor pe drumurile desfundate ale Balcanilor a fost deosebit de dificilă. La Vidin, pe Dunăre, corăbiile ancora te, printre care 64 de galere de luptă, aşteptau ordinul de a-închide fluviul şi râul Sava. în aval şi în amonte de Belgrad.
Sultanul prevedea o îndelungată campanie victorioasă. Cucerind această puternică cetate, cheia Europei Centrale, Mahomed nu intentiona să apere doar hotarul de la nord, ci şi să mute războiul pe pământ unguresc, pentru a sfârşi cu acest popor neruşinat ŞI cu regentul Ungariei, Iancu de Hunedoara, care ii înfrunta încă de mult pe otomani ŞI îşi manifestase donnţa de a porni cruciada împotriva musulmanilor. Odată Belgradul cucerit, drumul spre Buda şi Ungaria îi va fi deschis sultanului.
Dacă apărarea Belgrad ului ar fi rămas numai pe seama cavalerilor unguri, cucerirea acestui oraş şi a fortăreţei lui, în ciuda poziţiei sale considerată inexpugnabilă, nu ar fi prezentat nici o dificultate. De cum s-a răspândit vestea apropierii sultanului, principii dunăreni se zăvorâră în cetăţile lor, pentru a aştepta acolo sfârşitul furtunii. Regele Ladislau. ale cărui principale însuşin nu erau curajul şi seriozitatea, pretextând o partidă de vânătoare, părăsi în mare grabă Buda şi se refugie la Viena, şi rămase acolo până ce primejdia a dispărut. Timp de mai bine de o lună, Buda rămase fără apărători.
Toate ţările erau înlemnite de groază. Trimisul papei. Cardinalul îi scria lui Calixt al Ill-lea: „Singura noastră speranţă este ca Dumnezeu să audă rugăciunile Sanctităţii Voastre şi să-i îndemne pe prinţi să-şi trimită Primejdia este atât de mare încât. într-o zi şi chiar într-un ceas, înfrângerea poate fi atât de deplină, încât creştinătatea să o plângă veşnic.
Cu câteva luni mai înainte, o Dietă întrunită la cererea papei se reunise la Buda, pentru a organiza o cruciadă. Cardinalul Carvajal îi înmânase, din partea papei, Crucea cavalerilor cruciati aprigului şi pătimaşului dominican. Giova da Capistrano, un nou Petru Sihastrul. Cuprinşi de înflăcărare. Principii o sumedenie de promisiuni de ajutor în oameni şi bani, după care s-au părţit… amânând lupta până după seceriş. Şi de această dată. singurul care luat lucrurile în serios a (ost Iancu de Hunedoara, care nu mai era regent Ungariei ci purta titluJ de căpitan-general al regatului şi voievodal El se bucura de o considerabilă autoritate morală. Pe umerii lui şi ai lui Giovanni da Capistrano se va sprijini întreaga apărare a Belgradului.
La 7 iulie, grosul armatei turceşti apărea în faţa Belgradului. Câmpia dealurile din jur erau atât de acoperite de corturile albe ale otomanilor. „i ai fi putut crede că abia a nins”. Oştile din Rumelia. cu sultanul în frunte, pregăteau de luptă pe malul drept al Dunării. Cele din Anatolia, sub comanda beylerbey-ului Karadja Paşa, pe malul drept al Savei, formând aripa stângă a armatei. Fortăreaţa Belgradului, aşezată pe un fel de istm de aproape un km lungime, la confluenţa Dunării cu Sava, acolo unde curentul este mai repede, era înconjurată de un puternic zid de apărare. Cetatea avea renumele de a fi de necucerit. În 1440, Murad al II-lea o asediase timp de şase luni, însă fără rezultat. Karadja îl sfătui pe Mahomed să se mulţumească doar cu încercuirea fortăreţei, fără a intreprinde nici o operaţiune militară. înainte de a fi ocupat regiunea şi izolat oraşul. Sultanul refuză. El dorea să cucerească Belgradul în zece zile şi să fie după două luni, de Ramadan, la Buda. Pentru cuceritorul Constantinopolului, luarea oraşului părea un joc de copii, şi aproape toate căpeteniile oştirii erau de aceeaşi părere.
