30 Ağustos Zafer Bayramın 95. Yılı Bükreş’te kutlandı

30 Ağustos Zafer Bayramımızın 95. yılı Bükreş’te önce Atatürk Anıtında kutlama töreni ve şehitlik ziyareti, ardından da Büyükelçilikte düzenlenen resepsiyonla kutlandı. Şehitlikte ki törene Romanya Demokrat Türk Birliğin tarafından Bükreş şubesi başkanı Şemsi Turhan katıldı.

Büyükelçilik rezidansında düzenlenen resepsiyona, Romanya İş Çevresi, Ticaret ve Girişimcilik Bakanı İlan Laufer, Romanya Kültür Bakanı Lucian Romaşcanu’nun yanısıra çok sayıda yabancı diplomat, soydaş, Türk ve Romen davetliler de katıldı.
Bir dakikalık saygı duruşu ve her iki ülke milli marşlarının okunması ile başlayan program, Cumhurbaşkanı Recep Tayyip Erdoğan’ın mesajının okunması ile devam etti.
Daha sonra TSK Ataşesi Irmak Durmaz ve Büyükelçi Koray Ertaş’ın konuşması ile devam etti.
Büyükelçi Ertaş 30 Ağustos Zafer Bayramı’nın 95. Yıldönümü vesilesiyle düzenlenen etkinlikte yaptığı konuşmada şunları söyledi:

Davetliler arasında Romanya Müftüsü Yusuf Murat, Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosu Mustafa Uygar Sertel, TİKA Bükreş koordinatörü Ahmet Daştan ve Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından Bükreş şubesi başkanı Şemsi Turhan ile Galaţi şubesi başkanı Gülten Abdula bulundular.

Nurcan İbraim

Ziua Victoriei sărbătorită de Ambasada Turciei la Bucureşti

Ambasada Republicii Turcia la Bucureşti a marcat cea de a 95-a aniversare a Zilei Victoriei, în data de 30 august. Cu acest prilej au fost depuse coroane de flori la Bustul lui Atatürk, dar şi la Cimitirul Eroilor Turci din capitală. La ceremonialul militar de depunere de coroane de la Cimitirul Eroilor a luat parte şi preşedintele filialei UDTR Bucureşti, Şemsi Turhan.

În după amiaza aceleiaşi zile, Ambasadorul Republicii Turcia în România, Osman Koray Ertaş, împreună cu ataşatul militar, Irmak Durmaz, au oferit o recepţie cu prilejul celei de a 95-a aniversării, a Zilei Victoriei. La eveniment au luat parte oficiali români, ataşaţi militari acreditaţi la Bucureşti, cetăţeni turci care îşi desfăşoară activitatea profesională în România şi reprezentanţi ai comunităţilor turcă şi tătară.
În discursul său, Ambasadorul Republicii Turcia în România, Osman Koray Ertaş, s-a referit la importanţa Războiului de Independenţă condus de marele comandant şi fondator al Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk, pentru naţiunea turcă. Diplomatul turc a afirmat: „Aceasta a fost o victorie construită pe vitejia şi sacrificiul poporului turc. A fost o victorie care a deschis calea către fondarea Turciei moderne, o republică independentă, democratică şi laică. Astăzi, când sărbătorim această zi cu mândrie, aducem adânca noastră gratitudine artizanului acestei victorii, Mustafa Kemal Atatürk, camarazilor săi de arme şi oamenilor idealişti ai noii republici. Aducem un omagiu eroilor şi martirilor care şi-au sacrificat viaţa pentru naţiunea noastră şi pentru patrie. Suntem recunoscători pentru idealul lor de a construi o ţară democratică, laică şi prosperă”.
În discursul său ambasadorul Republicii Turcia s-a referit şi la bunele relaţii de cooperare cu România. Excelenţa sa a declarat: „România rămâne un aliat valoros, un vecin apropiat şi un partener strategic. De ani de zile, noi culegem roadele acestei apropieri şi cooperări dintre cele două ţări, datorită eforturilor noastre unite. Astăzi, România este cel mai important partener comercial din Balcani al Turciei şi reprezintă o atracţie pentru oamenii de afaceri turci. Cele două ţări sunt furnizoare de pace şi stabilitate în regiune. Militarii noştri menţin o relaţie apropiată, de cooperare. Între popoarele noastre există o strânsă legătură datorată relaţiilor culturale şi sociale. Minorităţile turcă şi tătară din România continuă să fie un factor important care cimentează relaţiile noastre.”

După rostirea discursurilor, atât Ambasadorul Osman Koray Ertaş cât şi Ataşatul militar, Irmak Durmaz, s-au întreţinut într-o atmosferă cordială cu invitaţii. Printre invitaţi s-au aflat: Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Ilan Laufer, Subsecretarul de Stat din cadrul DRI, Aledin Amet, Muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, Coordonatoul Biroului TIKA Bucureşti, Ahmet Daştan, şi Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Uygar Mustafa Sertel. La recepţie au mai luat parte, preşedintele filialei UDTR Bucureşti, Şemsi Turhan, preşedintele filialei UDTR Galaţi, Gülten Abdula dar şi membri ai comisiei de tineret.

Sorina Asan

Întrevedere între liderii UDTR şi reprezentanţi ai municipalităţii din Suleyman Paşa

O delegaţie condusă de Preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a avut o întrevedere cu Viceprimarul oraşului Suleyman Paşa ( fost Tekirdag), Mehmet Hilmi Issever, însoţit de 3 consilieri locali, la sediul filialei UDTR din Techirghiol, în data de 17 august. La întâlnirea cu delegaţia municipalităţii Suleyman Paşa din Republica Turcia au luat parte, secretarul general al UDTR, prof. Ervin Ibraim, deputatul Iusein Ibram, reprezentanţi ai comunităţii turce din Techirghiol dar şi Primarul oraşului, Iulian Soceanu. Discuţiile s-au axat în principal pe identificarea posibilităţilor de colaborare în domeniul învăţământului, al turismului balnear şi în plan cultural.
Preşedintele UDTR, Fedbi Osman, a vorbit despre comunitatea turcă din Dobrogea, despre proiectele pe care le derulează organizaţia pe care o conduce pentru păstrarea identităţii etnice şi religioase. Atât liderul UDTR cât şi Primarul oraşului Techirghiol au subliniat faptul că etnicii turci din localitate au relaţii de bună colaborare şi de cooperare cu populaţia majoritară.
La finalul întrevederii, Preşedintele UDTR, Osman Fedbi le-a înmânat oaspeţilor o plachetă cu însemnele UDTR, cărţi şi dicţionare publicate de uniune.
Delegaţia din Republica Turcia s-a aflat în România cu ocazia sărbătoririi Zilelor Oraşului Techirghiol, eveniment aflat la a XVIII-a ediţie, ce s-a desfăşurat în perioada 15 şi 18 august.

