Toate articolele publicate în ediţia nr. 269 a revistei Hakses

Martie 2018

Şehitlerimiz Hakkında

18 Mart günü, 1915 Çanakkale Deniz Zaferi'nin yıldönümüdür. Bugün, 2002 yılından itibaren, “Şehitler Günü” olarak kabul edilmiştir.
şehit: Allah yolunda canını feda eden, dinini, vatanını, bayrağını savunurken ölen, haksız yere öldürülen Müslüman’dır. Şehitlik, Allah katında peygamberlikten sonra en yüksek mertebedir. Şehitler, Allah’ın sevgili kullarıdır. Cennet’te onlar için sonsuz nimetler hazırlanmıştır. Arapça, “Tanık” anlamına gelen şehit, inançlarını yansımamak uğruna, Allah’a ya da kutsal saydığı değerlere tanıklık etmek ülküsüyle can veren kişidir. Kur’an, Allah yolunda öldürülenlerin, Allah’ın bağışını ve merhametini kazandıklarını bildirir. “Sakın Allah katında öldürülenleri ölüler sanma. Doğrusu onlar Rableri katında diridirler. Cennet meyvelerinden rızıklanırlar.” (Al-i İmran Suresi:169-170) Buna göre şehitler ölü sayılmamalıdır, onlar diridir; yaptıkları boşa çıkarılmayacak ve dünyada kendilerine tanımlanan Cennet’e konulacaklardır.
Her yıl gibi Romanya Demokrat Türk Birliği yöneticileri Brăila ve Bükreş Türk şehitler Mezarlıklarını ziyaret ettiler ve tüm şehitlik onuruna erişen aziz şehitlerimizi minnet ve şükranla andı.

18 Mart Şehitler Anma Günü

Çanakkale Zaferi”in 103. yılı Romanya’nın başkenti Bükreş ve Braila’daki Türk Şehitliği’nde törenlerle anıldı. Törenler Türk ve Romen milli marşlarının okunması ile başladı.
Törende günün anlam ve önemine değinen bir konuşma yapan Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosu Mustafa Uygar Sertel şunları söyledi:
“Bugün 18 Mart Şehitleri Anma Günü ve Çanakkale Zaferi’nin 103. Yıldönümü münasebetiyle Braila’da biraraya gelmiş bulunuyoruz. 18 Mart Türk tarihinde çok özel bir yere sahip olan büyük bir zaferi ve vatanı ve milleti için şehit düşen tüm şehitlerimizi anma günümüzdür. Braila’da Birinci Dünya Savaşı’nda şehit olan askerlerimiz anısına yapılan bu şehitlikte Romen dostlarımızla birarada olmanın verdiği yoğun hissiyat içerisindeyiz.
Birinci Dünya Savaşında Çanakkale cephesinde yaşanan muharebelerin sonucunda Türk askeri onbinlerce şehit vermesine karşın düşman kuvvetlerine Çanakkale’den geçit vermemiştir. Orada verilen mücadele, savaşın seyrini köklü biçimde etkilemiştir. Mustafa Kemal’in askeri dehasını ortaya koyduğu Çanakkale Savaşı ulusal birliğimiz ve milli mücadelemiz için de bir dönüm noktası olmuştur.
Çanakkale’de ortaya konulan azim, milli mücadelemize de hakim olmuş, milletimiz Mustafa Kemal Atatürk önderliğinde nihai zafere ulaşmıştır. Bu vesileyle “Çanakkale Şehitlerine” şiiriyle bu büyük kahramanlık hikayesini yazan, İstiklal Marşımızın da yazarı büyük vatan şairi Mehmet Akif Ersoy’u da saygı ve rahmetle anıyoruz.
Çanakkale Savaşı’nda evlerinden binlerce kilometre uzakta şehit düşen ANZAK askerlerinin Türkiye ile Avustralya ve Yeni Zelanda halklarını birbirine yakınlaştırdığı gibi, Romanya’da ebediyete kavuşan yüzlerce Türk askeri de bugün Türkiye ile Romanya arasındaki güçlü dostluğun simgeleri olmuşlardır.
Romanya’daki Bükreş, Braila ve Slobozia şehitliklerimiz esasen, tarihimiz ve halklarımız arasında yüzyıllara dayalı yakınlığın somut unsurlarıdır. Balkan kökenli vatandaşlarımızın da şehit düştüğü Çanakkale Savaşlarını ve tüm şehitlerimizi andığımız 18 Mart gününü, bu şehitlikte, şehitlik mertebesine ulaşmış olan atalarımızın yattığı bu mekanda yadetmek hepimiz için ayrı bir anlam taşımaktadır. Romen dostlarımıza ve yerel makamlara şehitlerimize sahip çıkmalarından ve anma programımıza düzenli iştirak etmelerinden dolayı teşekkür ediyorum.
18 Mart Şehitleri Anma Günü vesilesiyle Çanakkale Savaşı’nın tüm kahramanlarını, Mustafa Kemal Atatürk ve silah arkadaşlarını, Braila’daki bu şehitlikte yatan 754 askerimizi, bu vesileyle ayrıca Kore Savaşı’nda, Kıbrıs Barış Harekatında, terörle mücadelede görevi başında şehit edilen kamu görevlilerimizi ve diplomatlarımızı, 15 Temmuz gecesi vatanımız için canını feda eden şehitlerimizi minnetle anıyoruz. Şehitlerimizin aziz hatıralarının önünde saygıyla eğiliyoruz. Tüm şehitlerimizin ruhu şad olsun.”
Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından başkan Fedbi Osman, genel sekreter Ervin İbraim, Galaţi şube başkanı Gülten Abdula, Brăila şube başkanı Rustem Sevim ve Cumpăna şube başkanı Bari Muselim katıldılar.
Diğer misafirler arasında TİAD başkanı Zeki Uysal, Köstence Yunus Emre Kültür Merkezi müdürü Ramazan Yılmaz ve Kemal Atatürk Kolejin temsilcileri bulundular.

Ziua eroilor turci marcată la Brăila şi Bucureşti

O delegaţie condusă de preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a participat la ceremonialul de depunere de coroane de flori la monumentul eroilor turci din Brăila, organizat de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, cu prilejul Zilei Eroilor Turci, în data de 18 martie. Din delegaţie au făcut parte: secretarul general al UDTR, prof. Ervin Ibraim, preşedinta filialei Galaţi, Gulten Abdula, preşedintele filialei Brăila, Rustem Sevim şi preşedintele filialei Cumpăna, Bari Muselim.
Evenimentul a debutat cu intonarea imnurilor de stat ale Republicii Turcia şi României şi cu păstrarea unui moment de reculegere în memoria tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pe câmpul de luptă în numele lui Atatürk, după care, a urmat ceremonialul depunerii de coroane. Au fost depuse coroane de flori din partea: Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Instituţiei Prefectului-Judeţul Brăila, Consiliului Judeţean Brăila, Primăriei Municipiului Brăila, Uniunii Democrate Turce din România, filialelor Brăila şi Galaţi ale UDTR, Muftiatului Cultului Musulman din România, Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa, Colegiului Naţional „K. Atatürk”, Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci „Dobrogea” şi UDTTMR.
Prezent la eveniment, Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, a declarat: „18 martie, este ziua în care aniversăm o mare victorie, care ocupă un loc aparte în istoria Turciei şi îi comemorăm pe toţi eroii noştri care şi-au jertfit viaţa pentru patria şi poporul nostru. Trăim astăzi emoţia de a ne afla alături de conaţionalii şi coetnicii noştri şi de prietenii noştri români în acest cimitir al eroilor din Brăila construit în memoria eroilor noştri căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. În timpul Primului Război Mondial, pe frontul din Çanakkale, armata turcă nu a permis trecerea forţelor inamice prin strâmtoare, chiar cu preţul vieţii a zeci de mii de ostaşi. Acea luptă a schimbat radical cursul războiului. Războiul de la Çanakkale în care Mustafa Kemal şi-a demonstrat geniul militar, a reprezentat un punct de cotitură pentru unitatea poporului şi lupta noastră naţională.”
Ziua Comemorării Eroilor Turci a fost marcată şi de către Ambasada Republicii Turcia care a organizat un ceremonial militar de depunere de coroane la Cimitirul Eroilor Turci din Bucureşti. La eveniment au fost prezenţi demnitari, cadre militare, ambasadori şi membri ai comunităţilor turcă şi tătară. În discursul său, Ambasadorul Republicii Turcia în România, Osman Koray Ertaş, s-a referit la bătălia de la Galliopoli. „Campania de la Galliopoli constituie una dintre cele mai dramatice pagini din istoria Primului Război Mondial unde s-au jertifit sute de mii de vieţi omeneşti lipsind naţiunile intrate în luptă de tânara generaţie. În lupta lor pentru supravieţuire, turcii au demonstrat că nu exisă limite în ceea ce înseamnă sacrificiu în lupta pentru demnitate şi libertate. Pe câmpul de luptă de la Galiopoli s-a născut spiritul de pace şi prietenie dintre ţările combatante care continuă să existe şi în relaţiile de astăzi. Nimic nu reflectă mai bine acest spirit decât cuvintele lui M.K. Atatürk adresate mamelor care şi-au pierdut copiii în luptă: „Aceşti eroi care şi-au vărsat sângele şi şi-au pierdut viaţa îşi dorm somnul de veci într-o ţară prietenoasă. Odihniţi-vă în pace! Nu există nici o diferenţă între John sau Mehmet câtă vreme se odihnesc alături, în această ţară, a noastră. Voi mamelor care v-aţi trimis copiii să lupte ştergeţi-vă lacrimile, copiii voştri se odihnesc în pace şi dacă şi-au pierdut viaţa pe pământul nostru au devenit fii noştri”, a spus în discursul său ambasadorul Osman Koray Ertaş. Referindu-se la relaţiile turco române, excelenţa sa a afirmat: „Relaţiile turco-române reflectă astăzi aceeaşi dorinţă şi abordare vizionară pe care suntem mândri să o împărtăşim. Locul în care ne-am reunit astăzi este cel în care sălăşuiesc eroii turci care şi-au pierdut viaţa pe o altă scenă a Războiului Mondial. Aceasta şi istoria totuşi nu ne-au împiedicat să devenim prieteni, aliaţi şi parteneri strategici. Dacă îi comemorăm astăzi pe cei 935 de militari care se odihnesc aici, ne exprimăm încă o dată gratitudinea faţă de prietenii noştri români pentru generozitate şi compasiune.”
Ziua Eroilor Turci este comemorată în fiecare an la 18 martie, atât în Turcia cât şi de reprezentanţele diplomatice din străinătate.