În jurul datei de 10 iulie, începu canonada. În afara tunurilor mari, turcii aveau 7 mortiere uriaşe ce azvârleau ghiulele de piatră asupra cetăţii şi a oraşului, provocând, după cât se pare, mai mult teamă decât pierderi serioase. o singură femeie fiind ucisă. Timp de douăsprezece zile a urmat bombardament după bombardament, provocând uriaşe spărturi în zid, zdrobind şi împrăştiind lucrările de apărare ale asediaţilor. Unităţile turceşti încercuiau oraşul, vasele inchideau Dunărea şi locul de vărsare a Sa vei, altele ancorau în fata fortăreţci. Belgradul era în întregime incercuit. În ultima clipă, Iancu de Hunedoara reuşi să introducă în oraş 6.000 de oameni, sub comanda cumnatului săi. Mihcily Szil~gyi şi a fiului său mai vârstnic, guvernator al Croaţiei şi Dalmaţiei, o jalnică garnizoană alcătuită din ţărani săraci, cerşetori şi vagabonzi neînarmaţi şi fără experienţa luptei. Credinţa fierbinte a lui Giovanni da Capistrano a făcut din această adunătură de oameni aproape o oaste. În orice caz, aceştia erau singurii luptători pe care aprigul dominican i-a putut găsi printre creştinii Europei Cen!f~le şi de Răsărit. La rândul său, Iancu de Hunedoara echipase şi instruise 12.000 de soldaţi şi o mie de călăreţi. Improvizase şi o „flotă de război” din ambaicaţiile – două sute, spun istoricii – pe care le-a putut descoperi în oraşele şi satele Dun ării. Unele dintre aceste vase au fost „cuirasate” cu plăci de metal. Dar toate aceste forţe militare şi navale erau aproape neînsemnate în comparaţie cu oastea turcească perfect înarmată, disciplinată şi în parte alcătuită din oşteni de meserie, ienicerii.
Iancu de Hunedoara nu-şi încheiase încă pregătirile, când unul dintre apărătorii Belgrad ului, care reuşise să străbată liniile turceşti, îi aduse un mesaj din partea lui Szii;igyi, vestindu-l că, dacă acesta nu va fi ajutat fără întârziere, fortăreaţa va cădea înainte de împlinirea a trei zile. Fără să şovăie, Iancu de Hunedoara răspunse la această chemare, dar era limpede că, dacă s-ar fi apropiat pe uscat, mica sa oaste ar fi fost nimicită chiar înainte de a ajunge la tabăra turcească. Singurul mijloc era să ajungă în oraş coborând Dunărea şi să încerce să forţeze blocada, în timp ce Giovanni da Capistrano şi oamenii săi ar urma malul fluviului. El porunci să se construiască, alăturându-se câteva ambarcatii uşoare, un fel de plută, pe care se îmbarcă împreună cu cei mai buni oşteni şi călăreţi.
La 14 iulie, această ciudată „armada” se punea în mişcare. în timp ce pe ţărm înaintau „cruciaţii” lui Capistrano în frunte cu Petru, un om „de neam nobil”, purtând o cruce mare. Sosită în faţa oraşului, unde vasele turceşti legate cu lanţuri formau un fel de zid plutitor, flotila creştină, ajutată şi de curent, se năpusti asupra vaselor turceşti sfărâmând lanţul, scufundând trei galere mari şi numeroase galere mici împreună cu echipaj ele lor. A urmat o încăierare generală. Luptele au durat multă vreme, turcii retrăgându-se pas cu pas, până când Iancu de Hunedoara şi oamenii lui au izbutit să pătrundă în oraş, unde se aflau închişi Szilagyi cu oastea sa şi câteva sute de locuitori în stare să poarte arme.
Sultanul, mânios pentru această înfrângere, porunci să se reia canonada, şi timp de aproape o săptămână, ghiulelele bombardară din nou zidul de apărare. Moartea lui Karadja Paşa, cel mai bun conducător al armatei, semănă confuzia în rândul turcilor, care văzură în asta un semn rău. Mahomed le recâştigă încrederea, aşa cum o făcuse şi în faţa Constantinopolului, rostind o cuvântare înflăcărată pe care o încheie vestind că va conduce el însuşi asaltul. în fruntea „leilor luptători”. În aceeaşi zi, spre sfârşitul după-amiezii, la un semn al sultanului, cu strigăte de „Allah! Allah!”, în uruitul tobelor şi al cimbalelor, oştenii turci pomiră la asalt pătrunzând prin cele trei largi spărturi deschise de artilerie. Ei intrară cu uşurinţă în oraşul care părea pustiu. Ienicerii începuseră deja să intre în case pentru a le jefui când răsună glasul unei trompete. Sute de oameni înarmaţi se aruncară asupra lor. Iancu de Hunedoara, împreună cu oştenii lui ieşiţi din cetate, îi atacară şi ei. Urmă o