Sorina Asan

Tabăra de Cultură şi Creaţie

La invitaţia UDTR, anul acesta, un grup de 45 de elevi şi profesori au participat în perioada 23-28 august la o minunata activitate în Herculane, loc de poveste şi tradiţii unde frumuseţea locului, unicitatea acesteia, istoria şi povestea se regăsesc pretutindeni. Comisia de cultură UDTR a ales pentru acest an, 2017, ca Tabăra de Cultură şi Creaţie să se desfăşoare chiar în apropierea Insulei scufuntate Adakaleh, amplasată într-un cadru natural de vis, în munţii Cernei, inconjurată de dealuri cu păduri virgine. Cazarea s-a făcut într-un complex de pensiuni şi căsuţe care ne-a oferit confortul, siguranţa şi ambientul necesar desfăşurării activităţilor propuse pentru o tabără de neuitat, dar şi oportunitate de a se dezvolta alte abilităţi şi talente, pentru dobândirea de competenţe personale şi artistice precum şi munca în echipă. Un program special în care s-a urmărit în mod deosebit dezvoltarea spiritului de echipă şi sublinierea rolului fiecărui coechipier ca parte integrată în grup. Activităţile desfăşurate au pus în evidenţă creativitatea şi atenţia copiilor precum şi aptitudinile de coordonare, cooperare, îndemânare. Cu vârsta cuprinsă între 8-18 ani copiii şi tinerii, membri ai grupurilor de dans folcloric UDTR, au fost angrenaţi în diverse activităţi care le multiplică interesul pentru ştiinţă şi spaţiul înconjurător. Activităţile zilnice au constat în primul rând în cursuri de dans cu instructori autorizaţi care s-au concretizat cu un concurs pe echipe susţinut în ultima seară de tabără. Totodată, cei şase profesori însoţitori au coordonat jocuri şi activităţi în aer liber pentru a dezvolta spiritul de echipă, aptitudinile de coordonare punând în evidenţă creativitatea şi atenţia copiilor. În acest sens copiii au avut de realizat la atelierul de olărit o cană, o vază sau o farfurie din ceramică, pe care au pictat-o cu diverse figuri florale şi geometrice. Între repetiţiile şi atelierele de creaţie copiii noştri s-au jucat cu mingea, au înotat, s-au dat în leagăne, au coborât pe tiroliană, au tras cu arcul şi s-au distrat de minune în spaţiul generos din incinta complexului. Bineînţeles nu au lipsit excursiile. Încă din prima zi, în drum spre tabăra „Poarta Timpului”, pe traseul Piteşti – Baia de Arama – Herculane, cu ajutorul „trăsurilor” moderne, la Baia de Fier, am vizitat Peştera Muierii, iar la Targu Jiu, am făcut o plimbare prin „Parcul lui Brancuşi”. Ziua următoare s-a vizitat Complexul Mulinologic de la Rudaria (Eftimie Murgu). Numele de Rudaria deriva din două cuvinte slave, ruda = minereu si reka = riu. Denumirea mulinologic deriva din cuvantul moulin= moara din limba franceza. La Rudaria (satul Eftimie Murgu, Caras Severin) este cel mai mare parc mulinologic din sud estul Europei, adică parc cu mori de apă. În momentul de faţă la Eftimie Murgu sunt 22 de mori înşirate de-a lungul a aproximativ 3 kilometri de râu. Ultima oprire s-a făcut la Cascada Bigar – locul unul în topul cascadelor unice din lume şi cu o poveste de dragoste impresionantă. Am avut parte şi de o plimbare cu vaporasul pe Dunăre „La Cazane” – Statuia lui Decebal, urmată de o vizita la Hidrocentrala Portile de Fier, unde ne-am bucurat admirând obiecte păstrate din fosta insulă Adakaleh, în incinta muzeului. De altfel, ne-a urmărit la tot pasul, amintirea insulei prin fotografii, obiecte şi vegetaţie, smochini şi banani chiar şi în grădinile Mânăstirii Tismana care ne-a plăcut şi mai mult tocmai pentru că ne-a păstrat gustul şi mirosul prin pomii resădiţi de pe magnifica insulă Adakaleh.
Toate aceste activităţi instructiv-educative şi excursiile au fost o recompensă bine meritată oferită de UDTR copiilor din grupurile de dans folcloric tradiţional „Delikanlılar”, „Fidanlar”, „Şirinler”, „Filizler”, „Tuna” şi „Kardelen” care au format de această dată grupul Taberei de Cultură şi Creaţie 2017. Frumoasele coroniţe de Miss şi Mister Tabără UDTR au fost create de un colaborator UDTR, pentru tinerii noştrii care au participat în cadrul taberei la programul foarte popular Miss şi Mister Tabără. În consecinţă, devine evident faptul că, Uniunea Democrată Turcă din România este cea care oferă copiilor şi tinerilor posibilitatea de a aplica propriul stil în echipă, pe lângă dezvoltarea încrederii în sine dar şi în coechipieri.

Melek Osman

Artişti plastici din Turcia, prezenţi la Tabăra de pictură de la Medgidia

Medgidia a fost gazda celei de a XIV-a ediţii a Taberei Internaţionale de pictură „Lucian Grigorescu”. Evenimentul cultural a reunit artişti plastici din: Algeria, Turcia, Regatul Bahrein, Polonia şi ţara gazdă, România, şi s-a desfăşurat în perioada 30 iulie - 6 august. Timp de o săptămâna, artiştii plastici au realizat lucrări inspirate de plaiurile dobrogene vizitate, printre acestea numărându-se şi Delta Dunării. Lucrările au fost vernisate în data de 5 august, în prezenţa Prefectului Judeţului Constanţa, Ioan Albu, a Primarului municipiului Medgidia, Valentin Vrabie, dar şi a reprezentanţilor Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, viceconsulii, Murat Yalçın, şi Gürkan Günaydın.
Pasionaţii de artă din Medgidia au avut posibilitatea să admire lucrările celor 15 artişti plastici participanţi la tabără: Bahri Genc, Kenan Özgür şi Mihriban Mirap din Republica Turcia, Iwona Kowalczyk şi Anna Trzepanska din Polonia, Najah Al–Madani din Regatul Bahrein, Feridun Işiman din Cipru de Nord şi Constantin Papadopol, Mircea Costea, Ioana Lavinia Streinu, Eusebio Spînu, Bogdan Breza şi Daniela Eugenia Gherghe din România.
Prezent la Tabăra İnternaţională de pictură „Lucian Grigorescu” pentru a V-a oară, pictorul Bahri Genç, din Republica Turcia, a declarat: „În fiecare an mă întorc la Medgidia cu inima deschisă deoarece cetăţenii Medgidiei şi românii în general sunt oameni buni, cu o deosebită sensibilitate şi căldură sufletească. Sunt pasionaţi de artă şi de tot ceea ce înseamnă frumos, fapt care pe mine mă bucură. Lucrările mele sunt realizate într-un mod spontan, majoritatea sunt portrete. De exemplu, una dintre picturi este reprezentată de portretul fetiţei colegei mele pe care am întâlnit-o la Tabăra Internaţională de Pictură de la Medgidia”. Referindu-se la tablourile expuse la vernisaj, artistul plastic turc a afirmat: „Ca artist nu pot spune că un tablou este bun sau mai puţin bun, le văd pe toate ca pe o artă distinctă, pentru mine tablourile mele sunt şi preferatele mele deorece ştiu mai bine decât oricine câtă muncă este în spatele lor.” Pictorul Bahri Genç s-a născut în 1963 în Erzurum, Republica Turcia. Tablourile lui sunt expuse atât în numeroase muzee din Turcia, cât şi în străinătate şi fac parte din patrimoniul cultural al Republicii Turcia. În prezent, artistul trăieşte şi îsi desfăşoară activitatea la Istanbul.
Toate lucrările realizate la Medgidia au fost donate de către artişti, colecţiei de artă a municipalităţii.

Sorina Asan

Proiect în domeniul sănătăţii implementat de TIKA la Tulcea

Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA) a implementat un nou proiect la Spitalul Judeţean din Tulcea, unde a fost dotată cu aparatură de specialitate, secţia de neonatologie. Inaugurarea a avut loc în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Tulcea, Horia Teodorescu, a viceprimarului, Andaluzia Luca, precum şi a Ambasadorului Republicii Turcia în România, Osman Koray Ertaş şi a coordonatorului Biroului TIKA Bucureşti, Haci Ahmet Daştan. La inaugurare a luat parte şi deputatul Iusein Ibram, reprezentantul UDTR în Parlamentul României care a susţinut proiectul TIKA.
Secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea a primit, din partea Agenţiei TIKA, mai multe incubatoare (staţionar, respectiv pentru transport), un transiluminator venos, aspiratoare secreţii cu acumulator, pulsoximetre cu senzor, butelii oxigen medicinal, bilirubinometru biliscan, un audiometru portabil baby screen, un ecograf multidisciplinar doppler color, portabil, o masa radiantă de resuscitare nou născuţi, o unitate multisistem de îngrijire intensivă, lămpi fototerapie tip bilibed, sterilizator cu aer cald. Incubatoarele sunt de ultimă generaţie, au acces pe ambele părţi, sunt mobile şi asigură în plus oxigenarea şi umiditatea adecvate, printr-o simplă setare. Incubatorul de transport dotat cu sursă de oxigen ajută la transferul în siguranţă al nou-născutului de la sala de naştere la salon sau la diverse investigaţii medicale. Ecograful performant donat de TIKA contribuie la creşterea capacităţii de diagnostic şi la scăderea riscurilor de infecţii nosocomiale.
Referitor la investiţia TIKA din cadrul secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea, managerul unităţii spitaliceşti, dr. Tudor Năstăsescu a declarat: „Cred că toată lumea va înţelege complexitatea actului medical în secţia de Neonatologie şi, în plus, faptul că aparatura medicală modernă salvează vieţi. Mulţumim TIKA şi partenerilor turci pentru gestul mărinimos şi sperăm în continuarea acestei colaborări începute atât de frumos. Sper să fie un exemplu şi pentru alţi sponsori generoşi, inclusiv din judeţ, dar şi pentru societatea civilă care ar putea să se implice într-o manieră mai clară. Mulţumim pentru sprijinul nemijlocit al deputatului Iusein Ibram şi al preşedintelui CJ Tulcea, care este întotdeauna alături de noi în încercarea îndrăzneaţă de a avea la Tulcea un spital ca afară.”
Conform declaraţiei Coordonatorului TIKA România, Haci Ahmet Daştan, motivul principal pentru care TIKA a ales să doteze secţia de neonatologie a Spitalului Judeţean este acela că judeţul Tulcea are cea mai ridicată rată a mortalităţii în rândul nou-născuţilor.

