Toate articolele publicate în ediţia nr. 255 a revistei Hakses

Noiembrie 2016

Preşedintele Federaţiei Turcilor din Olanda oaspete al liderilor UDTR

O delegaţie condusă de Preşedintele Turcilor din Olanda, domnul Murat Gedik a vizitat în perioada 23-27 noiembrie, România la invitaţia liderilor UDTR. Preşedintele Uniunii Democrate Turce din România, domnul Osman Fedbi a avut o întrevedere cu membrii delegaţiei Federaţiei Turcilor din Olanda, la sediul central din Constanţa, în data de 24 noiembrie. Preşedintele Osman Fedbi le-a prezentat oaspeţilor câteva date succinte despre istoria etnicilor turci din România dar şi despre drepturile şi libertăţile de care se bucură în prezent din partea statului român. Liderul UDTR a afirmat: „În România trăiesc peste 27.000 de etnici turci, conform ultimului recensământ din anul 2011 şi sunt reprezentaţi în Parlament de un deputat din partea Uniunii Democrate Turce din România care face parte din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale alături de alţi 17. Limba turcă este studiată la toate nivelele de învăţământ începând cu cel preşcolar şi până la cel liceal. La Medgidia, în cadrul Colegiului „K. Atatürk” se studiază parţial în limba turcă şi sunt pregătiţi viitorii imami.”
La rândul său, Preşedintele Federaţiei Turcilor din Olanda domnul Murat Gedik a declarat: „Federaţia Turcilor din Olanda are 30 de filiale şi are ca scop păstrarea identităţii etno-culturale şi a limbii materne a comunităţii turce din Ţara Lalelor. În Olanda trăiesc peste 450.000 de turci. Avem legături strânse cu turcii din Balcani şi dorim să consolidăm şi relaţiile cu etnicii turci din România. Oriunde în lume există turci, acolo vom fi şi noi.” La finalul întrevederii, dr. Şemsettin Küzeci a oferit diplome reprezentanţilor UDTR, în semn de recunoaştere a contribuţiei acestora la promovarea limbii şi culturii turce.
Membrii delegaţiei Federaţiei Turcilor din Olanda au vizitat timp de 4 zile monumentele istorice şi obiectivele turistice din Dobrogea şi au avut întrevederi cu etnicii turci din Constanţa, Mangalia, Medgidia, Babadag, Fântâna Mare, Hârşova şi Bucureşti. Preşedintele Federaţiei Turcilor din Olanda s-a aflat pentru a două oară în România cu scopul de a întări relaţia cu membrii comunităţii turce prin realizarea unor proiecte comune în domeniul economic, turismului şi culturii. Pe parcursul şederii în România membrii delegaţiei au fost însoţiţi de preşedintele filialei Hârşova, domnul Memet Reduan.

Festivalul Etniilor Dobrogene

Ediţia I – 14 noiembrie 2016

În data de 14 noiembrie 1878, la Brăila, a fost citită „Proclamaţia către dobrogeni” a Principelui României Carol I de Hohenzollern, care consfinţea preluarea de către România a administraţiei Dobrogei.

Începând cu anul 2015, în amintirea acestei zile, data de 14 noiembrie este instituită ca Zi a Dobrogei. Începând cu acest an, la 138 de ani de la dobândirea independenţei, această sărbătoare a fost marcată de Primăria Municipiului Constanţa în parteneriat cu Fundaţia Umanitară Clopot, prin organizarea unor manifestări cu caracter cultural, desfăşurate în Piaţa Ovidiu din Constanţa. Data celebrării a fost stabilită pentru duminică, 13 noiembrie, când toţi constănţenii şi nu numai, au fost invitaţi la Festivalul Etniilor Dobrogene. De la ora 12.00, în ciuda condiţiilor meteorologice extrem de nefavorabile, comunităţile istorice de la malul Mării Negre (Karadenizliler) şi-au dezvăluit comorile etnice prin muzică, dans tradiţional, artă culinară şi meşteşuguri. Aşa cum era de aşteptat şi-au dat mâna într-un spectacol inedit al etniilor: Ansamblul Folcloric „Mugurelul” (Cernavodă), Ansamblul Folcloric Polonez „Mala Pojana” (sat Poiana Micului, com. Gura Humorului, jud. Suceava), Trupa de dansuri armeneşti Nairi (Constanţa), Grupul vocal-instrumental „Amici” (Suceava) şi Ansamblul de dansuri tradiţionale italiene „Di Nuovo Insieme” (Iaşi), Grupurile de dans folcloric tradiţional turcesc Delikanlılar, Fidanlar şi Şirinler (UDTR-Constanţa), Ansamblul folcloric „Sânziene Dobrogene„ (Negru Vodă), Ansamblul de cântece lipoveneşti „Galuboe More“ (Constanţa), Ansamblul de dansuri armâneşti „Fluria”, Ansamblul de dansuri ţigăneşti „Audeo” (Cernavodă), Ansamblul „Armonia” – germani şi ceangăi (Oituz, Constanţa), Ansamblul Elpis al Comunităţii Elene din Constanţa, Ansamblul Folcloric „Dobrogeanca” (Ovidiu) şi Ansamblul Folocloric Tătăresc „Qarasu” (Medgidia).
În această zi importantă pentru locuitorii Dobrogei comunităţile etnice dobrogene au încărcat standurile, pregătite de organizatori pe platoul Pieţii Ovidiu, cu preparate culinare tradiţionale. Meşterii populari şi-au adus cu ei produsele fascinante ale muncii lor artizanale în standurile expoziţionale multietnice: obiecte sculptate în lemn, costume populare, haine, cuverturi, podoabe, ştergare, decoraţiuni şi porţelanuri. Standul cu obiecte tradiţionale turceşti a fost amenajat şi prezentat de domnul Iusmen Levent şi soţia acestuia doamna Iusmen Ghiulendan, cărora le mulţumim încă o dată pentru dăruire şi devotament. Toţi cei prezenţi au putut admira expoziţia şi târgul meşterilor populari, dedicată Zilei Dobrogei, realizată în parteneriat cu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Cât priveşte momentul artistic folcloric tradiţional, echipa de dans folcloric tradiţional turcesc formată de ansamblurile Şirinler, Fidanlar şi Delikanlılar a prezentat o suită de dansuri în care au evoluat 26 de copii şi tineri şi au fost aplaudaţi la scenă deschisă de constănţeni. Printre aceştia s-au aflat mulţi etnici turci, mărturie fiind chiar pozele şi filmuleţele cu ansamblul turcesc postate cu mândrie pe paginile de socializare.
La Festivalul Etniilor Dobrogene, de Ziua Dobrogei, am sărbătorit împreună buna înţelegere şi convieţuire a comunităţilor. La mulţi ani, preaiubită Dobroge!