SEDEP Uygulaması

“Selçuklu Değerler Eğitimi Programı (SEDEP) ile Türkiye Değerlerini Tanıtıyor” etkinliği Romanya’nın Köstence kentinde etkinliklerle gerçekleştirildi.
Program kapsamında gerçekleştirilen ziyarete; Selçuklu Belediyesi Başkan Yardımcısı Ali Ziya Yalçınkaya, Kültür İşleri Müdürü Ali Düz, Selçuklu İlçe Milli Eğitim Müdürü Turan Kayacılar, Şube Müdürü Okan Tekkalan, Hakim Ömer Onsun İO. Müdürü Şenol Eraslan, Cahit Zarifoğlu İO. Müdürü Murat Kılıç ve Necmettin Erbakan Üniversitesi Öğretim Üyesi Yrd.oç. Dr Barbaros Yalçın dan oluşan heyet katıldı.
Beş gün süren program kapsamında; öncelikle kurumlar arasında SEDEP uygulama protokolü imzalandı.
Romanya Köstence’de, 25 Türkçe ve Din Kültürü ve Ahlak Bilgisi öğretmenine; Yrd. Doç. Dr. S. Barbaros Yalçın, Murat Kılıç ve Şenol Eraslan tarafından 30 saat süren “değerler eğitimi öğretim yöntemleri” kursu verildi. Yunus Emre Enstitüsü salonlarında gerçekleştirilen seminere katılan öğretmenlere seminer sonunda sertifikaları verildi.
Köstence Mecidiye’de Kemal Atatürk Ulusal Kolejinde, Mandala-Boya Paylaş-Çat kapı tiyatro etkinlikleri gerçekleştirildi, kitap dağıtımı yapıldı. Nicolae Tonitza İlköğretim okulunda “Ailemle Mutluyum ve “Kalemim Yeşeriyor“ etkinlikleri ve kitap dağıtımı yapıldı.
Heyet tarafından; Bükreş Büyükelçiliğimiz, Köstence Eğitim Müdürlüğü, Köstence Başkonsolosluğumuz, Yunus Emre Enstitüsü, TİKA, Romanya Demokrat Türk Birliği, Köstence Belediyesi ve 2 okul ziyaret edildi.
Romanya’ya giden heyet tarafından, programın başarılı geçtiği gözlemlenirken, Köstence ile ilgili yapılan genel değerlendirme şöyle:
“Program süresince, gerek Türk Tatar Müslümanlar, gerekse Romen yetkililer tarafından büyük ilgi gösterildi.
Değerler eğitimi kursu ve etkinliklere, okul yönetici ve öğretmenlerinin ilgisi büyüktü.
TİKA ve Yunus Emre Enstitüsü nün çalışmaları çok olumlu.
Türkiye ve Türk halkına bakış açısı ve ilgi çok büyük.
Müslüman halk ve azınlıklar her türlü hakka sahip ve Romen hükümetince destekleniyor. Romanya, projelere açık bir ülke.
Köstence’de, RADYO T adında Türkçe yayın yapan bir radyo mevcut ve Türk-Tatar azınlığa hizmet veriyor.
Türk-Tatar azınlığın Türkiye ile bağları güçlü ve karşılıklı ziyaretler yapılıyor. Konsolosluk, Türk İş Adamları Derneği, Müftülük, Müftülük Din Ateşeliği, Romanya Demokrat Türk Birliği, Yunus Emre Enstitüsü arasındaki uyum ve birlikte iş yapma becerisi ve iletişim gelişmiş durumda.
Soydaşların, Köstence eğitim sisteminde etkileri var. Milli Eğitim müdür yardımcısı bir Türk ve eğitime yön verenler arasında.
Türk-Tatar azınlığın, birlikte hareket edebilme yetkinliği, etkin güç olmalarını sağlıyor, Belediye meclisinde temsil ediliyorlar.“

Cursul SEDEP

„Program de promovarea a valorilor Selçuk” (SEDEP) împreună cu „Program de promovarea a valorilor Turcia” au desfăşurat un eveniment de promovare în oraşul Constanţa.
Delegaţia a fost formată din: viceprimarul municipiului Selçuklu, Ali Ziya Yalçınkaya, inspectorul şcolar general, Turan Kayacılar (Inspectoratul Şcolar Seçuklu), inspectorul şcolar, Okan Tekkalan (Inspectoratul Şcolar Selçuklu), directorul Departamentului de Cultură din cadrul Primăriei Selçuklu, Ali Düz, lectorul universitar dr. Süleyman Barbaros Yalçın (Universitatea Necmettin Erbakan – Selçuklu), prof. Şenol Eraslan-formator Programul SEDEP şi prof. Murat Kılıç-formator, Programul SEDEP.
În debutul programului de cinci zile a fost semnat între instituţii Protocolul de implementare a programului SEDEP.
În cadrul acestui proiect s-a desfăşurat un curs de implementare SEDEP, curs ce a cuprins de 30 de ore, pentru 25 profesori de Limbă şi literatură turcă şi Religie Ismică. Cursul a fost susţinut de profesorii S. Barbaros Yalçın, Murat Kılıç şi Şenol Eraslan. La sfârşitul cursului au fost acordate certificate profesorilor participanţi.
În cadrul vizitei la Colegiului Naţional Kemal Atatürk din Medgidia şi la Şcoala Gimnazială Nicolae Tonitza din Constanţa au avut loc lecţii demonstrative din cadrul proiectului SEDEP şi a fost realizată distribuţia cărţilor SEDEP.
Delegaţia a vizitat Ambasada Republicii Turcia la Bucureşti, Inspectoratul Şcolar Judeţean – Constanţa, Institutul Yunus Emre – Constanţa, TIKA şi Uniunea Democrată Turcă din România. În cadrul vizitei la UDTR preşedintele, ing. Fedbi Osman, le-a înmânat membrilor delegaţiei plachete cu însemnele UDTR şi cărţi publicate de uniune. Delegaţia a fost însoţită de inspectorul şcolar de specialitate, prof. Icbal Anefi, şi de preşedintele comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet.
Delegaţia a observat că programul a avut un mare succes iar evaluarea generală este următoarea: „În timpul programului, turci şi tătari precum şi autorităţile române au arătat un mare interes.
„Program de promovarea a valorilor” a fost primit cu mare interes de către conducerile şcolilor şi de către profesori.
Activităţiile TIKA şi ale Institutului Yunus Emre sunt unele benefice.
Interesul pentru Turcia şi poporul turc este mare.
Persoanele aparţinând minorităţile naţionale au tot felul de drepturi şi sunt susţinute de guvernul român.
România este o ţară deschisă proiectelor.
La Constanţa există un post de radio care difuzează în limba turcă sub numele RADIO T şi serveşte minoritatea turcă-tătară.
Legăturile minorităţii turce şi tătare din România cu Turcia sunt puternice şi reciproce.
Asociaţia Oamenilor de Afaceri Turci, Muftiatul Cultului Musulman Uniunea Democrată Turcă din Română, Institutul Yunus Emre îşi dezvoltă pe zi ce trece capacitatea de a lucra împreună şi de a comunica.
Minoritatea turcă şi tătară are un reprezentant în cadrul sistemul de învăţământ.
Minoritatea turcă şi tătară este capabilă să acţioneze împreună, fiind o forţă eficientă, fiind reprezentată în conducerea judeţului Constanţa.”

Nave militare turceşti participante la exerciţiul multinaţional „Steaua de Mare”

Fregata TCG Bartın (F-504) şi nava purtătoare de rachete TCG Kalkan aparţinând flotei militare turce s-au aflat în perioada 30 martie-2 aprilie în Portul Constanţa, cu prilejul desfăşurării exerciţiului militar multinaţional „Steaua de Mare 2018”. Exerciţiul militar, desfăşurat în data de 2 aprilie, a reunit militari turci de pe cele două nave ale Republicii Turcia şi pe cei români ambarcaţi la bordul corvetei Contra-amiral „Horia Măcellariu” (265) dar şi la cel al navei purtătoare de rachete „Lăstunul” (190 ). Exerciţiul militar desfăşurat în Marea Neagră a avut ca obiectiv dezvoltarea abilităţilor şi a capabilităţilor operaţionale ale unităţilor şi comandamentelor participante, sporirea nivelului de pregătire în luptă, precum şi contribuţia la menţinerea securităţii la Marea Neagră.
„Aceste două nave militare turceşti participă la exerciţiul militar „Steaua de Mare” 2018. Prima fază a exerciţiului militar desfăşurată în Ucraina şi Georgia s-a încheiat şi acum urmează exerciţiul comun cu militarii români. Navele militare vor rămâne în portul Constanţa timp de trei zile şi publicul va putea avea acces pe ele doar în data de 31 martie. Sperăm ca această vizită a navelor noastre să contribuie la întărirea bunelor relaţii de colaborare dintre Turcia şi România. Exerciţiul militar comun, împreună cu colegii noştri români se va desfăşura în data de 2 aprilie după care navele se vor retrage în porturile din Turcia. Acest exerciţiu va fi unul de succes la fel ca şi alte exerciţii comune desfăşurate anterior cu militarii români”, a declarat Ataşatul militar naval din cadrul Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti, cpt. cdr. Dündar Bayram.
Pe timpul staţionării în Portul Constanţa, după întâlnirile oficiale programate la Comandamentul Flotei şi la Primăria Constanţa, o delegaţie condusă de comandantul divizionului 2 Vedete torpiloare cdr. Azis Bakioğlu a fost primită de Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, la sediul reprezentanţei consulare. Din delegaţie au făcut parte: Comandantul navei TCG Kalkan lt. cdr. Akın Andıcı, Comandantul navei TCG Bartın lt. cdr. Nadir Kılınç precum şi Ataşatul militar naval din cadrul Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti, cpt. cdr. Dündar Bayram.
Cele două nave au fost vizitate atât de Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, cât şi de o delegaţíe condusă de viceconsulul Hasan Akdoğan. Din delegaţie au făcut parte: viceconsulul Murat Yalcin, ataşatul comercial, Kadır Yazıhan, ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Arif Cevlek şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci Dobrogea (TIAD), Zeki Uysal.

Mesajul Consulului General al Federaţiei Ruse la Constanţa, Vladimir Volkov, cu prilejul Nevruzului

În primul rând, aş dori să îi felicit pe cititorii revistei dvs., conducerea şi membrii Uniunii Democrate Turce din România (UDTR), muftiatul şi pe toţi musulmanii cu prilejul Nevruzului, sărbătorit pe 21 martie, deoarece şi pentru ţara noastră această sărbătoare este foarte importantă. Islamul, tradiţional în Federaţia Rusă, este una dintre principale confesiuni oficiale. Dumneavoastră probabil ştiţi, că cea mai mare moschee din Europa se află la Moscova. La inaugurarea sa solemnă din anul 2015, au participat Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, şi Preşedintele Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdogan.
În perioada carierei mele diplomatice am lucrat în multe ţări europene. În opinia mea, sistemul de relaţii interetnice şi interconfesionale din România poate servi drept exemplu pentru alte state multietnice ale continentului european. Dobrogea este un exemplu grăitor al unei astfel de politici. Aici locuieşte un număr mare de reprezentanţi de diferite naţionalităţi, inclusiv ruşi lipoveni, tătari crimeeni şi chiar mai mult de zece alte minorităţi naţionale. În acelaşi timp, se păstrează pacea interetnică iar la iniţiativa autorităţilor, se organizează evenimente culturale comune. În acest context, un rol important aparţine comunităţii musulmane a ţării şi direct UDTR, ale cărei eforturi de a păstra identitatea naţională şi de a promova cultura şi limba turcă în Dobrogea ocupă un loc demn.
În concluzie, aş dori să vă transmit încă o dată cele mai călduroase felicitări cu prilejul Sărbătorii „Nevruz” şi să doresc revistei „Hakses” şi cititorilor dvs. noi succese, sănătate şi prosperitate!