Sorina Asan

Festivalul este o tradiţie între ţări şi culturi

Organizatorii celui de-al XV-lea Festival Intercultural Proetnica din Sighişoara, ne reamintesc faptul că festivalurile sunt un schimb intercultural… Sighişoara este o capitală, în acest sens, dar, din păcate, încă au probleme cu infrastructura…
De ce oraşul are nevoie de festival? Este o adunare de bogăţii. Nevoia pentru festival este extrem de comună. Dacă te duci în trecut, vei vedea că acest gen de manifestare se desfăşoară mereu în spaţii mari. Pe de o parte sunt incluse sesiuni educative, educaţionale pentru oameni. Sunt aduse ansambluri de dans şi grupuri corale în fiecare an, de fiecare dată exemplele cele mai importante, concentrate pe diversificare şi originalitate, într-un cuvânt pe subtilităţi etnice specifice.
De la prima ediţie, anul acesta a fost al 15-lea, festivalul intercultural a vrut să aducă arta populară în stradă.. Aici conceptul este foarte interesant, deoarece reuneşte persoane diferite pe scenă, care îşi aduc contribuţia la promovarea ţărilor de origine. Totodată shopping-ul în cultură este foarte important. Cumpărările sunt foarte importante între diferite ţări, între centrele culturale ale diferitelor regiuni ale unei ţări şi între limbi. Desigur, există lucruri pe care le aduce aici arta populară dintr-o ţară străină, de origine, dar există şi ceva de acolo, din locul în care trăieşte. De aceea, pentru a arăta diferite abordări din dansurile pe care le aducem din afară, pentru a nu fi privite în mod negativ, este important să creăm un astfel de mediu pozitiv. De exemplu, locul este foarte important, în situaţia de faţă fiind vorba de un loc istoric. Se adaugă tot felul de jocuri pur lingvistice, care pot deschide ferestre diferite de comunicare. Totodată se ţine cont de felul grupului care vine la festival pentru a alege felul de discurs. Vizualizarea este la fel de importantă ca şi limba.
Ce înseamnă festivalul pentru oamenii care studiază arta? În primul rând studenţii beneficiază foarte mult de festival. De la întâlnirea cu diverşi artişti şi prezentarea momentelor artistice pe care le pot evalua critic sau pozitiv. Tot ce urmăresc le deschide un spaţiu de creaţie diferit şi o sursă pozitivă de idei. Cel puţin nu este necesar să pleci în străinătate pentru a urmări astfel de evenimente.

Melek Osman

Festivalul ProEtnica

La Sighişoara s-a încheiat duminică, 20 august, a 15-a ediţie „de cristal” a Festivalului ProEtnica. Expresie a diversităţii etno-culturale şi adevărată „agora” a celor 20 de minorităţi etnice care trăiesc între graniţele României, festivalul a adunat pe scena din Piaţa Cetăţii şi-n sălile de conferinţe şi de expoziţie peste 700 de participanţi. Mii de turişti şi localnici s-au alăturat şi ei spectacolului. În zilele de 19 şi 20 august au încântat prin originalitatea cântecului şi a dansului şi prin specificul costumului tradiţional reprezentanţi ai mai multor comunităţi printre care şi echipele UDTR, Delikanlilar Constanţa şi Filizler Medgidia, în total 21 de copii şi tineri însoţiţi de doi adulţi, Osman Melek şi Serin Turkoglu. Astfel, au evoluat pe scenă artişti amatori şi profesionişti reprezentând etniile turcă, macedoneană, evreiască, sârbă, poloneză, romă, elenă, maghiară şi germană.
Ca în toate serile festivalului, sâmbătă şi duminică a avut loc câte o Paradă a diversităţii etno-culturale, în care participanţii la spectacolele zilei au avut prilejul să-şi etaleze costumele tradiţionale specifice fiecărei etnii. Programul zilei s-a închis cu două recitaluri susţinute de formaţia Vecker şi de îndrăgitul interpret Ricky Dandel.
Pe parcursul zilei, au putut fi vizitate: Expoziţia comună de artă a artiştilor contemporani din rândul minorităţilor naţionale, la Galeria de Artă-Turnul Fierarilor, standurile de prezentare ale organizaţiilor participante precum şi standurile meşteşugăreşti ale unor etnii din România.
La încheierea celei de a 15-a ediţii ProEtnica, directorul festivalului, Volker Reiter, a declarat: „Am simţit foarte mult ce înseamnă voluntariatul şi o colaborare constructivă cu cele peste 60 de instituţii care au fost implicate în acest proiect cu peste 700 de participanţi şi un public de 15.000 de vizitatori. Acesta cred că este şi secretul, care se transmite şi publicului, că există înţelegerea, există armonia, un anumit constructivism în ceea ce facem şi cum colaborăm şi cu autorităţile, cu participanţii şi cu publicul, la urma urmei, şi aşa facem proiectul să meargă bine”.
Festivalul a avut loc în perioada 17-20 august 2017 şi este organizat de Asociaţia Centrul Educaţional pentru Tineret Sighişoara şi este finanţat de către Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României şi Consiliul Judeţean Mureş, în calitate de parteneri, precum şi de către Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi Municipiul Sighişoara, în calitate de finanţatori.
Evenimentul se bucură şi de sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania Bucureşti, Institutul Cultural Român din cadrul Guvernului României, Centrul Naţional de Cultură a Romilor din cadrul Guvernului României, Institutul Cultural Român, FUEN (Federal Union of European Nationalities), Institutul pentru Relaţii externe din Stuttgart (Institut für Auslandsbeziehungen Stuttgart) şi Ministerul pentru Ştiinţă, Cercetare şi Cultură al Landului Brandenburg al Republicii Federale Germania.

anonim

Un nou proiect educaţional derulat de UDTR şi FISP

La propunerea Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius”, Uniunea Democrată Turcă din România va derula un nou proiect în domeniul educaţional, proiect care are menirea de a contribui la procesul de păstrare şi promovare a valorilor identitare. Este vorba despre un curs de „Istorie şi civilizaţie a turcilor din Dobrogea”, curs care ar urma să se ţină săptămânal, la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, şi la care să aibă acces toţi cei interesaţi de istoria acestei comunităţi din Dobrogea.
Potrivit decanului Emanuel Plopeanu, cursul se doreşte a fi o oportunitate pentru comunitatea turcă, implicit pentru uniune, de a interacţiona atât cu membrii comunităţii, cât şi cu populaţia majoritară. „Este foarte important să creăm astfel de oportunităţi în cadrul facultăţii noastre pentru comunităţile etnice din Dobrogea. Prin definiţie şi prin tradiţie, Dobrogea este un tărâm al multiculturalităţii şi al toleranţei, este locul unde trăiesc laolaltă reprezentanţi ai tuturor etniilor recunoscute oficial în România. Tocmai din acest motiv, deoarece avem de la prieteni şi vecini până la rude prin alianţă membri ai diferitelor etnii, trebuie să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii. Şi cum altfel o putem face, dacă nu prin intermediul istoriei? Ne dorim ca astfel de cursuri să devină un factor de relaţionare în comunitate, astfel că îi invităm pe studenţi şi masteranzi şi nu numai să participe la acest curs”, a declarat Emanuel Plopeanu, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice. Acesta a mai precizat că dacă pregătirile pentru începerea cursului vor decurge în timp util, „Istoria şi civilizaţia turcilor din Dobrogea” ar putea deveni curs facultativ pentru specializarea Istorie încă din anul universitar 2017 – 2018.
„Ne bucură interesul manifestat de Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice faţă de comunitatea turcă şi faţă de istoria noastră. De altfel, uniunea are o relaţie foarte strânsă cu facultatea, fiind parteneri în numeroase proiecte până acum. Cursul ar fi, însă, cel mai important proiect pe care ar urma să îl derulăm împreună”, a declarat şi preşedintele UDTR, Fedbi Osman.

Adina Bocai

Casa Beiului ar putea fi reconstruită

Construcţie importantă, de pe vremea Imperiului Otoman, Casa Beiului a vegheat ani de zile plaja La Vii, în zona în care acum este Poarta 4 – 5 de intrare în Portul Constanţa. După cum afirmă specialiştii, era printre puţinele clădiri în stil oriental de la malul Mării Negre. Clădirea a servit, în decursul timpului, şi ca loc de odihnă pentru turiştii care veneau în vacanţe la mare. Din păcate, perioada comunistă a adus şi sfârşitul pentru acest vestigiu. Clădirea, odinioară un simbol al locului, s-a deteriorat şi mai apoi a fost dărâmată.
Astăzi, administraţia locală constănţeană şi un grup de entuziaşti voluntari se străduiesc să iniţieze un proces de reconstruire a „Casei beiului”. Propunerea este îmbrăţişată şi susţinută şi de binecunoscutul arhitect constănţean Radu Cornescu.
„Deşi era un vestigiu de prim-rang (una dintre puţinele clădiri oficiale din Imperiul Otoman la Constanţa – în afară de geamii), CASA BEIULUI a căzut în dizgraţie în Socialism. În anii 70 în ea se aciuiseră câteva familii de români şi ţigani, care trăiau în bună vecinătate, dar nu au întreţinut-o, din contră, au zidit diverse anexe lipite de ea, inclusiv coteţe de găini. Imaginea am surprins-o din spatele Casei Beiului, cu privire spre Port.
A existat o intenţie de a fi renovată şi de a o reda în circuitul comercial (nu ca monument istoric!), gândindu-se că acolo poate funcţiona o cofetărie arondată la noile blocuri de pe B-dul 1 Mai, în apropiere de Poarta 5 a Portului. O macara a desprins turnul şi l-a pus alături, pe pământ, urmând ca restul clădirii să fie reamenajată, să se consolideze, să se pună centuri din beton armat şi planşee. Dar, schimbându-se conducerea, noul prim-secretar nu a mai agreat această soluţie şi clădirea a fost dezmembrată.
Astăzi s-ar putea face o reconstituire după unele planuri care – sper – mai există în arhiva PROIECT SA CONSTANŢA, urmaşa Institutului Judeţean de Proiectări…”, declara, în urmă cu ceva vreme, arhitectul Radu Cornescu. Printre cei care susţin proiectul şi se implică în mobilizarea comunităţii şi motivarea factorilor decizionali se numără şi preşedintele Organizaţiei Constanţa a Uniunii Armenilor din România, Liviu Merdinian.