10 noiembrie 1938, Memorial Mustafa Kemal Atatürk

Oameni precum marele lider Mustafa Kemal nu mor niciodată, ei trăiesc veşnic în inimile noastre. Marele general poate dormi liniştit, sămânţa laicităţii şi a democraţiei a fost bine încredinţată. Ştim acum că tot ce a făcut, a fost făcut din dragoste pentru semeni şi pentru drepturile lor legitime. Tocmai acesta este motivul pentru care pe data de 10 Noiembrie la ora 09:05 toţi ochii s-au întristat şi toate sirenele au sunat ca într-un bocet prelung în toată Turcia.
Republica Turcia este „Cea mai mare lucrare a mea” pe care a încredinţat-o naţiunii turce. Acest an, 2016, la 78 de ani de la pierderea marelui conducător Mustafa Kemal Atatürk, noi ca păstrători ai republicii, am simţit nevoia să ne îndreptăm încă o dată gândurile şi dragostea spre acest geniu al lumii care a schimbat cursul unei civilizaţii, a unei întregi istorii.
În data de 11 noiembrie, începând cu ora 17.00, în Aula Magna a Universităţii Ovidius din Constanţa Uniunea Democrată Turcă din România a organizat un simpozion comemorativ dedicat memoriei ilustrului comandant Atatürk. Fondatorul Turciei moderne, Marele Lider Mustafa Kemal Ataturk, la 78 de ani de la trecerea în nefiinţă a primit semnele recunoştinţei noastre, în discursuri, cântece şi poezii. Memorialul 10 noiembrie Atatürk demonstrează de fiecare dată că marele om Atatürk va trăi mereu în inimile noastre. Anul acesta UDTR prin comisia de cultură cu concursul comisiei de tineret completând programul activităţilor săptămănii comemorative a organizat simpozionul comemorativ, memorialul „M.K. Ataturk, model pentru tânăra generaţie”. Programul a conţinut lucrări tematice precum „Turcii din România şi Mustafa Kemal Atatürk” a drd. Metin Omer, alături de alte 2 lucrări susţinute Asan Aylin, elevă a Colegilui Naţional „Mihai Eminescu“ şi Elvir Bolat în care au fost reamintite momente din viaţa şi activitatea regretatului lider naţional şi universal Mustafa Kemal Atatürk dovedind încă o dată importanţa acestuia în istoria omenirii.
În cadrul programul artistic, regizat de violonista Alev Gafar, au fost invitaţi câţiva tineri talentaţi. Având o evoluţie de excepţie, Ferda Memet la pian, elevă la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, Hayat Memiş, recitare poezie, soliştii Alessya Duran elevă la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Ţiţeica” şi George Poschina, elev la Liceul de Arte „George Georgescu” din Tulcea au reuşit, sperăm, să încheie cu mare simţ şi emoţie programul comemorativ plin de mesaje, gânduri şi sentimente.

10 Kasım 1938 Mustafa Kemal Atatürk’ü anma günü

Büyük önder Mustafa Kemal gibi insanlar asla ölmeyecek, onlar bizim kalbimizde sonsuza kadar yaşıyacaktır. Büyük General huzur içinde uyuyabilir, laiklik ve demokrasi tohumu iyi emanet edildi. Şimdi biliyoruz ki her şeyi halkına gösterdiği sevgisinden ve onların meşru haklarını korumak için yapmıştı. Bütün bunlar 10 Kasım 9:05’te tüm gözler üzgün ve tüm sirenler Türkiye’nin her yerinden uzun bir feryat gibi cağırması için neden oldu.
Türk milletine emanet ettiği “benim en büyük eserim” Türkiye Cumhuriyeti’dir. Bu yıl, 2016, Büyük Önder Mustafa Kemal Atatürk’ün kaybından 78 yıl sonra, biz Cumhuriyetin koruyucusu olarak, bir uygarlığın yönünü bütün tarihini değiştiren dünya dehasına bir kez daha düşüncelerimizi açmak ve sevgi hissetmeye ihtiyaç duyduk.
Romanya Demokrat Türk Birliği 11 Kasım’da, Ovidius Üniversitesi Aula Magna Oditoryumda, saat 17.00’de başlayan şanlı komutan Atatürk’ün Anısına bir Sempozyum düzenledi. Modern Türkiye’nin kurucusu Ulu Önder Mustafa Kemal Atatürk, yok olduğundan 78 yıl sonra, konuşmalar, şarkılar ve şiirlerden bizim şükran işaretlerini kabul etti. 10 Kasım Atatürk’ü Anma Günü her zaman gösterir ki o büyük insan Atatürk her zaman kalbimizde yaşayacak. Bu yıl Romanya Demokrat Türk Birliği Kültür Komisyonu tarafından ve Gençlik komisyonun yardımı ile Atatürk’ü anma haftanın faaliyetlerini tamamlayarak “Genç nesil için M.K. Atatürk örneği” anıt, anma sempozyumu düzenledi. Program içerisinde olan tematik çalışmalardan “Romanya Türkleri ve Mustafa Kemal Atatürk” doktora öğrencisi Metin Ömer Bey hazırladı, diğer ikisi Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” öğrencisi Asan Aylin ve RDTB - Medgidia şubemizin gençlerinden Elvir Bolat Bey bir kez daha rahmetli ulusal ve evrensel lideri Mustafa Kemal Atatürk’ün hayat ve işleri ile ilgili anlar hatırlattılar ve insanlık tarihinde önemini kanıtladılar.
Keman sanatcısı ve eğitmeni Alev Gafar tarafından yönetilen sanatsal program kapsamında bazı yetenekli genç davet edildi. Colegiul Naţional ”Mircea cel Batrân”, öğrencisi olağanüstü piyano sanatcısı Ferda Memet, şair Hayat Memiş şiir okumak, solistler Alessya Duran “Gheorghe Ţiţeica” Ortaokulu öğrencisi ve George Poşchină Tulcea “George Georgescu“ Sanatlar Lise’sinden, büyük anlamda ve duygu ile mesajlar düşünceler duygular dolu anma programını umarız başarı ile sonuçladılar.

Vârsta de aur

În perioada 10-13 noiembrie 2016 comisia de femei a Uniunii Democrate Turce din România a organizat acţiunea „Vârsta de aur“ în Bulgaria, Balcik.
Scopul manifestării este acela de a promova identitatea etnică şi de a aduce un omagiu femeilor de etnie turcă în vârstă de peste 70 de ani.
În cadrul evenimentului care a reunit membre ale filialelor Mangalia, Tuzla, Techirghiol, Cumpăna, Cobadin, Cernavodă, Măcin, Tulcea şi Constanţa au fost purtate discuţii despre activitatea filialelor şi implicarea lor în viaţa comunităţii.
„Am conceput acest proiect cu gândul la mamele şi bunicile noastre, care şi-au dedicat întreaga viaţă familiei, educaţiei copiilor şi nepoţilor. Există turcoaice care au făcut carieră în diverse domenii de activitate, implicându-se în viaţa socială românească, dar cele mai multe dintre ele şi-au consacrat viaţa familiei, învăţându-i pe copii limba maternă, educându-i în spiritul păstrării identităţii etnice şi a religiei islamice”, a declarat preşedintele comisiei de femei, Amet Melec.
La finalul activităţii a avut loc o festivitate în cadrul căreia au fost premiate cele mai active membre ale comisiilor de femei ce aparţin Uniunii Democrate Turce din România şi s-a organizat o excursie în care au fost vizitate principalele obiective istorice şi turistice din zonă.