Redacţia

Ziua Păcii şi a Prieteniei, Sărbătoare Comunitară

Uniunea Democrată Turcă din România a avut şi de această dată deosebita plăcere de a aduce laolaltă oameni interesaţi de cultură, profesori, părinţi şi elevi la evenimentul cultural UDTR „Primăvara Comunitară”. În cadrul Festivalului Interetnic „Primăvara Comunitară”, ediţia a XVII-a, Uniunea Democrată Turcă din România a participat cu ansamblurile de dans folcloric Kardelen, Martılar, Fidanlar şi Delikanlilar care au prezentat dansuri din repertoriul tradiţional turcesc. Evenimentul multicultural, organizat de UDTR, prin comisia de cultură a avut ca invitaţi mai multe comunităţi etnice care s-au întrecut în cântece şi dansuri tradiţionale cu echipele UDTR. Într-o atmosferă prietenească, prin dans şi căntec, toţi participanţii la această gală a convieţuirii multietnice, au dăruit multă bucurie şi emoţie sufletească pentru care au primit multe aplauze, lacrimi de bucurie, binecuvântări date din tot sufletul şi multe multe mulţumiri.

Ziua Renaşterii

Sărbătoarea YENI GÜN este în cultura naţională turcă un nou început ce vine în întâmpinarea neajunsurilor şi transformarea acestora în lucruri pozitive. Toate tradiţiile, ritualurile, obiceiurile, credinţele, ceremoniile, festivalurile au un rol deosebit de important în cultura turcă. În afară de sărbătorile naţionale şi religioase, sărbătoarea primăverii este, de asemenea, evenimentul care marchează şi celebrează valorile culturale comune ale membrilor comunităţilor. Rădăcinile istorice ale acestei sărbători turcice, Yenigün, este legată, bineînţeles, ca orice sărbătoare milenară, de multe mituri şi de tot atât de multe zone geografice. Acestea sunt sursa de creaţie a atâtor tradiţii, ceremonii, credinţe care s-au dezvoltat şi îmbunătăţit ajungând până în zilele noastre. De această sărbătoare a Zilei Noi sunt legate o serie de studii şi teze care arată bogăţia culturii lumii turce: „Baba Marta”, „Festivalul de primăvară”, „Du-te-o lună”, „Cılgayak / de Anul Nou”, „Cagan”, „Învierea”, „Ergenekon”, „Echinocţiul”, „Sărbătoarea Ilkyaz”, „Sultan Nowruz / Nevruz Sultanı”, „Trezirea”, „Renaşterea”, „Nouă zi”, „Viaţă nouă”. „Anul Nou”, „Crăciun”, „Festivalul nomad” etc.
Sărbătorirea Zilei Noi a început, documentele o demonstrează, în vremea triburilor turceşti, în mare parte. Uneori cu nume diferite neamurile turce înrudite au sărbătorit între cunoscuţi şi apropiaţi în diferite moduri din bogata noastră cultură comună. Musulmani, creştini, şhamani, alevi, bektashi, sunni, fără deosebire, toate seminţiile turce au venit să-şi ocupe locul în credinţele şi tradiţiile asociate cu această sărbătoare. An de an sărbătorită la 21 martie, această sărbătoare este egală cu toate sărbătorile, fie ele sărbători religioase ori sărbători laice. În rândul comunităţii turce este o sărbătoare a naturii, fiind considerată o zi de frăţietate şi de unitate, o zi de degajare şi eliberare, o zi a renaşterii.
Această zi, acest festival al renaşterii, s-a sărbătorit de neamurile turcice cu sute de ani înainte de Hristos fiind atestată documentar în surse din China. Potrivit celor afirmate turcii, hunii, se pregăteau temeinic pentru organizarea acestei sărbători. Unele mituri despre Yenigün se bazează pe cultul focului şi a apei. În aceeaşi zi dimineaţa devreme, conform tradiţiei, se sărea în apă şi peste foc. În cultura turcă „foc” înseamnă purificare, curăţare, iluminare, este considerat simbolul abundenţei iar „Apa” înseamnă purificare, curăţare, abundenţă, vitalitate, este considerat simbolul vitalităţii.
Pe de altă parte sunt tot felul de convingeri despre începutul de Yenigün, găsirea vieţii înainte de Islam. Unele dintre ele pot fi enumerate după cum urmează:

  1. ”Ergenekon” Ziua de plecare a triburilor turceşti în lume este îndeplinită la 21 martie, fiind sărbătorită ca Zi a „Eliberării”.
  2. În vechiul calendar turc, cu cele douăsprezece animale, ziua 21 martie este acceptată ca egală cu noaptea „Crăciun”, iar festivităţile de Anul Nou au avut loc în această zi.
  3. La sfârşit de iarnă începe primăvara, natura reînvie la 21 martie, triburile turcice încep să migreze spre păşuni bogate şi astfel în această zi a fost sărbătorit „Festivalul de primăvară”.

Natura, evoluează în funcţie de timp şi loc, suferă unele modificări ce se desfăşoară ca şi alte elemente culturale care s-au format în jurul Yenigün. Acestea se nasc ca elemente de cultură, cresc şi suferă unele modificări. Odată ce majoritatea triburilor turceşti adoptă religia islamică toate acele tradiţii străvechi nu intră în contradicţie cu noua religie. Obiceiurile, credinţele ceremoniile efectuate până în acel punct se combină cu elementele islamice. Elemente ale culturilor antice arabe şi persane se regăsesc, traversând milenii, în cultura turcă de astăzi.
Ciocnirea dintre două ouă este o tradiţie în Ziua Nouă. Toate ouăle adunate pentru această Nouă Zi sunt vopsite în culorile reprezentative ale celor patru elemente. Roşu reprezintă focul, albastru apa, verdele pământul iar galben este desigur aerul. Pe lângă acestea patru avem al cincilea element care este spiritul, chintesenţa şi este reprezentat de culoarea obţinută prin fierberea ouălor în coji de ceapă. Coloarea chintesenţei, a eterului, a spiritului este undeva între bej şi gri. Oul este evident argumentul unei noi vieţi.

În alte credinţe se consideră că:

  1. Dumnezeu a creat Pământul la 21 martie şi a înverzit pământul în acea zi.
  2. Hz. Adam este considerat strămoşul omenirii care a fost creat de Allah din noroi la 21 martie.
  3. Satana este alungat din rai pentru fărădelegi, inclusiv pentru faptul că i-a momit pe Adam şi Eva să mănânce din fructul oprit. Într- o zi de 21 martie aceştia (Adam şi Eva) scapă de regrete şi sunt iertaţi de Allah.
  4. Porumbelul trimis după inundaţii/potop de pe Arcă de Profetul Noe se întoarce pe navă cu o ramură de măslin înmugurit în cioc; întâmpinat ca o comoară ce demonstrează apropierea primăverii; Profetul a înţeles că porumbelul a găsit uscatul.

Cum avem din vechile credinţe tot felul de considerente despre originea lumii vom avea relatări, legende şi convingeri păstrate şi după adoptarea Islamului.
Yenigün este un motiv bogat pe care îl putem găsi în mai multe exemple din literatura clasică.

  1. Sosirea Nevruz-ului, a fost considerat ca un început al primăverii, toată lumea are de împodobit cu verdeaţă şi de înmiresmat cu flori; a fost acceptată aproape ca o înviere.
    Au fost scrise poezii de primăvară, diverse reprezentări în care această Nouă Zi a fost descrisă ca o sărbătoare de primăvară, o bucurie dată de primăvară.
  2. Nevruz ca motiv în literatura noastră clasică este adesea folosit ca o comparaţie sau o metaforă, un element al bucuriei, a vieţii noi.
  3. Poeţii au asemănat de foarte multe ori Nevruz-ul cu o mamă a tuturor sultanilor, regilor şi împăraţilor
  4. În artă Nevruz-ul apare ca o îngemănare a zilei cu noaptea. Există chiar şi o floare Nevruziye deosebit de frumoasă şi înmiresmată care decorează ferestrele.
  5. Nevruz în multe locuri din poezia noastră clasică şi într-un alt domeniu vechi precum muzica noastră este folosit ca modalitate de a ne înţelege în viitor, motivul care conduce la unitate şi înţelegere.

Soarele care încălzeşte pământul aduce bunătate şi bunăstare. Noaptea, frigul, întunericul, tristeţea şi sărăcia iernii este înlocuită cu soarele cald şi luminos şi abundenţa dată de primăvară. Simbolul principal al Nevruz-ului este Soarele care este totodată şi simbolul prieteniei. În consecinţă sărbătoarea de primăvară Yenigün celebrează bunătatea, abundenţa, fertilitatea, unitatea.
Yenigün, noua zi este o sărbătoare îndelung celebrată în întreaga lume turcică din timpuri memoriale. Deasemenea este una dintre cele mai importante sărbători care definesc cultura noastră comună, o sărbătoare a consolidării unităţii comunităţilor. Yenigün formează legătura dintre culturi fiind efectiv o zi a iubirii.
Pentru toate popoarele lumii, 21 Martie reprezintă echinocţiul de primăvară, ziua este egală cu noaptea, prima zi de Primavara a noului an, yenigün/nevruz este ziua in care sarbatorim soarele si recăpătarea puterii lui, reînvierea naturii si bucuria de a trai. Totodată sarbatorim puritatea şi dragostea, femininul si masculinul, viaţa si moartea etc.

