♦ Cuprins ♦ İçindekiler ♦ Contents ♦


Babadag – „Tatăl munţilor“

Prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al Dobrogei este din anul 1264 când, în urma unor lupte interne din Imperiul anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi conduşi de imparătul Izeyddin Keykavuz s-a aşezat în Dobrogea. Aceştia erau trimişi de imparătul bizantin Mihail Paleologul pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine. Aşezarea dobrogeană a fost numită de turcii preotomani Babadag, ceea ce înseamnă „Tatăl muntilor".
Mulţi ani, localitatea a fost o garnizoană militară dar şi un centru cultural. Un nou val de etnici turci soseşte după cucerirea oraşului Varna în 1484, dar şi în anii următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre România şi Imperiul Otoman.
Cea mai impresionantă figură din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari Saltuk Dede care a avut o atât de mare influenţă asupra etnicilor turci încât la 1641 când Petru Bogdan Bagsik vizitează Babadagul, menţionează că în acest oraş turcii cinstesc în mod deosebit mormântul acestuia care este înconjurat de candele, iar creştinii ajung chiar să îl confunde cu Sfântul Nicolae.
Şi in această toamnă etnicii turci de la toate filialele U.D.T.R. îi vor aduce un omagiu liderului spiritual Sari Saltuk Dede, respectat deopotrivă de creştini şi musulmani pentru ca personalitatea acestuia să nu fie nicicând uitată.

Ervin Ibraim

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Simpozionul „Mustafa Kemal Atatürk ctitor al Turciei moderne”

Pe data de 2 octombrie 2008 în cadrul Sesiunii Ştiintifice Pontica, a avut loc la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa în sala „Adrian Rădulescu” simpozionul „Mustafa Kemal Atatürk-ctitor al Turciei moderne“. Alături de Uniunea Democrată Turcă, parteneri la această acţiune au fost: Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa.
Au fost susţinute lucrări interesante de către istorici de prestigiu cum ar fi: prof. dr. Thasin Gemil, Universitatea Ovidius Constanţa care a prezentat lucrarea „Personalitatea lui Atatürk din perspectiva lumii turcice’’, prof. dr. Ibram Nuredin Universitatea „Ovidius“Constanţa, -„Religie şi laicitate în viziunea lui Kemal Atatürk’’, profesor Mustafa Ali Mehmet, „Mustafa Kemal Atatürk şi relaţiile româno-turce în presa din România (1919-1938). Gulten Abdula, a prezentat lucrarea „Valoarea documentar istorică a marii cuvântări susţinută de Mustafa Kemal Atatürk la Congresul Partidului Republican”iar preşedinta Comisiei de Cultură din cadrul U.D.T.R., Serin Turkoglu a prezentat o lucrare despre „Relaţiile dintre România şi Turcia în perioada lui Mustafa Kemal Atatürk”. În cadrul acestui simpozion a fost prezentat un slide-show realizat de către d-na Serin Turkoglu, moderatorul evenimentului.
În încheiere s-a vernisat expoziţia „Mustafa Kemal Atatürk şi opera sa”, organizată de Consulatul General al Republicii Turcia la Constaţa.
La acestă manifestare a participat un public numeros cât şi invitaţi de onoare: membrii ai Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, redactori de la ziarele locale, reporteri de la Radio Constanţa, profesori universitari, studenţi, istorici şi alţii. Seria de manifestări dedicate lui Mustafa Kemal Atatürk va continua şi în luna noiembrie când se împlinesc 70 de ani de la moartea marelui lider. Din partea conducerii U.D.T.R. a fost prezent la această acţiune profesorul Ervin Ibraim, secretarul general al uniunii.

Serin Turkoglu

ATATÜRK’ÜN ÖLÜMÜNÜN ROMANYA’DAKİ YANKILARI

Atatürk’ün ölümü Romanya’da derin üzüntü yaratmış, çeşitli dernekler saygı duruşunda bulunmuş, Atatürk’ün defin günü olan 21 Kasım 1938 günü Romanya’da resmi dairelerde siyah bayraklar asılmış, cenaze merasimine Romanya’yı temsilen özel bir heyet katılmıştır.
Atatürk’ü sağlığında, sahip olduğu üstün vasıflarıyla çok yönlü olarak değerlendiren ve bu özelliklerini yazdıkları eserleriyle ölümsüzleştiren Romen aydınları, Atatürk’ün 10 Kasım 1938’de ebediyete intikalinin ardından, üzüntülerini yine Atatürk ile ilgili yazdıkları eserlerle ortaya koymuşlardır. Tarihçi N. Jorga “Un Creator de Tara” (Yeni Bir Ülkenin Kurucusu) isimli yapıtında, Atatürk hakkında şunları yazmıştır: “Her bir zorluğa karşı durmadan mücadele eden kuvvet, hiçbir insani kudretin karşı duramayacağı bitmez bir enerji, bütün muhalifleri ve rakipleri ile her an çarpışmaya hazır bir insan, hiçbir faninin kurtulamayacağı ölüm karşısında teslim olmuştur. Türk dünyasının taçsız imparatoru, kendisini çoktan beri izlemekte olan ölümü uzaklaştırmak için son bir gayretten sonra dünyaya gözlerini yummuştur. Siyaset hayatına karışmış olmakla beraber, asker olarak yaratılmış olan bu insan, büyük bir istekle her şeyi okumuş ve benimsemiş, gözünü yönelttiği hedefe doğru bütün zorluklara rağmen dosdoğru yürümüştür. Büsbütün başka bir halet-i ruhiye ile yetişmiş olan bir millet için medeni Avrupa hayatını kabul etti. Fakat bunu, derslerini iyi hazırlamanın sevinci içindeki bir öğrenci gibi değil, bu medeniyet prensiplerinin ihtiyar bir yaratıcısı gibi yaptı… Yaratılan eser, onu yaratandan sonra da yaşamaya devam edecek midir?”
Romen basını da Atatürk’ün ölümünden duyulan üzüntüyü nüshalarında yansıtmıştır. “Viitorul” gazetesinin 12 Kasım 1938 tarihli sayısında “Eseriyle beşeriyetin üstüne çıkan, inkılâpçı karakteri ve hayatı itibariyle insanlara en yakın olanlardan biriydi. Esasen şahsiyetinin cazibesi ve hayatının sonuna kadar muhafaza ettiği otoritesinin sırrı buradadır”. “Semnalul” (İşaret) gazetesinin, 12 Kasım 1938 tarihli Atatürk’e ayırdığı baş makalesinde ise, “Romanya büyük dostunun hatırası önünde derin teessür duymakta, modern Türkiye’ye Atatürk’ün hayatını vakfettiği bütün ilkelerin başarıldığını görmek hususundaki temennilerini arz eder” cümleleri yer almıştır. 12 Kasım 1938 tarihli “İndependance Roumaine” (Romen Bağımsızlığı) gazetesinde de şu ifadeler yer almıştır: “Atatürk tarihte teşkilatçı bir dahi, bir milletin harikalar yaratan sevk ve idarecisi ve memleketinin kurtarıcısı olarak kalacaktır. Haleflerinin, büyük ölünün çizdiği yoldan yürüyeceği şüphesizdir.”
Atatürk’ün ölümü, Romanya Türklerini de derinden etkilemiştir. Atatürk’ün son günlerinde hastalığı ile ilgili olarak yayılan haberlerden son derece rahatsız olan Dobruca Türkleri, Atatürk’e iyi dileklerini gazeteler kanalıyla iletmişlerdir. “Türk Birliği” gazetesinde, “Türklüğün Ulu Atasına” başlıklı makalede, sıhhat ve afiyet temennileri ile birlikte, Ata’ya “Bugün bütün Türklüğün kalbi Senin için, Senin mukaddes varlığın için çarpıyor” denilmiştir. Birkaç hafta sonra gelen Atatürk’ün ölüm haberi, bütün dünya gibi Romanya Türklerini de yasa boğmuştur. “Türk Birliği” gazetesi 6 Aralık 1938 tarihli sayısını tamamen Atatürk’e atfetmiş, bu sayıda Atatürk’ün hayatı hakkındaki makalelere yer vermiştir. Bu makalelerden birinde “Türklük var oldukça, eserlerin meydanda görülecek ve Sen ölmeyeceksin Atatürk!” sözleri yer almıştır.