Proiect educaţional între România şi Turcia

Situate în locuri geografice diferite şcoli din Turcia şi România, cu sprijinul Uniunii Democrate Turce din România organizează, an de an, o serie de proiecte care au ca obiect schimbul de programe educative orientate spre fiecare elev al şcolilor. Proiectul de faţă a fost pregătit de comisia de învăţământ UDTR în aşa fel încât să fie un centru de pornire a activităţilor. Rezultatele aplicaţiei au venit imediat. An de an tot mai multe şcoli din România şi Turcia au dezvoltat diferite parteneriate educaţionale. Au făcut schimb de documente utile pentru bune practici. Acest an, în perioada 17-19 noiembrie, 2016, reuniunea de implementare a proiectului a avut ca strategie oferirea de noi instrumente mai eficiente pentru următoarele parteneriate. Astfel a fost executat şi s-a încheiat suportul pentru următoarele parteneriate în educaţie pentru a pomova cooperarea între diferite instituţii de stat sau private. Drept urmare Şcoala Gimnazială „Lucian Grigorescu“din Medgidia a început demersurile de parteneriat cu Şcoala Gimnazială „Halil Bedi” din Bakırköy iar Şcoala Primară „Hamdi Akverdi” Bakırköy a făcut schimb de adrese cu Grădiniţa „Ion Creangă“ din Medgidia pentru incheierea unui parteneriat în anul care vine.
În cadrul proiectului din acest an, UDTR, prin comisia de învăţămănt, a invitat un număr de 25 de profesori, directori şi inspectori din Constanţa, Tulcea, Bucureşti. Acestora li s-au alăturat alţi 14 profesori de la Şcoala Gimnazială nr.39 „Nicolae Tonitza“ şi Şcoala Gimnazială nr.10 „Mihail Koiciu“, ambele din Constanţa. Aceste două şcoli, pentru o perioadă de doi ani şi-au semnat contractele de colaborare, după ce în prealabil se făcuse un schimb de acorduri de înfrăţire, scrisori de intenţie şi formulare cu diferite informaţii specifice necesare acestui gen de parteneriate, realizate după caz de profesorul de limba turcă sau profesori de origine turcă a şcolilor mai sus amintite.
Scoala Mihail Koiciu Constanta şi Liceul Tehnologic „Nicolae Dumitrescu” din Cumpăna au încheiat un protocol de înfrăţire cu şcoala Gimnazială Esenyurt Fahir Ilkel, Istanbul – Turcia pe o perioadă de 2 ani. În cadrul acestui prim contact al proiectului a avut loc o masă rotundă la care au participat reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar Turc, lideri ai Federaţiei Cadrelor Didactice din Europa şi Asia (AVRASYA) şi ai şcolii cu care a avut loc semnarea protocolului de colaborare.
Programul a continuat cu vizite la sediile şcolilor implicate în proiecte, ale federaţiilor sindicale, al inspectoratului precum şi cu un scurt tur al oraşului Istanbul. În paralel cu aceste două parteneriate Şcoala Gimnazială „Nicolae Tonitza“din Constanţa a încheiat un parteneriat educaţional cu Okyanus Koleji din Istanbul pe o perioadă de un an.
Considerăm că vor avea parte o serie de activităţi şi proiecte care să aducă beneficii atât şcolilor noastre cât şi şcolilor cu care s-au înfrăţit. Cât priveşte parteneriatele educaţionale la nivelul Universiăţii Ovidius din Constanţa şi alte trei Universităţi din Istanbul se poate spune că rodul întâlnirilor din acest an se va vedea în următorii ani.
Mulţumim, în numele profesorilor implicaţi în în acest proiect, Uniunii Democrate Turce din România care a făcut posibilă perfectarea şi încheierea acestor parteneriate, precum şi întregii echipe implicate în organizarea şi buna desfăşurare a acestui proiect anual.

O ceaşcă de ceai turcesc în prietenia dintre România şi Turcia

Ziua Naţională a Turciei a fost sărbatorită în cadrul Festivalului „O ceaşcă de ceai turcesc în prietenia dintre România şi Turcia”, care a avut loc în Bucureşti şi Constanţa în perioada 29-30 octombrie.
Proiectul s-a desfăşurat cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie România-Turcia, Asociaţiei pentru Relaţii Economice Eurasia şi Çaykur.
Evenimentul a fost realizat cu sprijinul şi contribuţia Consulatului Republicii Turcia la Constanţa, Centrul Cultural Yunus Emre şi Primaria Constanţa.
Din partea Uniunii Democrate Turcia din România a participat filiala Hârşova cu ansamblul de dansuri folclorice „Martılar” care a susţinut un program artistic ce a încântat publicul prezent.
La eveniment a fost prezent consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, domnul Ali Bozçalışkan, viceconsul Murat Yalçin şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci Zeki Uysal.

„Istorie, cultură, civilizaţie şi tradiţie”, ediţia a V-a

În data de 25 noiembrie 2016 s-a desfăşura la sediul central al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” prima zi a Simpozionului ştiinţific internaţional „Istorie, cultură, civilizaţie şi tradiţie”, ediţia a V-a. În cadrul evenimentului s-a inaugurat Raftul cu carte turcă, în prezenţa Excelenţei Sale Ali Bozçalişkan, consulul general al Turciei la Constanţa, reprezentanţilor instituţiilor administrative şi culturale din Galaţi, Istanbul, Constanţa, Bucureşti, Brăila, Komrat şi Chişinău.
Organizatori evenimentului sunt Uniunea Democrată Turcă din România-Filiala Galaţi – prin persoana doamnei Gulten Nazare, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” şi Universitatea „Dunărea de Jos”.
Din program au făcut parte şi prezentarea cărţii „Scrisorile dobrogeanului Cavit Bey şi Relaţiile diplomatice Româno-Turce în lumina documentelor de arhivă”, autor Enis Tulca, editura Simurg, Istanbul, dar şi a cărţii „Pomul Vieţii în mitologia popoarelor turcice”, autor Gülten Nazare-Abdula, editura Axis Libri, Galaţi. Tot în cadrul acestui eveniment a avut loc prezentarea cărţii „Nevruz Çiçekleri” (Flori de Nevruz – Poete din lumea turcă) a domnului Dr. Şemsettin Küzeci. În cuprinsul cărţii o regăsim ca reprezentant al României pe Hayat Memiş, tânără poetă ce a publicat numeroase cărţi de poezie. Pentru aportul adus culturii lumii turce, Dr. Şemsettin Küzeci a oferit diplome reprezentanţilor UDTR.
În cadrul evenimentului s-a desfăşurat la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” un concert muzical susţinut de: Dimitri Gagauz, Constantin Rusnak, A. Turkoglu, Cilenti Aygun, Yasmin Bilektan şi alţii.

Ziua Naţională a Albaniei sărbătorită la Constanţa

Ziua Naţională a Albaniei a fost marcată luni, 28 noiembrie, pentru prima dată la Constanţa, printr-o recepţie şi a reunit reprezentanţi ai administraţiei publice, diplomaţi, deputaţi dar şi numeroşi membri ai comunităţii turce. Evenimentul a fost organizat de Consulatul Onorific al Albaniei la Constanţa şi l-a avut drept gazdă pe consulul onorific Ömer Süsli şi pe soţia sa, doamna Gemile Süsli. La eveniment a fost prezent Ambasadorul Albaniei la Bucureşti, Ilir Tepelena dar şi Ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Osman Koray Ertaş. UDTR a fost reprezentată de preşedintele UDTR, domnul Osman Fedbi însoţit de soţia sa, de deputatul Iusein Ibram dar şi de preşedintele comisiei de femei, doamna Amet Melec.
Recepţia prilejuită de împlinirea a 104 ani de la declararea independeţei Albaniei faţă de Imperiul Otoman a fost organizată la Constanţa deoarece aşa cum a declarat consulul onorific Ömer Süsli, „Dobrogea reprezintă un model de convieţuire interetnică, aici trăind împreună foarte bine, fără conflicte, reprezentanţi ai tuturor comunităţilor etnice.” Ömer Süsli a mai precizat că, în contextul dezvoltării relaţiilor dintre Albania şi România, el susţine promovarea unor proiecte comune derulate de cele două ţări, dar şi în colaborare cu Turcia.
Ambasadorul Ilir Tepelena a afirmat că a avut în dimineţa zilei de 28 noiembrie întâlniri oficiale cu Prefectul Judeţului Constanţa, Adrian Nicolaescu, cu Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Horia Ţuţuianu, şi cu Primarul Municipiului Constanţa, Decebal Făgădău. În cadrul întrevederilor, reprezentanţii celor două părţi au convenit şi asupra unor proiecte comune, precum înfrăţirea municipiului Constanţa cu oraşul port albanez Durres, înfrăţirea universităţilor din Constanţa cu universitatea din Tirana, deschiderea unei linii aeriene directe, începând din vara anului viitor, între Aeroportul Mihail Kogălniceanu şi Tirana, dar şi organizarea, la Constanţa, în luna martie a anului viitor, a unui forum al oamenilor de afaceri, în colaborare cu Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa.
La recepţia prilejuită de Ziua Albaniei au mai participat: Secretarul de Stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Aledin Amet, Muftiul Muurat Iusuf, Prefectul Judeţului Constanţa, Adrian Nicolaescu, subprefectul Levent Accoium, primarul comunei Cumpăna, Mariana Gâju, reprezentanţi ai Comunităţii Evreieşti de la Constanţa şi ai Forumului Democrat al Germanilor din Constanţa. De asemenea, au mai fost prezenţi: Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalışkan, secretarul III Vladimir Nechaev şi ataşatul Nickolai Belera din cadrul Consulatului General al Federaţiei Ruse la Constanţa, consulii onorifici ai Macedoniei, Norvegiei, Libanului, dar şi numeroşi oameni de afaceri turci.