Adina Bocai

“Romanya ve Türkiye ortak tarihe sahip stratejik dost ve müttefik iki ülke”

Koordinatör Ahmet Daştan’la yapılacak Röportaj Soruları

– Romanya’da kurulan Bükreş TİKA Ofisinin ilk koordinatörüsünüz. İki buçuk yıldır Bükreş’tesiniz ve bu dönemde hem işyerinizle hem de burada uyguladığınız proje dolayısıyla muhatap olduğunuz Romenlerle tanıştınız ve alıştınız. Buraya gelmeden önce Romanya hakkında neler biliyordunuz? Romanya’ya geldiğinizden hemen sonraki günlerde ülkemiz hakkında ilk izlenimler nelerdi? Şimdi ülkemizi nasıl algılıyorsunuz?
– Öncelikle HAKSES dergisi olarak şahsıma bu sayınızda mülakat için yer vermeniz beni gerçekten mutlu etti. Soydaşlarımızın birlik beraberliği ve kendi kültürlerini yaşamaları adına oldukça önemli olan bu derginin hazırlanmasında ve yayınlanmasında emeği geçen başta Başkanımız Osman FEDBİ olmak üzere herkesi tebrik ediyor ve başarılarının devamını diliyorum. TİKA Romanya Koordinatörü olarak yaklaşık 3 yıldır görev yapmaktayım. Birçok vesile ile hem soydaşlarımıza hem de Romanya Demokrat Türk Birliğine defalarca ziyarette bulundum. Bu vesile çok ilgi ve alaka gördüm herkese teşekkür ediyorum. Romanya ve Türkiye ortak tarihe sahip stratejik dost ve müttefik iki ülke. Geldiğimde bunu bilerek geldim, ama buraya geldiğimde daha derin hissetim ki; bu dostluk ve kardeşlik iki ülkenin vatandaşları nezdinde de geçerli. Romen halkının Türkiye’ye karşı olan sempatisi gerçekten üst düzeyde. Aynı zamanda gerçekten dikkatimi çeken en önemli konu ise özellikle Dobruca bölgesinde yaşayan başta Türk ve Tatar soydaş azınlık olmak üzere 18 azınlığa Romen makamlarının göstermiş olduğu tolerans ve hoşgörü. Bu, tüm dünyanın örnek alabileceği bir olgu bence. Romanya, az önce ifade ettiklerime ek olarak Romenlerin birbirine gösterdiği hoşgörü bakımından da hep olumlu manada yad edeceğim; iyi hatıralar ve dostluklarla anacağım bir ülke olacak. Bu güzel ülkede görev yaptığım için kendimi çok şanslı hissediyorum.

– TİKA Bükreş Ofisi açıldığından bu yana kadar Romanya’da kaç tane proje uygulandı? Bunların en önemlileri hangileridir? Şimdiye kadar uyguladığınız projelerden en çok zaman isteyen, en zor proje hangisidir?
– Biz TİKA Bükreş Program Koordinasyon ofisi olarak ofisimizin hizmete başladığı 1 Nisan 2015 tarihinden bugüne kadar yaklaşık 80 proje uyguladık. İki buçuk yıl içinde hemen hemen Romanya’nın her bölgesinde proje uygulamalarımız oldu. Bizim projelerimizin hepsi çok emek ve gayret isteyen projelerdir. Zira biz TİKA olarak projenin uygulama safhasındaki tüm işlerini bizzat kendimiz yapıyoruz. Tabiri caizse proje partnerimize projenin anahtarını teslim ediyoruz. Bu, her ne kadar bizim iş yükümüzü arttırsa da projenin hızlı ve etkili bir şekilde faydalanıcıya ulaşmasını sağlıyor. En çok zaman ve emek isteyen proje sorunuzun cevabı ise çok yakın zamanda inşaatı başlayacak olan Mecidiye Hastanesi projesidir. Bu proje için çok fazla efor sarf ettik ve Dobruca bölgesi açısından oldukça önemli olan bu projeye kısa süre içerisinde başlamayı planlıyoruz.

– Kısa zaman önce Tulça İl Hastanesinin Yenidoğan Bölümünün açılışını yaptınız. Ne tür yatırımlar yapıldı? Yatırımın toplam maliyeti nedir?
– Tabi bizim için proje bütçelerinin önemi yok. Maddi anlamda en büyük proje de en küçük proje de bizim için aynı öneme sahip. Biz projelerimizi en uygun ihtiyaca göre değerlendirerek hayata geçiriyoruz. Tulça’daki proje bizim için çok önemli ve hayırlı bir proje oldu. Tulça Hastanesi Başhekiminin ilettiği ve bizim elde ettiğimiz verilere göre; Tulça
İli Romanya’da yenidoğan ölüm oranının en yüksek olduğu bölge. Bu açıdan Hastanede bebeklere ve ailelere yaptığımız yatırımın oldukça önemli olduğunu düşünüyorum. Bunun manevi getirisini hiçbir şekilde parayla ölçebilmemiz mümkün değil. Biz aldığımız ekipmanlar ile hastanenin yenidoğan bölümünün daha sağlıklı ve modern ortamda hizmet etmesini sağladık. Bu Türkiye Cumhuriyeti Hükümeti’nin Romanya Hükümetine bir hediyesidir. Takdir edersiniz ki hediyenin de değeri olmaz.

– Romanya’daki Türk etniğini temsil eden Demokrat Türk Birliğine yakını olup Birliğinin temsilcileriyle çok sayıda toplantı düzenlediniz ve çeşitli projelerde iş birliği yaptınız. Romanya’daki Türk topluluğuna ait kimlik değerlerini koruma ve geliştirme konusunda Birlik tarafından yürütülen çalışmaları nasıl değerlendiriyorsunuz?
– Yukarıda da bahsettim gibi geldiğim günden itibaren Romanya Demokrat Türk Birliğinden oldukça yakın destek ve ilgi gördüm. Bu noktada ortak projeler geliştirdik ve geliştirmeye devam ediyoruz. Kendi emekleriyle kendi ortak kültürlerini yaşatmak noktasında üretmiş oldukları projelere az da olsa katkıda bulunuyoruz. Hepsine HAKSES Dergisi aracılığıyla tek tek teşekkür ediyorum. Başkan Osman FEDBİ’ye de bana gösterdiği yakın ilgi ve başında bulunduğu Birliğin tüm imkânlarını ortak proje üretmek adına seferber etmesi nedeniyle teşekkür ediyorum.

– TİKA tarafından Romanya’da uygulanan projelerden bazıları doğrudan Dobruca’daki Türk toplumuna yönelik uygulanıyor. Türkçe dil sınıflarının ve Ovidius Üniversitesi Türkçe sınıfı tadilat ve donanımın projelerinden bahsediyorum. Aynı zamanda, Dobruca ve Adakale’deki Müslüman toplumu hakkında belgesel resimleri içeren bir albüm yayınlanacak. Gelecekte Dobruca’daki Türk toplumuna yönelik ne tür projeler düşünüyorsunuz? Bu projelerin arasında Radyo T yer alıyor mu?
– Dünyanın 59 ülkesinde ofisi bulunan ve yüzü aşkın ülkede proje ve program üreten kurumumuz TİKA, Romanya’da da dil, din, ırk ayrımı gözetmeden proje ve program üretmektedir. Bu noktada sadece Dobruca’da değil; başta Bükreş ve Cluj olmak üzere Romanya’nın farklı bölgelerinde de proje ve program üretmekteyiz. Türkiye cumhuriyetinden kurumumuz vasıtası ile projelerine destek isteyen tüm partnerlerimize imkanlarımız çerçevesinde destek verip projelerinde iş birliği yapma hedefimiz bulunmaktadır.
Yukarıda sizin bahsettiğiniz projeleri biz Demokrat Türk Birliğiyle birlikte uyguladık. İleride de Birliğin bizden isteyeceği destek ve taleplerini yerine getirme ve ortak proje üretme noktasında çalışmalarımıza devam edeceğiz. Radyo T biliyorsunuz zamanında TİKA desteğiyle kurulmuş bir radyodur. Bu açıdan bizim için ayrı bir öneme sahiptir. Radyonun daha iyi şartlarda yayın hayatına devam etmesi hem soydaşlarımızın hem de bölgede yaşayan diğer Türk vatandaşları açısından oldukça önemlidir. Bizde de bu önemin farkındayız. Bu nedenle radyo ile olabilecek iş birliğine açık olduğumuzu dile getirmek isterim.