Implicarea femeii turce în societate

Ziua Internaţională a Femeii este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile şi condiţiile economice ale femeilor, cât şi discriminarea şi violenţa care îşi fac încă simţită prezenţa în multe părţi ale lumii. Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975 – Anul internaţional al femeii.
Uniunea Democrată Turcă din România a marcat Ziua Internaţională a Femeii în perioada 1-8 martie, printr-o serie de manifestări socio-culturale desfăşurate la filialele din Constanţa, Bucureşti, Tulcea şi Măcin. Simpozionul „Implicarea femeii turce în societate” desfăşurat în data de 7 martie, la Constanţa, a reunit membre ale comunităţii turce de la filialele UDTR din: Constanţa, Medgidia, Cernavoda, Mangalia, Tuzla, Techirghiol, Cobadin şi Cumpăna. Dezbaterile din cadrul simpozionului au fost urmate de o serată turcească unde peste 300 de membre ale comunităţii au petrecut-o în ritmurile muzicii turceşti dar şi româneşti. În urma unei tombole, cele mai norocoase participante au câştigat premii din partea UDTR dar şi a unei cunoscute firme de produse de înfrumuseţare. Au răspuns invitaţiei Comisiei de femei a UDTR de a sărbători împreună Ziua Internaţională a Femeii, primarul comunei Cumpăna, Mariana Gâju, consilierul judeţean, Nicoleta Bercaru, directorul Casei de Pensii, Cristina Samoilă, inspectorul şcolar, prof. Icbal Anefi, preşedinta organizaţiei de femei a UDTTMR, Turchian Bari, precum şi preşedintele comisiei de învăţământ a UDTR, prof. Vildan Bormambet şi a celei de cultură, Serin Turkoğlu. Alături de doamnele comunităţii turce s-a aflat şi Özlem Sertel, soţia Consulului General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel, şi Seher Akkdoğan, soţia viceconsulului Hasan Akkdoğan. Evenimentul a fost organizat de Comisia de femei a UDTR şi a fost coordonat de preşedinta comisiei, Melec Amet şi de vicepreşedinta aceleiaşi comisii, Durie Accoium.

Noul coordonator TIKA în vizită la UDTR

La începutul lunii martie, noul coordonator al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA) Bucureşti, Yasemin Melez Biçer, a efectuat o vizită în judeţul Constanţa prilej cu care a vizitat sediul central al Uniunii Democrate Turce din România şi Radio T.
Preşedintele Uniunii Democrate Turce din România, ing. Fedbi Osman, a avut o întrevedere cu noul coordonator al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA) Bucureşti, Yasemin Melez Biçer, luni, 12 martie, la sediul central din Constanţa. Discuţiile s-au axat în principal pe proiectele TIKA referitoare la investiţii care vizează Radio T şi Centrul de Cultură şi Educaţie care urmează să fie inaugurat în acest an. Cele două părţi au convenit să discute cu prilejul unor întrevederi viitoare, detalii despre Ziua Limbii Turce, sărbătorită în data de 5 iunie, proiect care ar putea fi realizat de UDTR în parteneriat cu TIKA. La discuţii au mai luat parte: preşedinţii comisiilor de învăţământ, femei şi tineret, prof. Vildan Bormambet, Melec Amet şi Harun Osman precum şi vicepreşedinţii comisiilor de cultură, religie şi femei, prof. Melek Osman, prof. Firdes Musledin şi Durie Accoium.
În aceeaşi zi, coordonatorul TIKA Bucureşti a vizitat Radio T prilej cu care s-a întâlnit cu directorul postului de radio, prof. Ervin Ibraim, şi cu colectivul tehnic şi redacţional. Conducerea Radio T i-a prezentat oficialului turc dificultăţile cu care se confruntă postul de radio din punct de vedere tehnic, parte din echipamente fiind depăşite, necesitând noi investiţii. Coordonatorul TIKA a spus că va studia documentele prezentate de conducerea Radio T urmând să discute detaliat într-o întâlnire viitoare.
Coordonatorul TIKA Bucureşti, Yasemin Melez Biçer, este de profesie arhitect şi lucrează la TIKA din 2008. A mai ocupat funcţia de coordonator adj. TIKA la birourile din Macedonia şi Serbia.

Yeni TİKA Koordinatörü RDTB’ni ziyaret etti

Mart ayın başında, Türkiye İşbirliği ve Koordinasyon Dairesi (TİKA) yeni koordinatörü Yasemin Melez Biçer, Romanya Demokrat Türk Birliği ve Radyo T’i ziyaret etti.
Romanya Demokratik Birliği Başkanı Sn. Fedbi Osman, TİKA’nın yeni koordinatörü Yasemin Melez Biçer ile buluşmasında ağırlıklı TİKA’nın bu yıl faaliyete geçmesi için Radyo T ve Kültür ve Eğitim Merkezi’ni hedef alan yatırım projeleri konuşuldu.
Böylece TİKA ile RDTB tarafından 5 Haziran’da kutlanan „Türk Dil Günü“ işbirliği ile gerçekleştirilebilecek bir proje imza atmak soz konusu oldu.
RDTB’nin tarafından: Eğitim komisyon başkanı, Prof. Vildan Bormambet, kadın komisyon başkanı Melec Amet ve gençlik komisyon başkanı Harun Osman’ın yanı sıra, din komisyon başkanı yardımcıs Prof. Firdes Musledin, kültür komisyon başkan yardımcısı Prof. Melek Osman ve Durie Accoium katıldılar.
Aynı günde TİKA Koordinatörü ve Radio T müdürü Ervin İbraim, teknik ve editöryal ekib ile bir araya geldiğiler ve radyo istasyonu ziyaret ettiler. Radyo T, ekibi teknik açıdan, karşılaştığı zorluklarla, ekipmanların bir kısmının aşıldığını ve yeni yatırımlar gerektirdiğini ortaya koydular. TİKA Koordinatörü, Radio T’nin liderliğinin gelecek bir toplantıda ayrıntılı olarak bu isteklerini inceleyeceğini söz verdi.
TİKA Bükreş Koordinatörü Yasemin Melez Biçer 2008 yılından beri TİKA Makedonya ve Sırbistan’daki ofislerinde yardımcı koordinatör olarak görev almıştır.

Şcoala nr 10 „Mihail Koiciu” gazda a Olimpiadei de religie islamică, faza judeţeană

Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, în colaborare cu Muftiatul Cultului Musulman din Romania şi Uniunea Democrată Turcă din România, au organizat, în data de 11 martie la Şcoala Gimnazială nr 10 „Mihail Koiciu”, Olimpiada de Religie Islamica, faza judeţeană. La această faza s-au înscris 140 de elevi din unităţile de învăţământ, clasele IV-XII, din municipiul şi judeţul Constanţa.
Concursul s-a desfăşurat sub forma unui examen scris pe parcursul a trei ore iar subiectele, au fost selectate din tematica studiată în acest an şcolar.
Elevii din clasele VII-XII, care au obţinut rezultate peste nota 8 vor participa la Olimpiada de religie islamică, faza naţională ce va avea loc în perioada 13-14 aprilie la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” din Medgidia.

10 No okul “Mihail Koiciu” İslam Dini Olimpiyatına Ev Sahipliği Yaptı

Constanta İlçe Müfettişliği, Romanya Müslümanların Müftülüğü ve Romanya Türk Demokrat Birliği işbirliği içinde, 11 Mart’ta “Mihail Koiciu” Okulunda İslami Dini Olimpiyatları ( ilçe aşaması) düzenlediler.
Bu aşamada 4.-12.’inci Sınıf arasından okuyan oğrenciler, Köstence ve Köstence ilçelerınden 140 öğrenci katıldılar.
Yarışma üç saat boyunca yazılı sınav şeklinde gerçekleşti ve konular bu öğretim yılında incelenen konulardan seçildi.
7.-12.’inci Sınıflardan 8 üzere not alan öğrenciler, 13-14 Nisan tarihleri arasında Medgidia’daki “Kemal Atatürk” Ulusal Koleji’nde gerçekleşecek olan ulusal faza katılacaklardır.

Manevi Coşkunun Zirvesi: Üç Aylar

Yunus AKKAYA
Din Hizmetleri Müşaviri

Bizleri, rahmet, bereket, mağfiret mevsimi üç aylara yeniden ulaştıran Yüce Rabbimize sonsuz hamdü senalar olsun. Geçtiğimiz hafta Recep ayına girdik. Regâib Kandili’ni hep birlikte samimiyetle, yakarışla ve en ulvi hislerle idrak ettik. Rabbimize olan rağbetimizi bir kez daha tazeledik. O’na verdiğimiz kulluk sözümüze olan sadakatimizi yeniledik. Dualarımızı, en içten bağışlanma dileklerimizi yalnızca O’na arz ettik.
Üç ayların başında yer alan Regaib Kandili ile âdeta hayata yeni bir başlangıç yaparız. Bu kutlu gece, aynı zamanda her şeyin bir evveli bir de sonunun bulunduğunu hatırlatır bizlere. Şu fani dünyada hayatın, her bir nimetin, imtihanın bir parçası olduğunu haber verir. Regaib gecesi, dünyaya dair arzularımızı, tutkularımızı gözden geçirmemiz gerektiğini, çabucak geçip giden bu hayatta asıl kazancın Rabbimize rağbetimiz olduğunu bildirir. Yine Recep ayı içinde Miraç Kandilini idrak edeceğiz. Mirâcın yükselme, yücelme olduğu şuuru ile imanımızla, ahlakımızla, sadakatimizle, salih amellerimizle Rabbimiz nezdinde yücelmeye çalışırız. Bunun yanında gerçek yüceliğin yalnızca O’na ait olduğunu bir kez daha ikrar ederiz. Şaban ayı içinde ise Berat Kandili bulunmaktadır. Berat ile günah ve kirlerden temizlenerek, bizi ebedi nimetlere, sonsuz cennete götürecek beratimizi almak için çabalarız. Ve nihayet Kur’an ayı Ramazan’a kavuşmanın hazzını iliklerimize kadar doyasıya yaşarız. Rahmet, bağışlanma ve cehennemden kurtuluş ayı olan Ramazan’ı en güzel şekilde karşılayıp değerlendirmenin yollarını ararız.
Bu kutlu anlarda varlığımızın, varoluşumuzun, kulluğumuzun hikmet ve amacını bir daha kavrarız. Paylaşma, infak, yetime, kimsesize, yoksula, muhtaca el uzatmakla huzur duyarız. Bizlere hayat yüklü mesajlar takdim eden Kerim Kitabımızın Efendimiz (s.a.s.)’e vahyedildiği mübarek Kadir Gecesi’ne kavuşmanın mutluluğunu gönlümüzün derinliklerine kadar hissederiz. Bir ömre bedel olan bu bereketli gecede sevinç ve neşe ile dolarken, bize türlü hikmetler bahşeden oruca, Ramazan’a veda etmenin de burukluğunu tadarız. Ardından Yüce Mevlamızın bir ikramı olan ve “ben” in “biz” e dönüştüğü bayram ile birlik ve beraberliğimizi, kardeşliğimizi, ülfet ve muhabbetimizi ortaya koyarız.
Üzülerek ifade edelim ki, üç ayların başlangıcı şu günlerde dünyanın pek çok yeri, sıkıntı ve buhranlarla çalkalanmaktadır. Özellikle İslam dünyasında yaşanan şiddet ve çatışmalar, müminlerin manevi mevsime yine acı ve hüzünle girmesine neden olmaktadır.
Yüce Rabbimiz, yeryüzünü hepimize yetecek genişlikte yarattı. Birlikte yaşamamız için siyahıyla beyazıyla, zenginiyle fakiriyle bizi birbirimize emanet etti. Ancak kimileri, bu âlemin sadece kendilerine ait olduğunu zannetti ve diğerine hayat hakkı tanımadı. Sadece kendi hayatının kutsal, dokunulmaz olduğunu, birilerinin hayatının ise hiçbir değer ifade etmediğini düşündü.
Rabbimiz, yer küreyi, bütün insanlığa kâfi gelecek miktarda rızıkla donattı. Ancak, kimileri ihtirasın, kazandıkça kazanmanın girdabına, şımarıklığına kapıldı. Rabbimizin, fıtratımızda var ettiği kanaat, paylaşma, yardımlaşma, dayanışma gibi hasletlerden uzaklaştı ve kendi dışındakileri yok sayarak onların rızkını gasp etti.
Dünyanın birçok yerinde var olan açlık, sefalet, şiddet, çatışma ve kaosun ortadan kaldırılması, dünya mazlumlarının ümitlerinin korunması, İslam’ın rahmet, adalet ve hayat yüklü mesajlarının yeryüzünde hakim kılınmasına bağlıdır. Bu düşünceden hareketle öncelikle mümin gönüllerin merhamet eğitiminden geçmesi, sevgi, şefkat, hilm ve kardeşlikle buluşması, kalb-i selîm sahibi olması gerekmektedir. Unutmayalım ki bizler, bilgiye, imana, Kur’an’a, üsve-i hasene bir peygambere, köklü bir medeniyete, zengin bir birikime sahibiz. Geçmişte, İslam coğrafyasında birlik ve beraberliği, muhabbet ve meveddeti, kardeşlik ve dayanışmayı, dünyanın pek çok yerinde sulh ve sükûnu, merhamet ve adaleti sağlamış bir medeniyetin mensuplarıyız. Bugün de, İslam’ın mesajlarını öncelikle gönüllerimize, hayat süreçlerimize ve nihayet asrın idrakine söyletmek, hakkı, hakikati, adaleti, ahlakı, fazilet ve erdemi yeniden tesis etmek hepimizin görevidir.
Gelin, kutlu zaman dilimleri olan üç ayları fırsat bilelim. Kalb-i selim dışında hiçbir şeyin fayda vermediği o gün gelmeden önce nefislerimizi hesaba çekelim. Herkesin büyük kalabalıklar içerisinde yalnızlığı yaşadığı bu dünyada adımlarımızı, sevgiye, dostluğa ve kardeşliğe doğru atalım. Başta ailelerimiz olmak üzere, mahallelerimizde, beldelerimizde ve ülkemizin her köşesinde muhabbetle birliğimizi ve dirliğimizi pekiştirelim. Bu duygu ve düşüncelerle hepinizin mübarek üç aylarını tebrik ediyorum. Üç ayların rahmet, mağfiret ve bereket ikliminin, dalga dalga tüm insanlığı kuşatmasını, onların hidayet, barış ve huzuruna vesile olmasını, bu mübarek gün, gece ve aylarda yapacağımız ibadet, dua ve yakarışların kabul olmasını Rabbimden niyaz ediyorum.