„Centrele culturale din România îşi desfăşoară activitatea pe baza relaţiilor de prietenie dintre România şi Turcia”

Interviu cu directorul Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” din Constanţa, domnul Ali Oğuzhan Yüksel

În urmă cu cinci ani s-a inaugurat la Constanţa, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre”. În tot acest timp, instituţia a fost o poartă deschisă către cultura şi civilizaţia turcă, o punte de legătură între România şi Turcia, contribuind la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre cele două state.

Reporter: – Care sunt realizările Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” în cei 5 ani de activitate? Ce v-aţi propus să realizaţi şi nu aţi reuşit până în prezent?
A. Oğuzhan:– Institutul Cultural Turc „Yunus Emre” funcţionează în Constanta din anul 2011 şi are ca obiectiv principal predarea limbii turce. În plus activităţile pe care le derulăm se concentrează pe prezentarea culturii turce, asigurarea unei interacţiuni permanente şi de durataă între valorile naţionale, tradiţionale şi contemporane prin cultură şi artă. Astfel, în plus faţă de activităţile organizate în Constanţa, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” îşi canalizează activităţile pentru conservarea artelor tradiţionale şi a patrimoniului cultural, oferind producţii artistice în diferite discipline contribuind la dezvoltarea politicilor culturale. Din ziua inaugurării şi până în prezent, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa, a organizat concerte, numeroase expoziţii şi lansări de carte, conferinţe, proiecţii de film şi diverse ateliere pentru a contribui la crearea de idei şi la dialogul intercultural în contextul activităţii culturale. A colaborat cu diverse instituţii cu scopul de a dezvolta parteneriate pentru a promova cultura turcă prin diverse evenimente culturale. Aceste evenimente au fost prezentate pe social media: facebook, twitter şi instagram unde numărul vizitatorilor creşte pe zi ce trece.
Reporter: – Cum este percepută activitatea Centrelor Culturale „Yunus Emre” din România, la Ankara, comparativ cu a altor centre culturale din Europa sau din alte părţi ale lumii?
A. Oğuzhan: – Dacă luăm în considerare elementele comune de cultură şi istorie din regiunea balcanică putem observa că centrele culturale joacă un rol important în crearea punţilor de legătură dintre state. Centrele culturale din România îşi desfăşoară activitatea pe baza relaţiilor de prietenie dintre România şi Turcia şi îşi aduc contribuţia în dezvoltarea acestora.
Reporter: – Ce cursuri se desfăşoară în cadrul instiuţiei dumneavoastră de la începutul anului şcolar şi câţi cursanţi le frecventează?
A. Oğuzhan: – În anul şcolar 2015-2016, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa a organizat cursuri de limba turcă pentru toate nivelurile A1, A2, B1, B2 şi C1. De asemenea, au fost organizate şi cursuri de limba turcă pentru copii. Printre cursurile de arte organizate în cadrul centrului putem enumera: cursuri de vioară, de pictură pe apă, de fotografie artistică şi atelier de creaţie pentru copii. De asemenea, au fost organizate ateliere de creaţie de podoabe tradiţionale turceşti şi de creaţie florală din coconi de mătase, cursuri de bucătărie turcească. În plus, organizăm cursuri opţionale de limba turcă în 3 licee din Constanţa şi la Universitatea „Andrei Şaguna”. La aceste cursuri participă aproximativ 60 de cursanţi. La cursurile de limba turcă în anul 2015-2016 au participat în total 270 de cursanţi iar la cursurile de artă 72.
Reporter: – Care sunt instituţiile cu care colaboraţi în realizarea proiectelor dumneavoastră?
A. Oğuzhan: – Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” acordă o importanţă deosebită colaborărilor cu alte instituţii. Colaborăm în principal cu instituţiile statului turc ( Ambasada Republicii Turcia la Bucureşti, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa şi Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă (TIKA)), UDTR, UDTTMR, asociaţiile oamenilor de afaceri turci, universităţi, şcoli, licee, ONG-uri.
Reporter: – Ce evenimente culturale aveţi în proiect în anul care va urma ?
A. Oğuzhan: – Am pregătit evenimente pentru a continua dezvoltarea dialogului intercultural. Noi organizăm evenimente culturale pentru români dar şi pentru comunităţile turcă şi tătară. Vom organiza conferinţe, simpozioane care vor avea ca subiect relaţiile istorice şi culturale dintre România şi Turcia, concerte, concursuri, proiecţii de film.

”Romanya’da kurulan merkezlerimiz kökleri tarihe dayanan Türkiye ile Romanya arasındaki ilişkileri yakın diyalog ve dostluk”

14 Kasım 2011 tarihinde Yunus Emre Enstitüsü Köstence Türk Kültür Merkezinin açılışı gerçekleşti. Geçen zaman içerisinde, merkez Türk kültürü ve medeniyetine açılan bir kapı ve Romanya, Türkiye arasındaki ikili ilişkilerin gelişmesine yardımcı olan bir köprü rolü üstlenmiştir.