– Projeler ülkenin farklı yerlere uygulandığı için çoğu zaman seyahat etmeniz gerekiyor. Aile hayatınız mesleki faaliyetinizle bağdaşıyor mu? İki küçük kızınıza zaman ayırabiliyor musunuz?
– Aile biz Türkler için oldukça önemli bir unsur, hatta toplumumuzun temel taşıdır. Tabi yoğun şekilde uyguladığımız program ve projeler, oldukça zaman ve emek isteyen işler. Bazı günler aileme daha az vakit ayırabiliyorum. Öncelikle eşime bu noktada bana tam destek olduğu için sizin aracılığınızla da teşekkür ediyorum. Kızlarımla elimden geldiği kadar ilgilenmeye; onlara vakit ayırmaya çalışıyorum. Ama bu güzel işler hem benim hem de ailemin fedakârlık göstermesini gerektiriyor ve onlar da bu konuda anlayışla yaklaşıyor.

– Romanya’da geçirdiğiniz zaman içinde ülkemizi gezme fırsatınız oldu mu? Romanya’nın en çok beğendiğiniz şehri hangisidir?
– Romanya coğrafi anlamda oldukça farklı güzellikleri bir arada barındıran bir Doğu Avrupa ülkesi. Hemen her bölgesini gezme fırsatım oldu. Her bölgesi farklı özellikleri barındırıyor. Dobruca’dan Transilvanya’ya her karışını her yerini çok beğeniyorum. O açıdan ayrım yapmakta zorlanacağımı söyleyebilirim.

Sorina Asan

„România şi Turcia sunt două ţări prietene cu o istorie comună, doi parteneri strategici”

Interviu cu Coordonatorul TIKA Bucureşti, Hacı Ahmet DAŞTAN

– Sunteţi primul coordonator al Biroului TIKA înfiinţat în România. Vă aflaţi de mai bine de doi ani şi jumătate la Bucureşti, timp în care aţi avut timp să vă acomodaţi cu locul de muncă dar şi cu românii cu care intraţi în contact prin intermediul proiectelor pe care le derulaţi aici. Ce ştiaţi despre România înainte să veniţi aici? Care a fost prima impresie despre ţara noastră în primele zile de la sosire şi cum o percepeţi acum?
– Înainte de toate trebuie să precizez că m-a bucurat faptul că Revista „HAKSES” a alocat spaţiu acestui interviu. Aş dori să felicit întreaga echipă, în special pe preşedintele Osman FEDBİ, pentru eforturile depuse pentru pregătirea şi publicarea acestei reviste, care este foarte importantă pentru unitatea conaţionalilor noştri şi a traiului în propria cultură. Deţin funcţia de Coordonator TİKA România de aproximativ 3 ani. Am avut posibilitatea de a-i vizita, cu diverse ocazii, pe conaţionalii noştri cât şi Uniunea Democrată Turcă din România. Aş dori să mulţumesc tuturor pentru interesul cu care am fost întâmpinat şi pentru atenţia de care m-am bucurat. România şi Turcia sunt două ţări prietene cu istorie comună, doi parteneri strategici; aceeaşi fraternitate şi prietenie fiind valabilă şi între cetăţenii celor două ţări. Simpatia poporului român faţă de Turcia este foarte mare. În acelaşi timp, cel mai important aspect care mi-a atras atenţia este toleranţa şi deschiderea pe care autorităţile române le au faţă de cele 18 minorităţi care trăiesc în Dobrogea, în special faţă de minoritatea turcă şi cea tătară. Acesta este un fenomen pe care întreaga lume îl poate lua ca exemplu. În completarea a ceea ce am menţionat deja, aş vrea să mai adaug că întotdeauna îmi voi aminti de România prin prisma toleranţei de care dau dovadă românii unii faţă de ceilalţi; România va rămâne pentru mine drept o ţară care mi-a oferit amintiri frumoase şi prietenie. Mă simt foarte norocos să fiu în această ţară frumoasă.

– Câte proiecte a realizat TIKA în România de la deschiderea Biroului de la Bucureşti? Care au fost cele de anvergură? Care a fost cel mai dificil proiect de până acum care v-a solicitat cel mai mult timp?
– Noi, Oficiul de Coordonare Programe TIKA Bucureşti, am implementat un număr de aproximativ 80 de proiecte din data de 1 Aprilie 2015, data începerii activităţii, şi până în prezent. În aceşti doi ani şi jumătatea am implementat proiecte în aproape toate regiunile României. Toate proiectele noastre sunt proiecte care necesită multe eforturi şi multă implicare. Acest lucru se datorează faptului că noi, TIKA, ne ocupăm în totalitate de activităţile presupuse de implementarea proiectelor. Cu alte cuvinte noi predăm partenerului de proiect lucrarea la cheie. Deşi în acest fel volumul nostru de lucru creşte considerabil, această modalitate asigură beneficiarilor un acces rapid şi eficient la proiect.
Privitor la întrebarea dumneavoastră despre proiectul care a necesitat cel mai mul timp şi cel mai mare efort, răspunsul meu este Proiectul Medgidia, proiect în cadrul căruia vor începe lucrările de construire într-un timp scurt. Începerea lucrărilor în cadrul acestui proiect de mare importanţă pentru locuitorii Dobrogei este planificată pentru perioada imediat următoare.

– De curând aţi inaugurat la Tulcea secţia de neonatologie a Spitalului Judeţean? În ce a constat investiţia şi la cât se ridică?
– Pentru noi nu sunt importante bugetele alocate unui proiect. Pentru noi atât proiectele cu buget mare cât şi cele cu buget mic implică aceeaşi atenţie şi importanţă. Noi evaluăm proiectele în funcţie de necesitate. Proiectul de la Tulcea a fost pentru noi un poiect important. În conformitate cu informaţiile furnizate de Directorul Spitalului, informaţii ce au fost confirmate şi din alte surse, Tulcea este regiunea cu cea mai mare mortalitate neonatală din România. Din aceste considerente am convingerea că investiţiile efectuate în beneficiul nou născuţilor şi a aparţinătorilor acestora, au o importanţă crescută. Este imposibil să măsori în bani beneficiile spirituale ale acestui proiect. Noi, prin echipamentele medicale pe care le-am furnizat, am creat condiţiile necesare furnizării unor servicii moderne în cadrul secţiei de neonatologie. Este de fapt un dar oferit de Republica Turcia României. Cred că sunteţi de acord cu faptul că darurile nu au preţ!

– Sunteţi deja un apropiat al organizaţiei reprezentative a etnicilor turci din România, UDTR, aţi avut numeroase întâlniri cu liderii uniunii şi aţi colaborat în diverse proiecte. Cum apreciaţi activitatea UDTR de conservare şi promovare a valorilor identitare aparţinând comunităţii turce din România?
– După cum am menţionat mai sus, din ziua în care am venit, am beneficiat de un sprijin şi un interes crescut din partea Uniunii Democrate Turce din România. Am dezvoltat şi continuăm să dezvoltăm proiecte comune. Încercăm să contribuim, chiar dacă în mică măsură, la proiectele pe care le demarează prin propriile eforturi în vederea asigurării continuităţii culturii comune. Prin intermediul Revistei „HAKSES” le adresez tuturor mulţumirile mele. Doresc să îi mulţumesc preşedintelui Osman FEDBİ pentru interesul deosebit pe care îl manifestă şi pentru mobilizarea tuturor posibilităţilor Uniunii pe care o conduce pentru realizarea de proiecte comune.

– Câteva din proiectele TIKA în România au vizat direct comunitatea turcă din Dobrogea, mă refer la renovarea şi dotarea claselor de limba turcă maternă şi la inaugurarea Lectoratului de Limba Turcă din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, totodată, urmează să apară un volum cu imagini document despre comunitatea musulmană din Dobrogea şi din Ada Kaleh. Ce proiecte care să vizeze comunitatea turcă din Dobrogea intenţionaţi să mai derulaţi în viitor? Includ aceste proiecte şi Radio T?
– Instituţia noastră, TIKA, o instituţie care deţine oficii în 59 de ţări ale lumii şi implementează proiecte şi programe în mai mult de o sută de ţări, realizează proiecte şi programe în România fără a ţine cont de limbă, religie sau rasă. Din aceste considerente, proiectele noastre nu se adresează doar Dobrogei ci şi Bucureştiului, Clujului şi altor regiuni din România. Ne propunem să venim în întâmpinarea tuturor solicitărilor adresate Republicii Turcia de partenerii noştri şi să încheiem parteneriate în cadrul proiectelor comune care să se deruleze prin intermediul agenţiei.
Proiectele menţionate mai sus de dumneavoastră au fost derulate împreună cu Uniunea Democrată Turcă. În viitor, vom continua să lucrăm cu scopul de a veni în întâmpinarea solicitărilor pe care asociaţia le va avea şi în derularea de proiecte comune. După cum ştiţi, Radio T este un post de radio înfiinţat cu sprijinul TIKA. De aceea are o importanţă aparte pentru noi. Continuarea transmisiei în condiţii mai bune prezintă o importanţă sporită atât pentru compatrioţii noştri cât şi pentru alţi cetăţeni turci care locuiesc în regiune. Suntem conştienţi de acest lucru. Din acest motiv, aş vrea să spun că suntem deschişi la posibilitatea încheierii unui parteneriat cu postul de radio.