bătălie aprigă şi îndelungată. Ienicerii şi creştinii se luptau pas cu pas pentru cucerirea oraşului. „Nenumăraţii luptători turci gustară din mierea curată a morţii sortită martirilor şi ajunseră atunci în braţele huriilor din Paradis.” Luptele continuară toată noaptea. Turcii aruncau neîncetat în bătălie trupe proaspete, „luptând ca nişte fiare întărâtate, cu stindardele lor înstelate ca nişte straturi de lalele strălucitoare”. La apropierea zorilor, oştenii otomani care nu intraseră încă în luptă se mai căţărau pe ziduri. Creştinii folosiră arma obişnuită a cetătilor asediate: bucăţi de lemn şi legături de vreascuri aprinse muiate în pucioasă~ smoală şi aruncate asupra turcilor care încercau să urce pe ziduri. La primele ceasuri ale dimineţii, Mahomed pierduse bătălia. Belgradul nu a fost cucerit. Garda personală a sultanului fusese nimicită şi chiar el rănit la frunte. Putini ieniceri mai erau în viaţă. Generalul lor, Hasan Aga, căzuse în luptă.
Cu toate acestea, bătălia nu era încheiată, După-amiază, hoardele de zdrenţăroşi, în frunte cu Giovanni da Capistrano şi Giovanni da Taglicozzo şi cu stegarul Petru alături de ei, trecură Sava şi atacară tabăra turcească. Două mii de oameni, care deveniseră treptat cinci apoi şase mii, aproape neînarmaţi, capturară piesele de artilerie, sub ochii tunarilor îngroziţi de aceşti diavoli scăpaţi parcă din iad. Cele trei linii de artilerişti dădură înapoi, una după alta. O şarjă de cavalerie îi împrăştie pe atacanţi atunci când aceştia se apropiară de cortul sultanului. dar întreaga tabără fusese încercuită şi tunarii fugiseră. Furios, Mahomed, „fără altă armură decât credinţa în Allah şi pavăza stelei Islamului”, încercă să conducă un ultim atac. Ienicerii sleiţi de puteri refuzară să-I urmeze. Sultanul, scos din fire, văzând nu departe unul dintre cei mai însemnaţi comandanţi ai armatei ungureşti, îi despică trupul cu o singură lovitură de sabie, „de la cap până la piept”.
Turcii se retraseră, lăsând în urmă mii de morţi – istoricii dau cifra de 24.000 – ingropati în grabă, şi duseră cu ei, în 140 de căruţe, pe cei mai grav răniţi. Mulţi au murit în timpul retragerii. Piesele de artilerie, printre care cele 22 tunuri mari, au fost pierdute. Turcii au incendiat tot ce s-a putut incendia, dar cea mai mare parte a echipamentului a căzut în mâinile creştinilor. Zece zile mai târziu, Mahomed era la Sofia, unde strângea ce-i mai rămăsese din oaste, după care se întoarse la Edirne.
Dacă pentru un alt suveran această luptă ar fi însemnat un înspăimântător dezastru, pentru sultan ea nu a fost decât o neplăcută înfrângere. Mândria îi fusese jignită şi va trece mult timp până să uite umilitoarea sa retragere de la Dunăre spre capitală. Dar, datorită uriaşelor rezerve de oameni şi bogatelor finanţări, răul nu era atât de mare. Vor fi suficiente câteva luni pentru ca Mahomed să-şi refacă efectivele armatei şi să făurească din nou tunuri la fel de puternice ca cele pierdute.
„Pentru a uita de înfrângerea de la Belgrad”, spun cronicarii, sultanul va organiza, la puţin timp după întoarcere, mari sărbători cu prilejul circumciziei fiilor săi, Baiazid şi Mustafa. Au fost trimise invitaţii emirilor Anatoliei şi, timp de mai multe zile, în grădinile palatului Edirne, cărturari, oameni ai legii şi teologi se vor întrece în ştiinţă şi elocvenţă, în prezenţa sultanului şi a oaspeţilor săi. Sultanul prezidă aceste dispute care se încheiară prin înmânarea unor mantii onorifice şi a unor daruri bogate. El îi va răsplăti în zilele care urmară şi pe învingătorii în cursele de cai, în tragerile cu arcul şi alte întreceri sportive. Potrivit ceremonialului, sultanul primi el însuşi daruri din partea oaspeţilor, a demnitarilor Curţii şi a oştirii. În sfârşit, au fost împărţiţi bani oamenilor de rând. Toată lumea din imperiu trebuia să uite ceea ce se petrecuse pe malurile Dunării.