Gazeteci: – 5 yıllık faaliyet hayatında Yunus Emre Enstitüsü Köstence Türk Kültür Merkezinin başardıkları nelerdir ve yapmayı planladığınız ve şimdiye kadar yapamadığınız herhangi bir şey var mı?
A. Oğuzhan: – Köstence’de 2011 yılından beri faaliyet gösteren Yunus Emre Enstitüsü burada Türkçe öğretiminin dışında Türk kültürünü tanıtmayı, kültür ve sanat yoluyla ulusal, geleneksel ve çağdaş değerler arasında sürekli ve kalıcı bir etkileşim sağlamayı amaçlamış ve planlamıştır. Böylece amaçları doğrultusunda Köstence’de düzenlediği etkinliklerin yanı sıra geleneksel sanatlar ve kültürel mirasın korunması, farklı disiplinlerde sanatsal üretimin sağlanması ve kültür politikalarının geliştirilmesi konularında çalışır. Köstence TKM açıldığı günden bugüne kültür çalışmaları kapsamında alandaki düşünce üretimi ve kültürler arası diyaloğa katkıda bulunmak amacıyla konserler, sayısız sergi ve kitap tanıtımları, konferanslar, film gösterimleri ve çeşitli atölye çalışmaları gerçekleştirdi. Yıl boyunca Köstence’de farklı kurumlar tarafından düzenlenen toplantılara katkıda bulundu. Böylece bu kurumlarla bir araya gelerek alandaki işbirliği ve etkileşimin artırılmasına yönelik çalışmalar gerçekleştirdi. Bu etkinlikleri ziyaretçi sayısı günden güne artan facebook, twitter, instagram gibi sosyal medya ortamlarında paylaştı.
Gazeteci: – Avrupa ve dünyadaki diğer merkezlerle karşılaştırdığımızda Romanya’daki Yunus Emre Enstitüsü Türk Kültür Merkezleri Ankara’dan nasıl görünüyorlar?
A. Oğuzhan: – Özellikle Balkan coğrafyası ortak tarih ve kültür unsurları göz önüne alındığında; merkezlerimizin devletler arası diyalog köprülerinin kurulmasında katkıları büyüktür. Romanya’da kurulan merkezlerimiz kökleri tarihe dayanan Türkiye ile Romanya arasındaki ilişkileri yakın diyalog ve dostluk ilişkileri çerçevesinde çalışarak gelişmesine katkı sağlayan önemli kurumlarımızdır.
Gazeteci: – Merkezinizde hangi kurslar var? Bu kurslarda kaç kursiyeriniz var?
A. Oğuzhan: – Yunus Emre Enstitüsü Köstence Türk Kültür Merkezinde 2015- 2016 yılları arasında olan Türkçe Kursları A1, A2, B1, B2 ve C1 kurlarından oluşmaktadır. Çocuklar için Türkçe kursumuz da mevcuttur. Ayrıca kültür sanat kurslarından Keman kursu, Ebru kursu, çocuklar içim resim kursu ve fotoğrafçılık kursu verilmiştir. Zaman zaman düzenlenen kısa dönemli Geleneksel Türk Yemekleri kursu ve Takı kursumuzda geçtiğimiz dönemde merkezimizde açılmıştır. Bununla birlikte halihazırda devam ettiğimiz üç devlet lisesi ve Andrei Şaguna Üniversitesi’nde de Türkçe derslerimiz vardır. Burada kurslarımıza devam eden öğrenci sayısı 60 civarındadır. Türkçe Kurslarına iki dönemde toplamda 270 öğrenci katılmıştır. Sanat kurslarına devam eden öğrenci sayısı 72’dir.
Gazeteci: – Projelerinizi hayata geçirmek için hangi kurumlar ile işbirliği yapıyorsunuz?
A. Oğuzhan: – Yunus Emre Enstitüsü alandaki farklı kurumlarla bir araya gelerek işbirliğinin artırılmasına dikkat etmektedir. Düzenlediğimiz etkinliklerimizde başta Türkiye Cumhuriyeti resmi kurumlarımız olmak üzere (T.C Bükreş Büyükelçiliği, T.C. Köstence Başkonsolosluğu ve TİKA ), Romanya Demokrat Turk Birliği ve Romanya Musluman Tatr Turklerin Demokrat Birliği, işadamları dernekleri, üniversiteler, okullar, STK’lar ile işbirlikleri yapılmaktadır.
Gazeteci: – Gelecek yıl programınızda ne tür kültürel etkinlikler yer alıyor?
A. Oğuzhan: – Hazırladığımız etkinlikler kültürlerarası diyaloğa katkı sağlamak amacıyla düzenlenmektedir. Burada yapılan etkinliklerde hedef kitle Rumen ve soydaşlardan oluşmaktadır. Gelecek sene için Türkiye-Romanya tarihi ve kültürel ilişkilerini konu alan konferanslar, sempozyumlar, konserlerler, yarışmalar, film gösterimlerini içeren etkinlikler yapmayı planlamaktayız.

Cucerirea Constantinopolelui

Mahomed îi primi cu o imensă bucurie pe trimişii lui Çandarlî veniţi să-i anunţe moartea tatălui său. „Cine mă iubeşte mă urmează“, strigă tânărul prinţ sărind pe cal. Două zile mai târziu era la Gallipoli, unde află că, după moartea lui Murad, ienicerii se dedaseră la tulburări violente, înăbuşite de Çandarlî cu o energie extremă. El îşi urmă totuşi drumul spre Edirne, unde rămase ascuns treisprezece zile, înainte de a apărea în faţa dregătorilor şi a căpeteniilor oştirii. Liniştea revenise acum şi la 18 februarie 1451 el urcă pe tron.
Una dintre primele sale fapte a fost uciderea fratelui său Ahmed, în vârstă de trei luni. În timp ce mama acestuia, din familia Isfendyaroğlu, fiica unuia dintre cei mai de vază prinţi ai Anatoliei, îşi arată, cu ochii în lacrimi, suferinţa pentru pierderea lui Murad al II-lea, un servitor înăbuşea copilul în baie. Un posibil rival fusese înlăturat. Mai târziu va promulga Legea fratricidului în care se spunea: „Cea mai mare parte a legiuitorilor au spus ca este lucru îmgăduit ca, oricare dintre iluştrii mei fii sau nepoţi va ajunge la putere, să pună să fie jertfiţi fraţii lui pentru a asigura pacea lumii. aşa să se facă.“ Această lege va fi aplicată până la sfârşitul secolului al XV-lea. Fraţii sultanului nu vor mai fi executaţi ci întemniţaţi, într-o cladire a Seraiului numit Kafes.
De aasemenea, la puţină vreme de la urcarea pe tron, Mohamed îl confirmă pe Marele vizir Halil Çandarlî ca înalt demnitar. Era un politician prea fin pentru a nu înţelege că îl aşteptau zile grele şi că avea nevoie de experienţa şi iscusinţa omului care cârmuise atât timp imperiul. Ceilalţi viziri au fost şi ei păstraţi, chiar şi aceia care îi fuseseră mai ostili. El se va răzbuna mai târziu.
Mahomed avea atunci 19 ani. O medalie ni-l arată în preajma acestei vârste, cu o barbă scurtă şi rotundă încadrând un chip grav şi gânditor, cu nasul mic şi înconvoiat – caracteristic prinţilor şi prinţeselor otomane – şi gura dispreţuitoare. Turbanul, care îi ascunde în întregime fruntea, sporeşte aerul de severitate al acestui tânăr cu înfăţişare autoritară şi gânditoare. Veneţianul Jacopo Languschi îl descrie ca plăcut la înfăţişare, cu o talie întrecând cu puţin pe cea mijlocie. „Purtând armele cu nobleţe, el inspiră mai degrabă teamă decât respect. El râdea arareori. Distant şi închis în sine, nu ştii niciodată ce gândeşte. Poate fi binevoitor când vrea, în special cu artiştii cu care îi plăcea să se întâlnească. Cu o generozitate de senior, dornic de a şti şi încăpăţânat, el nu năzuieşte la nimic alceva decât la renumele lui Alexandru.“ Languschi adaugă că este cumpătat, rezistent la oboseală, la frig şi la sete, şi că nu se dedă la desfrâu. Alţi contemporani îi completează portretul: „figură prelungă şi palidă, ochi pătrunzători, sprâncene îmbinate, păr cârlionţat şi lung, inteligenţa lui e ageră şi adâncă, curiozitate nepotolită“.
Un alt veneţian, Niccolo Sagundino, spune că este liniştit şi cumpătat, „neplăcâdu-i nici ridicolul, nici gluma, cu atât mai puţin vinul şi petrecerile… El făcea întodeauna ceva sau se gândeşte la ceva, este veşnic în mişcare… Dacă situaţie cere să fie de faţă, nu numai că aleargă, ci pare că zboară, fără ca greutăţile călătoriei sau vremea rea să-l împiedice…“.
Acest om este neîndoielnic de o inteligenţă superioară. rece şi calculat, curios şi dornic să cunoască totul, cu o ambiţie nemăsurată, el s-a născut pentru acţiune şi este influenţat de o formidabilă dorinţă de putere. Adolescentul neştiutor, nedisciplinat şi nerebdator a lăsat locul unui bărbat pe care l-au maturizat şi transformat numeroşii ani de cugetare, lectură, răspunderi administrative şi militare. Duşmanii săi o vor afla curând.
Tânărul sultan se grăbi şă îşi arate gândurile de pace. Trimişilor Ragusei, Chios-ului, Lesbos-ului, Cavalerilor Sfântului Ioan de la Ierusalim, tuturor supuşilor le împărţi cu dărnicie cuvinte binevoitoare şi prieteneşti. El îi asigură pe emisarii împăratului Bizanţului, Constantin al XI-lea Dragases, din familia Paleologilor, de dorinţa sa de a menţine pacea. Propus chiar, drept chezăşie a intenţilor sale prieteneşti, să plătească împaratului o sumă de 300.000 akçe pentru a acoperi cheltuielile de şedere la curtea Bizanţului a rudei şi duşmanuluisău Orhan, care dorea să-l răstoarne! Reînnoi, de asemnea, pacea cu Veneţia şi cu Iancu de Hunedoara, regentul Ungariei şi principalul duşman al otomanilor.
Mahomed voia să câştige timp, dar manevra sa avu un cu totul alt rezultat decât cel prevăzut. întreaga lume luă asigurările sale de prietenie drept slăbiciune şi avu loc, aproape imediat, o înflorire a planurilor împotriva tânărului prinţ, zugrăvit ca dedat plăcerilor, chiar vicios, incapabil de orice muncă şi supus influenţelor pacifiste a lui Çandarlî – în timp ce puterea era, în realitate, în mâinile clicii lui Yahanos şi Şahabeddin, favorabile războiului. marele umanist Francesco Filelfo scrise regelui Franţei, Carol al VII-lea, pentru a-i cere să se pună în fruntea unei cruciade care va fi, spune el, o simplă plimbare militară, deoarece sultanul este o nulitate, oastea sa e neânsemnată, iar popoarele din Balcani sunt gata să se răscoale împotriva turcilor. Întreaga Europă va fi în spatele lui împotriva musulmanilor, chiar şi englezi care, spune el, nu se vor folosim în mod sigur, de împrejurări pentru a recucerii Guyenne. Ei sunt mult prea cucernici pentru asta! Regele Franţei, care avea pe atunci alte griji, nu răspunse.
Un alt mare umanist, Aeneas Sylvius Piccolomini, care, câţiva ani mai târziu va fi ales papă sub numele de Pius al II-lea, era el însuşi convins că Mahomed nu era un duşman de temut şi că trebuia folosit prilejul, pentru a sfârşi cu turcii.
Rămâi ului în faţa ignoranţei Apusului faţă de aproape tot ce se petrecea dincolo de Adriatica şi Marea Egee. Până la căderea Constantinopolelui, state ca Veneţia, Genova, Franţa, Catalania şi altele, care întreţineau de mult timp relaţii comerciale cu Levantul, nu ştiau aproape nimic despre sultan, despre puterea sa militară, despre uriaşele sale resurse. Veneţia, care ocupa un loc important în comerţul cu Orientul Apropiat, nu află nimic, chiar până în ultimele luni, despre pregătirile otomanilor împotriva Constantinopolului.
Înşişi bizantinii erau înclinaţi, în acea clipă, să-l atace pe sultan. Singuri nu o putea face, dar socoteau că, dacă ar fi ajutaţi, existau condiţii prielnice pentru a termina cu el.
În vara lui 1451, Constantin îl trimise în Italia pe un anume Andronicos Leontaris, cu misiunea de a obţine bani şi arme. Veneţia se făcu că nu aude, la Ferrara familia Este nu-şi deschise nici ea punga, regele Neapolelui, Alfonso al V-lea, avea prea mult de luptat în Italia, pentru Orient rămânându-i o singură galeră. Cât despre papa Nicolae al V-lea, el răspunse printr-un fel de ultimatum, somându-i pe greci să accepte oficial unirea Bisericilor Latină şi Ortodoxă, hotărâtă la Conciliul de la Florenţa, căreia, sub presiunea opiniei publice, Constantinopolul continuă să i se împotrivească.
Un singur duşman al sultanului crezu că este momentul portivit să ia armele. Nu un creştin, ci un musulman, Ibrahim, emirul Karamanului, cel care era numit în Europa Marele Karaman. În scurt timp totul se termină. Mahomed sosi în mare grabă cu trupele sale şi Ibrahim ceru pace. Oferi chiar sultanului pe fiica sa de soţie. Mahomed primi totul. Avea nevoie de pace pentru marile sale acţini, pentru reorganizarea corpului nedisciplinat al ienicerilor şi pentru a pune ordine în finanţe. De asemenea, el scăzuse valoarea monedei. Tot ce gândea, toate faptele sale era îndreptate spre marile planuri de cucerire şi stăpânire.