– Cum se împacă viaţa de familie cu activitatea profesională pe care o desfăşuraţi, cu faptul că sunteţi nevoit să călătoriţi în diverse locuri din ţară unde aveţi proiecte? Aveţi timp să vi-l petreceţi cu cele două fetiţe?
– Familia este un element foarte important pentru noi turcii, fiind considerată piatra de temelie a societăţii noastre. Desigur, programele şi proiectele pe care le implementăm necesită mult timp şi efort. Sunt zile în care rezerv foarte puţin timp familiei mele. Înainte de toate, prin intermediul dumneavoastră, doresc să-i adresez mulţumiri soţiei mele pentru sprijinul deplin pe care mi-l acordă. Încerc, atât cât este cu putinţă, să mă ocup şi să petrec cât mai mult timp împreună cu fiicele mele. Dar, toate aceste lucruri frumoase necesită sacrificii atât din partea mea cât şi a familiei mele, care dă dovadă de înţelegere.

– Aţi reuşit în timpul pe care l-aţi petrecut în România să vizitaţi diverse zone ale ţării. Ce oraş din România sau zonă a ţării v-a plăcut cel mai mult?
– România este o ţară a Europei de Est care deţine o varietate de frumuseţi geografice. Am avut ocazia să vizitez aproape fiecare regiune. Fiecare regiune are caracteristici diferite. Îmi plac toate locurile, toate regiunile, îmi place totul din Dobrogea şi până în Transilvania. De aceea, pot spune că-mi este greu să fac o departajare.

Sorina Asan

Tradiţii şi obiceiuri la Cobadin

Educaţie şi formare tradiţională etnică în cadrul proiectului iniţiat de preşedinta comisiei de cultură a filialei Cobadin UDTR, doamna Borseit Aiten.

Principalul obiectiv al UDTR este păstrarea şi promovarea culturii etnice. Tocmai de aceea toate comisiile noastre iniţiază şi organizează activităţi, ceremonii şi programe culturale. Acesta este şi motivul pentru care comisia de cultură are datoria de a fi parte prin ansambluri, expoziţii, vestimentaţie tradiţională, etc, a tuturor activităţilor organizate, fie de comisia de învăţământ, de comisia de religie, de comisia de femei sau comisia de tineret.
Dacă la începutul activităţilor UDTR aproape toate proiectele erau organizate de angajaţii de la centru, care au participat la diverse cursuri de formare şi perfecţionare în domeniul proiectelor, a conceperii şi a organizării acestora, în ultimii ani aceştia, la rândul lor, au instruit responsabilii comisiilor de la fiecare filială ce a dorit să organizeze un eveniment. Asta nu înseamnă că acum responsabilii de la centru nu îi îndrumă şi nu-i ajută în întocmirea proiectului şi în derularea acestuia. În acest sens, chiar iniţiatorul acestui proiect, doamna Borseit Aiten, ne spunea că „este o mare bucurie şi o deosebită onoare prezenţa la activităţile filialelor a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor de la comisiile de specialitate centrale şi a tuturor acelora care îşi aduc aportul la conceperea şi realizarea unui proiect. Toţi aceştia ne dau putere şi încredere în noi. Pe de altă parte, luându-i ca exemplu, am colaborat cu toţi responsabilii comisiilor filialei noastre pentru a face un proiect şi mai frumos ca cel de anul trecut.“
Vorbind despre proiect, trebuie să amintim că acesta a avut loc în data de 17 august, în Cobadin. Programul a început la ora 14.00 şi a avut ca invitaţi femei şi fete, pensionare, angajate, studente şi eleve, membre ale UDTR. Proiectul „Tradiţii şi obiceiuri, Cobadin 2017“, ediţia a II- a, a fost iniţiat şi coordonat, aşa cum am mai spus, de către preşedinta comisiei de cultură a filialei Cobadin, doamna Borseit Aiten. Expoziţia culinară, din cadrul activităţii, a fost realizată de preşedinta comisiei de femei a filialei, doamna Demir Güler, care s-a descurcat de minune pentru că a putut satisface şi încânta toate gusturile. Preşedinta comisiei de învăţământ Cobadin, doamna Ibram Selime, a avut de cules anecdote şi cugetări pentru a prezenta o comunicare, în cadrul simpozionului, tuturor participanţilor. Pe lăngă acestea, domnul Ahmet Imran a imortalizat cele mai importante momente ale activităţii, cu aparatul de fotografiat personal. Cât priveşte comisia de tineret, aceştia au participat, pe lângă cei vârstnici la concursul de ghicitori – bilmece, mani- dialog în versuri, fıkra-anecdote, tekerleme –numărătoare.

Câştigătorii concursului, la cele patru categorii au fost:

Bilmece

• Premiul I – Mustafa Mirem;
• Premiul II – Iusmen Cadrie;
• Premiul III – Memet Cheamile;
• Menţiune – Iuruc Anife.

Mani

• Premiul I – Ali Nebie;
• Premiul II – Mustafa Emine;
• Premiul III – Daut Sulbie.

Fıkra

• Premiul I – Iuruk Fatmeghil;
• Premiul II – Mustafa Melia;
• Premiul III – Aşim Nighiar.

Tekerleme

• Premiul I – Borseit Alev;
• Premiul II – Cherim Zeinur;
• Premiul III – Asan Arzu.

Cu mare entuziasm şi satisfacţie, membrele juriului, doamna Melek Osman, doamna Firdes Musledin, doamna Amet Melek, şi doamna Derya Halil au acordat, pe rând diplomele şi premiile câştigătorilor concursului.
Într adevăr, a fost o zi petrecută ca în familie, unde am văzut rodul muncii în echipă, pentru a ne asigura eternitatea în cel mai bun mod posibil. Aş vrea să avem un rol esenţial în educaţia şi formarea tinerei generaţii. Sperăm că ambele categorii, copii şi tineri, vor îmbunătăţi cunoştinţele noastre, obiceiurile noastre, tradiţiile noastre, vor arăta, de asemenea, viitorimii, efortul nostru pentru păstrarea credinţelor noastre şi tradiţiilor noastre. Acum, atât ca părinţi, cât şi ca educatori, ei sunt responsabilitatea noastră. Însă dezvoltarea ţării noastre, dezvoltarea identităţii, a spiritului şi a voinţei urmaşilor depinde într-o oarecare măsură de capacitatea de a rămâne fideli tradiţiilor şi obiceiurilor noastre. Copiii noştri trebuie să fie extrem de pregătiţi pentru a avea un loc mai bun în viitor.
De aceea ne-am dori, ca toţi participanţii, la astfel de evenimente, să înţeleagă ce importanţă deosebită trebuie acordată opiniilor şi gândurilor împărtăşite cu ocazia acestor reuniuni şi simpozioane.