André Clot

Kızkulesi

GEÇMİŞTEN GÜNÜMÜZE KIZKULESİ

Geçmişi 2500 yıl öncesine dayanan bu eşsiz yapı, İstanbul`un tarihine eş bir tarih yaşamış ve bu kentin yaşadıklarına görgü şahitliği yapmıştır. Antik çağda başlayan geçmişiyle, Eski Yunan`dan Bizans İmparatorluğu’na, Bizans`dan Osmanlıya, tüm tarihi dönemlerde var olarak günümüze kadar gelmiştir.

M.Ö. Kızkulesi

İstanbullu bir Rum olan araştırmacı Evripidis’in anlattığına göre önceleri Asya sahillerinin bir çıkıntısı olan kara parçası zamanla sahilden kopmuş ve Kızkulesi’nin üzerinde bulunduğu adacık oluşmuştur. Kızkulesi’nin üzerinde yer aldığı kayalıktan ilk kez M.Ö. 410’da söz edilir. Bu tarihte Atinalı komutan Alkibiades, Boğaz’a girip çıkan gemileri denetlemek ve vergi almak amacıyla bu küçük ada üzerine bir kule inşa ettirir. Sarayburnu’nun bulunduğu yerden, kulenin bulunduğu adaya zincir gerilir ve kule böylece Boğaz’ın giriş ve çıkışlarını kontrol eden bir gümrük istasyonu halini alır. Bundan yıllar sonra yani M.Ö. 341’de Yunan Komutan Chares, kulenin bulunduğu adacığa eşi için, mermer sütunlar üzerine bir anıt mezar yaptırır.

Roma Dönemi

M.S. 1110’lara gelindiğinde ise bu küçük adacığın üzerindeki ilk belirgin yapı (kule), İmparator Manuel Comnenos tarafından inşa ettirilir. 1143–1178 yılları arasında hükümdarlık süren İmparator Manuel, şehrin savunmasına yardım için iki tane kule yaptırmıştır. Bunlardan birini Mangana Manastırı yakınına (Topkapı Sarayı’nın sahili) diğerini ise Kızkulesi’nin bulunduğu yere inşa ettiren İmparator Manuel, hem düşman gemilerini Boğaz’a sokmamak, hem de ticaret gemilerinin gümrük vergisi vermeden geçişine engel olmak için, iki kule arasına zincir bağlatmıştır.

Bizans Dönemi

Daha önceleri zaman zaman harap olan ve yeniden onarılan Kızkulesi, İstanbul’un fethi sırasında Venedikliler tarafından üs olarak kullanılır. Fatih Sultan Mehmet İstanbul’u kuşattığı sırada Bizans’a yardım etmek için Venedik’ten Gabriel Treviziano komutasında gelen bir filo burada üslenmiştir.