Va urma

Avrupalı Seyyahların Gözüyle Boğaz’ın Büyüsü

19. YÜZYIL BAŞLARINDA ULAŞIM ARAÇLARININ HER GEÇEN GÜN BİRAZ DAHA GELİŞMESİYLE BİR ZAMANLAR EN FAZLA İTALYA VE YUNANİSTAN’A UZANABİLEN AVRUPALI GEZGİN SANATÇI, YAZAR VE TARİHÇİLER GİZEMLİ DOĞU’YU KEŞFETMEK ÜZERE DOĞU’NUN KAPISI KABUL EDİLEN İSTANBUL’A GELMEYE BAŞLADILAR.

Ünlü Fransız yazar, politikacı ve diplomat François-René de Chateaubriand (1768 – 1848), 1806 yılında İstanbul’u gezme imkânı buldu. 1811’de yayınladığı kitapta “Karşımda, güler yüzlü tepeler arasında güzel bir nehir gibi akan Boğaziçi kıvrılıyordu. Demir atmış birçok büyük geminin çevresinde sayısız ufak kayıklar oradan oraya dolanıp duruyordu. Galata’nın, İstanbul’un, Üsküdar’ın irili ufaklı evleri kat kat dizilmiş olan bu üç büyük kentin (semtin) uçsuz bucaksız genişliği, hemen her tarafta ayrı ayrı yükselen ve yer yer kümelenen servi ağaçları, minareler, birbirine karışmış yüksek gemi direkleri, ağaçların değişik tondaki yeşillikleri, beyaz kırmızı evlerin renkleri, bunların altında mavi örtüsünü seren denizle, yukarıda başka bir mavi açan gökyüzü, bende derin bir hayranlık hissi uyandırıyordu. İstanbul dünyanın en güzel manzaralarını sunuyor demek hiç abartı olmayacak.” demişti.

İhtişam ve Zarafet

Bir diğer ünlü Fransız yazarı, şair ve devlet adamı Alphonse de Lamartine (1790-1869), 1833 yılında deniz yolu ile İstanbul’a girdiğinde şehrin görüntüsü karşısında donakalmış; hislerini “Dudaklarımdan, elimde olmayarak, bir ses yükseldi. Napoli Körfezi’yle onun bütün güzelliklerini sanki bir daha hatırlamamacasına unuttum. Bu ihtişamlı ve zarif görüntüyü yeryüzünde başka bir şeyle kıyaslamak, doğrudan doğruya yaradılışa hakaret sayılır.” diyerek Avrupalı sanatçıların gözbebeği kabul ettiği Napoli Körfezi’ni Boğaz ile karşılaştırma ihtiyacını dahi hissetmemişti. “Boğaziçi kıyılarından bir tanesini tasvir edebilmek için bir ressamın uzun yıllar çalışması gerekir. Bu öyle bir yer ki, her bakışta sanki yeniden değişiyor, değiştikçe de önümüze yeni ve daha taze güzellikler çıkıyor. Durum böyle olunca ben birkaç sözle ne anlatabilirim ki?” sözleriyle izlenimlerini aktarır.

İstanbul’da Işığı Keşfetmek

Batı’da neoklasik, romantik, realist veya izlenimci akımların öğrencileri olarak çalıştıkları süre içinde tekniklerinde değişim yaşamayan Avrupalı ressamlar İstanbul’da ışığı keşifle; paletlerindeki tonların daha kırmızı, daha sarı; tablolarındaki ışığın daha sıcak, kontrastların daha belirgin, renklerin daha canlı ve göz alıcı oluşunu izlediler. Böylece her biri, duyarlılıkları, deneyim ve yetenekleri, bulundukları konum ve uyguladıkları üsluplarla ayırt edilebilen, desenlerden büyük kompozisyonlara kadar uzanan çok sayıda oryantalist esere imza attılar.