Dr. Emine Kısıklı

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Din activităţile filialelor

În data de 11 septembrie am făcut o vizită de lucru la filiala Cobadin a uniunii noastre. Fiind o zi de joi, am surprins repetiţiile grupului de dans tradiţional turcesc, nou înfiinţat în cadrul filialei. Acest grup este format din şase fete şi şase băieţi şi este coordonat de doamnele Borseit Aiten şi Demir Ghiuler, membre ale comisiei de femei filiala Cobadin şi a fost înfiinţat din dorinţa de „a nu rămâne mai prejos faţă de celelalte filiale“, după cum ne-au declarat cei prezenţi la întâlnire. Chiar dacă sunt la început de drum, am admirat bunăvoinţa şi dăruirea copiilor care şi-au învins emoţiile şi ne-au dăruit câteva momente din spectacolul pregătit de ei pentru zilele comunei. Apreciând pozitiv activitatea acestora, conducerea uniunii le-a dăruit costume tradiţionale turceşti pentru a completa imaginea lor scenică. Noi le urăm succes şi ne dorim să ducă mai departe dansurile moştenite din părinţi şi bunici.
Pe lângă grupul de dans, filiala încearcă şi înfiinţarea unui grup vocal, compus deocamdată din şapte doamne inimoase ale comunei. Putem spune că am rămas uimiţi de frumuseţea vocilor acestor doamne şi vom încerca, pe viitor, înregistrarea unui CD. Grupul vocal are în repertoriu atât melodii turceşti vechi, transmise din generaţie în generaţie, cât şi melodii populare româneşti. Aşa cum ne-au spus câteva din ele, doresc să aducă în faţa publicului cântecele auzite de la mamele şi bunicile lor, dar şi din muzica românească folcorică, deoarece s-au născut şi au crescut pe pământ românesc, ascultând şi gustând din plin şi muzica românească.
Toate aceste activităţi culturale se desfăşoară în incinta Casei de Cultură a comunei Cobadin, cu bunăvoinţa şi sprijinul directorului, d-nul Constantin Ciopec, care le-a pus la dispoziţie sala de festivităţi pentru pregătirea dansurilor. De asemenea, am aflat că la etajul Casei de cultură, comunitatea turcă din comună va putea realiza o expoziţie care să reflecte viaţa şi activitatea turcilor din localitate.
Aşa cum se întâmpla la majoritatea filialelor noastre, voluntarii majoritari sunt femeile, atât din dăruire, cât şi din considerente temporale.
Doamna Osman Melek, şef cabinet deputat U.D.T.R., a lăudat iniţiativa membrilor filialei şi le-a dat sugestii pentru îmbunătăţirea costumelor şi a dansurilor. Din punctul nostru de vedere, filiala a primit o bilă albă, deoarece iniţiativa lor este de lăudat. În acest fel se strâng laolaltă părinţi, bunici, copii pentru continuarea şi promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor, în concordanţă cu scopul principal al uniunii noastre. Prin intermediul acestor grupuri, tinerii au ocazia să se cunoască, să colaboreze, să creeze noi prietenii, într-un cadru tradiţional am putea spune. „De asemenea, am observat că în urma acestor gen de întâlniri, copiii şi tinerii noştri, îşi dezvoltă cunoştinţele de limbă maternă şi ajung să se mândrescă din ce în ce mai mult că sunt turci“, a declarat d-na Osman Melek.
Printre altele, membrii comitetului de conducere al filialei şi-au exprimat problemele cu care se confruntă şi au primit sugestii pentru îmbunătăţirea activităţii.
Am încheiat ziua la Cobadin cu speranţa că la o vizită ulterioară vom găsi filiala mult mai bine organizată şi că vom găsi o implicare mai activă a membrilor acesteia în activităţi şi în viaţa comunităţii turce din localitate.

Minever Omer

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Contribuţiuni la studiul aşezărilor turcilor şi tătarilor în Dobrogea

Elementul cel mai numeros care a populat Dobrogea între veacurile XV şi XIX, imprimându-i un anumit caracter particular în ceea ce priveşte dezvoltarea ei, şi care a lăsat un foarte mare număr de numiri topice cu caracter special turanic, este elementul musulman turc şi tătar.
Aşezarea acestui element în ţinuturile dobrogene nu este decât un fragment din marea operă de colonizare care s-a făcut în peninsula balcanică, după ce formaţiunile politice creştine şi-au pierdut independenţa lor, fiind substituite de noua putere osmană. Această colonizare a fost mai puternică în regiunea Bulgariei răsăritene şi a litoralului Mării Negre, întinzându-se astfel şi asupra Deliormanului şi Dobrogei până la gurile Dunării.
Cu mult înainte de stabilirea definitivă şi de extinderea puterii turceşti în Europa, Dobrogea cunoaşte o primă aşezare osmanlâie.
După ce Mihail Paleologul, refugiat la curtea Selgiucizilor şi întors înapoi la Constantinopol, îşi începuse domnia ca întâietor al dinastiei Paleologilor, scoţând ochii legitimului moştenitor al tronului, Ioan fiul lui Laskaris,- doi din marii demnitari ai lui Bahadar, căutând să asedieze pe sultanul Roknedin în Iconium şi nereuşind s-au îndepartat spre Constantinopol, punându-se la dispoziţia împăratului de acolo.
Câştigând câteva victorii în slujba împăratului prin părţile Bulgariei, ei au obţinut permisiunea să-şi aşeze cetele de Turcmeni, de care erau însoţiţi, pe un „iurt“. Aşezarea acestor familii în număr de 10-20000 s-a făcut sun conducerea lui Saltuk –dede, în anul 1263, venind din Nicomedia, prin Scutari s-au stabilit în Dobrogea.
Bizuindu-se pe numărul şi vitejia acestora, un fugar selgiucid, Aseddin Keikavus, care fusese constrâns de fratele său Roknnedin Kiligiarslan să se refugieze în Constantinopol şi să-i lase acestuia tronul, concepu planul,- sub influenţa lui Ali –Bahadar,- să pună mâna pe tronul împăratului din Constantinopol. Trădat de un grec, confidentul său, Assedin Keikavus împreună cu familia lui şi unii sfetnici este aruncat în închisoare iar alţii sunt ucişi în grele chinuri.
Din îndemnul lui Rokneddin Kiligiarslan, fratele lui Assedin, Berkesan, şeful tătarilor din Kipciac, trecu Dunărea pe gheaţă şi înaintă până sub tidurile Constantinopolului, de unde luă pe Assedin care fugise la Ainos. Întorcându-se înapoi cu dânsul Berkeşan transportă cu el, în Crimeea toată colonia turcească din Dobrogea.
Cu armate numai, turcii intrară mai înainte de anul 1389, anul luptei de la Kosovo, în Dobrogea şi pe lângă ţărmurilr Dunării lângă Silistra şi Nicopole.
În anul 1417 sultanul Mahomed, în campania pe care o intreprinde împotriva lui Mircea, întăreşte localitatea Ieni-Saleh, lângă satul românesc Ienisala de astăzi, în marginea lacului Razim şi în apropierea Babadagului, precum şi Isaccea, Sagzim, la cel mai bun vad de trecere peste Dunăre, odată cu transformarea Giurgiului într-un cuib turcesc, ca şi a Nicopolei mici sau a Turnului. În aceste cetăţi se aşeză otomani ca străjeri, iar în jurul lor, cu timpul începu sa dezvolte o viaţă specială care avu ca urmare o înmulţire a elementullui turcesc.
În viziunea lui Vladislav, regele Ungariei, în 1444, terminată cu grozava înfrângere de la Varna, facând vizibilă slaba poziţiune a turcilor în Bulgaria răsărtiteană, sugeră ideea unei puternice colonizări cu elemente musulmane.
Această colonizare, începută pentru ţinutul Filipopolului şi a Starei-Zagorei cu colonişti din provincia Saruchan a Lidiei, în vremea sultanului Murad I (1362-1389) şi continuată sub Baiazid I (1389-1402) pentru regiunea dintre Adrianopol şi Stara-Planina, s-a întins treptat-treptat şi dealungul coastelor Mării Negre până la gurile Dunării, cuprinzând astfel şi fostele posesiuni de odinioară ale lui Dobrotici. Colonizarea pornită din motive strategice a avut ca urmare formarea unei mase compacte de populaţie turcească în regiunile pomenite, înăbuşind şi stânjenind dezvoltarea istorică a populaţiunilor printre care s-a introdus acest nou element străin.
Andreas del Palaggio, un martor ocular al luptei de la Varna, ne înfăţişează această provincie ca un „deşertum“, pustiu, care nu trebuie interpretat în sensul unei lipse desăvârşite de populaţie ce totuşi exista în număr mic, fiind formată din vlahi, cumani, greci şi bulgari. Chiar după 1444, colonizarea turcească nu era încă aşa de puternică, căci Donado da Lezze, care ia parte la expediţiunea de la sfârşitul lui martie 1476, împotriva lăcustelor căci erau asa de multe, înât formau nouri ce întunecau soarele, iar când se aşezau jos, le rodeau steagurile, sacii de merinde, etc. Drumul nu făceau decât în timpul nopţii.
Ewliia Celebi face deosebire între dobrogeni şi deliormanlii, care deşi voinici şi curajoşi, totuşi sunt popoare deosebite. Tătarii nu par să fi fost nici unul din aceste două neamuri, deoarece el face totdeauna menţiune când e vorba despre aceştia.
„Kiustendje, în care suntem duşi acum, nu e un oraş prea bogat şi prea frumos deoarece a fost de multe ori prădat de cazaci. Este de bază, depinzând de Cerna-Vodă din vilaietul Silistrei, având o sută cincizeci de case acoperite cu olane şi scânduri subţiri, cu încă o mahala, o geamie „mică dar frumoasă”lângă port şi câteva prăvălii. Năvălirile tătăreşti umpluseră de groază pe locuitorii târgului. Tradiţiunea pe care o întrebuinţează Evliia ca izvor informativ, spune că s-a săpat aici un val, ce lega Cerna-Vodă cu Constanţa transformând astfel regiunea Babadagului, Tulcei şi localitatea Beştepe într-o insulă. Cu piatra acestui val au fost clădite satele din aproperea lui.
De la „Kiustendje” spre „Karaharman” se trece printr-un sat tătăresc – numele nu ni-l indică – compus din două sute de case cu geamie şi mescid.
Caraharmanul – care după Evliia Celebi îşi are nemele de la „harmanul” sfântului Sarı-Saltâk Bei, a fost odinioară port. Cetatea aşezată pe malul mării la braţul Dunării avea o formă pătrată, lucrată în piatră, întărită cu apte turnuri de tipul „balamez”(calibru mare) ca o circumferinţă de o mie de paşi, cuprinzând în mijlocul ei numai douăzeci de case, fiind clădită ca să apere aceste părţi de atacurile cazacilor. De când s-a făcut această cetate Cecmegeaua mare şi mică, Silivria, Ciorlu, Poloz, Aitos, Cenglie, Novo-Selo, Provadia, Sumen, Razgrad, Rusciuc, Giurgiu, şi apoi prin Sistov-Nicopole, se întoarce la Silistra.
Ceea ce ne povesteşte, atunci când face călătoria prin Dobrogea, este foarte preţios pentru a ne putea da seama de înfăţişarea etnografică a provinciei de care ne ocupăm.
Mangalia îi apare ca un „mare port”, ca un oraş foarte vechi vazându-se şi atunci la poarta oraşului fundamente de cetate şi ca un oraş „frumos şi înfloritor”. Era „vakıf” (proprietate eclesiastică), fiind reşedinţă de plasă – caza-, cu paia; (un venit de trei sute de accele), şi făcea parte din vilaetul Dobrogea-Silistra. Mai avea serdar comunal (comandantul ienicerilor; muhtesib (în vechime primar şi şef de poliţie, acum perceptor); şi subaşă (agent însărcinat cu strângerea dijmei). Populaţiunea oraşului era formată din mulţi negustori ce trăiau în case solide de teama cazacilor.
Alături de aceşti negustori – a căror naţionalitate n-o puteam şti – se aflau mulţi greci şi evrei. Majoritatea aianilor o formau Lazii „ai căror părinţi au fost robi”.
Mai multe procese se ivesc mai cu seamă între lazi şi evrei, care se judecă după legile şeriane. Oraşul are o geamie „cu mulţi credincioşi”, cum nu e alta în aceste părţi, şapte şcoli primare, trei hanuri, vreo trei sute de prăvălii, un mic bezisten, (prăvălie pe ambele laturi ale străzii, deasupra căreia există un singur acoperiş), o bătaie mică, şapte cafenele, vreo 300 depozite lângă port şi alte localuri, Mangalia fiind un centru comercial.
Numărul prăvăliilor magaziilor şi şcolilor nu e exagerat, căci mai departe el adaugă că „în raport cu oraşul prăvăliile sint puţine, căci raportul e mare şi se expediază prin cereale pentru Constantinopol”. În împrejurimile lui sunt vii şi grădini, iar în partea vestică se află chiar o techea, „Mucharem Baba”, casă de rugăciuni a călugărilor dervişi.
După ce descrie satul Giuiumlii, ce era zaimlic (proprietate feudală) cu o sută de case şi o geamie, locuit numai de musulmani şi unde apa se scoate cu caii din puţuri adânci de optzeci de coţi, ne spune ceva despre productivitatea Dobrogei, unde bună-oară, dintr-o kilă se recolteză 50-60, ceea ce face ca populaţiunea să nu refuze plata zecimilor „zaimiilor”.
În privinţa populaţiunei Ewliia arată clar, că după ce Baiazid a cucerit aceste părţi de la bulgari, valahi şi moldoveni, coloniză după ce străbătu oraşul Carasu cam pe unde e Medgidia de astăzi intră în câmpia întinsă pe care locuitorii o numeau „Tatarski pole”.
Ajungând la „Babam”, Babadag, nu-i găseşte decât ruinele deoarece o năvălire a Cazacilor, în 1587, îl distrusese cu desăvârşire.
De aici prin satul Monaster (Mănăstirea sau Niculiţelul de mai târziu) nume ce ar indica un sat de creştini – trecu Dunărea pe la satul Obluczica sau cum îl numesc Turcii, „Saczy” (Isaccea).
În câmpurile cele întinse ale Dobrogei, peste Dunăre, ce se întind de la Marea Neagră spre Ungaria, şi de la Dunăre pâna la Provadia Bulgariei, pe unde este locul de trecere al ambasadorilor şi negustorilor Poloniei, când se duc la Constantinopol, sunt aşezaţi cu locuinţa în dese dar mizerabile sate, peste şase mii de tătari, amestecaţi cu turci, îndatoraţi de a se găta la orice poruncă a sultanului turcesc, dar mai cu seamă ies la oaste, sau mai bine la pradă cu hanul, principele hoardei tătarice.
Această scurtă descriere etnografică a Dobrogei, din 1599, ne arată în mod precis prezenţa elementului turc şi tătar.