Not: Bu yazı DİB Yayınları arasında yer alan “Minberden Öğütler” adlı eserden derlenmiştir.

Yazı kurulu

Bükreş: Rumen Güzelini Ziyaret

Bükreş bana göre Romanya’nın en güzel şehri. Koca bir düzlüğe yayılan, iki yakasına görkemli binaların dizildiği geniş bulvarları ve Dambotiva Nehri’yle eşsiz rotalar vadediyor. Harika parklar, müzeler ve leziz yemekler de cabası…
Bükreş 1857 yılında, gazlı sokak aydınlatmasının yapıldığı ilk şehir oldu. Bugünse akıllı şehir olma gayretiyle teknoloji ve moderniteye öncelik veriyor. Giderek daha “akıllı şehir” olurken dinginliği ve keyfi de elden bırakmıyor. Cişmigiu’da yürüyüş yapmak, köprüleri geçmek ve kiralık teknelerle gezintiye çıkmak tüm sıkıntılı ruh hâllerinin en basit devası. Biraz eski görünmekle birlikte tıpkı Bükreş gibi Tineretului’nin de kendine has bir cazibesi yok değil. Güzel ve sakin bir doğayla çevrili parkı yürüyerek ya da bisikletle keşfetmek mümkün. Herastrau’ysa ziyaretçileri büyüklüğüyle büyülüyor. Bu parkta gezinmekse yakın çevresindeki bölge nedeniyle oldukça keyifli. Çevredeki konsolosluk binaları ve müzelerle Kiseleff Yolu, Bükreş’in en sakin vahalarından biri. Herastrau Parkı Romanya’daki en ünlü müzelerden birini ziyaret etmek için de doğru adres.
“Seyahat konusunda en çok keyif aldığın şey ne?” diye sorsalar, hiç düşünmeden “Doğa ya da tarih değil, insanlar.” derim. Sadece evlerine bakarak bile bir ulusun kültürüne, değerlerine dair birçok şey öğrenebilirsiniz. Dimitrie Gusti Köy Müzesi bazıları XVII. yüzyıldan kalma farklı yerel mimari tarzlardaki evleri sergiliyor. Bu evleri görebildiğim için kendimi şanslı sayıyorum çünkü keşfetme fırsatı bulamadığım uzak bölgelerle de bu sayede görsel bir bağ kurabildim ve ilk fırsatta oralara da gitmek istedim. Kullanılan ahşap çeşidine, renge ve veranda yapısına göre çeşitlilik gösteren evlerde veya açık havada keyifli saatler geçirebilir, kelime tekrarlarıyla Rumencenizi geliştirebilir ve çoğu evde bulunan kedilerle oynayabilirsiniz. El yapımı hediyelik eşyalar gezilerin en güzel yadigârları. Gerek müzede gerekse özel dükkânlarda, kitapçılarda ve sık sık düzenlenen fuarlarda birçok hediye alternatifi bulacaksınız. Rengârenk yün çantalar, opinci adı verilen son derece pratik deri ayakkabılar, ie adlı ketenden yapılan ve her bölgenin kendine özgü deseniyle süslenen yerel bluzlar, ekonomik olduğu kadar zarif de görünen kil işleri ve dekoratif ahşap ürünler gibi parçalar Romanya’yı yansıtan tarihî bölgelerin kültürlerine tanıklık ediyor.
Zafer Takı’nın altından yürüyüp Piata Victoriei ve Piata Romana’yı geçerek Piata Unirii’ye uzanan yol boyunca ilerlerken geleneksel kırsal atmosferin yerini geleneksel kent görünümüne bıraktığını göreceksiniz. Tüm bu büyük meydanlar, önemli buluşma noktaları ve görülecek yapılar Eski Şehir’in zarif ve dar sokaklarında sizi bekliyor. Romanya’nın başkentine mesafeli duranlar bile buranın bambaşka bir güzelliğe sahip olduğunu kabul etmekten kendilerini alamıyorlar.
Sıra geldi leziz yemeklere, sanat eserini andıran dondurmalara ve eğer hava iyiyse davetkâr teraslara… Bunca seçenek arasında seçim yapmaksa bir hayli zor. Geleneksel yöntemlerle hazırlanan Romanya ekmekleri ve peynirlerinin tadı insanın damağında kalıyor. Romanya ekşi kremasıysa bambaşka bir lezzet! Dünyanın belki de en güzel meyve ve sebzelerini tadabileceğiniz Bükreş’te saymakla bitmeyecek kaynakların suyundan da doyasıya içebilirsiniz. Hamur işi ve kek seviyorsanız ülkenin dört bir yanından binbir çeşidi burada deneyebilirsiniz. Benim favorimse ekşi krema ve reçelli bir hamur işi olan papanaşi. Adı bile kulağa harika geliyor, değil mi?
Restoranlar ve bistrolar çeşitli temalarla, parlak renklerle, kabarık yastıklarla ve şaşırtıcı şemsiyelerle dekore edilmiş. Dükkân sahipleri talepkâr ama rahatına da düşkün müşterilerini memnun etmek için icat yarışına girmiş adeta. Eski Şehir’de geçirdiğim her dakikanın karşılığını aldım ve şunu söyleyebilirim: Romanya usulü bir eğlenceye katılmamak eşsiz bir deneyimi kaçırmak demek.
Çemberi tamamlamak için güneye yönelin. Bükreş’in doğal güzelliğine bir kez daha tanıklık edeceğiniz Giurgiu ve Bulgaristan sınırındaki Comana Millî Parkı’nı ziyaret edin. Sadece 50 dakika uzaklıkta sizi bambaşka bir dünyaya götürüyor! Tuna Deltası’nı duyduysanız ama keşfedecek kadar vaktiniz yoksa onun yerine Neajlov Deltası’nı deneyin derim. Burada kayığa binebilir, kuşları izleyebilir ve dinlenerek doğanın tadını çıkarabilirsiniz. Bükreş’te su sporları alanında rehberli tur hizmeti veren birçok şirket var. Sudan hoşlanmıyorsanız benim yaptığım gibi bir arkadaşınızı yanınıza alın, birkaç sandviç ve bir şişe suyla yürüyüş parkurlarından birinde gezinin. Baş döndürücü gölgeliklerde kaybolsak da insanın içini açan bu yerde güzel bir gün geçirdik. Ünlü ahşap köprüyü ya da sazlıklar arasındaki su manzaralarını keşfe çıkmak da diğer aktiviteler arasında. Unutulmaz bir deneyim olacağından eminim.
Aslında bu son cümleyi Bükreş’teki gezinizin tamamı için kurmak mümkün. Şehir hafızanıza kazınırken orada geçirdiğiniz günlerde hissettikleriniz de içinize işleyecek.