Zonaro’nun İstanbul’u

1896’da Sultan II. Abdülhamid tarafından Osmanlı Saray Ressamlığı’na atanan Fausto Zonaro, 1891’de Boğaz’a gemi ile ilk girdiğinde “Acemi kalemimle İstanbul limanına girişi anlatmaya kalkışmayacağım; Théophile Gautier, Piérre Loti ve Edmondo de Amicis gibi üstatlar bu işi layıkıyla yerine getirmişler. Ben bu görevi kalemimle değil fırçamla yerine getireceğim. Günün her saatinde paletimde o göz kamaştıran atmosferi yakalayacak renk karışımını elde edeceğim.” demişti.

Renk ve Uyumun Şehri

Canaletto ile büyük üslup farkı olmasına rağmen Venedik betimlemeleri için “Modern Canaletto” olarak tanınan bir diğer sanatçı Felix Ziem ise 1856’da İstanbul’a girişinde “Bu şehirde aradığım sıcaklığı buldum, gözleri okşayan pitoresk ve değişik renklerle biçimlerdeki uyumluluğu keşfettim.” der. İzlenim ve renk arayışı içinde olan sanatçının Boğaz betimlemelerinde, ateşli renk ışınlarının yansıması ve hareketli fırça darbeleri arasında cisimlerin gerçek görüntüleri yok oluyordu.

Sanatın Çekim Merkezi

Fabius Brest, Leonardo de Mango, Amadeo Preziosi, Théodore Frére gibi daha nice oryantalist ressamı cezbeden Boğaz için 1850’li yıllarda ünlü tarihçi Baptistin Poujoulat (1809-1864) şu güzel sözleri söylemişti: “Burada tabiat eşsiz büyüklükler sergiliyor. Buradaki yaradılış sürekli bir şölen. Yalnızca bir kanal genişliğiyle ayrılan Avrupa ve Asya, birbirlerini izlemek üzere en muhteşem görüntülerine bürünmüşler… Her köşe, her mekân ayrı bir tablo oluşturuyor ve kendine has özelliği ile öne çıkıyor. Birbirinden ayrılan ve değişik çerçevelerde görünen bu manzaralar, her iki yakayı sevimli tablolardan oluşturan devasa bir resim galerisine dönüştürüyor…”

İstanbul Büyüsünü Koruyor

Oryantalist sanatçıların 19. yüzyılda resmettiği ve günümüzde önemli belge niteliği kazanan tablolardaki görüntülerle Boğaz; asma köprüleri, fonda yükselen binaları, geçen dev konteyner gemileri ile değişen siluetine rağmen tarihi dokusu ve muhteşem doğasıyla uyumluluğu sayesinde büyüsünden hiçbir şey yitirmedi. İstanbul dünyanın en ilgi çekici şehri olmaya, bugün de yerli ve yabancı sanatçıların ilgisini çekmeye devam ediyor.

Erol Makzume, Hasan Mert Kaya

internet

İpekyolu’nun İpuçları

Devasa bir toprak kütlesi; Avrupa, Hindistan ve Çin olmak üzere üç coğrafî bütünlüğe sahip altkıtayla inanılmaz bir çeşitliliğin sahası: Dünyanın en yüksek dağları, çöller, adalar, muazzam nehirler, bozkırlar, iç denizler…Eğer tüm bunları gösteren bir haritanız yoksa Avrasya hakkında nasıl bir görüşünüz olurdu? Diyelim ki Ayasofya’nın banisi ve Roma hukukunun sistematik bir yasa haline getirilmesinin arkasındaki adam olan meşhur I. Justinian zamanındasınız.

YENİ ROMA’DAN ÇİN’E

Ayasofya’nın inşasıyla ve Hz. İsa’nın gerildiği (sanılan) çarmıhın kutsal bir emanet olarak şehre getirilmesiyle imparatorluğun payitahtı kadar evrenin merkezi haline de geldiğini iddia eden “Yeni Roma”nın, yani bugünkü İstanbul şehrinin sakinleri, Avrasya’nın ancak bir ucunda yaşadıklarından tamamıyla bihaber miydiler? Mesela çağdaşları olan Wei sülalelerinin hüküm sürdüğü Kuzey Çin’de astronomların ay tutulmalarını hesaplayacak kadar doğru matematik model ve gözlem metotları geliştirdiklerini bilmelerine imkân var mıydı? Wei’lar kendileri Orta Asya bozkırlarından gelmişlerdi. Onların geldikleri yöreden Hindistan kökenli Budizm Çin’e girmiş, Wei sülalesinin desteğiyle Kuzey Çin’de yayılmıştı. Devrin sanatında Hint kalıplarından başka bariz Roma örnekleri de görülebilir. Elbiselerin kıvrımları, figürlerin duruşu ne eski Çin sanatına uyar ne de Hint geleneklerine: Onlar geç Roma, erken Bizans sanatına daha çok benzerler.

TİCARETİN BAĞLAYICILIĞI

Demek ki Avrasya’yı bir arada tutan bir şey vardı: Sonra ipekyolu olarak anılan güzergâh sistemi ve onun üzerindeki ticaret. Bu ticaret, Avrasya’nın ortasını oluşturan, bir yüzyıl öncesine kadar aşılması epeyce zor, ziraata ve kalabalık bir nüfusun yerleşmesine imkân vermeyen engin bozkırları, çölleri, dağları geçmeye muvaffak oldu. Ana yön batıdan doğuya değil, doğudan batıya olandı.
Sırf ipek Çin’den gelmedi; kâğıt da öyle, demir ve çelikten yapılmış aletler de… Belki de hepsinden önemlisi yedinci yüzyıldan gelen porselen ve sonrasında da çay…
Mesafenin uzunluğu ancak yükte hafif pahada ağır malların bu yol sisteminin bir ucundan diğer ucuna geçmesine imkân tanıyordu, fakat daha fazlası yol sisteminin ancak bir kısmını kullanıyordu: Mesela Çin imparatorları at ihtiyaçlarını Orta Asya’dan temin ederlerdi; ve Çin imparatorluğunun nispeten zayıf, Uygur Kağanı’nın ise nispeten güçlü olduğu sekizinci yüzyılda bu ilişki ilginç bir surette bir alıcı piyasası halini alıyordu: Çinliler istediklerinden çok daha fazla atı Uygurların tayin ettikleri fiyata satın almaya, hattâ karşılığında Uygurlara bol miktarda ipek satmaya mecbur kaldılar. Bu ipeğin bir kısmı ise büyük bir ihtimal ile Yahudi Razani tüccarlarının kanalıyla daha uzak piyasalara yollanıyordu. Razanilerin bu ağı Müslüman Endülüs’üne kadar uzanıyordu ve ipekyolunun yanında Avrasya’yı da kapsayan diğer güzergâhı da kullanıyordu: Muson rüzgârlarının sayesinde varolan Hint Okyanusu üzerindeki deniz ticaret yolunu. Sonraki yüzyıllarda, Osmanlı topraklarını da içeren buna benzer bir ticaret ağını Ermeni tüccarlar kuruyordu.
Ticaretin oluşturduğu bağın her zaman barışı beraberinde getirmesi yaygın fakat yanlış bir efsanedir. Yine Ayasofya’nın inşa edildiği zamanlara dönersek… İran’daki Sasani İmparatorluğu, yine İranî kavimlere mensup olan ve Batı Türk Yabgu İştemi’nin koruması altında hareket eden Soğd tüccarlarını ipek ticaretinden menetmeye çalıştığında İstanbul ile İştemi’nin sarayı arasında heyetler gidip gelmeye başladılar. Başında bir Soğd tacirin bulunduğu İştemi’nin heyeti İstanbul’a geldiğinde ona yerel ipek böcekleri gösteriliyordu: Bu şekilde Bizans Roma İmparatorluğu ekonomik bir ihtiyacının olmadığını ispat etmek istiyordu. Ve gerçekten de 568 senesinde Sasanilere karşı bir Bizans-Türk ittifakı meydana geldi.
İpekyolunun sağladığı sınırlı fakat önemli temas ve alışverişin karşılıklı anlayışa ne kadar yol açtığını tahmin etmek kolay değil. Johannes adlı Doğu’nun uzak bir yerinde çok güçlü (ve tamamen muhayyel) bir Hristiyan rahip ve kral hakkında 12. yüzyılda Avrupa’da yayılan tevatürler 16. yüzyıla kadar zihinleri meşgul etmeye devam etti; demek ki ipekyolu üzerinde edinilen tecrübeler bu tür rivayetlerin önünü almaya yetmiyordu. Fakat diğer taraftan, ipekyolunun üstünde ve etrafında yaşayanlar, gördükleri farklılıkları algılamak için son iki veya üç yüz seneden beri kullanılagelen kavramlara ya pek ihtiyaç duymuyorlardı ya da onları çok farklı bir biçimde ele alıyorlardı. Ateşli silahlarının gelişmesiyle göçebe halkların askerî üstünlüklerini kaybetmesi ipekyolunun çatışmalı beraberliklerinin sonunu hazırlıyordu.