Societatea pentru cercetarea şi studierea Dobrogei
„Din etnografia Dobrogei“ Alexandru P. Arbore

Pagină realizată de: Nurgean Ibraim

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Expoziţie de ţesături

Uniunea Democrată din România a continuat seria de proiecte destinate promovării zestrei culturale a etnicilor turci din Dobrogea. Astfel în data de 21 septembrie 2008 comisia de femei a U.D.T.R. a organizat o expoziţie de ţesături în cadrul căreia au fost expuse obiecte decorative lucrate manual, mileuri, prosoape din in garnisite cu broderie, şerveţele brodate, feţe de masă, cusute cu motive florale viu colorate. Unele dintre exponate au o vechime de peste 100 de ani, printre acestea numărându-se şi o rochie de catifea roşie brodată cu fir auriu.
Preşedinta comisiei de femei a U.D.T.R., Melec Amet a declarat: „Toate obiectele expuse sunt lucrate cu migală în timpul liber de femeile turce, respectând motivele tradiţionale pe care le-au învăţat de la bunici sau străbunici. Obiectele expuse reprezintă o zestre etno-folclorică deosebită pentru turcii din Dobrogea“. În cadrul expoziţiei a fost organizat şi un concurs cu premii în care cele mai valoroase obiecte de artizanat şi posesoarele acestora au fost premiate.
La eveniment s-au reunit peste 100 de turcoaice într-o atmosferă caldă şi primitoare la restaurantul „Colonadelor“ din Constanţa. Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat şef comisie cultură Serin Gafar, şef comisie învăţământ Bormambet Vildan, şef cabinet deputat Osman Melek şi alte oficialităţi locale. Presa a fost prezentă şi a consemnat pentru ziarele locale.
Activitatea a fost un real succes fiind un pas înainte in procesul de socializare a femeilor turce.

Nurgean Ibraim

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Fântâna Mare – Satul dobrogean unic în România

Am descoperit localitatea constănţeană Fântâna Mare în urmă cu 7 ani, când primul oficial american interesat de sătucul dobrogean a ţinut să-l viziteze, înainte de a-şi termina mandatul în România. Ambasadorul James Rosapepe, devenit şi cetăţean de onoare al comunei Independenţa (Bairamdede) a deschis drum mass media şi, implicit a făcut cunoscut micul sătuc dobrogean, unic în România prin comunitatea compactă de turci, atât în ţară cât şi în străinătate.
După vizita ambasadorului american, jurnaliştilor români le-a fost stârnit interesul de a scrie despre satul tradiţional turcesc, cu cişmea şi case anatoliene. Canale performante de televiziune şi cotidiane cunoscute şi-au trimis cei mai buni reporteri să surprindă viaţa şi ineditul satului Baş Pinar, astfel încât se pare că nimic nu a mai rămas de spus despre Fântâna Mare.
Totuşi, pentru un jurnalist care a păşit pentru prima oară în Fântâna Mare în urmă cu şapte ani şi din motive personale a mai vizitat localitatea, metamorfoza acesteia o dată cu trecerea timpului constituie un factor de atracţie, mai ales că tradiţionalul tinde să dispară. Uliţele prăfuite, casele cu arhitectură tipic anatoliană, acoperite cu acoperişuri din olană cu prispă în faţă, împrejmuite cu garduri din piatră dau aerul de unicitate al acestei localităţi. Cu toate acestea, tehnologia de ultimă generaţie a pătruns şi în satul turcesc. Antenele parabolice şi telefoanele mobile nu mai sunt necunoscute pentru etnicii turci din Fântâna Mare.
Satul, care numără circa 375 de locuitori este aşezat într-o micro-depresiune, la intrarea într-un canion, dezvoltat în şisturi alterate puternic. A fost atestat documentar în secolul al XII-lea iar legenda spune şi Memet Sebatin, liderul UDTR din Fântâna Mare ne confirmă că, „demult, satul de turci se întindea pe dealurile din împrejurimi până când păstorii au văzut că turmele se îndreaptă spre vale“. Animalele descoperiseră firul de apă, devenit în timp cişmea, în jurul căreia, gravitează şi astăzi întreaga comunitate. Ca printr-o minune apa de la cişmea este limpede ca cristalul şi cine bea din ea nu-i uită savoarea. De aici, oamenii satului duc apa în case şi tot de aici se adapă şi animalele.
Nu poţi să păşeşti în Fântâna Mare fără să calci pragul geamiei. Construit la început de secol şi renovat de curând, lăcaşul de cult este cea mai impunătoare clădire din localitate. Din balconul minaretului, Fântâna Mare se vede altfel…circa o sută de case anatoliene împrăştiate într-o depresiune în miniatură. În dreptul minaretului străjuieşte un canion care poartă amprenta vremii şi a intemperiilor…un sat turcesc din România, cu femei în vârstă care mai poartă feregea şi cu fete tinere îmbrăcate ca la oraş. Pe uliţele înguste copiii călăresc un cal sau un măgar ca nişte demni urmaşi ai otomanilor…
Tradiţiile turcilor din Fântâna Mare, conservate din generaţie în generaţie nu par încă a se pierde. La nunţile organizate în sat se îndeplinesc aceleaşi ritualuri ca şi acum 100 de ani. Vinerea are loc cununia religioasă oficiată de un imam după care urmează seara de tineret unde junii satului dansează pe ritmurile muzicii orientale. Nunta propriu-zisă are loc sâmbăta şi de la masa de nuntă nu lipseşte nici un localnic. Din meniu nu trebuie să lipsească ciorba de nuntă, sărmaluţele, pilaful cu carne şi desigur, baclavalele. Turcoaicele au un secret în preparea baclavalelor pe care îl transmit numai de la mamă la fiică.
Oameni simpli, cu priviri iscoditoare, etnici turci din Fântâna Mare sunt prietenoşi cu străinii care le păşesc pragul. Nu se mai sperie nici de aparatul de fotografiat şi nici de camera video. De când ziariştii au găsit un subiect interesant de mediatizat în mica localitate dobrogeană nimic nu-i mai sperie pe turcii din Fântâna Mare.
Între tradiţii şi modernitate, între prejudecăţi şi europenizare timpul curge alene în Fântâna Mare, la fel ca apa cea limpede din cişmea, ducând mai departe identitatea etnică şi religioasă a comunităţii compacte de etnici turci din România.

Sorina Asan

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Campionatul Balcanic de Juniori – Constanţa

Pe scena Casei de Cultură, în data de 19-21 septembrie 2008 a avut loc a noua ediţie a „Cupei Farul” şi Campionatul Balcanic de juniori la gimnastică acrobatică.
S-au întrecut peste 100 de gimnaşti, cei mai buni sportivi aparţinând cluburilor sportive din România, Bulgaria, Moldova şi Turcia oferind un adevărat spectacol celor prezenţi în sală. Federaţia de Gimnastică din Turcia a fost reprezentată de o echipă formată din 8 gimnaşti ce au impresionat publicul prin prin dificultatea exerciţiilor şi graţie.
Concursul s-a desfăşurat pe patru categorii de vârste: juniori, I, II, III şi seniori. Câştigătorii fiecărei probe a primit câte o cupă şi un premiu special.
Concursul a avut şi un moment emoţionant, Cristina Marin fostă, campioană europeană şi mondială şi-a luat adio de la podium pentru a se dedica antrenoratului.