Osmanlı Dönemi

Fetihten sonra Fatih Sultan Mehmet bu küçük kaleyi yıktırır ve yerine taştan, etrafı mazgallarla çevrili küçük bir kalecik yaptırır ve buraya toplar yerleştirir. Kaleye konulan bu toplar, liman içindeki gemiler için etkili bir silah olmuştur. Ancak kule, Osmanlı döneminde savunma kalesi olmaktan çok bir gösteri platformu olarak kullanılmış ve Mehterler burada top atışları ile birlikte nevbet (bir çeşit İstiklal Marşı) okumuşlardır. Bugün gördüğümüz kulenin temelleri ve alt katın önemli kısımları Fatih devri yapısıdır. Osmanlı dönemi boyunca Kızkulesi’nin onarılarak ya da yer yer yeniden yapılarak yaşatıldığı bilinmektedir. 1510 yılında meydana gelen ve “küçük kıyamet” olarak anılan depremde İstanbul’daki pek çok yapı gibi Kızkulesi de büyük hasar görmüş, kulenin onarımı Yavuz Sultan Selim döneminde gerçekleştirilmiştir. Çevresinin sığ olması sebebiyle 17. asırdan sonra kuleye bir de fener konulmuştur. Bu tarihten itibaren kule, artık bir kale değil bir deniz feneri olarak hizmet vermeye başlamıştır. Kuledeki toplar da bu dönemde artık korunma için değil, merasimlerde selamlama için atılıyordu. Kanuni Sultan Süleyman’ın ölümünden sonra tahta geçmek için İstanbul’a gelen Şehzade Selim, Üsküdar’dan geçerken, Kızkulesi’nden atılan toplarla selamlanmıştır. Bundan sonra uzun süre tahta geçen her Padişah için bu selamlama yapılarak, Padişah’ın tahta geçişi top atışları ile halka duyurulmuştur. 1719 yılında fenerde yağ kandilinin rüzgâr etkisiyle etrafı tutuşturmasından dolayı çıkan yangın ile iç kısmı tamamen ahşap olan kule yanmış, 1725 yılında şehrin Baş Mimarı Nevşehirli Damat İbrahim Paşa tarafından kapsamlı bir onarımdan geçirilmiştir. Bu onarım sonrası kule, kurşun kubbeli ve fener bölümü de kagir ve camlı olarak restore edilmiştir. Ardından 1731 yılında kulenin feneri ile top mazgalları ve diğer yerleri yeniden onarımdan geçmiştir. Kızkulesi, Osmanlı İmparatorluğu’nun çöküş devrine girmesi ile tekrar savunma kalesi olarak kullanılmaya başlar. Daha önce eğlenceler ve kutlamalar için yapılan top atışları, bu dönemde artık savunma amaçlı yapılır. Kule, 1830-1831’de ise, kolera salgınının şehre yayılmaması için karantina hastanesine dönüşür. Daha sonra 1836-1837’de görülen ve 20-30 bin kişinin öldüğü veba salgını sırasında hastaların bir kısmı burada kurulan hastanede tecrit edilmiştir. Kızkulesi’nde tesis edilen bu hastanede uygulanan karantina ile salgının yayılması önlenmiştir. Kızkulesi’nin Osmanlı dönemindeki son büyük onarımı II. Mahmud döneminde yapılmıştır. Kule’nin bugünkü şeklini veren 1832-33 yılındaki tadilat sonrasında, ünlü hattat Rakım’ın yazısı ile Kızkulesi’nin kapısının üzerindeki mermere Sultan II. Mahmut’un tuğrasını taşıyan bir kitabe yerleştirilir. Osmanlı-barok mimari tarzında yapılan bu restorasyonda, kuleye dilimli kubbe ve kubbe üzerinden yükselen bayrak direği ilave edilir. 1857 yılında bir Fransız şirketi tarafından Kuleye yeni bir fener yaptırılır.

Cumhuriyet Dönemi

İkinci dünya savaşı döneminde Kızkulesi’nde yenileme çalışması yapılır. Kulenin çürüyen ahşap kısımları tamir edilir ve bazı bölümleri yıkılarak betonarmeye çevrilir. 1943’de yeniden büyük bir onarım geçiren kulenin çevresine büyük kayalar yerleştirilerek denize kayması önlenmiştir. Bu arada kulenin oturduğu kayanın etrafındaki rıhtımdaki ambar ve gaz depoları kaldırılmıştır. Yapının dış duvarları korunarak içi betonarme olarak yenilenmiştir. Kızkulesi, 1959 yılında Askeriye’ye devredilmiş ve Deniz Kuvvetleri Komutanlığı’na bağlı, Boğazın deniz ve hava trafiğinin denetlenmesini sağlayan bir radar istasyonu olarak kullanılmıştır. “Deniz Kuvvetleri Tesisi Mayın Gözetleme ve Radar İstasyonu” olan binadaki sarnıç, 1965’de yapılan tadilatlar sırasında üzeri beton dökülerek kapatılmıştır. 1983 yılından sonra kule, Denizcilik İşletmeleri’ne bırakılmış ve 1992 yılına kadar ara istasyon olarak kullanılmıştır.