Prof. Dr. Christopher Neumann

internet

România are un nou ambasador în Republica Turcia

De la începutul lunii noiembrie, România are un nou ambasador în Republica Turcia. Gabriel Cătălin Şopandă, Ambasadorul României în Republica Turcia şi-a prezentat scrisorile de acreditare Preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, la palatul prezidenţial din Ankara, în data de 8 noiembrie.
Diplomat de carieră, dommul Şopandă a ocupat, pe rând, funcţiile de adjunct al Şefului de misiune la Ambasada României din Israel – în perioada 2014-2016, prim-colaborator şi şef al secţiei politice, în cadrul Ambasadei României din Statele Unite ale Americii, din 2009 până în 2014, respectiv director de cabinet al ministrului afacerilor externe al României, între anii 2007-2009. Din 2002 până în 2007 domnul Şopandă a lucrat în cadrul secţiei politice a Ambasadei României în Regatul Belgiei.
Gabriel Cătălin Şopandă şi-a început cariera diplomatică în anul 2000, în cadrul Direcţiei Afaceri Consulare şi la Direcţia Generală pentru Afaceri Europene. Pe parcursul carierei sale diplomatice, temele de interes vizate de domnul Şopandă au avut în vedere regiunea Orientului Mijlociu şi Africii de Nord, politica de dezarmare şi neproliferare, relaţia trans-atlantică şi afacerile europene.
Gabriel Cătălin Şopandă deţine titlul de doctor în economie, acordat de Academia Română, a finalizat un program de master în afaceri internaţionale (Global Master of Arts), în cadrul Şcolii Fletcher pentru Drept şi Diplomaţie, Universitatea Tufts, şi un program de licenţă în drept şi relaţii internaţionale, la Universitatea din Bucureşti. De asemenea, a parcurs programe şi cursuri de formare în cadrul unor instituţii educaţionale din Europa şi Statele Unite ale Americii, publicând o serie de articole cu privire la subiecte de politică externă, drept internaţional şi aspecte financiare internaţionale.
Vorbeşte fluent limbile engleză şi franceză, deţinând cunoştinţe de bază în germană şi spaniolă. Este căsătorit şi are un copil.

Çılbır

Malzemeler:

Sosu için:

Yapılışı:

  1. Su doldurduğunuz tencereyi ocağa alın su ve sirkeyi ekleyerek kaynamaya bırakın.
  2. Su kaynayınca altını kısın ve tıngırdamaya bırakın.
  3. İlk yumurtayı bir kaseye kırın ve sarısını dağıtmadan tıngırdayan suya yavaşça bırakın.
  4. Kevgiri suya sokarak hafifçe yumurtayı döndürün, patlatmamaya özen gösterin.
  5. 3-4 dakika pişirdiğiniz yumurtayı kevgir yardımıyla sudan alın ve servis tabağına koyun.
  6. Tüm yumurtalara aynı işlemi uyguladıktan sonra hafifçe tuzlayın ve hazırladığınız sarımsaklı yoğurdu yumurtaların üzerine gezdirin.
  7. Sıvıyağ ve kırmızıbiberi küçük bir cezvede kızdırıp yumurtaların üzerine dökerek servis yapın.

internet

Oua poşate cu iaurt

Ingrediente

Preparare

  1. Amestecati iaurtul cu 1 lingura de apa si putina sare.
  2. Puneti ingredientele pentru pesto in robot mic si mixati pana se maruntesc bine. Adaugati incet ulei de masline in timp ce mixati, pana obtineti o pasta (cam 7-10 linguri ulei veti avea nevoie). Gustati pesto-ul de sare si suc de lamaie (eu am mai stors cam 1 lingurita fata de ce am pus in robot).
  3. Puneti ingredientele pentru uleiul aromat intr-o craticioara si puneti pe foc mic pana se topeste. Lasati inca 1 minut pe foc.
  4. Impartiti iaurtul in doua farfurii si nivelati-l cu dosul unei linguri pe fund. In centru turnati cam 1 lingurita de pesto.
  5. Ouale posate se prepara astfel: se pune apa, putina sare si 1 lingurita otet intr-o oala; se aduce la fierbere; cand fierbe se trage oala de pe foc; se sparge un ou intr-o cescuta de cafea; se da usor drumul oului in apa, introducand usor cescuta in apa; cu o lingura se aduna albusul in jurul galbenusului si apoi se misca usor oul prin apa; se lasa sa fiarba cca 3 minute; se scoate cu o paleta cu gauri si se depune peste pesto; se repeta cu toate ouale, avand grija sa reinfierbantati apa inainte de fiecare ou.
  6. Turnati ulei aromat peste ou si iaurt. Serviti imediat, obligatoriu cu paine prajita.

Çin Böreği

Malzemeler:

Yapılışı:

  1. Soğan, sarımsak ve kalan tüm sebzeleri ince ince kıyın. Sıvıyağı tavaya alarak kızdırın ve sebzeleri hafifçe ölünceye kadar soteleyin.
  2. Soya sosunu ekleyerek suyunu çekinceye kadar kısık ateşte pişirmeye devam edin.
  3. Pişen sebzeleri soğuması için kenara alın ve yufkayı tezgaha sererek 8 parçaya ayırın.
  4. Yufkaları Sebzeli içi bol koyarak kalınca sarın.
  5. Bir kaba yumurtayı kırın ve çırpın, börekleri önce çırpılmış yumurtaya sonra da galeta ununa bulayın.
  6. Kızgın yağda önlü arkalı kızartın. İsteğe göre sıcak ve soya sosuyla sevis yapın.

internet

Pacheţele chinezeşti

Ingrediente

Mod de preparare

  1. Se toacă mărunt toate legumele şi se sotează în puţin ulei.
  2. După ce am sotat legumele adăugăm sosul de soia şi lăsăm compoziţia la foc mic până se evaporă toată apa.
  3. Se lasă compoziţia de legume la răcit şi în acest timp tăiem în 8 bucăţi foile de yufka.
  4. În fiecare bucată de yufka se pune umplutura de legume şi se rulează.
  5. Într-un castron se bate oul. Se trec pacheţelele prin oul bătut după care se tăvălesc prin pesmet.
  6. Aceste pacheţele se prăjesc în uleiul încins. Se servesc calde cu sos de soya.