Olivia-Petra Coman
skylife.com

internet

Nevruz Bayramı

Her sene kutlanan ve baharın gelişi olarak adlandırılan “Nevruz Bayramı”, medeniyetler arasında farklı zaman dilimlerinde kutlanmaktadır. Nevruz kelimesinin aslı eski Farsçadan gelir. Yeni anlamındaki “nava” ve “gün ışığı” ve gün anlamındaki “rza?h” birleşiminden oluşmaktadır. Anlamı “yeni gün” veya “günışığı”dır ve günümüzde de aynı anlamda kullanılmaktadır.
Bazı topluluklar bu bayramı 21 Mart’ta kutlarken, Kuzey yarım kürede ilkbaharın başlamasını temsilen 22 Mart veya 23 Mart’ta kutlanmaktadır. Astrolojik olarak ise Nevruz günü olan 21 Mart, burçlar çizelgesinde ilk sırada yer alan Koç burcunun başlangıç günüdür.
Türkiye’de bir gelenek, Türk Cumhuriyetleri’nde ise resmî bayram olarak kutlanırken, 1995 yılından itibaren Türkiye Cumhuriyeti tarafından Bayram olarak kabul edilen bir gün haline gelmiştir.
Türk Takvimi’nde bir gün 12 bölüme ayrılır, her bölüme Çağ adı verilirdi. Bir çağ iki saat, dolayısıyla bir gün de 24 saattir. Her bir çağ ise sekiz Keh ten ibarettir. Yılbaşı olarak gece-gündüz eşitliğinin yaşandığı 21 Mart, Nevruz günü olarak kutlanır. Bu güne ve yeni yılın başladığı âna “Yılgayak” denir.
Orta Asya`dan Balkanlara kadar insanlar tarafından farklı şekillerde kutlanmaktadır. Nevruz, her ulusun kendi kültür değerleriyle özdeleştirip sembolleştirdiği, özü itibariyle baharın gelişinin kutlandığı coşkuyla karşılandığı bir gündür. Gece ile gündüzün eşitlendiği 21 Mart`ta havalar ısınmaya, karlar erimeye, ağaçlar çiçeklenmeye, toprak yeşermeye, göçmen kuşlar yuvalarına dönmeye başlar. Bu ise bahar mevsiminin gelişinin habercisidir. Tüm bunlar sayesinde 21 Mart bütün varlıklar için uyanış, diriliş ve yaradılış günü olarak benimsenmiş ve yeni gününün gelişi bayram olarak kutlanılmaya başlamış.
Nevruz Bayramı’nda ve Nevruz etkinlikleri dahilinde yurt genelinde “TÜRK KÜLTÜRÜNDE NEVRUZ” konulu, tüm resmi ve özel ilköğretim kurumlarında resim, şiir ve kompozisyon yarışmaları düzenlenmektedir ve yarışmaları kazanan öğrencilere ödüller verilir.
Aynı zamanda Nevruz Bayramı kapsamında kültürlere ait olan geleneksel kıyafetler giyilir, yörelere ait danslar yapılmaktadır. Ateş, tarih boyunca eski türkler tarafından kutsal olarak sayılmaktaydı, ateşin kendilerini kötülüklerden arındırdığını ve hastalıklardan korunduğunu düşünerek, Nevruz kutlamalarında da ateş yakarak üzerinden atlardı. Bu sebepten, günümüzde de eski türk inançlarına saygıda bulunmak ve Nevruz kültürüne uyum sağlamak için Nevruz Ateşi yakılır ve üzerinden atlanır.
2010 yılında Birleşmiş Milletler Genel Kurumu, yaklaşık 3000 yıldır kutlanan “Nevruz Bayramı”nı kabul etmiştir ve “Dünya Nevruz Bayramı” olarak kayıtlarına geçirmiştir. Aynı zamanda 28 Eylül – 2 Ekim 2009 tarihinde toplanan “Birleşmiş Milletler Manevi Kültür Mirası Koruma Kurumu” da, bu özel günü “Dünya Manevi Kültür Mirası Listesi” ne kabul edilmiştir.
Bu bayram kutlaması, Dobruca’da bir haftaya kadar yayılıyor. Burada, halk, günü “navrat” adlandırmış.
“Aynı zamanda, bu tarihten itibaren günler büyümeye ve geceler küçülmeye başladığında “gündönümü”de dendi. Bu tarihte, çocuklar ve gençler üç veya sekiz kişilik gruplar halinde toplanırlar. Şu anda, bahar çiçekleri ile bir ağaç dalını süslerler ve daha sonra çeşitli halk şarkılarını okuyarak ev ev dolaşırlar. Baharın habercisi anlamına, ev sahiplerine birer çiçek sunmaktadır. Bu çiçekler karşılığına, para, renkli yumurta, çeşitli hediyeler alırlar ve daha sonra kendi aralarında bölerler. Kızlar, saç büyümesini yapabilecek güce sahiptir ve kalp genç kalmasına yardımcı olur diye düşünerek bu çiçekleri saçlarına takarlar.
Bölgedeki tüm köyler büyük bir sevinçle kutlarlar ve canlanmaya başlarlar, işe hazır pulluklar kapının önü getirilir, havlular içinde taze ot yiyen hayvanlar (inek, at, koyunlar) görünür. Aşçılık tarafından, insanlar, bu nedenle, aile içinde onları yemek ve şarkı söylenlere bölmek iç farklı renklerde yumurta boyarlar, tavuk çorbası ve tavuktan diğer yemekler de yaparlar, bu gibi gıdalar insanların inançlarında bolluğu simgeler.” (Wikipedia)
Romanya Demokrat Türk Birliği bu önemli gününü, şiir, resim, geleneksel dans, şarkı konu bahar ile yarışmalar düzenleyerek “baharın gelişini” << Etnik Festivali “Bahar Topluluğu” >> olayında her yıl işaretler. Bu büyük olaya, her biri kendi kültürel mirasını bu vesile ile değerlendirmek için çoğunluk nüfüsünden ve ilkbahar ekinoksun etrafında uygulanan gelenek ve göreneklerini tutan Dobruca’dan diğer etnik toplulukların temsilcilerini davet edilir. Ayrıca, bu vesileyle, kitap yayımlamaları da düzenlenyor.

Sărbătoarea primăverii

În fiecare an, între civilizaţii s-a sărbătorit, în diferite interval de timp, sosirea primăverii sub denumirea de „Sărbătoarea Primăverii”, în limba turcă, „Nevruz Bayramı”. Cuvântul „nevruz” vine din limba persană veche, iar noul înţeles al cuvântului constă într-o combinaţie dintre „nou” şi „lumina zilei” şi „rza?h” în sensul de „lumină”. Aceasta înseamnă „ziua cea nouă” sau „lumina zilei”, şi este, de asemenea, utilizat în acelaşi sens si astăzi.
Unele comunităţi sărbătoresc acest eveniment pe 21 martie, pe când cele din emisfera nordică sărbătoresc pe 22 sau 23 martie. Din punct de vedere astrologic, ziua de „Nevruz” este 21 martie, în tabelul zodiilor fiind ziua de început a zodiei Berbecului. Începând cu anul 1995, Republica Turcia a adoptat această zi ca sărbătoare oficială şi se celebrează ca atare, devenind o tradiţie.
În calendarul turcesc, o zi este împărţită în 12 secţiuni, fiecărei secţiuni dându-i-se denumirea de „timp”. Un „timp” este de 2 ore, prin urmare, ziua este de 24 de ore. Fiind început de an şi momentul egalităţii dintre zi şi noapte, această zi de 21 martie se sărbătoreşte ca „Nevruz”. Această zi şi momentul începerii noului an poartă denumirea de „Yılgayak”.
Din Asia Centrală în Balcani, această zi este sărbătorită de oameni în moduri diferite. Este o zi în care fiecare naţiune întâmpină cu entuziasm, prin propriile valori culturale, sosirea primăverii. În ziua de 21 martie noaptea devine egală cu ziua, vremea începe să se încălzească, zăpada se topeşte, pomii încep să înflorească, pământul înverzeşte, iar păsările migratoare încep să se întoarcă la cuiburile lor. Toate acestea vestesc sosirea primăverii, simbolizând renaşterea, reînvierea şi creaţia, şi, începând cu 21 martie, se celebrează, ca o sărbătoare, „sosirea unei noi zile”.
Cu prilejul „Sărbătorii Primăverii” („Nevruz Bayramı”), în toate şcolile publice şi private se organizează concursuri de pictură, poezie şi creaţie cu tema generală „Nevruzul în Cultura Turcă”, iar câştigătorii competiţiilor sunt recompensaţi cu premii şi diplome. De asemenea, pe toată întinderea sărbătorii, fiecare persoană se îmbracă potrivit culturii sale şi participă la dansuri aparţinând locului. De-a lungul istoriei, focul a fost considerat de către vechii turci ca fiind sacru, ei gândindu-se că îi purifică de rău şi îi protejează de boală. Astfel, de „Nevruz”, ei aprindeau un foc şi săreau peste el. Din acest motiv, şi în prezent, din respect pentru credinţa vechilor turci şi adaptarea la cultura Nevruz, se aprinde „Focul Nevruz” şi se sare peste el.
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, în 2010, „Sărbătoarea Nevruz”, celebrată de aproape 3000 de ani, şi a înscris în listele sale sub denumirea de „Sărbătoarea Mondială a Nevruzului”. De asemenea, în data de 28 septembrie – 2 octombrie 2009 „Consiliul de Protecţie al Patrimoniului Cultural Spiritual al Naţiunilor Unite” a înscris această zi specială în „Lista Patrimoniului Cultural Spiritual Mondial”.
În Dobrogea, această sărbătoare se întinde pe parcursul unei săptămâni. Aici localnicii denumesc ziua „navrez”. De asemenea, datorită faptului că începând cu această dată, zilele încep să crească şi nopţiile se micşorează, îi mai spun şi „gündönümü” („întoarcerea zilei”).
„La această dată, copiii şi tinerii se strâng în grupuri de câte trei sau de câte opt persoane, împodobesc o creangă de copac cu flori de primăvară, iar apoi merg să colinde din casă în casă recitând diverse cântece populare. Colindătorii oferă stăpânilor caselor câte o floare, menită să le vestească venirea primăverii. În schimbul acestor flori, ei primesc bani, ouă vopsite sau diverse cadouri pe care le împart apoi între ei. Fetele poartă aceste flori în păr, deoarece cred că acestea au puterea de a le face părul să crească şi le ajută inimile să rămână tinere. Toate satele din această zonă sărbătoresc cu mare bucurie şi încep sa se anime, plugurile gata de treabă sunt aduse în faţa porţii, prin curţi apar animalele (vaci, cai, oi) mâncând din iarba proaspătă. Pentru partea culinară, oamenii vopsesc ouă în diverse culori atât pentru a le mânca în familie, cât şi pentru a le împărţi celor care vin să îi colinde, fac supă de pui dar şi alte preparate din carne de pui, alimente care, în credinţa oamenilor, simbolizează belşugul.” (Wikipedia).
Uniunea Democrată Turcă din România marchează an de an această importantă zi, „sosirea primăverii”, prin organizarea de concursuri de poezie, pictură, dans traditional, interpretare, având ca temă primăvara, în cadrul << Festivalului Interetnic „Primăvara comunitară” >>. La acest eveniment de anvergură, sunt invitaţi să participe reprezentanţi ai altor comunităţi etnice din Dobrogea care păstrează tradiţiile şi obiceiurile practicate în preajma echinocţiului de primăvară şi reprezentanţi ai populaţiei majoritare, prilej cu care fiecare îşi pune în valoare zestrea culturală. De asemenea, tot cu acest prilej au loc şi lansări de carte.