Günümüzde Kızkulesi…

Antik Çağ’da Arkla (küçük kale) ve Damialis (dana yavrusu) adları ile anılan Kule, bir ara da “Tour de Leandros” (Leandros’un kulesi) ismi ile ün yapmış, günümüzde ise Kızkulesi – Maiden’s Tower ismi ile bütünleşmiştir. 1995 yılında Kızkulesi’nin restorasyon süreci başlar. Binlerce yıllık gizemli bir tarihe sahip bu özel mekan, kendine özgü kimliğine ve geleneksel mimarisine bağlı kalarak tamamlanan restorasyon çalışması sonrasında 2000 yılında kapılarını ziyarete açar. Bugün gündüzleri cafe-restaurant, akşamları ise özel restaurant olarak yerli ve yabancı ziyaretçilerine hizmet veren Kızkulesi, düğün, toplantı, lansman, iş yemeği gibi pek çok özel davet ve organizasyona da ev sahipliği yapmaktadır

anonim

Yalancı İskender

Malzemeler:

• 500 gr dana bonfile

Et marinesi İçin:

• 1 orta boy soğanın yarısı
• 2 yemek kaşığı zeytinyağı
• tuz-karabiber

Domates sos için:

• 3 adet orta boy domates
• 1 diş sarımsak
• 1 adet sivri biber
• 1 adet defne yaprağı
• 1 yemek kaşığı domates salçası
• 1 yemek kaşığı tereyağı
• 1 su bardağı su

Servisi için:

• yoğurt
• yeşil biber
• 1 adet domates 4 eşit parçaya bölünmüş
• Salatalık turşusu
• 1 er yemek kaşığı tereyağı

Yapılışı:

1. Bonfileleri kasabınıza dilimletin ve incelttirin. Derin bir kaba alın.
2. Soğanı rendeleyin ve elinizle suyunu sıkın. Soğan suyunu zeytinyağı ile birlikte etlerin üzerine ilave edin.
3. Tuz ve değirmen karabiber ekleyerek iyice karıştırın. Streç film ile üzerini kapatın ve 2 saat kadar buzdolabından dinlendirin.
4. Sos için biberin çekirdeklerini çıkarın, sarımsakla birlikte ince ince kıyın. Domatesin kabuklarını soyup blenderdan geçirip püre haline getirin.
5. Sos tenceresine tereyağını alın. Üzerine biber ve sarımsağı ilave ederek soteleyin. Domatesi ve salçayı ekleyerek kavurmaya devam edin. 1 su bardağı su ve defneyaprağını ekleyerek kıvamı alıncaya kadar pişirin. Pişen sosu ocaktan alın ve içinden defneyaprağını çıkarın.
6. Servis için domatesi, biberi ve salatalık turşusunu dilimleyin. Ramazan pidesini küp küp doğrayın ve servis tabaklarına bölüştürün.
7. Etleri marineden çıkarın ve yağsız tavada (varsa döküm tavada) pişirin.
8. Pidelerin üzerine sosu eşit miktarda paylaştırın. Üzerine pişen etlerin paylaştırın ve garnitürleri ilave edin. Yoğurt ve kızgın tereyağı ile servis edin.

internet

Iskender – varianta practică

Ingrediente:

• 500 de gr. de vită

Pentru marinarea cărnii:

• o jumătate de ceapă mediu
• 2 linguri de ulei de măsline
• sare-piper

Pentru sosul de roşii:

• 3 roşii medii
• un căţel de usturoi
• un ardei kapia
• o frunză de dafin
• o lingură de pastă de tomate
• o lingură de unt
• o cană de apă

Pentru servire:

• iaurt
• piper verde
• o roşie împărţită în 4 părţi egale
• castraveţi muraţi

Mod de preparare:

1. Rugaţi măcelarul să taie şi să bată carnea la mărimea dorită. Aceste bucăţi se pun într-un castron adânc.
2. Daţi ceapa prin razătoare şi stoarceţi-o de apa cu mâinile. Adăugaţi zeama de ceapă împreună cu uleiul de măsline.
3. Se adaugă piper şi sare şi se amestecă bine. Acoperiţi cu o folie de ţiplă şi odihniţi-l timp de 2 ore în frigider.
4. Curăţaţi ardeiul pentru sos şi tocaţi mărunt împreună cu usturoi. Decojiţi roşiile şi daţile prin blender.
5. Puneţi untul în cratiţă adăugaţi sarea, piperul şi usturoi peste el şi sotaţi. Peste acest usturoi sotat se adaugă pasta de tomate şi roşiile tocate. După ce s-au sotat adăugaţi o ceaşcă de apă şi frunzele de dafin. Lăsaţi la fiert până sosul capătăconsistenţa. Luaţi sosul de pe foc şi scoateţi frunza de dafin.
6. Se taie roşii, ardeiul şi castraveţi pentru servire. Tăiaţi lipia în cuburi şi împărţiţi-le în farfurile de mâncare.
7. Scoateţi carnea din marinată şi gătiţi-o într-o tigaie fără grăsime.
8. Împărţiţi sosul în cantitate egală pe bucăţile de lipie. Se adaugă carnea deasupra şi se adaugă garnitura. Se serveşte cu iaurt şi unt topit.

Nilgun Panaitescu

Mozaik Pastalı İrmik Tatlısı

Malzemeler:

Mozaik Pasta için:

• 1 paket pötibör bisküvi
• 1 çay bardağı süt
• 1 yemek kaşığı kakao
• 50 gr margarin ya da tereyağı

İrmik Tatlısı için:

• 4,5 su bardağı süt
• 1 çay bardağı toz şeker
• 1 çay bardağı irmik
• 1 yemek kaşığı haşhaş tohumu
• 1 yemek kaşığı margarin ya da tereyağı
• 1 paket vanilin
• 15-20 damla yeşil gıda boyası

Süslemesi için:

• Çırpılmış krem şanti
• Hazır böğürtlen sos

Yapılışı:

1. Mozaik pasta için süt, kakao, margarini küçük boy bir tencereye alın. Ocağa alın ve tüm sos pürüzsüz bir kıvam alıncaya kadar karıştırarak ısıtın.
2. Karışımı ocaktan alın, içine bisküvileri kırın ve kaşık yardımıyla karıştırın.
3. Orta boy dikdörtgen bir borcamın tabanını ıslatın ya da streç film ile kaplayarak içine mozaik pastayı yayın, elinizle düzelterek eşit kalınlıkta yayılmasını sağlayın.
4. İrmik tatlısı için süt, şeker, irmik, haşhaş tohumları, vanilin ve gıda boyasını orta boy bir tencereye alın. Sürekli karıştırarak koyulaşıncaya kadar pişirin. Koyulaşan tatlıya margarini ilave edin ve 1 taşım daha kaynatın.
5. Hazırladığınız tatlıyı mozaik pastanın üzerine dökün ve oda sıcaklığına gelinceye kadar bekleyin.
6. Tatlıyı buzdolabına kaldırın en az 2-3 saat dinlendirdikten sonra dilimleyerek servis tabağına alın.
7. Kremşanti ve böğürtlen sosla servis yapın.

internet

Prajitură mozaic cu cremă de griş

Ingrediente:

Pentru piesa mozaic:

• un pachet de biscuiţi pötibör
• un pahar de ceai cu lapte
• o lingură de cacao
• 50 de grame de margarină sau unt

Pentru prăjitura cu griş:

• 4,5 ceşti cu lapte
• o ceaşcă de zahăr pudră
• o lingurita de griş
• 1 lingură de mac
• 1 lingură de margarină sau unt
• 1 pachet de zahăr vanilat
• 15-20 de picături de colorant alimentar - verde

Pentru decorare:

• Frişcă
• Sos de mure

Mod de preparare

1. Puneţi într-o cratiţă laptele, cacao, margarină pentru tortul de mozaic. Luaţi cratiţa de pe foc şi amestecaţi sos când se obţine o consistenţă fină.
2. Peste acest amestec se adaugă biscuiţii mărunţiţ şi amestecaţi cu ajutorul unei linguri.
3. Puneţi acest amestec pe o folie de ţiplă şi daţi forma unui dreptunghiulare de dimensiuni medii sau acoperiţi cu folie.
4. Pentru crema de griş se pune într-o oală medie lapte, zahăr, griş, seminţe de mac, vanilie şi colorantul alimentar. Se amestecă constant până capăta o culoare aurie. Se adaugă margarina şi se amestecă până se îngroşă.
5. Se toarnă acest amestec peste tortul de mozaic pe care l-aţi pregătit şi aşteptaţi până se răceşte.
6. Băgaţi-l în frigider şi lăsaţi-l să se odihnească timp de cel puţin 2-3 ore înainte de servire.
7. Serviţi cu frişcă şi sos de mure.

Nilgun Panaitescu

Çoban Keloğlan Masalı

Bir varmış, bir yokmuş. Evvel zaman içinde Keloğlan ile annesi, babasının yaptığı çobanlıkla geçinirlermiş. Günlerden bir gün dağda koyunları otlatırken, babasının yolunu eşkıyalar keser. Birkaç koyun isterler. Keloğlan’ın babası da:
“Bu koyunlar bana emanet” der vermez. Eşkıyalar zorlayınca Keloğlan’ın babası karşı koyar. Bunun üzerine eşkıyalar, onu yakalayıp zindana atarlar, bütün koyunları da elinden alırlar. Çok geçmeden haber köye yayılır. Keloğlan’ın babası esir düşmüştür. Aradan günler geçmiş, ana oğulun geçimleri de zorlaşmış. Keloğlan, düşünmüş taşınmış köylüler yeni çoban da bulamayınca, köyün çobanlığını yapmaya karar vermiş. Köylülerin;
“Sen yapamazsın, okuman gerek” diye ısrar etmelerine rağmen, annesinin de rızasını alarak çobanlığa başlamış. Meğer Keloğlan’ın amacı babasını o eşkıyalarından elinden kurtarmakmış. Sabah erkenden köyün koyunlarını alıp düşmüş yollara. Bir dağın eteklerine gelmiş. Dağın kenarından da dere geçiyormuş. Koyunlar başlamış dereden su içmeye. Keloğlan çok yorgunmuş, kendi kendine: “Şu ağacın gölgesinde biraz dinleneyim,” demiş.
Ağacın altına uzanmasıyla yorgunluktan uyuması bir olmuş. Bu arada koyunlar da susuzluklarını giderdikten sonra başlamışlar otlanmaya. Karınlarını doyurduktan sonra etrafa yayılmışlar. Aradan uzunca bir zaman geçmiş… Derken akşam olmuş. Köylüler koyunların gelmediğini görünce telaşlanmışlar.
“Biz ne halt ettik, küçük yaştaki bir çocuğa bu kadar koyunu teslim ettik … inşallah başına bir iş gelmez!..” demişler. Gene de içleri rahat etmemiş ve Keloğlan ile koyunları aramaya çıkmışlar. Bu arada Keloğlan, uykusundan büyük bir gürültü duyarak uyanmış. Birde ne görsün! Eşkıyalar etrafta otlayan koyunları topluyorlar… Keloğlan: “Hey! Ağalar ne yapıyorsunuz? Onlar benim sürüm… Bana emanet!..” diye bağırmış. Eşkıyalar:
“Geçen yılda biri aynen senin gibi dedi, şimdi güneş yüzü görmeyen kara zindanda yatıyor!..” diye karşılık vermişler. Keloğlan, bu eşkıyaların, babasını tutsak eden eşkıylar olduğunu anlamış. Hemen kurnazca plan kurmaya başlamış. Eşkıyalar, Keloğlan’a yaklaşmış:
“Sen şimdi bu koyunları bize vermiyor musun?” demişler. Keloğlan:
“Ağalar, ne haddime! Yeter ki beni bırakın. Hatta biraz beklerseniz size bir sürü daha getiririm!..” demiş. Bunun üzerine eşkıyalar:
“Canından olmak istemiyorsan çabuk gel!” demişler. Keloğlan, eşkıyaları kandırdığına sevinerek köyün yolunu tutmuş. Amacı, köylüleri getirip eşkıyaları yakalatarak babasını kurtarmakmıi. Bir süre yol aldıktan sonra kendisini aramaya çıkan köylülerle karşılaşmış. Heyecanla olanları anlatmış. Köylüler hemen Keloğlan’la birlikte sürünün olduğu yere gitmişler.
Gizlice eşkıyalara yaklaşmışlar ve birden üzerlerine atılarak eşkıyaları kıskıvrak yakalamışlar. Keloğlan’ın babasının bulunduğu zindanın yerini öğrenip Keloğlan’ın babasını kurtarmışlar. Keloğlansevinciyle köylülere: “Babamı eşkıyalardan kurtardık … Ben artık çobanlık yapmayacağım … Okuluma devam edeceğim.” demiş. Sonra da babasıyla evine giderek mutlu bir hayat sürmüşler.

anonim