„CUNUNA DUNĂRII“

Pe data de 19 septembrie 2008 grupul vocal „Kaynanalar“ a fost invitat la Festivalul de la Izmail.
Indiferent de ce parte a fluviului ne-am afla Dunărea îşi aduna etniile pentru manifestari culturale. De data aceasta turci, tătari, ruşi-lipoveni, ucraineni şi moldoveni s-au unit pe malul celalalt al Dunării la Festivalul de Folclor al minorităţilor „Cununa Dunării“ din localitatea Izmail Ukraina.
Festivalul a fost deschis de preşedintele consiliului regional Odessa, preşedintele euroregiunii „Dunărea de Jos“, domnul Mykola Skoryk şi de reprezentanţii României şi Republicii Moldova.
Pe scena s-au prezentat formaţii de dansuri populare şi grupuri vocale.
Din partea UDTR a participat grupul vocal „Kaynanalar“, cu cele mai frumoase cântece din repertoriul lor. Timp de 15 minute sala a vibrat de ritmul oriental al cântecelor noastre iar spectatorii au fost încântaţi şi de frumuseţea costumelor noastre.
Spectacolul s-a încheiat cu decernarea diplomelor de participare şi felicitările de rigoare.
La sfârşit, pe sunetul melodiilor cântate de orchestra de camera din Izmail, a avut loc recepţia de rămas bun. Apoi ne-am îmbarcat în autocare, mulţumite că am mai atins un loc pe acest pământ unde ne-am facut cunoscute şi remarcate prin calitatea cântecelor şi vocilor noastre.
Mulţumim pe această cale Consiliul Judeţean Tulcea, reprezentată prin d-na Adina Mustafa, pentru tot ceea ce face pentru etnia noastră.

CADER ABDULA

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Dialog sportiv intercultural

Cu ocazia Anului European al Dialogului Intercultural, Instituţia Prefectului judeţului Constanţa, Consiliul Judeţean Constanţa, primăria Constanţa şi Direcţia pentru Sport a judeţului Constanţa şi-au propus să omagieze personalităţi sportive române şi pe cele aparţinând comunităţilor etnice din judeţul Constanţa care, în decursul anilor, au avut o contribuţie remarcantă la afirmarea sportului românesc în lume. Organizatorii au dorit să reamintesacă celor care iubesc sportul o parte importană din istoria sa.
Festivitatea de premiere a avut loc la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ în data de 27 septembrie 2008.
Într-un cadru festiv, iniţiatorul acestui important proiect, Radio Constanţa, s-au acordat Diplome de onoare şi plachete omagiale sportivilor din Dobrogea cărora le suntem recunoscători pentru performanţele lor extraordinare.
Acestor campioni ai spiritului din partea comunităţii turce le aducem un omagiu:
Mustafa Ilhan, născut pe 12 august 1952 la Mangalia, a început fotbalul în 1967 la Marina Mangalia, după care s-a transferat la FC Farul Constanţa în 1970. A jucat pentru echipa fanion a Litoralului până în 1981, cu o scurtă pauză în perioada stagiului militar. Consacrat pe postul de fundaş dreapta are peste 100 de meciuri în Divizia A. Din anul 1990 este antrenor de fotbal la Palatul Copiilor. În anul 2005 a fost numit director al Palatului Copiilor Constanţa, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.
Ali Nurhan a început handbalul la vârsta de 12 ani, fiind selecţionat în urma unui turneu inter-şcolar. A evoluat la formaţiile constănţene Comerţul şi Hidrotehnica Constanţa. A făcut parte din prima generaţie cu care profesorul Făgărăşan a câştigat primul titlu de campion naţional la junoiori în anul 1975. Între 1999 şi 2002 a fost director sportiv la HC Portul iar din 2002 este director executiv la Handbal Club Municipal Constanţa.
Memet Ender, născut în 1967 la Constanţa, a practicat luptele greco-romane la clubul Farul fiind campion european în 1987 şi vicecampion mondial în 1993. Este maestru emerit al sportului şi multiplu campion naţional.
Suliman Elvis, născut pe 3 septembrie 1986, practică boxul de 8 ani. Are în palmares 84 de meciuri dintre care a câştigat 73. Anul trecut a câştigat turneul internaţional „Centura de Aur“ iar în acest an a fost finalist. Medaliat cu argint la Jocurile Francofone desfăşurate în Nigeria, este legitimat la Clubul Alutus – Litoral Mangalia.
Hairi Eden, de la vârsta de 13 ani, pe când era elev la Şc. Gen. Nr. 30, l-a cucerit pasiuinea pentru handbal. În slujba acestui sport s-a aflat atât ca jucător cât şi ca antrenor, doar pe meleagurile dobrogene. A fost căpitanul Asociaţiei Sportive Univ. Neptun Constanţa, devenită apoi SNC şi HCM Constanţa, de la înfiinţare până a trecut pe banca tehnică. În 2002 a devenit antrenor secund al formaţiei HCM Constanţa, iar acum este antrenor principal.
Filis Şerif s-a născut pe 11 februarie 1979 la Constanţa. A practicat gimnastica ritmică fiind de ani de zile componentă a loturilor naţionale. Vicecampioană europeană la junioare cu echipa României în 1993, campioană balcanică la junioare şi senioare, multiplă campioană naţională, în prezent este profesor de educaţie fizică la Clubul Sportiv Şcolar Nr. 1 Constanţa. Au mai fost premiaţi totodată Ibraim Faredin multiplu campion naţional de box şi Reşat Ali boxer şi arbitru internaţional de box.

Minever Omer

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Interviu cu Ibram Iusein, deputat de Constanţa din partea Uniunii Democrate Turce din România

„Voi reprezenta interesele tuturor musulmanilor din România”

Politician român de etnie turcă, reprezentant al acestei minorităţi în Parlamentul României, Ibram Iusein are ca obiectiv revigorarea învăţământului în limba turcă şi a predării religiei în şcoli, atragerea de investitori în zona cu populaţie turcă, implicarea activă în rezolvarea problemelor sociale ale etnicilor turci: locuinţe, locuri de muncă etc. „Voi fi o punte de legătură între etnicii turci şi organele locale şi centrale, voi reprezenta în Parlament interesele tuturor musulmanilor din România, fără deosebire de naţionalitate, voi reprezenta atât minoritatea turcă cât şi orice cetăţean, indiferent de etnie sau religie, nu voi uita că sunt deputat român si mă voi axa pe promovarea tineretului”, ne-a declarat Ibram Iusein, candidat al Uniunii Democrate Turce din România pentru funcţia de deputat în Parlamentul României.

Interviu realizat de Maria Moise

Redactor: Care sunt obiectivele cele mai importante pe care vi le-aţi propus în viaţă?
Ibram Iusein: Consider că cea mai importantă investiţie în viaţă sunt copiii cărora să le asigur o cât mai bună educaţie.
Redactor: Cât de dificil este să-ţi îndeplineşti ceea ce îţi propui?
Ibram Iusein: Pentru mine este o noţiune greu de definit.
Redactor: Care sunt principiile după care vă ghidaţi în viaţă?
Ibram Iusein: Corectitudine, cinste şi sinceritate. Încerc permanent să perpetuez aceste valori, pentru că ele sunt fundamentale pentru reuşită. Sunt anumite persoane care aşteaptă o sacoşă, ajutoare sau plicul, dar eu sunt împotriva acestor chestiuni pentru că ele nu rezolvă problemele. Locul de muncă, educaţia… acestea sunt soluţiile, dar mai trebuie ca şi oamenii să-şi dorească asta.
Redactor: Aveţi prieteni care v-au însoţit de-a lungul timpului în realizările profesionale?
Ibram Iusein: Da. Am prieteni de cursă lungă, într-adevăr, alături de care îmi place să sărbătoresc reuşitele, care mă ajută să trec peste momentele mai grele şi pe care îmi doresc foarte mult să-i păstrez alături de mine. Nu sunt mulţi, de aceea şi sunt atât de deosebiţi.
Redactor: Cum v-a influenţat responsabilitatea funcţiei în viaţa de zi cu zi?
Ibram Iusein: Prin perseverenţă, am reuşit să trec peste toate obstacolele şi să acopăr o cât mai mare parte din responabilităţile care îmi revin atât pe plan profesional, cât şi familial.
Redactor: Cum v-aţi aprecia activitatea parlamentară?
Redactor: Care ar fi cele mai importante calităţi în conturarea profilului de învingător?
Ibram Iusein: Responsabilitate, hotărâre în luarea deciziilor, conştient de propriile valori neexcluzând modestia, cu capacitatea de a fi un lider, un model de comportament.
Redactor: Ce apreciaţi în general la o persoană cu care intraţi în contact?
Ibram Iusein: Sinceritatea şi eficienţa. Apreciez oamenii deschişi, sinceri, ambiţioşi, care ştiu să facă faţă oricărei situaţii.
Redactor: Cum priviţi rolul banilor în viaţa dumneavoastră?
Ibram Iusein: Ca în viaţa fiecărui individ, banii au un rol important şi în viaţa mea, în măsura în care îmi asigură un trai decent.
Redactor: Cum priviţi rolul familiei în ecuaţia succesului?
Ibram Iusein: Fără sprijinul familiei, succesul nu există.
Redactor: Ce le recomandaţi tinerilor proaspăt ieşiţi de pe băncile şcolii?
Ibram Iusein: La această întrebare v-aş răspunde cu o întrebare: Ce le-aş recomanda tinerilor înainte de a intra pe băncile şcolilor? Cum putem ajuta noi aceşti copii înainte de a intra in procesul educaţional şi în timpul acestuia? O familie cu resurse foarte mici nu are posibilitate şi nici nu-şi doreşte foarte multă educaţie pentru copii. Încercăm să-i sprijinim, să le găsim locuri de muncă, facem demersuri în acest sens, dar sunt foarte multe cazuri şi nu facem mereu faţă. Încercăm să implementăm tot felul de programe de educaţie, pentru învăţarea unei meserii, sperăm să avem succes imediat. Avem acum un program cu oamenii necalificaţi, să-i integrăm în muncă, la lucrările pentru autostrăzi şi în construcţii.
Redactor: Cum decurge o zi din viaţa dumneavoastră?
Ibram Iusein: Începe foarte devreme şi se termină foarte târziu.
Redactor: Cum comunicaţi cu membrii comunitatii pe care o reprezentaţi în Parlament?
Ibram Iusein: Comunicarea este directă, faţă în faţă. În anumite zone ajungem foarte greu, dar încercăm să ajungem în toate zonele. În ultimii ani, în mandatul meu consider că am schimbat faţa Uniunii Democrate Turce, şi că am reuşit să o structurăm bine prin programele culturale pe care le-am iniţiat. Avem şase – şapte ansambluri, participăm la foarte multe manifestări culturale şi asta este comunicarea directă. Pe de altă parte, filialele sunt deschise în permanenţă, şi tot timpul se întâmplă câte ceva acolo.
Redactor: Care este cea mai mare provocare pentru dumneavoastră?
Ibram Iusein: Reprezentarea în Parlament a intereselor tuturor etnicilor turci din România.
Redactor: Cum vedeţi relaţia şef-subaltern?
Ibram Iusein: O relaţie de cooperare deoarece prin natura funcţiei fiecare are ceva de făcut, corelată cu sinceritate şi respect.
Redactor: Care este cea mai mare realizare profesională?
Ibram Iusein: Nu am ajuns încă acolo.
Redactor: Care sunt lucrurile pe care nu aţi reuşit să le faceţi niciodată?
Ibram Iusein: Nu am reuşit să fac atât cât mi-aş fi dorit pentru semenii mei.
Redactor: Dar cele pe care nu le-aţi face niciodată?
Ibram Iusein: Nu aş minţi şi nu aş face rău cu bună ştiinţă unei persoane.
Redactor: Cum definiţi un lider?
Ibram Iusein: Un lider nu poate fi decât un om cu o personalitate puternică, un bun psiholog şi cu o pregătire profesională de excepţie.
Redactor: Ce pasiuni (hobby-uri) aveţi?
Ibram Iusein: Navigaţia şi drumeţiile.
Redactor: Care este oraşul, ţara preferat(ă)?
Ibram Iusein: Tara preferată este România ale cărei oraşe le iubesc, fără deosebire.
Redactor: O ultimă întrebare: cum vă simţiţi ca român în România?
Ibram Iusein: Ca un român.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Relaţiile dintre România şi Turcia în perioda lui Mustafa Kemal Atatürk