Melek Osman

Asaltul final

Cu aproape trei ore înaintea ivirii zorilor, marţi 29 mai. Mahomed, care va comanda chiar el trupele în tot timpul luptei, dădu semnalul atacului, mai întâi în faţa Porţii Sf. Roman, apoi de-a lungul întregului zid. Sultanul hotărâse ca unităţile să pornească la atac în trei valuri succesive. Trompetele, flautele şi cimbalel, răsunară, apoi trupele neregulate (başzbuzuk), bieţi nefericiţi, în cea mai mart; parte creştini momiţi de pradă, se năpustiră la atac. Misiunea lor era să îi obosească pe apărători şi să-i silească să-şi risipească muniţia. Apăraţi de o grindină de proiectile, pe care arbaletierii, archebuzierii şi tunarii o aruncau pe deasupra lor, ei trebuiau să se caţere pe ziduri cu ajutorul scărilor şi să încerce o pătrundere în interiorul fortifica tiei. Nici măcar unul nu ajunse acolo. Toate scările au fost răsturnate, oamenii aruncaţi la pământ, striviţi de pietre sau arşi de lichidul aprins revărsat de greci. Un al doilea val de atacanţi dădu mai întâi înapo(îngrozit de spectacolul decimării fraţilor lor. Rea duşi în luptă cu „lovituri de vergi din fier şi vine de bou”, ei avură aceeaşi soartă. Mai multe valuri se succedară astfel într-o hărmălaie de bubuituri de tun, bătăi de tobă, strigăte şi blesteme amestecate cu urletele celor arşi şi striviţi. Oastea de strânsură mai bine zis cei care mai trăiau, îşi încheiase misiunea. Se crăpa de ziuă. Mahomed porunci atunci trupelor din Anatolia, care ocupaseră poziţii de luptă la miazăzi de Poarta lui Polyandru, să se deplaseze spre miazănoapte, între Poarta Sf. Roman şi Poarta Charisiană, acolo unde, în cele trei spărturi căsca te în zid, Giustiniani pusese să se ridice în grabă un fel de palisadă întărită cu saci de pământ şi crengi de copaci. Într-o hărmălaie de nedescris, cu sabia şi scutul în mână, anatolienii depăşiră zidul exterior şi, la fel ca başzbuzuk-ii, încercară să urce pe celălalt meterez. Se dezlănţui o luptă îndârjită. Când turcii ajungeau sus pe zid, asediaţii îi împingeau înapoi, răsturnând scările sau lovindu-i cu suliţe şi săgeţi. La baza peretelui exterior, sultanul striga porunci, încurajări şi insulte celor ce dovedeau mai puţină înflăcărare. Noi valuri de luptători îi înlocuiau pe cei prăbuşiţi în şanţ. Dar totul în zadar. Poziţia grecilor şi a italienilor era mai bună decât cea a otomanilor. Cu puţini oameni ei îi respingeau pe mult mai numeroşii invadatori.
Toate sectoarele se încleştară în luptă şi, când soarele se ridică, bătălia făcea pretutindeni ravagii. Unităţile lui Karadja Bey atacau între Blacherne şi Poarta Charisiană. Zaganos Paşa şi oamenii lui trecuseră podul de vase în interiorul Cornului de Aur şi încercau să urce pe zidurile apărate de tirul navelor din Cornul de Aur şi al tunurilor ce trăgeau de pe ţărmul Galatei. Vasele greceşti şi latine atacau corăbiile turceşti, care ripostau şi ele. În Marmara, flota lui Hamza Bey încerca cu lovituri de tun să deschidă o trecere în zidul dinspre mare. Ghiulelele se încrucişau pe deasupra oraşului învăluit în fumul gros al canonadei şi al incendiilor. „Era ca ceva de pe altă lume”, spune Barbaro.
În oraş, populaţia înnebunită se refugia în biserici, implorându-i pe Sfânta Fecioară şi pe sfinţii protectori să facă din nou minunile care, odinioară, mântuiseră „Cetatea ocrotită de Dumnezeu”. Pentru o scurtă perioadă de timp aproximativ 50 de oameni din unităţile lui Karadja Bey izbutiră să pătrundă în interiorul fortificaţiei lângă Blacherne. Genovezii, apărătorii acestui sector, îi respinseră. Alţii se strecurară printr-o uşiţă tainică ce se deschidea deasupra şanţului de apărare, aproape de Kerkoporta, însă nici un grup mai mare nu reuşi să pătrundă în oraş.
Mahomed era furios: „Nu mai putea suporta mult această situaţie”, spune Kritobulos. Sosise clipa să arunce în luptă trupele de elită, cele mai bune unităţi de infanterie şi ieniceri. Însuşi sultanul preluă comanda, se apropie de zid şi porunci arcaşilor şi soldaţilorînarmaţi cu arbalete să tragă fără încetare asupra a tot ce se mişcă sus pe zid. Apoi ienicerii, înşiraţi ca la paradă, porniră la atac. Ubertino Pusculo, un umanist italian care era de faţă, ne descrie lupta: „Întreaga armată turcească se aruncă, ca un singur om, asupra zidurilor. Unii poartă pe umeri scări şi împletituri de nuiele acoperite cu piei cu care se apără pentru a apropia de ziduri turnurile de lemn. Ei le trec peste şanţurile astupate cu pământ înspre locurile unde zidul a fost surpat. Din aceste turnuri, turcii Ji lovesc pe arcaşii de pe metereze şi îi atacă pe apărători cu proiectile mari de plumb. Alţii încearcă să escaladeze pereţii cu ajutorul scărilor şi să întindă punţi înspre locurile mai ridicate. Ei se năpustesc val după val, fără încetare şi fără a da răgaz apărătorilor care, din înălţimea zidurilor, aruncă asupra lor cu pietre şi bucăţi de lemn, azvârlind totodată săgeţi împotriva celor ce caută să se apropie de metereze. Ei învârt nemilos deasupra capului groaznicele lor securi şi, de la înălţimea povârnişului, le aruncă în faţă var nestins, orbindu-i pe toţi cei ce se apropie: între cele două tabere se încinge un măcel înfiorător. Şi de o parte şi de cealaltă mulţi cad loviţi de săgeţi, de pietrele azvârlite şi proiectilele de plumb.” Iar Kritobulos scrie: „Bătălia devenise o învălmăşeală, se auzeau din ambele părţi strigăte, blesteme, injurii şi ameninţări. Răneau şi erau răniţi, loveau şi erau loviţi, ucideau şi erau ucişi; în sfârşit, un spectacol groaznic al furiei şi al turbării.” Dangătul clopotelor chemând la luptă în întregul oraş se amesteca cu zgorrlotul exploziilor marilor tunuri turceşti, îndreptate asupra a ceea ce mai rămăsese din zidul de lângă Poarta Sf. Roman. Un fum gros întuneca totul… În pofida marilor pierderi, turcii se năpusteau „ca nebunii”, fără ca nimic săi oprească. În primele ore ale zilei oştenii lui Mahomed, sosiţi odihniţi la luptă, erau neîndoielnic învingători în faţa grecilor şi latinilor zdrobiţi de oboseală.
Se petrecu atunci un eveniment care sfârşi prin a-i demoraliza pe apărători: Giustiniani, cel mai neclintit stâlp al rezistenţei, fu rănit. O săgeată – sau un proiectil de fier – îi atinse braţul. Acest om, care fusese până atunci o pildă de îndrăzneală, văzând u-şi propriul sânge curgând, îşi pierdu capul şi se prăbuşi. „Turcii sunt în oraş!”, ar fi strigat el. „Uitând gloria sa trecută, fără a se gândi la ruşinea viitoare”, spune Hammer, nu-l mai interesă decât să-şi îngrijească rana şi părăsi locul luptei. Nu s-a gândit nici măcar să încredinţeze comanda unuia dintre locţiitorii săi. Împăratul, înştiinţat îndată despre retragerea lui Giustiniani, îl ajunse din urmă şi îl rugă fierbinte să-şi reia locul în luptă. „Rana ta este uşoară, o simplă zgârietură! Soarta bătăliei e în mâinile tale!”, îi spuse el. Fără succes însă. Giustiniani ceru să fie transportat la Pera unde, după unele mărturii, muri. Potrivit lui Leonardo din Chios, care, indiscutabil, este cel mai aproape de adevăr, „el se îmbarcă pentru Chios, unde muri lipsit de glorie, în urma rănilor sau de inimă rea”.
Vestea plecării lui Giustiniani se răspândi cu iuţeala fulgerului printre apărătorii care începură să aierge spre corăbii, încercând astfel să părăsească oraşul. Câteva pâlcuri, în jurul împăratului, continuară lupta, dar fură repede copleşite. Mahomed, văzând de departe ce se întâmplă, strigă atunci: „Stăpânim oraşul. Îl avem deja! Luptaţi încă puţin şi va fi al nostru.” Un grup de ieniceri se năpusti, fără să ţină seama de proiectilele care cădeau asupra lor. Cei mai mulţi se prăbuşiră, dar o mână de oameni ajunseră sus pe zid- sau ce mai rămăsese din el- şi rămaseră acolo. Îi urmară alţii, apoi valuri de ieniceri şi oşteni se căţărară pe metereze în jurul Porţii Sf. Roman şi Kerkoporta. Curând, întreaga apărare se prăbuşi. Luptele au continuat ici şi colo, până ce grecii şi latinii, văzând că totul este în zadar, străbătură în fugă oraşul. Turcii îi urmăriră încă mult timp, deoarece considerau că oştenii creştini sunt mult mai numeroşi şi voiau, înainte de toate, să zădărnicească reluarea bătăliei. „Dacă am fi ştiut că armata lui Constantin este atât de slabă, n-am fi ucis 2.000 dintre ei şi i-am fi luat prizonieri pentru a-i vinde”, se auzea spunându-se.
Începu jefuirea bisericilor, a mănăstirilor şi a locuinţelor, mai întâi a celor mai apropiate de zid, bisericile Sf. Ioan Botezătorul şi a Mântuitorului din Chora (azi Kariye Carnii). Turcii luară cu ei podoabele şi obiectele de preţ, chiar şi cele îngropate în mormintele 1mpăraţilor şi ale demnitarilor bizantini. Fiecare locuinţă fu sistematic golită de tot ce părea că poate fi vândut, iar la uşă sau pe acoperiş era aşezat un anumit semn ca dovadă că acea locuinţă fusese luată în stăpânire, „pentru ca nici un turc să nu mai intre acolo”. Spre deosebire de latinii celei de a patra cruciade, turcii au jefuit mult dar au distrus mai puţin. Jaful era principala ţintă a tuturor oştirilor vremii şi aşa va rămâne încă mult timp. Potrivit mai multor mărturii, la Constantinopol au fost distruse numeroase manuscrise în ziua de 29 mai 1453, când au fost smulse din biblioteci, pentru a fi vândute sau, atunci când aceasta nu se putea, aruncate şi deteriorate din neglijenţă. Eruditul italian Lauro Quirini citează cifra de 120.000, dar aceasta este în mod sigur arbitrară, deoarece Isidor din Kiev, principalul izvor al lui Quirini, nu o menţionează.

André Clot

Dereotlu Poğaca

Malzemeler:

(12 pogaca icin)
Hamuru icin:

• 125 gr. oda sicakliginda margarin
• ½ su bardagi siviyag
• 1 su bardagindan 2 parmak eksik yogurt
• 1 yumurta (beyazi icine, sarisi uzerine)
• 1 paket kabartma tozu
• 3 ve ½ – 4 su bardagi un
• 1 tatli kasigi tuz
• 1 tatli kasigi toz seker
• 4 yemek kasigi kiyilmis dereotu (tepeleme)

Ici icin:

• 150 g. ufalanmis beyaz peynir

Uzeri Icin:

• Ay cekirdegi

Yapilisi:

1. 3 ve ½ su bardagi unu karistirma kabina koyun ve ortasini havuz gibi acin. Icine margarin, siviyag, yogurt, yumurta beyazi, tuz, seker ve kabartma tozunu ekleyin.
2. En son dereotunu ekleyerek yumusak kıvamlı bir hamur olusturun. Eger gerekirse un ilavesi yapin.
3. Hamurdan yumurta buyuklugunda parcalar koparin ve elinizle yuvarlayın. Ortasina delik acin ve icine 1 yemek kasigi kadar ufalanmis beyaz peynir yerlestirin.
4. Deligi kapatıp hamuru tekrar yuvarlayın.
5. Parsoman kagidi serdiginiz firin tepsisine 2-3 cm.’lik araliklarla yerlestirin.
6. Uzerlerine yumurta sarisini firca ile surun ve cekirdek serpistirin.
7. 180 C’ye onceden isitilmis firinda uzeri kizarana kadar (ben 35 dk. pisirdim) pisirin.

Afiyet olsun…

internet

Kaşarlı Köfte

Malzemeler:

• 400 gram Kıyma
• 1 adet Soğan
• 1 adet Yumurta
• 2 yemek kaşığı Ekmek Kırıntısı
• 1 çay kaşığı Karabiber
• 1 çay kaşığı kimyon
• 1 çay kaşığı toz biber
• 2 yemek kaşığı Maydanoz
• Tuz
• 50 gram Kaşar Peyniri
• Sıvıyağ

Adımlar

1. Kıyma, soğan, yumurta, ekmek kırıntısı, maydanoz, karabiber, kimyon, toz biber ve tuzu büyük bir kasede birleştirip iyice karışana kadar yoğurun.
2. İstediğiniz büyüklükte parçalar koparıp ortasına 1 şerit kaşar peyniri yerleştirin ve kapatarak yuvarlayın. Buzdolabında 10 dakika dinlendirin.
3. Izgara tavasında önlü arkalı kızartın. Afiyet olsun!

internet

Pogăcele cu mărar

Ingrediente (12 pogaceale)

Coca:

• 125 gr de margarină la temperatura camerei
• ½ pahar de apă cu ulei
• cu două degete mai puţin de un pahar de apă cu iaurt
• un ou (albuşul în coca, gălbenuşul deasupra)
• un praf de copt
• 3 şi ½ sau 4 pahare de apă cu făina
• o linguriţă( de ceai) de sare
• o lingurita( de ceai) de zahăr
• o lingură cu vârf de mărar tocat

Umplutură: 150 gr de brânză rasă
Pentru ornat: miez de seminţe de floarea soarelui

Mod de preparare:

1. Se amesteca toate ingredientele (cu untul la temperatura camerei) si se formeaza un aluat compact.
2. Peste acest aluat compact se adaugă mărarul tocat mărunt şi se amogenizează bine.
3. Din acestă cocă se rup bucăţele de mărimea oului. Se face o gaură în coca şi se introduce o lingură de brânză rasă. Se închide gaura şi cu ajutorul mâinilor se redă forma de ou.
4. În tava de cuptor se pune hârtie de copt şi se pun pogacealele cu distanta de 2-3 cm.
5. Se ung pogacealele cu gălbenuş de ou şi se ornează cu miez de seminţe de floarea soarelui.
6. Se dă tava la cuptorul preîncălzit la 180 C’ye şi se lasă pentru 35 de minute.

Poftă bună!

Nilgun Panaitescu

Chiftele cu caşcaval

Ingrediente

• 400 gram de carne tocată
• o ceapă
• un ou
• 2 linguri de pesmet
• o linguriţă de ceai cu piper măcinat
• o linguriţă de ceai cu chimion
• o linguriţă de ceai cu boia de ardei dulce
• două linguri de pătrunjel tocat mărunt
• sare
• 50 gr de caşcaval ras
• ulei

Mod de preparare

1. Carnea tocată, ceapa, oul, pesmetul, pătrunjel, piperul, chimionul, boia de ardei şi sarea se pun într-un vas şi se amestecă bine toate ingredientele.
2. Se rup bucăţi de carne tocată la mărimea dorită şi se formează între palme bile în mijlocul cărora cu ajutorul degetului se face o gaură în care se introduce cascavalul ras. Se lasa pentru 10 minute la frigider. Buzdolabında 10 dakika dinlendirin.
3. Se prăjesc pe gratar pe ambele părţi. Poftă bună!

Nilgun Panaitescu

Açıl Sofram Açıl

Bir varmış, bir yokmuş, evvel zaman içinde, kalbur saman içinde, çok yoksul bir karı-koca varmış. Öyle yoksul, öyle yoksullarmış ki, bir kel oğlancıklarına bile gereği gibi bakamazlarmış. Keloğlan da, inadına, hiçbir şeye aldırış etmeyen bir insanmış.
Günün birinde, Keloğlan’ın annesi oğluna seslenmiş:
– “Hadi, Keloğlan, al şu darıları değirmene götür, öğüt de getir, ekmek yapayım, akşama yiyelim.”
Keloğlan darı çuvalını yüklenmiş. Tam değirmene geldiği sırada bakmış keklikler yiyecek arayıp duruyorlar.
– “Bunları da Tanrı yarattı!” deyip darıları kekliklere saçmış.
Akşama eve döndüğünde anasına ne demiş biliyor musunuz?
– “Değirmenci yoktu, darıları bıraktım geldim, ana.” demiş.
Ertesi sabah gene değirmene yollanmış. Darıları saçtığı yere gelince elindeki değneği hızla yere çalmış. Bir de bakmış karşısına bir dev dikilmiş. Keloğlan, hiç korkmadan, deve bağırmış:
– “Tez ver darılarımı! Onları sen yedirdin kekliklere. Ben şimdi ne diyeceğim anama?”
Keloğlan’ın bu aldırmazlığı devin pek hoşuna gitmiş.
– “Al şu sofrayı. Acıkınca: “Açıl, sofram, açıl!” der. Karnını doyurursun.” demiş, Keloğlan’a bir tepsi vermiş.
Keloğlan: “Açıl, sofram, açıl!” deyince, sofranın üstünde en seçme yemekler belirmemiş mi?
Keloğlan tıka-basa karnını doyurmuş. Gelgelelim bir gün, nasıl olmuş I sa olmuş, hırsızlar Keloğlan’ın sofrasını çalmışlar. Bunun üzerine Keloğlan gene değirmen yoluna düşmüş. Artık alıştı ya; vurmuş değneğini yere. Bu kez de sofra değil, bir eşek vermiş. Keloğlan eşeğin başını tutup çevirince, hayvandan altınlar dökülmeye başlamış. Sonra Keloğlan eşeğine binmiş, hamama gitmiş. Eşeği kapıya bağlamış Hamamcıya da: “Sakın eşeğin başını çevirme!” diyerek sıkıca tembih etmiş ama, adam eşeğin başını çevirmiş. Altınları görünce aklı başından gitmiş Eşeği değiştirmiş, başkasını bağlamış.
Keloğlan doğru gene değirmen yoluna. Devi bulmuş, olanları anlatmış. Bu kez dev ona bir topuz vermiş.
– “Bir şölen ver… Hamamcıyı da, bütün tanıdıklarını da çağır…” demiş.
Şölenden sonra, konuklar giderken, topuz içlerinden birini kıstırmış.
– “Çabuk, sofrayı geri getir!” diyerekten başlamış adamın kafasına kafasına vurmaya.
Adam bakmış ki kurtuluş yok, gitmiş getirmiş sofrayı.
Topuz, hamamcıyı da kıstırmış.
– “Çabuk, çaldığın eşeği geri getir!” diyerekten başlamış adamın kafasına kafasına vurmaya. Getirmedikçe de yakasını bırakmamış.
Keloğlan padişahın kızıyla evlenmiş. Bu sofrayla eşek sayesinde karısıyla, annesiyle yüz yıl yaşamışlar. Onlar ermiş muradına, biz çıkalım kerevetine.

anonim