Repopularea capitalei

Surghiunul

Înainte de a se întoarce la Edirne, Mahomed luă primele măsuri pentru repopularea oraşului. El dărui demnitarilor Curţii şi căpeteniilor oştirii cele mai frumoase case, încă bune de locuit, pentru a se instala acolo din clipa în care cârmuirea se va stabili la Istanbul. Dar mai cu seamă, porunci ca prizonierii ce constituiau partea sa de pradă – o cincime – să fie coloniza şi neîntârziat de-a lungul Cornului de Aur, în special pe malul apusean, în case ce le vor fi dăruite şi care vor fi scutite de impozit. Şi altor prizonieri li s-a îngăduit să se stabilească în oraş, unde primiră locuinţe după achitarea răscumpărării. Grecilor care se ascunseseră în timpul asediului şi reuşiseră să fugă la Galata sau în altă parte li se îngăduit şi lor să se întoarcă fără nici o teamă. Evreii aflaţi în oraş în momentul cuceririi putură să rămână acolo. Totuşi, nici unii, nici alţii nu erau atât de numeroşi încât să constituie măcar un început de populare a marelui oraş şi, ca urmare, sultanul proclamă că toţi cei care o doreau, oricare le-ar fi fost credinţa sau originea etnică, puteau ocupa casele părăsite. Ei le vor deţine în deplină proprietate şi vor fi scutiţi de impozite un anumit timp. Dar procedeul folosit cel mai mult de Mahomed pentru a repopula Istanbulul a fost deportarea forţată – sürgün –, procedeu cu mult mai eficace şi obişnuit în Imperiul Otoman. Din primii ani ai cuceririlor în Europa, otomanii deportaseră în masă nomazi din Anatolia în Rumelia. Nesupuşi, gata oricând să se lase antrenaţi de curentele şiite şi heterodoxe şi, în general, puţin favorabili dinastiei otomane, aceştia constituiau o permanentă primejdie. Uşurinţa cu care se deplasau înlesnea deportarea lor. Astfel, Orhan, cel de al doilea sultan al dinastiei, i-a adus în Rumelia pe nomazii din Karesi (kara arab), care vor continua Războiul sfânt, în vreme ce el poruncea ca în locul lor să fie stabiliţi oşteni creştini, „pentru a nu ne da bătaie de cap în viitor”. Sub Baiazid I, nomazii răsculaţi din regiunea Saruhan (Egee) au fost trimişi să colonizeze regiunea Filibe (Philippopoli), unde formară importante grupuri de turcmeni. Există numeroase dovezi asupra acestei practici, conformă cu dreptul otoman, potrivit căreia imperiul este asemănător unei imense moşii unde sultanul are căderea să-şi folosească oamenii ca pe nişte instrumente. În secolele al XIV-lea şi al XV-lea, nomazii yürük au fost mutaţi în Tracia, pe pantele Balcanilor şi în Dobrogea, mai cu seamă de-a lungul marilor căi de comunicaţie, iar alţii, mai târziu, în Albania. De asemenea, unele seminţii au fost îndemnate să se stabilească de bunăvoie pe pământurile nou cucerite pentru a spori suprafeţele cultivate şi a mări astfel veniturile statului. Migra ţii în masă spre Rumelia au avut loc şi în momentul năvălirii lui Timur Lenk: în 1402. Anatolia Apusea nă era pe atunci suprapopulată de către toţi cei ce doreau să fugă de anarhia care domnea în ţările asiatice din apropierea Asiei Mici, în urma invaziei mongole şi a prăbuşirii Ilhanilor. Musulmanii ajunseră astfel să constituie aproape un sfert din populaţia Balcanilor, unde creară aglomerări separate de cele ale creştinilor, după cum o demonstrează şi denumirea a numeroase aşezări.
La Istanbul surghiunul a fost folosit metodic şi fără milă. Mahomed iscăli un firman care poruncea ca mii de familii musulmane, greceşti şi evreieşti să fie aduse în oraş înainte de venirea toamnei. Se pare că aceste dispoziţii au întâmpinat rezistenţă, mai ales din partea persoanelor de vază, a meşteşugarilor şi negustorilor înstăriţi, nemulţumiţi de a fi siliţi să-şi părăsească avutul pentru a merge să se stabilească într-un mare oraş pustiu şi în ruină. Totuşi, ei şi nu oamenii de rând erau cei chemaţi să ridice oraşul. Mai ales locuitorii Bursei, unul dintre cel~ mai active oraşe din imperiu, se împotriviră să părăsească această cetate care îşi întemeia bunăstarea pe circulaţia stofelor, mătăsurilor şi a lânii dinspre Levant spre Europa. Ridicată la poalele Olimpului din Bithynia, într-o regiune înverzită şi roditoare, Bursa oferea condiţii dintre cele mai prielnice de locuit. Nici un meşteşugar sau negustor nu dorea să o părăsească în schimbul unei vieţi grele şi nesigure într-un Istanbul pe jumătate pustiu. Asociaţi în puternicele lor bresle, ei se crezură suficient de puternici pentru a-i rezista sultanului. Se dovedi însă că nu-l cunoşteau bine. Lui îi era indiferent dacă oamenii pe care-i surghiunea sau oraşele şi satele ce trebuiau părăsite sufereau o pierdere economică sau de altă natură. Mahomed voia să facă din capitala sa unul dintre cele mai puternice oraşe din lume. Nimic altceva nu avea însemnătate. După cum ne spune Kritobulos, merse chiar elia Bursa pentru a potoli „tulburările locale, răzmeriţele cetăţenilor de frunte şi ale celor de rând”. Sultanul îi înlocui pe funcţionarii nepricepuţi şi luă măsuri aspre pentru ca planul său să fie aplicat imediat. Bărbaţii şi femeile aduşi din această regiune vor fi trimişi să populeze mai cu seamă mahalaua Eytip, în fundul Cornului de Aur.
Viaţa la Istanbul era pe atunci aspră şi o putem judeca astfel după numărul locuitorilor strămutaţi din provincii care fugeau după un anumit timp: musulmanii de baştină din provinciile învecinate cu Marea Egee şi Marea Marmara (mai ales Saruchan, Aydm, Bahkesir, Kocaeli) plecaseră după numai un an şi fuseseră înlocuiţi cu alţii aduşi din Tracia. Erau deportaţi de la Edirne, Trikkala (Epir), de la Nicopoli (Nigbolu); alţii veniră din Filibe în locul celor din Tekirdag şi Patlagonia (în nord-vestul Anatoliei) care plecaseră, din Lamia, în Grecia, înlocuindu-i pe musulmanii din Bahkesir etc. Evreii din Lamia ocupaseră case la Samatya (la nord-vest de Istanbul), alături de greci şi de musulmani.
Constrângerea era singurul mijloc de a repopula oraşul. După doi ani de la cucerire, „populaţia era răsfirată, având doar câteva prăvălii, bisericile şi mănăstirile erau pustii, casele goale şi în ruină”. Fără energia şi imaginaţia lui Mahomed, ca şi fără toleranţa sa religioasă, oraşul ales pentru a deveni capitală ar fi rămas, încă multă vreme, un imens teren viran.

Millet-urite

Una dintre hotărârile cele mai importante şi mai bine chibzuite pe care Cuceritorul le-a luat atunci a fost numirea unui patriarh grec ortodox, „pentru a-i îndemna pe creştinii fugiţi să se întoarcă în oraş”. Nu era singuml motiv al acestui gest reînnoit de toţi sultanii în cursul secolelor următoare. Mahomed cunoştea bine neînţelegerile – pentru a nu spune mai mult – care îi separau pe grec( de latini în privinţa unirii Bisericilor şi duşmănia lor de veacuri, reînviată de drama Constantinopolului. Acum, când imperiul grecilor dispăruse, interesul sultanului era de a le câştiga încrederea, în eventualitatea că Apusul ar fi reluat ofensiva. De asemenea, el aprecia calităţile grecilor, cea mai numeroasă şi mai bogată comunitate nemusulmană din imperiu, înzestrarea pentru comerţ şi dinamismul lor. Era mai înţelept să menţină legături bune cu ei şi să le îngăduie să muncească în linişte.
Ca urmare, Mahomed hotărî să organizeze comunitatea grecească în millet-uri (neamuri), sistem tradiţional în Orientul Mijlociu, care îngăduia minorităţilor să-şi rezolve problemele proprii potrivit legilor şi obiceiurilor lor sub cârmuirea conducătorului religios, singurul lor reprezentant în faţa puterii civile. Turcii foloseau deja acest procedeu în regiunile unde existau importante comunităţi greceşti. Mahomed îl extinse şi la Patriarhia Constantinopolului. Titularul acestuia, Grigore Nommas, fugise în Italia şi sultanul îl numi în loc pe călugărul Ghenadie Scholarios, cărturar de seamă vestit pentru spiritul său de dreptate şi, mai cu seamă, pentru duşmănia de nezdruncinat faţă de Biserica Romană şi deci faţă de orice idee de unire a acesteia cu Biserica Ortodoxă. Mahomed îl convinse să primească scaunul patriarhal şi discutară împreună statutul ce urma să fie acordat Bisericii Ortodoxe. Un Sinod, la care au putut fi convocaţi episcopii rămaşi în regiune, declară scaunul patriarhal vacant şi, ,în ziua de 6 ianuarie 1454, Ghenadie fu înscăunat. Sultanul rosti formula „Fii patriarh şi primeşte urările mele de bine, fii sigur de prietenia mea, bucurându-te de toate privilegiile patriarhilor de dinaintea ta”, şi îi înmână insemnele demnităţii: odăjdiile, cârja şi crucea pastorală. Cum Sfânta Sofia fusese transformată în moschee, Ghenadie a fost condus la biserica Sf. Apostoli, unde mitropolitul Heracleii, urmând tradiţia, îl unse şi înscăună. La ieşire, patriarhul încălecă un cal superb dăruit de sultan şi, înainte de a ajunge la reşedinţa sa de la Sf. Apostoli, străbătu oraşul într-o procesiune, alături de ceilalţi clerici. Ghenadie primi din partea sultanului un firman care îi garanta inviolabilitatea personală, scutirea de impozite, libertatea de mişcare şi siguranţa.
Urmaşul său se va bucura de aceleaşi privilegii şi va rămâne, ca şi el, singurul reprezentant pe lângă sultan al creştinilor ortodocşi din imperiu. Puterea civilă nu se va amesteca prin nimic în aceea a patriarhului. Sfântul Sinod va deţine, ca şi în trecut, dreptul de a-l destitui şi de a alege un alt cap al Bisericii. Autoritatea conducătorului millet-ului ortodox va rămâne absolută, înţelegând prin aceasta numirea de episcopi, dreptul de judecător asupra clerului şi asupra credincioşilor pentru orice act în legătură cu credinţa, cum sunt căsătoriile, despărţirile, moştenirile etc. Membrii clerului vor fi scutiţi de impozite. Tribunalele ecleziastice vor judeca după legile bizantine toate neînţelegerile între credincioşii ortodocşi, în afara delictelor de crimă, care vor fi de competenta tribunalelor otomane.
Conflictele dintre urmaşii lui Mahomed şi patriarhat nu vor lipsi. Unele vor fi chiar grave, dar, în general. libertatea cultului garantată ortodocşilor nu va fi încălcată brutal şi garanţiile acordate miller-ului lor vor fi respectate.
Evreii au fost şi ei, aproape imediat, recunoscuti ca alcătuind o singură comunitate. Cuceritorul numi în fruntea lor un Mare rabin sau Hahamhaş1, în persoana unui anume Moses Kapsali, cu aceleaşi puteri asupra tuturor coreligionarilor din imperiu ca şi patriarhii ortodocşi. Poziţia evreilor, consideraţi mai mult sau mai puţin o categorie inferioară de către bizantini, se îmbunătăţi simţitor sub Mahomed. Pilda Imperiului Otoman, unde soarta evreilor devenise deodată mai bună decât în întreaga Europă – prigoana îi lovise de curând în Polonia, în Boemia şi Austria –, va constitui una dintre principalele cauze ale afluxului de israeliţi spre Istanbul, Salonic şi spre alte oraşe ale imperiului.
Aici, şi armenii găsiră condiţii ce le vor îngădui să trăiască şi să prospere netulburaţi. Constituiţi şi ei într-un millet, sultanul le va da ca patriarh pe patriarhul armean gregorian de Bursa, pe nume Horachim, cu puteri asemănătoare celor ale conducătorilor celorlalte două comunităţi. În mod ciudat, autorităţile otomane vor include în miller-ul armean pe toţi cei ce nu erau nici evrei, nici ortodocşi, printre alţii pe catolici şi pe bogomili.
Felul în care Mahomed îi tratează pe nemusulmani, încă din primii ani ai cuceririi, va uşura în mare măsură reuşita politicii sale de repopulare a lstanbulului. Datorită acestei toleranţe, inspirată, între altele, de deosebita însemnătate pe care o acorda dezvoltării capitalei, ca şi datorită modului său de a gândi, Istanbulul va deveni, într-un timp uimitor de scurt, un mare oraş cosmopolit.
Dar scopul sultanului otomanilor, Cazi, conducător de gazi, era, înainte de toate, să facă din acest oraş capitala Islam ului. Marea majoritate a celor ce se stabilesc sau sunt aduşi aici în surghiun sunt turci şi, în curând, structura urbană a metropolei musulmanilor nu va mai avea nimic în comun cu Noua Romă a lui Iustinian şi Teodosiu.

Fırınlanmış Domates Çorbası

Malzemeler:

Yapılışı:

  1. Domatesleri yıkayın ve boyuna 2 parçaya bölün. Fırını en yüksek derecesine ayarlayın ve ısıtın.
  2. Fırın tepsisine domatesleri dizin, sarımsakları kabuklarıyla tepsiye alın. 15-20 dakika kadar ara sıra kontrol ederek domatesleri fırınlayın. (Yanmaması için sarımsakları 10. Dakikada alın)
  3. Fırından aldığınız domateslerin ve sarımsakların kabuklarını soyarak kenara alın.
  4. Soğanı yemeklik doğrayın, orta boy bir tencereye alıp zeytinyağı ve bir miktar tuz ekleyerek soteleyin.
  5. Domatesleri ve salçayı 2 dakika kadar soteleyin. Et suyunu, su, tuz ve biberi ekleyerek kaynatın.
  6. 10 dakika kaynattıktan sonra çorbayı blenderdan geçirin.
  7. En az 5 dakika kadar ya da istediğiniz kıvamı alıncaya kadar orta ateşte kaynatıp ocaktan alın.
  8. Kızarmış ekmek ya da simit dilimleriyle servis yapın.

internet

Supă de tomate copate

Ingrediente:

Mod de preparare:

  1. Spălaţi roşiile şi tăiaţi-le în 2 longitudinal. Setaţi cuptorul la cel mai înalt nivel şi încălziţi-l.
  2. Puneţi roşiile pe tava cuptorului cu cojile în jos şi usturoi în coajă. Coaceţi roşiile timp de 15-20 de minute, verificând ocazional. (Luaţi usturoi la 10 minute pentru a nu arde)
  3. Desprindeţi coaja de roşii şi usturoiul gate coapte şi luaţi-l deoparte.
  4. Tăiaţi ceapa mărunt şi căliţi-o în ulei de măsline şi adăugaţi puţină sare.
  5. Sotaţi roşiile şi şi bulionul timp de 2 minute. Se adaugă supa de carne, apa, sare şi piperul.
  6. După ce fierbeţi timp de 10 minute blendaţi supa.
  7. Se fierbe timp de cel puţin 5 minute sau până când obţineţi consistenţa dorită.
  8. Serviţi cu pâine prăjită.

Dalyan Köfte

Malzemeler:

Köfte Harcı:

İçi için:

Salça sosu için:

Yapılışı:

  1. Kıymayı yoğurma kabına alın. 1 dilim ekmeği su ile ıslatın, yumuşayınca sıkın ve kıymanın içine katın.
  2. Rendelenmiş soğan, yumurtayı, maydanozu ve baharatları ekleyerek iyice yoğurun.
  3. Fırın tepsisini yağlayın, hazırladığınız köfte harcını tepsiye yayın. İnce uzun doğradığınız haşlanmış havuçları, haşlayıp soyduğunuz bütün yumurtaları ve isteğe göre haşladığınız bezelyeleri yaydığınız kıymanın boyuna yerleştirin. Eti rulo yapın ve üzerine 1 adet çırpılmış yumurtayı fırça yardımıyla sürün.
  4. Önceden ısıtılmış 170 derece fırında 30 dakika kadar pişirin.
  5. Tavada salça sosu için gerekli malzemeyi tavada karıştırarak pişirin. Fırındaki köftenin üzerine hazırladığınız sosu dökerek köfteyi besleyin ve 5 dakika daha pişirin.
  6. Dilimleyerek patates püresi ile servis yapın.

internet

Chifteluţe Dalyan

Ingrediente

Compoziţia cărnii

Pentru interior:

Pentru sosul de roşii:

Mod de preparare:

  1. Luaţi un bol şi înmuiaţi 1 felie de pâine cu apă caldă. Când se înmoaie se strânge să se elimine surplusul de ap şi se adaugă peste carnea tocată.
  2. Adăugaţi ceapă rasă, ou, patrunjel şi condimentele şi frământaţi bine.
  3. Ungeţi tava cuptorului şi puneţi compoziţia de carne pregătită în tavă. Puneţi în lungime fâşile de morcovi fierţi, ouăle fierte şi, opţional, mazărea pe care aţi fiert-o. Rulaţi carnea şi ungeţi ruloul cu ou bătut.
  4. Gătiţi timp de 30 de minute într-un cuptor preîncălzit de 170 de grade.
  5. În tigaie, preparaţi ingredientele necesare pentru sosul de tomate într-o tavă. Se toarnă sosul peste ruladă şi se lasă la cuptor pentru încă 5 minute.
  6. Serviţi cu piure de cartofi.

Uğur Böcekleri

Bir varmış bir yokmuş, zamanın birinde minik mi minik, sevimli mi sevimli mi uğur böcekleri varmış. Bu uğur böcekleri kırmızı renkli siyah benekli çok güzel canlılarmış. Uğur Böcekleri kendi yaşam alanları doğada kimseye zarar vermeden yaşıyorlarmış.
Doğada onlarla yaşayan Osman diye bir çocuk varmış. Osman arkadaşlarıyla hayal kurmayı seven, hep gülen, pozitif düşünen ve en büyük hayali uzaya gitmek olan bir çocukmuş. Osman bu hayali için hep dilek diler, dua eder ve para biriktirirmiş. Yıldız mı kaydı ya da iki aynı isimli kişileri mi buldu, Osman her fırsatta bu dileğini dilermiş. Artık herkes Osman’ın bu hayalini biliyor ve kumbarasına para atıyormuş. Osman tatilde nenesi ve dedesinin yanına yaylaya gitmiş. Akşamları annesi ve babası işten çıkıp geliyor, Osman’da bu tatilde hem doğayla iç içe yaşıyor hem de dedesi ve nenesiyle birlikte çok güzel vakit geçiriyormuş. Hep beraber oyunlar oynuyor, filmler izliyor ve bulmaca çözüyorlarmış aynı zaman da Osman’ın tatil ödevlerini yapmasına yardımcı oluyorlarmış.
Osman bir gün dedesinin bahçesinde bir uğur böceği görmüş. O kadar heyecanlanmış ki hemen onu parmağına almış ve dileğini dilemiş. Çünkü uğur böceklerini görünce dilek dilemesi gerektiğini biliyormuş. Bir gün okul pikniğinde ona bunu arkadaşı söylemiş. Osman’da bunu aklında tutmuş ve her gördüğünde dilek dilermiş. Ertesi gün tekrar görmüş yine dileğini dilemiş. Diğer gün yine görmüş, gözlerini kapatıp usulca dileğini dilemiş. Sonraki gün bir de ne görsün! Bir tane değil birkaç tane görmüş, sonra günler geçtikçe uğur böceklerinin sayısı artmış, bahçede bir sürü bir sürü uğur böceği olmuş. Artık sayamacak kadar çokmuş. Osman her seferinde aynı heyecan ve hevesle gözlerini kapatarak usul usul dileğini diliyormuş.
O hafta sonu anne ve babası da yaylada kalacaklarmış ve Osman hepsine akşama size bir sürprizim var demiş. Yemek yemişler, çaylarını alıp bahçeye oturmaya çıkmışlar. Yayla evinin bahçesi renkli ampüllerle biraz loş olacak şekilde aydınlatılıyormuş. Bahçede otururlarken Osman uğur böceklerini aramaya çıkmış ve bir ışığın altında onları görmüş. O kadar çok varmış ki mutluluktan gözleri dolmuş. Hemen annesini, babasını, dedesini ve nenesini oraya çağırmış. “Şimdi sevgili ailem, sizden bir şey isteyeceğim. Hepimiz önce kafamızı kaldırıp harika uğur böceklerine bakıyoruz, sonra da herkes dilek diliyor. Ama gözlerimiz kapalı ve usul usul söylüyoruz. Bir sürü uğur böceği olduğu için biz de bir suru dilek dileyebiliriz sadece bir şartım var bir dileğiniz benim uzay yolculuğum için olsun.” demiş sırıtarak. Hepsi Osman’ın sözlerine ve uğur böceklerinin müthiş görüntüsüne hayran kalmışlar.
Herkes Osman’a tamam demiş ve parmaklarına bi tane uğur böceğini alarak, gözlerini kapatmışlar ve etraflarında yavaşça dönerek usul usul dileklerini dilemişler. Tabi Osman’ın uzay yolculuğu için de dilek dilemeyi unutmamışlar. Renkli ampüllerin altında minik aile uğur böceklerinin altında dileklerini dilemişler ve sonra birbirlerine kocaman sarılmışlar. Hepsi Osman’ın bir şeyi bu kadar istemesine ve onun için hep dilek dilemesini, dua etmesini takdir etmişler. Anne ve babası hemen bu konuyla ilgili araştırmalara başlamışlar bakalım Osman uzay yolculuğuna çıkabilecek mi? Uğur Böcekleri gerçekten de uğur getirmiş midir onun hayaline?

anonim