Între România şi Turcia au existat întotdeauna relaţii de prietenie şi colaborare foarte bune.
După anul 1878 relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au început să se dezvolte.
Încă din tinereţea lui, Atatürk putem spune că a cunoscut România în special a avut tangenţe cu Junii Turci, fiind chiar prieten cu Ibraim Temo cel care a scris o carte în anul 1937 „De ce-l iubesc pe Atatürk”.
În perioada 1913-27 septembrie, Mustafa Kemal Atatürk a fost desemnat ataşat militar la Consulatul Turc din Sofia. În acea perioadă avea plăcerea să viziteze „Micul Paris” cum i se mai spunea Bucureştiului din acea vreme. Atatürk în însemnările sale din acea perioadă pomenea des de România şi politica din acea vreme.
Odată cu Primul Război Mondial la început România fiind neutră, ca apoi în anul 1916 fiind de partea Germaniei, relaţiile dintre Bucureşti şi Istanbul s-au întrerupt.
După pactul de la Lozan dintre ţările Balcanice, relaţiile dintre Turcia şi România au început să se dezvolte. Cea mai stringentă înţelegere ce trebuia făcută între cele două ţări se referea la strâmtori.
În timpul vieţii lui Atatürk, relaţiile dintre România şi Turcia nu s-au limitat numai la probleme externe, ele s-au adâncit şi în domeniul colaborării economice şi comerciale.
Marele diplomat român Nicole Titulescu surprinse încă în 1934 la Ankara, cu prilejul Conferinţei Inţelegerii Balcanice, posibilităţi de schimburi economice între două cele două ţări. În cuvântarea rostită la dineul oficial dat de d-nul Tefik Ruştu cu ocazia acelei conferinţe, Nicolae Titulescu remarca:„Niciodată nu am înţeles mai bine ca ieri, pe platourile Anatoliei, la razele unui soare ce lumina sufletele la fel ca lucrurile, valoarea şi sensul înţelegerii balcanice. Da noi dorim pacea!”
Un alt moment important şi semnificativ al relaţiilor dintre România şi Turcia este redat de împrejurările desfăşurării Conferinţei de la Montereux din iunie 1936 ce îşi propunea modificarea statutului strâmtorilor prin tratatul de la Lausanne semnat la 24 iulie 1923, în acestă privinţă în ziarul Viitorul din 25 septembrie 1923 putem citi „Noi şi poporul turc avem foarte multe beneficii comune. Trecerea liberă prin strâmtori rezultă dezvoltarea liberă a economiei turce cât şi a noastră. De exemplu putem exporta la Istanbul cereale, petrol şi cherestea din Constanţa fiind benefic şi pentru noi“. Relaţiile economice dintre cele două ţări s-au dezvoltat astfel încât în anul 1928 s-a creat la Ankara o înţelegere economică între 24 de ţări printre care şi România, iar în anul 1929 s-a creat camera de comerţ turco-română, semnându-se un protocol de colaborare. Ministrul de externe din acea vreme Nicolae Titulescu spunea „Dorim ca relaţiile de prietenie şi colaborare pe care le avem cu Turcia să le avem şi cu alte ţări”.
În anul 1929 Ambasadorul României a fost desemnat în persoana lui Jean Carp, în acea periondă relaţiile dintre Turcia şi România s-au dezvoltat şi mai mult. Într-o scrisoare adresată lui Mustafa Kemal Atatürk, Jean Carp spunea: „Excelenţă vă consider foarte inteligent şi hotărât în conducerea Republicii Turcia, care s-a dezvoltat foarte mult atât pe plan economic, politic, diplomatic, cultural.” Aceste cuvinte sincere i-au atras atenţia marelui om de stat spunând că „atât în prezent cât şi în viitor ne dorim să dezvoltăm şi mai mult relaţiile româno-turce. Gândurile dumneavoastră sincere ne-au încântat.”
Pe 27-31 octombrie 1937 primul ministru al României, Gheorghe Tătărescu a făcut o vizită oficială la Ankara cu acea ocazie Mustafa Kemal Atatürk a lăudat prietenia ce leagă cele două ţări.
În anul 1938 starea de sănătate a marelui om de stat era precară, cu toate acestea l-a primit pe Regele Carol la Palatul Dolmabahçe, cu acea ocazie punând în discuţie apropierea celui de-al II lea Război Mondial.
În anul 1929 scriitorul Camil Petrescu după o vizită făcută în Turcia scria într-un volum „Fesul n-a mai rămas”-povestea despre curajul marelui om de stat şi de măsurile radicale pe care le-a luat, lăsând în urmă trecutul a adus schimbări radicale în toate privinţele, fiind pentru multe ţări un strălucit exemplu.
Moartea lui Mustafa Kemal Atatürk a creat multă suferinţă în medii diferite din România. În 10 noiembrie 1938 în instituţiile publice din România s-a arborat doliu iar din partea României la înmormântarea lui Mustafa Kemal Atatürk a participat o delegaţie numeroasă.

Serin Türkoğlu

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Delegaţie CMN în vizită la Parlamentul European

În perioada 16-19 septembrie s-a desfăşurat la Bruxelles, şedinţa Intergrupului pentru Minorităţi Naţionale Tradiţionale, pentru Teritorii Autonome şi Limbile Regionale la care a participat şi o delegaţie a Consiliului Naţional al Minorităţilor Naţionale. Şedinţa a fost condusă de preşedintele intergrupului, parlamentarul european Tabadji Csaba.
În cadrul lucrărilor şedinţei, Carmen Stamate-şef serviciu asistenţă financiară, Relaţii Regionale şi coordonare CMN a prezentat informaţii despre istoricul, rolul şi activitatea Consiliului Minorităţilor Naţionale. În cadrul discuţiilor a fost evidenţiat faptul că UE are un sistem indirect de protejare a minorităţilor iar în Acordul Comunitar nu există o prevedere expresă asupra minorităţilor naţionale. Intergrupul pentru Minorităţi Naţionale Tradiţionale, pentru Teritorii Autonome şi Limbile Regionale reprezintă pentru parlamentarii europeni afiliaţi, cadrul de discuţie şi de elaborare de stategii prin care să fie promovate drepturile minorităţilor naţionale, să fie sprijinite autonomiile teritoriale, precum şi folosirea limbilor regionale. Intergrupul colaborează cu instituţii şi organizaţii neguvernamentale specializate în cercetarea şi apărarea drepturilor minorităţilor etnice. Intergrupul se întâlneşte în mod regulat, în şedinţe în cadrul cărora se dezbat evenimente şi procese legate de situaţia minorităţilor.
Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată de contabilul şef, Nicuşor Dragomir. În cea de-a doua zi, delegaţia din România a vizitat Comitetul Regiunilor unde i s-a prezentat rolul şi atribuţiile acestei instituţii. Comitetul Regiunilor a fost înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht, iar prima şedinţa a avut loc în martie, 1994. Comitetul are 334 de membri şi 334 de membri supleanţi propuşi de statele membre şi numiţi de un Consiliu pentru un mandat de 4 ani. Comitetul Regiunilor este forul politic prin care autorităţile locale şi regionale îşi pot face auzită vocea în inima Uniunii Europene.
Ultima zi a vizitei în Belgia a fost consacrată Parlamentului European. Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată de contabilul şef, Nicuşor Dragomir. Domnul Nicuşor Dragomir a declarat: „vizita la Parlamentul European a fost o experienţă deosebită. În cadrul discuţiilor purtate atât în cadrul Parlamentului European cât şi în cel al Intergrupului, despre legislaţia europeană în domeniul minorităţilor naţionale a fost evidenţiat, exemplul pozitiv pe care România îl dă în acest domeniu“.

Sorina Asan

Consfătuirea profesorilor de limba turcă şi religie islamică

Marţi 7 octombrie a.c. la Şcoala nr.11 din Constanţa a avut loc consfătuirea cadrelor didactice care predau limba turcă şi religia islamică. La această consfătuire au participat inspectorul de specialitate în cadrul I.S.J. Constanţa d-na Ene Ulgean, directorul adjunct al Colegiului Naţional „Kemal Atatürk“ din Medgidia, d-nul Mustafa Ali Doğru, directorul Şcolii nr.11 din Constanţa, d-na Anefi Icbal, preşedinta Comisiei de învăţământ a U.D.T.R. d-na Bormambet Vildan şi profesorii de limba turcă din judeţul Constanţa. D-na inspector Ene Ulgean a prezentat un raport al activităţilor la disciplina limba turcă în anul şcolar 2007-2008. În prezent, avem cadre didactice calificate în proporţie de 96% din care 22 titulari şi se predă limba turcă în 70 de şcoli. S-a stabilit calendarul concursurilor şcolare (olimpiadele de limba turcă şi religie islamică) şi concursurile extraşcolare (Obiceiuri şi tradiţii de Bayram, Nevruz, Ziua Copilului, Săptămâna Diversităţii). Cadrele didactice au posibilitatea ca în acest an şcolar să se perfecţioneze la Casa Corpului Didactic din Constanţa participând la abilitarea curriculară intitulată „Modalităţi de abordare ale textului literar“ ce va avea loc în luna februarie. Cu ocazia noului început de an şcolar le urăm tuturor cadrelor didactice sănătate, putere de muncă, succese şi multe realizări.

Subihan Iomer

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

AHMET YESEVİ’DEN GÜNÜMÜZE İNSANLIĞA YÖN VEREN TÜRK BÜYÜKLERİ SEMPOZYUMU

Birliğimiz üç yıldan bu yana, merkezi Ankara’da bulunan Halk kültürü Araştırmaları Kurumu ile birlikte bilimsel toplantılar düzenlemektedir. Bu cümleden olarak geçtiğimiz 4-7 Eylül 2008 tarihlerinde Köstence’de, “Ahmet Yesevi’den Günümüze İnsanlığa Yön Veren Türk Büyükleri” konulu, uluslar arası nitelikli, bilimsel sempozyum düzenledi.
Halk Kültürü Araştırmaları Kurumu Genel Başkanı Prof. Dr. İrfan Ünver Nasrattınoğlu, T.C. Köstence Başkonsolosu Haluk Ağca ve Azerbaycan Büyükelçisi Dr. Eldar Hasanov adına Müsteşar Tural Rızayev’in bir açış konuşması yaptıkları açılış oturumunu Birliğimizin Kültür Şubesi Sorumlusu Serin Türkoğlu yönetti.
Sempozyumda Türkiye ve Romanya’dan başka Kuzey Kıbrıs Türk Cumhuriyeti, Azerbaycan, Ukrayna ve Kırım’dan gelen bilim adamları ve uzmanlar bildiriler sundular.
Sunulan bildirilerde Mustafa Kemal Atatürk, Haydar Aliyev, Kaşkarlı Mahmut, Yusuf Has Hacib vb. gibi Türk büyükleri ele alındı. Ayrıca Türk kültürü ve sanatının çeşitli yönlerini içeren bildiriler de sempozyum programında yer aldı.
Sempozyumun yanı sıra, Ankara Halk kültürü Araştırmaları Kurumu sanatkçılarının, resim, fotoğraf ve el sanatları sergilendi.
Etkinlikler arasında şiir ve aşıklar şöleni de vardı. Şairlerin şiirlerini okudukları bu şölende, Türkiye’den gelen karamanlı Aşık İsa Oğuz kendi deyişlerini, sazıyla seslendirdi. Saz sanatçısı Hüseyin Özcanoğlu da, Türk halk türkülerinden örnekler sundu.

Davetlilerin izlenimlerini sunuyorum:

Yrd. Doç. Dr. Mevlüt Yaprak (T.C.)

Çok merak ettim bir bölğeyi ve insanlarını görmek tanımak için önemli bir fırsat oldu bu etkinlik benim için. Sempozyum sırasında çok ilginçi bildiriler dinledim. Benim için önemli şeyler öğrendim. Çok geniş muhtevalı bir sempozyumdu. Pek çok farklı konuda bildiri vardı. Tertip komitesini ve onlara destek olan kişi ve kurumları tebrik ederim. Türk derneklerinin konukseverip muhteşemdi keşke sempoziuma katılım daha yoğun olsaydı.

Fuat Babayev ve Metanet Babayeva (Azerbaycan)

Çok enteresan bir etkinlik oldu. Biz Romanya’ya ilk gezidi, cok zevk aldık. Gördüğümüz insanlar, dinlediğimiz konuşmalar katıldığımız toplantılar hep hafızamzda kalacak.
Gezi sırasında en cok etkilendiğimiz anları Bükreşteki Haydar Aliev Parkında yaşadık duyguları düşünyoruz ki baştan sona çiçeklerle sanki süslenmiş olan bu park Azarbaycan-Romanya dostluğunun gercek örneğidir.
Her şey için çok teşekürler.

Doç. Dr. Vügar Sultanzade (Azerbaycan)

Türk Büyükleriyle ilgili bir sempoziuma katılmak zaten güzel bir şey, ama bunun Romanya’da olması, buradaki türklerle tanışma fırsatımız olması bu güzelliğinçe katladı. Bu, benim Romanya’ya ilk gelişim, kısmet olursa son olmayacaktır, cünkü çok güzel hislerle ayrılaceam. Romanya Demokrat Türk Birliğine gösterdikleri misafirpervelilten dolayı minnettarım. Umarım faliyetleri hep böyle ve bundan daha faydalı olur, bunler benim temennim. Kolay gelsin!

Yrd. Doç. Dr. Bayram Durbitmez (T.C.)

Romanya’da Türk varlığın kökleri çok derinle uzanır. Köstencede kadığım günlerde barada karşılaşıp görüştüm Romanya Türklerinin konkseverlikleri, samimi ilgileri, muhabet ve hasret dolu yaklaşımları yüreğinde derin izler bıraktı. Bir kere daha gördüm ki Romanya’da yaşayan Türklerle soy kökümüz, ruh kökümüz ve kültür kökümüz, aynıdır. Aradan gecen yıllarda ayrılıklar yaşanmaz olsa da gönül bağımız sarsılmaz sağlanlıkta.
Köstence’de yapılan toplantıya katılmaktan ve sizleri yakından tanımaktan mutluluk duydum. Romanya’daki Türkler ve Türk Dernekleri daima var olsun.

Prof. Dr. Ali Rafet Özkan (T.C.)

Romanya’ya ilk kez geliyorum. Tabii güzellik dikatimi çekti ancak benim için önemli olan tabii güzelik değil. 800 yıldır görmediğim özlemin çetiğim kardeşlerimin, soydaşlarımın samimiyeti candanlığı ve güzeliği beni duygulandırdı, mutlu oldum. Buradaki Türk kardeşlerim, soydaşlarımı görmenin huzuruylen ülkeme dönüyorum. Özlem aramızdaki samimiyet irtibatı gelştirmeye, buradaki kardeşlerimize ne kadar de fazle ihtiyacımız var. Hepimiz elimizden gelen yapmalıyız.

Öğr. Gör. İbrahim Çoban (T.C.)

Konya Selcuk Fakültesi Güzel Sanatlar
Yaşamak dostlar arasında yaşamk çok güzel bir duygu, bu topraklarda bize yüreğini açan insanlarla karşılaşmak ise farklı bir duygu. Sizlerle burada yer aldıgm 3-4 gün içerisinde bilim adamları olarak çok güzel günler geçirdik. Bütün dostlara teşekürlerimizi bildiririz.

Yrd. Doc. Dr. Meliha Yılmaz (T.C.)

Buradaki soydaşlarımızın yakın ilgisi, Türk eserlerinin varlığını görmek ve Türk dünyasısın sıcak atmosferi Romanyada yaşamak bizlere olağnüstü güzel duygular yaşattı. Dolu dolu gecen ve güzel organize edilmiş bir sempozyum gercekleştirdik. Yaşadığımız tüm güzel şeyler için emeğini geçen herkese sonsuz teşekkürler.

Doc. Dr. Tudora Arnaut (UKR)

Romanya’nın en güzel yerlerinden biri olan Köstence’de böyle bir etkinliğinin gerçekleştirmesi beni bir Gagauz Türkleri olarak çok mutlu etti. Türkiyenin önde gelen kutumu Halk Kültürü Araştırma kutumu dan Prof. Dr. İrfan Ünver Nasratinoglu ile Türk Demokrat Birliği kültürümüzden en büyük felsefeci değerlerini ortaya koymakla kültürümüzün zenginliğini göstermiş oldular. Bir bilim adamı, türkolog ve Ukrayna Gagauzlar Birliği Başkanı olarak bu sempozyumdan cok faydalandım ve ayrıca da Türk Kültürünun Balkanlarda merkezi olan Köstence, Mecidiye gibi:çok güzel şehirleri görmekten de mutlu oldum. Bu etkinlik Türk dünyasında bir dostluk köprüsünün atılmasında bir etken adım oldu. Bizleri bu vesile ile kutlar yakınlaşan Ramazan bayramınız mubarek olsun diyorum. Bu zengin Türk mirasımıza Türk dilimize sahip çıkmamız temenni ediyorum.

Dr. Harid Fedai (KKTC)

Her zaman olduğu gibi bu kez de yapılan çok isabetli düzenlemeden dolay çok memnun kaldım. Özellikle Türk Birliği’nin Kültür Komisyonu Başkanı Sayın Serin Türkoğlu’nun özverili ve devamlı ilgilerin de davetlileri içinde her vesileyle Romanya’ya gelme konusunda güçlü bir etken olmuştur.

Serin TÜRKOĞLU

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Simpozionul Internaţional „Urme ale culturii turce în România“

În perioda 3-8 septembrie 2008 a avut loc cea de-a treia ediţie a simpozionului internaţional „Urme ale culturii turce în România”, eveniment ce s-a desfăşurat în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan Roman”.
Anul acesta tema simpozionului a fost „Intelectualii turci care au influenţat omenirea, de la Ahmet Yesevi până astăzi, totodată s-a ţinut cont de cele trei mari evenimente sărbătorite şi anume: împlinirea a 70 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui om de stat Mustafa Kemal Ataturk, 700 de ani de la naşterea marelui scriitor Nastradin Hogea şi un mileniu de la naşterea marelui scriitor Kaşkarli Mahmut. Pe tema acestor trei mari evenimente s-au derulat lucrările simpozionului din acest an.
Cuvântul de salut a fost rostit către directorul general al instituţiei de cultură gazdă, Liliana Lazia subliniind că această manifestare reprezintă o adevărată sărbătoare a spiritualităţii, a cărturarilor şi a cărţilor în acelaşi timp, deosebitelor profiluri culturale ce fac subiectul comunicărilor, a celor care prezintă şi coordonează luările de cuvânt.
În dechidere d-nul prof. dr. Irfan Unver Nasrattinoğlu preşedintele Societăţii de Cercetare a Culturii Populare din Ankara, a scos în evidenţă relaţiile de prietenie existente din istorie şi până în ziua de azi dintre Turcia şi România.
Sloganul simpozionului din acest an a avut ca scop conştientizarea celor care nu cunosc măreţie neamului turc, un popor care a dat umanităţii personalităţi de seamă în domeniul filozofiei, artei, culturii şi a ştiinţei. De asemenea a subliniat faptul ca partenerii acestui simpozion sunt camera de Comerţ şi Industrie România Turcia şi nu în ultimul rând Uniunea Democrată Turcă din România.
La acest simpozion au participat oameni de cultură din Turcia, Azerbaidjan, Ucraina, Moldova, Cipru, Crimeea şi nu în ultimul rând România.
Tot în deschiderea lucrărilor a luat cuvântul d-nul dr. Tural Rizayev consilierul Ambasadorului Republicii Azerbaidjan la Bucureşti transmiţând urările de prietenie dintre cele trei ţări România, Turcia şi Azerbaidjan.
Tot în deschiderea lucrărilor Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa d-nul Haluk Ağca a felicitat Uniunea Democrată Turcă din România cât şi Societatea de Cercetare a Culturii Populare din Ankara că au reuşit să aducă laolată oameni importanţi din lumea turcică, iar tema aleasă din acest an are o importanţă deosebită deoarece Mahmut Kaşkarlı nu este doar un mare scriitor ci şi primul care a scris o enciclopedie iar Mustafa kemal Atatürk nu a fost doar un mare conducător ci şi un mare om de ştiinţă.
Timp de două zile s-au audiat peste 50 de lucrări cu teme diferite şi foarte interesante cu un program intens în care timpul s-a scurs pe nesimţite a treia zi s-a vizitat oraşul Babadag cu moscheea lui Sarı Saltuk Baba, iar tema aleasă din acest an are o importanţă deosebită deoarece Mahmut Kaşkarli nu este doar un mare scriitor ci şi primul care a scris o enciclopedie iar Mustafa Kemal Atatürk nu a fost doar un mare conducător ci şi un mare om de ştiinţă.
Timp de două zile s-au audiat peste 50 de lucrări cu teme diferite şi foarte interesante cu un program intens în care timpul s-a scurs pe nesimţite a treia zi s-a vizitat oraşul Babadag cu moscheea lui Sarı Saltuk Baba.

Serin Turkoğlu

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

LUNA RAMAZAN

Luna Ramazan este luna în care a fost trimis Coranul drept călăuză pentru oameni.
Profetul Muhammed a zis: „În luna Ramazan Allah a poruncit ca ziua să se ţină post, iar noaptea să se roage (Teravih). Dacă în această lună cineva se apropie de Allah făcând o faptă bună, atunci şi pentru cei din jurul lui el este un exemplu. Ramazanul este luna răbdării. Virtutea răbdării este raiul. Ramazanul este luna binefacerii şi întrajutorării. Prima parte a lunii ramazan este considerată iertare, iar ultima parte eliberarea din focul iadului“.
Rugăciunea postului s-a instaurat în cel de-al doilea an al trecerii profetului Muhammed de la Mecca la Medina. De la Adam încoace postul a fost lăsat tuturor profeţilor şi credincioşilor. În timpul postului, credinciosul se fereşte să spună minciuni, să aibă ură şi invidie, se fereşte să facă păcate.
Din punct de vedere al sănătăţii specialiştii au afirmat că postul este izvor de sănătate prin eliberarea toxinelor, paralel cu acesta primul sfat pentru bolnavi este să ţină regim. În această perioadă oamenii se gândesc la săraci, se naşte sentimentul de întrajutorare, fără ca cel ajutat să se simtă jignit, astfel se realizează echilibrul social.
Postul este unul din stâlpii de bază ai Islamului, pe lângă declaraţia de credinţă, rugăciunea zilnică, dania şi pelerinajul la locurile sfinte. În post, omul resimte durerile şi foametea sărmanilor şi lipsurile nevoiaşilor, atunci când gustă amărăciunea foamei şi a setei. Astfel, inimile credincioşilor şi înduioşează pentru sărmani, oferindu-le acestora ajutor.
În spiritul acestei luni, Uniunea Democrată Turcă din România a derulat ample manifestări, atât în municipiul Constanţa, cât şi în localităţile unde avem filiale. Astfel, în Constanţa, enoriaşi ai mai multor geamii (Piaţa Chiliei, Anadalchioi, Tăbăcărie şi Hunkiar) au primit masa de seară la pachet, alături de apă şi răcoritoare. De asemenea, pentru o bună parte a membrilor acestei filiale s-a organizat o masă de iftar la un restaurant cu specific turcesc, la care au fost invitaţi şi oficialităţi ai comunităţii musulmane din Constanţa. Pe lângă mâncare, de pe masă nu au lipsit, măslinele, curmalele, fructele, răcoritoarele, pentru ca masa să fie îndestulătoare după o zi de post.
În municipiile Tulcea, Bucureşti şi în localităţile Cobadin, Medgidia, Techirghiol, Măcin, Hârşova, Cernavodă, Dobromir, Cumpăna, Tuzla, Castelu, Eforie, Băneasa, Năvodari, prin intermediul comitetelor de conducere ale filialelor respective, s-au oferit mese de iftar membrilor acestor filiale.
Pe parcursul derulării acestui amplu eveniment, uniunea noastră a oferit majorităţii participanţilor produse personalizate (brelocuri, pixuri).
Comisia de tineret a uniunii noastre a organizat un simpozion dedicat lunii Ramazan şi a Bayramului, în cadrul căruia s-au expus principiile de bază ale Islamului, binefacerile postului.
Luna Ramazan şi postul reprezintă credinţă şi evlavie. Credinciosul musulman are parte de bine şi prosperitate. În această lună mâinile care se deschid spre Allah, rugăciunile care i se adresează nu sunt refuzate. Cu aceste sentimente trebuie să ne rugăm pentru părinţi, copii, vecini, rude şi pentru întreaga omenire. Cu aceste gânduri vă felicităm pe toţi cu ocazia lunii sfinte şi dorim ca această lună să aducă întregii lumi unitate, prosperitate şi pace întregii omeniri.

Minever Omer

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Fahrettin Hoca İle Yapılan Mülâkat

S.T. Ramazan ayının önemi ile ilgili bilgi verir misiniz?
Fahrettin hoca: öncelikle size teşekkür ediyorum. Ramazan ayınızı tebrik ediyor, hayırlara vesile olmasını Allahu Teala’dan niyaz ediyorum. İçinde bulunduğumuz ramazanı şerif ayı gerçekten rahmeti mağfireti ve bereketi bol bir aydır ramazan ayı 11 ayın sultanıdır. Ramazan ayı aynı zamanda Kuran ayı bir ömre bedel olan Kadir gecesinin içinde bulunduğu aydır. Allahu Teala şöyle buyuruyor „ey iman edenler size ve sizden öncekilere oruç farz kılılındığı gibi size de farz kılındı. umulurki sorumluluğunuzun ve kulluğunuzun bilincinde, idrakinde ve şuurunda olursunuz. Bakara süresi 183. Ramazan ayı, kuran ayı, oruç ayı bize sorumluluk bilinci kazandırıyor. Bu sorumluluk bilinci kime karşı bu sorumluluk insanın, özellikle de müslümanın kendine karşı sorumluluğu, hanımına, çocuklarına anne babasına, komşularına, çevresine, yetime, yoksula, fakir-fıkaraya, kimsesizlere yaşlılara, düşkünlere ve tüm insanlara karşı sorumluluk bilinci kazandırıyor. Yine bu ay kitabımız Kuran-ı Kerime karşı, peygamber efendimiz sallalahu aleyhi ve selleme karşı ve herşeyin sahibi, herşeyin yaratıcısı, herşeyi bilen, işiten, gören ve herşeyden haberdar olan Allahu Tealaya karşı sorumluluk bilincini bize veriyor. Müslüman sorumluluğunun bilincinde olan insandır. Peygamber Efendimiz şöyle buyuruyor: “kim inanarak ve sevabını Allah’tan bekleyerek Ramazan orucunu tutarsa onun geçmiş günahları bagışlanır”.
S.T. Ramazan ayı ile ilgili çalışmalarınızdan bahsedermisiniz?
Fahrettin hoca: ramazan ayı ile ilgili programımız var. Bu programımızı camide cemaatimizin görebileceği bir yerde bulunmaktadır aynı zamanda bu program Türk ve Tatar Birliklerindede bulunmaktadır. Ramazan ayında hergün 11.30 – 13.00 saatleri arasında camide mukabele okuyoruz 13 tane bayan okunan Kuran-ı Kerimi yüzünden takip ediyor diğer bayanlarda dinliyorlar. Hergün mukabele dinlemeye gelenlerin sayısı artmaktadır. Inşallah bu sayı dahada artacaktır. Aynı zamanda mukabele okumamızın yanında gelenlere temel dini bilgiler anlatılmaktadır. Okudugum Kuran-ı Kerimin mealini ve açıklamasını okuyarak cemaatimizi bilgilendirmeye çalışıyorum. Teravih namazınada cemaatimiz gelmektedir. Programdada belirtildiği gibi namazdan önce Kuran-ı Kerim okuyarak cemate dini bilgileri anlatıyorum. Sorulan soruları cevaplandırmaya çalısıyorum.
Serin hanım bu ayda yardıma muhtaç aileleri tespit ederek 16 kişiye gıda yardımında bulunduk. Yine teravih namazına ve mukabeleye gelen bay ve bayan cemaatimize paket yaptırarak et ve gıda yardımında bulunduk. Bu yardımda katkısı bulunan Tulçadaki Türk işadamına sizin aracılığınızla çok teşekkür ediyorum Allah yaptığı hayrı kabul etsin Allah kendisinden razı olsun.

Serin Turkoğlu

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Doliul

În anul 1906, cercetătorul român Popescu Ciocanel a publicat un articol referitor la musulmanii din Dobrogea. Analizând tradiţiile funerare ale acestora, el arăta că referitor la doliu, există diferenţe între tătari şi turci. Potrivit afirmaţiilor sale, tătarii se îmbrăcau în negru, iar turcii nu.
Această tradiţie continuă la tătari şi zilele noastre, fiind însoţită în anumite momente de bocete.
Femeia care organizează ceremonia funerară – cea mai apropiată rudă a mortului – îşi acoperă capul cu basma neagră iar după şapte zile, în locul acestei basmale, o rudă a ei îi pune pe cap o basma de altă culoare. În alte locuri, în a treizeci şi şaptea zi de la decesul mortului, basmaua se schimbă cu o basma de altă culoare şi se rostesc cuvintele: „Allah să nu mai dea durere“.
Femeia care organizează ceremonia funerară, tot cea mai apropiată rudă a mortului îşi leagă în jurul capului o basma neagră facut sul care se schimbă după şapte zile, sau după patruzeci de zile, când îi este înlocuită cu o basma de altă culoare, gest care are de fapt semnificaţia încheierii perioadei de doliu. Femeilor care poartă basma neagră li se spune „îndoliate“sau „îmbrăcate în negru“. În cele patruzeci de zile de doliu femeile înrudite îndeaproape cu mortul şi care au organizat înmormântarea nu îşi pun podoabe şi rămân cu capul acoperit de o basma neagră. În această perioadă ele nu merg în vizită, la nunţi sau la petreceri. Însemnele doliului sunt purtate doar de femei. Bărbaţii nu poartă nici un fel de însemn. În unele zone rurale o anumită perioadă ei nu se rad.
La turcii din Dobrogea, nu se întâlneşte nici un fel de însemn de doliu, în afară de neparticiparea la ceremonii şi petreceri. Când însă decedatul se află acasă, în curte, femeile îl bocesc şi-l plâng în casă. În timpul bocetelor, femeile pe lângă sentimentele lor personale de durere, exprimă şi obligaţia de jelire pe care o au faţă de mort în faţa membrilor comunităţii respective. În trecut, se boceau nu numai morţii ci şi tinerii bolnavi care aveau să moară curând. În zilele noastre, tradiţia bocitului se manifestă rar, mai ales atunci când moare un tânăr.

Bibliografie: „Din folclorul turcilor dobrogeni“ Mehmet Naci Önal

Pagină realizată de: Nurgean Ibraim

Sevgi ve Barış

Sevgi en Temiz histir
Barış dünyadakı en güzel şeydir
Eğer bunlar olmazsa biz ne yaparız?
Eğer bunlar olmazsa nasıl yaşarız?

Haydi, hepimiz barışı ve sevgiyi her gün gösterelim!
Haydi, hepimiz bu ikisi için her gün gösterelim!
Sevgi, insanların kalbini yumuşatır,
Barış, dünyayı kötülüklerden kurtarır.

Hepimiz el ele verelim,
Dünyaya sevgiyi ve barışı gösterelim,
Haydi, hep birlikte olalım!
Sevgiyi ve barılı öğrenelim!

Reşid Ünal
VIII. sınıf, Ghe. Titeica adlı Köstence Okulu

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Yoksul Kunduracı

Eski zamanlarda, ülkenin birinde yoksul bir kunduracı ve karısı yaşarmış. Kunduracı çok yaşlandığı için artık eskisi gibi çalışamıyormuş. Kazandıkları para ancak karınlarını doyurmaya yetiyormuş.
Kunduracı, bir gece elinde kalan son deriyi de ertesi gün ayakkabı yapmak için hazırlayıp tezgahın üzerine koymuş. Yatmaya gitmiş.
Ertesi sabah her zamanki gibi erkenden kalkmış.
Tezgahın üzerine bakınca çok şaşırmış. Çünkü bir çift ayakkabı duruyormuş. Ayakkabılar öyle güzelmiş ki, müşterilerden biri bunları görünce çok beğenmiş.
Hemen satın almış. Yaşlı kunduracı kazandığı paralarla iki çift ayakkabı yapabilecek kadar deri satın almış.
Derileri o akşam yine ertesi gün ayakkabı yapmak üzere hazırlamış. Sabahleyin kalktığında bu kez iki çift ayakkabı bulmuş.
Dükkana gelen müşteriler ayakkabıları çok beğenip bol bol para vermişler.
Kunduracı bu durumdan çok memnunmuş. Artık pazara gidip yeterince deri alabilecekmiş.
O akşam yine derileri hazırlarken ertesi sabah ne göreceğini tahmin edebiliyormuş.
Gerçekten de düşündüğü gibi olmuş. Sabah kalktığında dört çift gıcır gıcır ayakkabı tezgahın üzerinde duruyormuş.
Günler böyle geçmeye başlamış.
Yoksul kunduracı artık geçim sıkıntısı çekmiyormuş. Kazandığı paralarla istediği kadar deri alabiliyormuş. Hatta bir miktar da para arttırıp gelecek günler için saklıyormuş.
Kunduracı bir gün karısına:
- Bu böyle olmayacak. Bize yardım edenlerin kim olduklarını mutlaka öğrenmemiz gerek. Bunun için bu gece saklanarak onları gözetleyeceğim, demiş.
Yine derileri hazırlayıp tezgahın üzerine bırakmış. Karısı da odanın aydınlanması için mum yakarak masanın üzerin koymuş.
Bütün hazırlıklar tamamlanınca karı koca odadaki dolabın içerisine girerek beklemeye başlamışlar.
Vakit gece yarısı olunca birden tıkırtılar duyulmaya başlamış. Kapı açılmış. Çok sevimli iki minik adam içeri girmişler.
Tezgahın yanına gelerek kunduracının bıraktığı derilerden ayakkabı yapmaya başlamışlar.
Karı koca hayretle onları izliyorlarmış. Cüceler işlerini bitirerek sabaha karşı gitmişler.
Ertesi gün kunduracı düşünmeye başlamış. Kendisini fakirlikten kurtaran bu adamlara teşekkür etmek istiyormuş, ama nasıl?
Akşam olunca karısına:
- En iyisi minik adamlar için güzel kıyafetler hazırlayalım, demiş.
Hemen işe koyulmuşlar. Onlar için minik elbiseler, ayakkabılar hazırlamışlar.
Ertesi gece kunduracı tezgahın üzerine kesilmiş deriler yerine hazırladıkları hediyeleri bırakmış.
Yine bir mum yakarak dolabın içine saklanmışlar.
Az sonra kapı açılmış. Minik adamlar tezgaha yaklaşınca kendileri için bırakılan hediyeleri fark etmişler.
Sevinçle dans etmeye başlamışlar. Sonra hoplaya zıplaya gitmişler. İki minik adam bir daha hiç görünmemişler.
Ama, kunduracı ile karısı, minik adamlar sayesinde kazandıkları parayla ömür boyu rahat yaşamışlar. Onları da hiç unutmamışlar.

masaldinle.com

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

KÖFTELİ İSKENDER KEBAP

500 gr. Kıyma
1 soğan
1 yumurta
1 tutam maydanoz
tuz, karabiber
kekik
3 tırnak pide
1 kase yoğurt
1 çorba k. Salça
1 çorba k. Tereyağı
2 domates
2 biber

HAZIRLANIŞI:

Kıymanın içine soğan rendesini, yumurtayı, maydanozu tuz ve baharatları koyup yoğurun ve uzun ince köfteler yapın. köfteleri yağda kızartın. bu arada pideleri fırında ısıtıp küp doğrayın. pideleri servis tabağının altına alın. kenarına yoğurdu dökün. üzerine kızarmış köfteleri yerleştirin. diğer tarafta salça ve tereyağı ile bir sos hazırlayıp onuda üzerine gezdirin. en son kızarmış domates ve biber ile servis yapın.

ÇAYLI KEK

MALZEMELER:

3 yumurta
1,5 su b. Tozşeker
1 çay b. Sıvıyağ
1 su b. Çay
2 çorba k. Kakao
2 çorba k. Ceviz
1 p. kabartma tozu
1 p. Vanilya
alabildiği kadar un

HAZIRLANIŞI:

Yumurtları, toz şekeri çırpın. üzerine sıvıyağı ve bir bardak soğuk çayı üzerine alın. Karıştırmaya devam edin. kakaoyu, cevizi, vanilyayı ve 8 kaşık tepeleme unu alın. üzerine kabartma tozunu ekleyip yine karıştırın. kek kalıbına boşaltıp üzerine bütün cevizler serpiştirin. Önce 170 derecede pişirin. Daha sonra ısıyı düşürebilirsiniz. çok ekonomik bir o kadar da lezzetli bir kek.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

română / türkçe: · română ·
türkçe
ediţia / autorul: · ediţia ·
autorul
alegeţi:
revista tipărită:
Septembrie 2008
legături: