♦ Cuprins ♦ İçindekiler ♦ Contents ♦


Mesajul de nou an şcolar al şefului Comisiei de Învăţământ al Uniunii Democrate Turce din România, prof. Asan Murat

În numele Comisiei de Învăţământ al Uniunii Democrate Turce din România -şi al meu personal, urez, în primul rând tuturor cadrelor didactice sănătate, putere de muncă şi multe satisfacţii, elevilor – rezultate cât mai bune la învăţătură, iar în special elevilor turci să înveţe şi să iubească limba lor maternă fară de care nici un popor, oricât de puternic şi dezvoltat ar fi nu poate rămâne în cartea eternă a istoriei.
Tuturor mult succes şi rezultate pe măsura muncii şi dorinţelor lor!

Romanya Demokrat Türk Birliği’nin Eğitim Komisyonunun Başkanı, öğretmen Asan Murat’ın yeni öğretim yılı mesajı

Romanya Demokrat Türk Birliği’nin Eğitim Komisyonunun adına ve kendi adıma, ilk önce, tüm öğretmenlere sağlık, çalışma gücü ve büyük başarılar; öğrencilere güzel notları almalarını dilerim. Özellikle Türk öğrencilere Türkçeyi, ana dillerini öğrenme ve sevmelerini dilerim; çünkü hiç bir millet ne kadar güçlü veya gelişmiş olsa da bile, tarihin kitabında, dilini bilmezse kaybolabilir.
Hepinize başarılar ve istediklerinize göre sonuçlar almanızı dilerim!

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Interviu cu doamna inspector Gelal Firdes

Discutăm cu doamna prof. Gelal Firdes, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa

- Stimată doamnă inspector care este situaţia claselor cu predare în limba turcă – intensiv?
- Am inaugurat anul şcolar 2000-2001 cu înfiinţarea unei clase la Şcoala Nr. 12 Constanţa. Clasa I constituită are un efectiv de 15 elevi. În programă sunt prevăzute 3 ore de limba turcă, 1 oră religie islamică, 1 oră educaţie muzicală în limba turcă.
- Care sunt problemele cu care se confruntă învăţământul în limba turcă din România?
- Problemele cu care ne confruntăm în acest an sunt:număr mic de manuale care sunt insuficiente pentru şcolile din judeţ, lipsa cadrelor calificate pentru ciclul gimnazial şi liceal.
- Ce şcoli cuprinde reţeaua şcolară a învăţământului în limba turcă şi ce pregătire de specialitate au profesorii care predau limba turcă?
- Cadrele didactice încadrate sunt: profesori absolvenţi ai Universităţii Bucureşti şi Constanţa, învăţători şi profesori de religie islamică pentru ciclul primar, absolvenţi ai Liceului K. Atatürk şi un număr mic de profesori pensionari.
- Ce le uraţi profesorilor şi elevilor cu prilejul începerii noului an şcolar?
- Urez profesorilor de limba turcă şi elevilor un an şcolar cu rezultate bune, satisfacţii şi sănătate.

E. I.

Köstence Milli Eğitim Müfettişliğindeki Türk Dili Müfettişi sayın Celal Firdes hanım ile yapılan mülakat

- Sayın müfetiş Celal Firdes,Türkçe verilen dersler ve Türk sınıflar üyerine neler soyleyebilirsiniz?
- Bu yıl, yani 2000-2001öğretim yılında, Köstence’de ilk defa 12 nolu okulda sırf Türk çocukları için bir Türk sınıfı açtık. Öğrencilerimiz, 15 kişiden oluşuyor. Romen derslerinden başka Türkçe derslerine daha çok saat alıyor. Böylece bu sınıfta öğrenciler 3 saat Türk Dili, 1 saat Islam Dini ve 1 saat Türk müziği dersleri yapabileceklerdir.
- Türkçe dersleri güzel ve yararlı bir şekilde verilmesi için zorluklar var mı?
- Zorluklarımız, ders kitaplarının çok az miktarda olması ile orta okul ve lise için öğretmenlerin eksikliği diyebilirim.
- İyi bir eğitim ve öğretim verilmesi için hangi kadrolardan faydalanıyorsunuy?
- Türk Dili ve Islam Dini dersleri için ilk önce Bükreş ve Köstence Üniversitelerin Türkçe Bölümün menzunları, arkasından Medcidiye K.Atatürk Lisemizin menzunları ve en son emekli olan öğretmenlerimizden faydalanıyoruz.
- Okulların açılışında, öğretmenlerimize bir mesajınız var mı?
- Okulların açılışında tüm öğretmenlerimize sağlık, mutluluk ve başarılı günler diliyorum.

Türkçeye çeviren Gülten Abdula

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Tarihi Buluşma ve geçekleşme

16 Haziran 2000 Cuma günü, önceden belirlenmiş olan programa göre, saat 11.00’de Diyanet Işleri Başkanı Mehmet Nuri YILMAZ ile Papa II Jean PAUL arasındaki görüşme gerçekleşmiştir. Ayni gün, Romanya’nın başkenti Bükreş’te, Edebiyat Müzesinde bir büyük toplum içinde Romanya’da ilk defa yayılan Romence, Türkçe ve Ingilizce lisanında, Hz. Mevlana başlığı altında (yazar ve değerlendirilme- Gülten Abdula), Romanya Demokrat Birliği ve ROMPRES tarafından yapılmıştır.

Pe baza unui program dinainte stabilit înscris în cadrul manifestărilor Anului Internaţional al Religiilor, la 16 iunie 2000, ora 11 preşedintele Cultului Islamic din Turcia, dl.Mehmet Nuri Nizazi a fost în vizită protocolară la Papa Ioan al II-lea. În aceeaşi zi ca semn al Providenţei, la Bucureşti, în sala Muzeului Literaturii Române a fost lansată cartea Hz. Mevlana, spirit universal, autoare Gulten Abdula. Lansarea a fost făcută de U.D.T.R. în colaborare cu ROMRES, devenind astfel mesajul convergenţelor religioase spre care tindem cu toţii.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

ISTANBUL – ORAŞ SULTAN (III)

Istanbul reprezintă un punct cheie de pe Glob, reprezintă vestea dominaţiei naţiunii turce pe aceste meleaguri, dobândită prin lupte grele, oraş pe care nu l-a lăsat ca un simplu palat bizantin, poleit, somptuos, cu pavaje pietruite şi sumbre. Bazilicele (basoreliefurile) bizantine cu mirosul lor specific de zi cu zi, cu aerul eternităţii, nu au fost lăsate sub tărâna ce le adăposteşte şi le dă uitării, ele au fost expuse pentru a demonstra civilizaţia anterioară.
Aici, turcul, cu o contribuţie substanţială, cu tot sufletul sau, a reuşit să-şi pună propria amprentă a civilizaţiei sale, ce nu va fi ştearsă de-a lungul veacurilor.
Acest oraş al civilizaţiei, este asemenea unei iubiri ce arde ca o flacără în inimile oamenilor. Această dragoste de ţară, de glie ne-a călăuzit navele pe uscat, ne-a mânat caii spre mare…
Cu această dragoste am eliberat continentele, teritoriile…
Numai prin această dragoste a fost posibilă încheierea unor acorduri.
Popor turc, popor turc, iubeşte-ţi naţiunea, iubeşte-ţi aşezământul răsărit din iubire divină, materializată pe pământ prin propria ta civilizaţie, conturată prin perseverenţa repetată a neamului tău, pentru a găsi împrejurarea adecvată în vederea atingerii scopului. Toată istoria şi originea neamului sunt cuprinse în acest oraş,- sărbătorile şi obiceiurile de o frumuseţe multiculturală- experimentând viaţa spirituală ca fiind o iubire pură.
Aici orice linie trasată reflectă nostalgia sufletelor noastre eterne şi veşnice.
Istanbulul este ca o poezie curgătoare, o epopee zburătoare.
Pentru puţin timpul s-a oprit, dar murmurul nenumăratelor frumuseţi ale trecutului rămân nemuritoare, pădurile, ţărmurile, zidurile istorice, ferestrele cu stolurile trase, turlele ce se înalţă spre ceruri exprimă existenţa Istanbulului.
Istoricul Dursun Bey, care se alătură ,evenimentului biruinţei” ca un adevărat luptător, înainte de a scrie ,,istoria Eoulfethi” ,referitoare la noua înfăţişare a patriei, mai întâi priveşte atât cât poate cuprinde cu ochiul, admiră cu tot sufletul, inspiră aerul din jur şi şi afirmă: e acea privelişte căreia i se spune strâmtoarea Bosfor, pentru cei ce o privesc este un bun fără pereche, dar pentru a satisface şi sufletele celor ce nu o pot privi să le-o descriem astfel:
Spintecând mijlocul muntelui, cu puterea dreptăţii, valurile Mării Negre au dat naştere unui canal, mai mare ca Nilul, mai lat decât China. Din loc în loc săpându-şi braţele şi malurile, pe ici pe colo scoţându-şi pântecele, se scurge ca un adevărat fluviu venerat (onorat), ca şi cum s-ar afla deasupra întregii geografii a patriei, în acest oraş stimat, vuietul naţiunii reprezentând emblema civilizaţiei sale, moştenită de la strămoşii săi, aici e comoara culturii turce. Aici se află operele suveranilor săi, monumentele pe ale căror temeli s-au inscripţionat simţul binelui şi al iubiriifaţă de om, asemenea unui cunoscător ce cu sute de ani în urmă s-a format ca fiinţă umană, ca apoi să ajungă la nivelul de societate civilă, de-alungul veacurilor existând un scop suprem, acum, mereu şi permanent să fim uniţi în folosul omenirii, s-a format o gândire ce urma să se finalizeze ca un adevăr pur.
Este singura concepţie de bază lăsată de strămoşii noştri, ce a stat la temelia bogăţiei lor spirituale, conform căreia naţiunea turcă acordă o dragoste nemărginită omului, dragostea faţă de om reiese din întreaga istorie a poporului turc.
Istanbul, oraşul albastru, oraş al razelor roz-violacee, izor de inspiraţie pentru mulţi poeţi, carte de căpătâi pentru multe poeme, oraş-sultan al credinţei, cerul minunat al epopeelor de prestigiu, o nostalgie a frumuseţilor interminabile, al unei limbi ireproşabile, „turca”

„din casa inimii mele te-am privit Istanbul
Vânturile tale tot atât de răcoroase precum rugăciunile mamei mele
Le saluţi precum albe candelabre
Mineretele tale subţiri precum creioanele
Într-o dimineaţă m-au luat şi m-au dus cu nava
Culorile tale se reflectau în Soare
Fântână artezină, fântâna abluţiunii
Sunt satisfăcut de nemaipomenitele tale frumuseţi
De sursele tale ce emit ca într-un basm
O fată, venită pe navă, fină şi suavă
asemenea unei crenguţe
…de cireş
s-a aşezat lângă mine.
Din pletel ei, din ochii ei, pe buzele ei
se reflecta sufletul Istanbulului, astfel din lăcaşul inimii mele te-am privit Istanbul.
La ruga turcului s-a pornit ploaiaîn Üsküdar.
„EYUP SULTAN” un tablou colorat, emanând căldură şi îndemn la rugăciune.
M-am oprit la fântânile tale, te-am sărutat din suflet precum poetul
Ţi-am sărutat piatra şi fântâna
Te salutau din depărtări navele şi corăbiile
Îmi amintesc de o veche Turcie, a sultanilor, a castelelor cu privirile padişahilor.
Mi-am făcut rugăciunea în geamia „BEYAZIT”, ca un suflet rătăcit printre sfinţi.
Hei oraş legendă şi istorie a patriei mele, să trăieşti 1000 de ani laolaltă cu cei ce se roagă pentru tine.

Material preluat de pe casete video ale Ministerului Culturii din Turcia
Traducător – prof. Asan Nermin

SULTAN ŞEHİR İSTANBUL (III)

Yeryüzünün sayılı kilit noktalarından biri olan İstanbul Türk hamlesi milli olduğu kadar, ilahi bir müjdenin hizi ile gögüsleyip açtıktan sonra, onu Bizans sarayının sırmalı, yıldızlı atlı, alaylı çapraşık tefrasatının ve Bizans bazilikalarının günlük kokulu karanlık havasının hüfüzü altında bırakmamış.
Buraya özüyle ve gönlüyle var ettiği kendi medeniyetinin silinmez mühürünü vurmuştur.
Bu şiir dolu efsunlu şehir bizim yüreğimizde yanan bir aşk ateşi gibidir. Bu aşk bize karadan gemilerimizi yürüttü.
Bu aşkla atmızı denize sürdük. Beldeleri kıtaları bu aşkla gerçek manasına kavuştu.
Türk milleti,Türk milleti, aşk ile sev milliyeti.
Türk medeniyetinin örs misalı üzerinde dövüle, dövüle şekillenip gerçek çehresini bulduğu bu şehirde tarihimiz, hayalimiz törenlerimiz, renk renk güzellikler içinde canlanarak lekesiz sevginin, kutsal bir aşkın toprakta maddeleşmiş beldesi oldu.
Burada her çizgi ruhlarımızın ezeli ve edebi güzelliğe hasretini yansıtır. İstanbul bir şiir gibi, akıcı bir destan gibi kuşatıcıdır.
Zaman durdu, hal mazi oldu ve nice rağmenin çağıltısı, korulardan yayılardan ve kapalı panjurlar altından İstanbul semalarına yükseldi.
Fetih hadisesine bir cengaver olarak katılan tarihçimiz Dursun Bey, Tarih-i Ebulfethi’ni yazmadan evvel yeni açılan ülkenin dağını, taşını, suyunu, havasını gözü kadar gönlü ile seyrederek der ki, o yerki boğaz denir, görenlere haç malumdur, amma görmeyenlerin gönlünü açmak üzere böylece anlatalım.
Hakkın kudretiyle Karadeniz dalgalarınan bir dağ ortasından yarılıp bir cetve olmuştur k Nil-den büyük Kına”dan geniş.
Yer, yer kulaklar ve koltuklar yapmış. Orasında burasında kesikler Göstermiş bir nehir-ü aziz (Aziz Nehir) şeklinde akar.
Bütün vatan cografyası üstünde gibi, bu aziz şehirde de milletimizin gururu, acdadimizin medeniyet mühürü olan ve Türk kültür hazinesinin şah eserlerini oluşturan abidelerimiz, temelide hayır duygusu ve insanlık sevgisi yatan vakıf anlayışının bir gereği olarak günümüzden yüzyıllar önce kurulup kurumlaştırılmış ise bundaki yüce gaye akıp giden, zaman içinde kendi insanımıza hep ve, daima yararlı olmak düşüncesinin asil bir sonucudur.
Atalarımızın sahip olduğu ruh zenginliğinin temelinde yatan tek ve ana ilke; bizim milletçe insana verdiğimiz değer ve insana duyduğumuz katkısız sevginin tarihten gelen bir ifadedir.
Pembe ufukların mavi şehri. Nice şairin ilham kaynağı, nice misralarda that kuran sultan şehir, mazinin, dinin, destanların, ihtişamlı, şeması altında yurdumuzun destalaşan şerefli, İstanbul’un güzelliğini bitmeyen bir hasret ve pürüzsüz bir Türkçeyle şöyle dile getirir bir şairimiz:

Can evimden baktım sana İstanbul
Rüzgarların anamın duası kadar serin
Beyaz şamdamlar gibi yükseliyordu
İnce kalem, kalem minarelerin
Bir sabah vapurla alıp getirdi beni
Güneş deydi reni narin
Şadirvan, şadirvan aktı içime
Masal güzelliği suların
Kiraz dallarına benzer incecik
Narin bir kız vapurla gelip
Yanıma oturu, saçlarından
Gözlerinden dudaklarından
İstanbul esiyodu
Canevimden baktım İstanbul,
Demirgan Türkülerde yağmur yağmur Üsküdar
Dualarda sımsıcak Eyup Sultan
Renkli resimler gibi işlenmiş
Çeşmelerin vardı senin
Durdum gölgesinde şair gönlümce
Öptü taşını çeşmenin
Bir sıcak selamla gelir uzaktan
Vapurlar, mağnalar, sandallar eski
bir Türküyle alıp gider gönlümü Sultan duruşlu yalılar,
Padişah bakışlı saraylar
Beyazit caminde bir namaz kıldım.
Safların arasında garipsi mahsum
Sen bin yaşa, sımsıcak dualarla
Ey destan şehri yurdumuzun şimdi
İstanbul üstünde yazılmış bu şiir kitabı.

T.C. Kültür Bakanlığı’nın kasetlerinden alınmıştır

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

In curând premierului turc Bulent Ecevit, om politic şi în acelaşi timp poet plin de sensibilitate i se va scoate pe piaţă un CD pe versurile poetului amintit.
Poezia de mai jos este leitmotivul acestui CD. Traducerea în limba română aparţine regretatului turcolog Valeriu Veliman, un bun cunoscător al limbii turce şi o bună bucată de vreme diplomat la Ambasada Română din Ankara.

TAKA

trec takale roşii, verzi
trec takale cârmuite de lazi
trec takale mai frumoase
decât cele mai gingaşe iole

trec takale spre larg, încordându-şi pieptul peticit
mai mult decât iole ce se-nvârt
fără rost pe ape de încredere
ele simt cum valurile mării se sparg

trec takale încărcate cu inimi
trec takale pline de trudă şi supărări
aidoma Anatoliei, pe mări
desprinse de ţărmuri însorite

de ţărmuri
devenite femei în aşteptarea bărbatului pierdut în zare
takale, takale – inima pământului
bătând în mare

1970

Notă:
taka = ambarcaţie cu pânze, condusă de două-trei persoane (n. trad)
lazi = populaţie turcă de pe ţărmul turcesc al Mării Negre (n. trad)

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Romanya’daki Azınlıklarının Çocuklarının görüşünde Türkler ve Islam dini

Romanya’daki azınlıklarının Ana Dili Milli Olimpiyadına katılan öğrencilere Sulina (Tulcea vilayeti) ve Eforie’de bir kamp programı içerisinde edebi konusu olan bir yarışma da yer almıştır. Ödülenen yazılardan Süleyman Seçuk’un röportajı dikkat çekmiştir. Yazısının konusu: „Romanya azınlıklarının çocuklarının görünüşünde Türkler ve Islam dini. Bunu bilmek için Selçuk, her azınlığı temsil eden çocuğa iki soru sormuştur: “Türk azınlığı hakkında fikrin nedir?-birinci soru ve ikici soru: ”Islam dini hakında fikrin nedir?”

Rus-Lipoven azınlığını temsil eden öğrencinin fikirleri

  1. „Şahsen, bu azınlığı temsil eden insanlarla ilk defa karşılaşıyorum. Aralarında kendimi çok iyi hissediyorum. Onlarla beraber olmak bir zevktir. Onlar, arkadaşlığı seven, insanları seven insanlardır. Ben de Dobruca’da yaşıyorum. Yıllardır burada beraber yaşıyoruz. Aramızda hiç bir zaman sorun çıkmamıştır ve ümit ediyorum hep böyle olur.
  2. Dini bakımdan, biz Rus-Lipovenler eski âyin usulü Hristiyanız. Ben inanıyorum ki Tanrı – Allah inanacağımız gereken kutsal bir güçtür. Hristiyan doğmuşsan Hristiyan ölmelisin, Müslüman doğmuşsan Müslüman ölmelisin. Tanrının önünde hepimiz eşitiz.

Macar azınlığını temsil eden öğrencinin fikirleri:

  1. İlk önce, kültürlerinde önemli bir yer alan yemekleriyle başlamak isterim. Türk yemekleri ve Türk oyunları Şark dünyasındakilerine benziyor. Türk oyunarını öğrenmek isterim ve türkülerinin sözlerini anlamak isteim. Türk masallarını dinleyip, böylece dünya, hayat hakkında görüşlerini öğrenmek isterim.
  2. Mimarlık bakımından, camilerinin şekil ve renklerini çok beğeniyorum. Dualarını yapmadan önce yaptığı abdest onlar için çok önemlidir. Kadınlarla ilgili görüşlerini beğenmiyorum, fakat domuz eti ve içkinin kısıltılmasını takdir ediyorum. İslam dini hakında daha çok bilgilerim olmasını isterdim ve imkanlarım olursa bu yeni din hakkında daha çok öğrenmemi isterdim.”

Slovak azınlığını temsil eden öğrencinin fikirleri:

  1. Türk azınlığının temsilcileri çok gururludurlar, çünkü kendileri ayrı bir millet olduğundan eminlerdir ve zannediyorum ki, bir bakış açısından , başkalarına göre üstünlüğü vardır. Bizim topluluğumuzla karşılatırdığımda, onlar büyük derecede geleneklerini korumuşlardır. Bizim topluluk yeniliklere ve ayrıntılara daha çok önem vermiştir.
  2. Bence, her insan bir Tanrı’ya inanması gerekir ve istediği gibi ona bir ad verebilir; çünkü dinimiz ve Tanrımız olmazsa bitmiş sayılırız. Bir kimse, kendi dinimi Islam diniyle değiştir derse, kabul etmem. Fakat bilinmeyeni, tanınmayanı bilmeye ve tanımaya merak eden bir insan olarak İslamın mesajlarını ayrıntılı şekilde tanıma isterim çünkü eminim ki, kendi ruhi, manevi varlığım daha zengin olacak ve belki, hayatı başka perspektifte, daha olumlu şekilde göreceğimi düşünüyorum.”

Sırp azınlığını temsil eden öğrencinin fikirleri

  1. „Burada tanıdığım çocuklardan, Türk çocuklarını ilk tanıdım ve kampın başlangıcından sadece birkaç gün geçmesine rağmen, onlar hakkında çok güzel fikirlerim vardır. Kamptaki arkadaşlarımdan, en sempatikler onlardır. Sırp folklor takımının üyesi olduğum için başka milletlerin ve özellikle Türklerin halk oyunlarını, örf ve geleneklerini tanımak isterim.
  2. Ben bütün dinlere karşı saygı duyarım. Onların arasında ayırım yapmam. İnsanı, dinine göre değerlendirmem. Onlar,Türkler, farklı adlandırsalar da bile, bizim gibi, tek Tanrıya inanıyorlar. İslam diniyle ilgili fazla bilgilerim olup Hristiyan diniyle karşılaştırmak isterim. Böylece, eminim ki, aralarında birçok benzerlikler bulacağım. Bir İslam ülkesi ve bir camiyi ziyaret etmeye, candan gerçekleştirilmesini isterim.”

Alman azınlığını temil eden öğrencinin fikri

  1. “Onları fazla tanımamadığıma rağmen, ilk görüşte çekicidirler; onlar, otantik Şarki geleneklerini çok iyi korumuş ve geliştiriyorlardır. Oyunları, farklı, benzerileri olmayan bir güzelliği ve yemekler hakkında yaratıcılık nitelikleri olup ayrı bir özelliği vardır. Neticede, Türk-Tatar toplumunun farklı bir sihiri olup, onu keşfetmesi ilginç bir tecrübe kazandırmaktadır.
  2. Şahsen, tatbikatını yapmadığım bir dini pek iyi anlamasam da bile, inanıyorum ki İslam dininin prensipleri Şarki dünyasında birlik-beraberliğinin ve devamlılığının bir usulü olmuştur. Müslüman olmayan, moden insana bu dinin sıkı kuralları belki bir gerçeğe görünse de bile , inaniyorum ki, bu sebepten, Türklerin çok eski çağların, kaybolma tehlikede bulunan gelenekleri daha iyi korunmuştur. Demek ki, İslam dini, dini alanından geçip, örf ve gelenekleri canlandıran bir dindir. Onun aracısıyla, hayat hakkında büyük Şarki felsefesini tanımaktadır.”

Türkçesi Neriman Molali

DIALOG INTERETNIC

In numărul trecut am semnalat desfăşurarea taberei interetnice al olimpicilor la olimpiada de limbă maternă.
Pe parcursul desfăşurării programului de tabără a existat un concurs literar în care participanţii la tabără au realizat compuneri, descrieri, reportaje pe teme diferite.
Elevul de etnie turcă, Suleiman Selciuk din clasa a X-a, Medgidia a fost singurul care a realizat un reportaj pe cât de interesant pe atât de important pentru a vedea cum este percepută etnia turcă şi religia musulmană de către celelalte etnii de diferite religii (copii de vârstă şcolară), trăitoare pe pământ românesc.
Reportajul a obţinut premiul I şi am considerat că este bine să fie redată şi în paginile ziarului nostru.

Iată ce scrie Selciuk:
„Anul trecut, după câştigarea olimpiadei de limbă şi literatură maternă (turcă) am fost anunţat că voi merge gratuit în tabăra olimpicilor de limbă maternă.
Pentru prima dată m-am întrebat cum este să trăieşti chiar şi pentru câteva zile atât de aproape cu alţi copii din alte etnii care vorbesc diferit de mine, să le asculţi cântecele, să le vezi dansurile, să le guşti mâncărurile. Dar am fost plăcut surprins şi vă pot spune că m-am simţit foarte bine cu atâţia noi prieteni cum ar fi: polonezii din Soloneţul Nou, cu huţulii, cu slovacii în ritm de polca şi am văzut că nimic nu ne desparte, că putem fi fericiţi împreună.
De fapt mai fusesem într-o tabără asemănătoare, tabăra de la Bucşoaia. Mulţi dintre cei cu care m-am reântâlnit în tabăra aceasta sunt vechii mei prieteni de atunci. La Bucşoaia avuseseră prilejul să ne vadă dansurile şi să guste din faimoasele noastre baclavale.
De la despărţire şi până acum m-am tot întrebat ce impresie lăsasem noi, adică copiii turci de religie musulmană asupra celorlalţi.
Acest gând, aceste întrebări interioare m-au determinat ca în tabăra aceasta să fac un mic reportaj având la bază două întrebări la care am solicitat răspunsurile celorlalte etnii.

Întrebările au fost:

  1. Ce părere aveţi despre etnia turcă şi tătară?
  2. Ce părere aveţi despre religia islamică?

Iată răspunsurile:

Părerea minorităţii ruso-lipovene

  1. Pentru mine este prima oară când cunosc oameni din această etnie şi am simţit o mare plăcere. Sunt oameni prietenoşi, sociabili care se încadrează repede în grup. Şi eu sunt din Dobrogea ca şi ei şi reprezint o minoritate. Noi am convieţuit aici fără să avem divergenţe de nici un fel şi sper să fie aşa şi în continuare. Îmi pare bine că ne-am întâlnit cu speranţa de a nu fi pentru ultima oară.
  2. Şi noi ruşii-lipoveni suntem din puct de vedere religios puţin altfel decât celelalte etnii prin faptul că ţinem sărbătorile după stilul vechi. Eu cred că fie Dumnezeu, fie Allah este o forţă divină în care trebuie să crezi.
    Dacă te-ai născut creştin, creştin trebuie să mori, dacă te-ai născut musulman, musulman trebuie să mori. În faţa celui de sus toţi suntem egali.

Părerea minorităţii maghiare

  1. Aş vrea să încep cu mâncărurile care ocupă un loc important în cultura lor. Mâncărurile turceşti şi dansurile mi-amintesc de cele din Orient încadrându-se atât în imaginea Orientului Apropiat cât şi în cea a Orientului Îndepărtat.
    Aş vrea să învăţ dansuri turceşti şi să înţeleg ce vor să spună în cântecele lor. Mi-ar fi plăcut să ascult poveşti populare turceşti pentru a-mi forma o imagine mai clară despre atitudinea lor faţă de lume, faţă de viaţă.
  2. Din punct de vedere arhitectural îmi plac foarte mult culorile şi formele moscheelor şi geamiilor. Îmi place tradiţia de a-ţi purifica corpul înaintea rugăciunii şi faptul că religia este un lucru foarte important pentru ei. Nu îmi place atitudinea lor faţă de femei, dar admir restricţia faţă de carnea de porc şi faţă de băutură. Aş vrea să aflu mai multe despre islamism şi dacă aş avea posibilităţi aş învăţa mai multe despre această religie nouă.

Părerea minorităţii slovace

  1. Părerea mea despre reprezentanţii etniei turce este că sunt foarte mândrii de ei deoarece sunt convinşi că sunt o naţie aparte şi cred că dintr-un anumit punct de vedere sunt superiori altora pentru că au reuşit să-şi păstreze într-o pondere mai mare tradiţia, spre deosebire de etnia noastră care s-a adaptat progreselor societăţii şi să pună accent pe detalii care sunt foarte importante.
  2. Cred că fiecare om are dreptul să creadă într-un Dumnezeu şi să-l numească cum vrea el pentru că dacă nu am avea religie şi un Dumnezeu am fi nişte oameni pierduţi. În cazul în care m-ar întreba cineva dacă vreau să-mi schimb religia mea în cea islamică n-aş accepta.
    Dar ca orice om vrăjit de mirajul necunoscutului mi-ar plăcea să aprofundez mesajele pe care le trimite Islamul, pentru că sunt sigură că spaţiul meu sufletesc ar fi lărgit şi poate aş putea privi viaţa dintr-o altă perspectivă şi de ce nu chiar benefică.

Părerea minorităţii sârbe

  1. Sunt primii pe care i-am cunoscut şi cu toate că au trecut doar câteva zile de tabără mi-am format o părere foarte bună despre ei. Ei sunt cei mai simpatici prieteni din tabără.Deoarece fac parte şi eu dintr-un ansamblu folcloric sârbesc încerc să observ şi să cunosc dansurile, tradiţiile şi obiceiurile altor popoare, în special pe ale lor.
  2. Eu respect toate religiile fără a face deosebire între ele. Nu judec omul după religie şi la fel ca şi în religia noastră şi ei cred doar într-un Dumnezeu cu toate că l-au numit altfel. Aş vrea să aflu mult mai mult despre islamism pentru a putea face comparaţie cu creştinismul fiind sigură că voi găsi multe asemănări între ele. N-am avut ocazia să vizitez o ţară islamică şi nici măcar o moschee şi mi-aş dori foarte mult să mi se îndeplinească această dorinţă.

Părerea minorităţii germane

  1. Deşi n-am avut ocazia să o cunosc mai bine, prima impresie a fost una fascinantă, deoarece obiceiurile autentic orientale sunt foarte bine păstrate şi cultivate. Dansurile au un farmec exotic, inimitabil, iar mâncărurile dovedesc o oarecare creativitate culinară. În concluzie etnia turcă-tătară are un farmec aparte a cărui descoperire este o experienţă interesantă.
  2. Deşi personal nu pot înţelege prea bine o religie pe care nu o practic, şi pe care nu o cunosc cred totuşi că severul cod moral al religiei islamice a fost un element de unitate şi continuitate pentru lumea orientală.
    Ideea de a respecta cerinţele unei religii atât de stricte pare puţin nerealistă omului modern (care nu e musulman) dar tocmai din acest motiv, din această religie s-au păstrat mai bine tradiţiile unor epoci mai vechi, poate altfel pierdute. Religia musulmană este deci o purtătoare de tradiţii şi obiceiuri care uneori depăşesc sfera religioasă dezvăluind lumea conform complexei filozofii orientale despre viaţă.

A. G.

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

LOCUL LINGVISTICII TURCE ÎN LINGVISTICA CONTEMPORANĂ (IV)

Să ne oprim puţin asupra limbii mongole. Limba mongolă nu prezintă nici la ora actuală o formă comună limbii sale vorbite. În ceea ce priveşte limba scrisă, ea are la bază una dintre dialectele vii ale limbii dar există totuşi şi numeroase caracteristici aparţinând şi celorlalte dialecte. Limba mongolă de abia în sec. XVIII, prezintă o formă “clasică” şi începe să devină subiectul de cercetare al lingviştilor. Asfel apar unele gramatici şi dicţionare. Dar această formă “clasică” sau “literară” a limbii mongole nu făcea posibilă o cercetare comparativă cu celelalte limbi altaice. Se impunea necesitatea culegerii unor materiale direct din limba vie a dialectelor şi a graiurilor şi aici un studiu deosebit de valoros are G.J. Ramstedt.20
Trebuie spus însă faptul că Ramstedt datorează succesul cercetărilor sale şi noilor descoperiri ştiinţifice cu privire la limbile turcice: descifrarea inscripţiilor yenisey-orhonice, existenţa unui bogat material cu privire la limba uygură la care se adaugă cercetările lui Radloff, W. Thomsen, von Le Coq, W. Bang, O. Pelliot şi alţii, cercetări care au stat la baza studiilor comparative ale limbilor turcice şi mongolei. Aici trebuiesc menţionate cercetările şi ale lui Grönbech21 şi Radloff,22 care s-au preocupat îndeosebi de fonetica acestor limbi.
Cercetând comparativ schimbările fonetice “z” şi “ş” din mongolă şi turcă, Ramstedt stabileşte că acestea există şi în ciuvaşă; adică fonemele “z” şi “ş” din turcă au fost înlocuite în timp de fonemele “r” şi “l” atât în mongolă cât şi în ciuvaşă.

Aceste schimbări fonetice deşi au fost cercetate şi de Shottt la vremea sa, totuşi Ramstedt este cel care le demonstrează ştiinţific. Câteva exemple pentru turcă şi ciuvaşă:

TurcăCiuvaşă
buzpar
herkız ~ hıs
kazanhuran
öküzvakar
omuzamar
bizauporu
semizsomar
çıryaz
kazhur etc.

Trecerea lui “z” şi “ş” la mijloc şi la sfârşit de cuvânt din turcă la “r” şi “l” în mongolă şi ciuvaşă, schimbări fonetice numite rotacism şi lambdaism, au fost multă vreme subiecte de cercetare pentru Ramstedt23 şi mai apoi pentru Poppe.24 Cu alte cuvinte:

lb. turcice -z- , -z = lb. ciuvaşă -r- , -r = lb. mongolă -r- , -r
-ş- , -ş = lb. ciuvaşă -l- , -l = lb. mongolă -l- , -l

Studii comparative legate de rotacism şi lambdaism în limbile turcă, mongolă şi ciuvaşă a făcut şi Gambocz.25 Iată câteva exemple din studiul său:

Rotacism:
lb. turcicemongolăciuvaşă
inscripţii orhonice
ikizikireyeger / yekreş
cumanăegiz
osmanăikiz
azerăekiz
ceagatayekiz
başcurdăigez
tătarăikizek
Lambdaism:
lb. turcicemongolăciuvaşă
osmanăkaşıkhalbağa
kajek
kirghizăkaşik
ceagataykasuk
başcurdăkosek/kahek
karlukăkosek

Gambocz a reuşit să demonstreze şi alte schimbări fonetice de tipul:

turcămongolă
yd
td

Studiul asupra limbii ciuvaşe capătă amploare odată cu înfiinţarea Academiei Ruse şi tipărirea în 1775 a unei gramatici-facsimil despre care nu există informaţii nici cu privire la datarea şi nici cu privire la dialectul ce a stat la baza realizării acesteia.26 În 1842 a fost realizată o a doua gramatică, mult mai cuprinzătoare, la care este anexat şi un dicţionar Ciuvaş – Rus cu aproximativ 3000 de cuvinte. Această gramatică trezeşte şi interesul lingvistului francez A. Levesque27 care în 1869, pe baza acesteia alcătuieşte o altă gramatică pentru limba ciuvaşă.
Revenind la limbile turcă şi mongolă, Ramstedt demonstrează pentru prima oară, pe baza caracteristicilor fonetice şi morfologice, originea comună a acestor două limbi28. Teza lui Ramstedt, aşa cum a avut susţinători a avut şi contestatari. Printre contestatari s-au aflat mai întâi, Nemeth, apoi Vladimirstov. Nemeth bazându-se pe studiul fonetic al lui Pedersen29, susţine că există o asemănare mult mai evidentă a limbilor altaice cu cele indo-europene. Vladimirstov însă, revine ca susţinător al lui Ramstedt datorită rezultatelor cercetărilor comparative ale acestuia privind limba mongolă scrisă şi dialectul Halha (dialect turcic) şi afirmă că limba turcă şi limba mongolă au la origine o limbă comună şi probabil, acum 5-6 secole nu ar fi existat o prea mare diferenţă între acestea.29

20 Ramstedt G.J., “Obraztsi mongo’iskoy narodnoy literaturi”, capitolul “Halhaskoe”, Petrograd, 1908.
21 W. Grönbech, “Forstudier til tyrkisk lydhistorie”, Copenhaga, 1902.
22 W. Radloff, “Phonetik der nordlichen Türksprachen”, Leipzig, p. 1.
23 G.J. Ramstedt, “Über die Zahlwörter der altaischen Sprachen”, Memoires de la Societe Finno-Ougrienne, (MSFO), Helsingfors, XXIV, p. 18.
24 Poppe, “Die tschuwassiche Sprache inihren Verhaltnis zu den Türkischen”, Körösy Csoma – Archivum, Budapesta.
25 Z. Gambocz, “Zur Lautgeschichte der altaischen Sprachen”, idem, XII, p. 1-36.
26 Pentru mai multe date, vezi V. G. Egorov, “Pervaya peçatnaya grammatika ciuvaţskogo yazika”, Moscova, 1951.
27 A. Levesque, “Grammaire abregee de la langue des tchuvaches”, Journal Asiatique, 1869.
28 G. J. Ramstedt, “Etimologiya imeni Oirat”, MSFO, Helsingfors, XXXII, p. 1.
29 H. Pedersen, “Türkische Lautgesetze”, Leipzig, LVII, p. 535-561.
Pentru mai multe date, vezi V. Kotwicz, “Contributions aux etudes altaiques”, Rocznik Orientalistyazny, Cracovia, VII, p. 137.

Nerıman Molalı

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Osmanlı Yönetiminde Ermeniler

Dr. Y. Atilla Şehirli
(Türkiye Üniversitesi Atatürk Ilkeleri ve Inkilap Okutmanı)

Giriş

Osmanlı Devleti’nin kuruluş yıllarında Ermeniler, Anadolu ve Kafkasya bölgelerinde küçük krallıklar halinde veya dağınık vaziyette ysşıyorlardı. Bu dönemde, Karamanoğulları ve Ramazanoğulları beylikleri idaresinde de yaşayanlar olmuştur. Orhan Gazi zamanında Bursa alınınca, Ermeni Patrikliği buraya yerleşti. Bunu üzerine Kütahya ve Eskişehir’de bulunan Ermeniler, Bursa’ya göç etmeye başladı. (1)

Osmanlılar 1514’te Ermenistan bölgesine geldiklerinde herhangi Ermeni devletiyle değil, bu bölgelerin sahibi Safevı Devleti’yle Çaldıran’da savaşarak zafer kazanmış ve bu bölgeyi imparatorluk sınırları içine katmışlardır. 1516’da ise Kilikya Ermenileri’nin (1080, 1375) bulunduğu Adana bölgesini, Memlük Devleti’nin elinden savaş yoluyla almışlardır. 1375’den beri Memluklular’ın elinde olan bu bölgede de bağımsız herhangi bir Ermeni Devleti’yle karşılaşılmamıştır. XVI. yüzyılın ilk yıllarında bütün Anadolu, Osmanlı Devleti’nin hakimiyeti altına girdiğinde, bütün Ermeniler de kendiliğinden Osmanlı tebası olmuşlardı. Osmanlılarla Ermeniler arasında tarihi husumet, düşmanlık ve kin söz konusu olmadığı gibi, Fatih Sultan Mehmed devrinde temeli atılan bir dostluk ve samimiyet mevcuttu. (2)
Zira Fatih, daha 1453’de Istanbul’u fethettiğinde Ortodoks Rum Patriği II. Gennadius’u muhafaza etmişti. 1461’de Bursa Ermeni Piskoposu Ovakim’i Istanbul’a getirerek Patrik yapmış ve Ortodoks-Katolik Mezhepleri dışında kalan Hıristiyanlar’ın sorumluluğunu da ona vermişti. Hatta ona, Eçmiyazin ve Kudüs Ermeni Patriklerinin üstünde hukuki bir statü vermiştir. Osmanlı Devleti, Ermenilere diğer gayrimüslim cemaatlara nazaran önemli bir imtiyaz vermiş, Osmanlı-Ermeni dostluk, iyi ilişkiler ve güven zemini kurulmuştur. Bu zemin üzerinde ise Ermeniler, „Millet-i Sadıka“ (Sadık Millet) veya „Teb’a Sadıka“ (Güvenilir, çalışkan topluluk) olma şansını ve imkanını bulmuşlardır.
Imtiyaz ve itimada mazhar olan Ermeniler, Osmanlı Devleti içinde diğer gayri müslimlerin tabi olduğu hukuk sistemine dahil idiler. Osmanlı hukuk sistemi, esas itibariyle Islam hukukuna ve örfi hukuka dayanıyordu. Bu toplumsal barış ve istikrar ortamında, müslim- gayrimüslim ve Hrıstiyan mezhepleri arasındaki ilişkiler düzeldi. Dini cematlar ve etnik topluluklar gelenek, görenek, inançlarını hürriyet, dostluk ve barış içinde sürdürme ve geliştirme imkanını buldular. Durumun bu şekilde olduğu, Osmanlı arşiv vesikalarında kayıtlıdır. Mareşal Moltke, Ermeni asıllı vatandaşların Osmanlı toplumu ile bütünlük ve uyum içinde yaşamalarını, „Türkiye Mektupları“nda; Türkler’in Hristiyanı’na Ermeni denir“ cümlesiyle özetlemiştir. (4)

Fakat batılı ve Ermeni araştırıcıların pek çoğu eserlerini yazarlarken, bu vesikalar yok farzederek tarafsız olamamışlardır. Bu vesikalara göre Osmanlı toprakları üzerindeki Ermeni cemaatinin durumunu şu şekilde özetleyebiliriz:

  1. Amira Sınıfı; Bunlar, Ermeni aristokrasini teşkil ediyor, cemaatin dini, sosyal ve kültürel işlerini yönetiyor, çoğu Istanbul ve Izmir’de yaşıyordu.
  2. Tüccar ve Zenaatkarlar Sınıfı: Anadolu’da dağılmış durumda idiler.
  3. Köylüler; Tarımla uğraşıyor, Türk veya Müslüman komşularından farksız idiler.
  4. Dağlılar; Devlet otorisinden uzak, yarı bağımsız halde yaşıyor ve Ermeni cemaatinin cahil, fakir kesimini oluşturuyorlardı. (XIX.yy’da terör olaylarında baş rolü oynayan Hınçak, Taşnak gibi ihtilalcı cemiyetler, bu insanları kandırmakta güçlük çekmemişlerdir) (3)

Osmanlı Yönetimindeki Ermeniler’in Türkler’le Olan Kültürel Ilişkileri

Aralarında mezhep birliği olması, yaşadıkları yerlerde ekseriyet teşkil etmemeleri, Türkler’in hoşgörülü iradesi sebebiyle, Ermeni Cemaati diğer azınlıklara göre, Türkler’le en fazla kaynaşan topluluk niteliğini taşımaktadır. Büyük kısmı ana dil olarak Türkçe’yi kullanmaktaydı. Türk musikisi aralarında çok yayılmıştı. Pek çok Ermeni bestekarları da çıkmıştır. Türk folklor ve adetleri ile Türk mutfağı Ermeniler arasında yayılmıştır.

Ermeniler’in Ekonomik durumları:

Yukarıda açıklandığı üzere dört sınıfta toplanan Ermeniler, ülkenin en varlıklı vatandaşları durumdaydılar. Ticaret, zenaat, müteahhitlik, bankacılık, sarraflık, kuyumculuk,dış ticaret, tıp, tiyatro alanları onların elinde gibi olup, çok zenginleşmişlerdi. Askerlik yapmadıklarından, uzun savaş yılları onların ekonomik gelişmelerine yardımcı olmaktaydı.
Öyle ki 1940’lı yıllara kadar, Türkiye’nin ekonomik hayatına müslimler hakim olmuşlardır.

Ermeniler’in Arasında Kilise Tartışmaları

Özellikle mezhep konusunda Latin rahiplerin faaliyeti sonucu bir kısım Ermeni’nin 1700’lerde Katolik olmaları, mezhep çatışmalarını meydana getirdi. Türkler arabulucu olarak hareket edip, 1831’de Katolik Ermeni Patrikliği’ni kurdular. 1830’lu yıllarda ABD’li misyonerlerin faaliyeti ile Protestanlar’a da „Milletbaşı“ seçme hakkı tanındı. Ermeniler XIX. yüzyıl ortalarında üç mezhep halinde teşkilatlandılar. Mezhepler arası sürtüşmelerde Türkler hakim rolü oynadılar.

Ermeniler’in Devlet Idaresindeki Yerleri:

Türk Kültürü’ne yatkınlıkları dolayısıyla, 1821 Rum Isyanından sonra, her çeşit devlet memuriyetinde büyük ölçüde yer tuttular. Özellikle saray hizmetleri ve dış işlerinde büyük ölçüde istihdam edildiler. II. Mahmut döneminde sadakatlerinin delili olarak kalpaklarına tuğra takılmasına müsaade edildi. Abdülmecit zamanında (1839-1861), sarayın seçkin hizmetleri, mesela Hazine-i Hassa Nazırlığı başta olmak üzere, çeşitli görevler verildi. Öyle ki Padişah, Ermeniler’e yemeğe gidecek kadar onlara güven ve sevgi besliyordu. (6)
Ermeniler’in Osmanlı Devleti’ne sadakatleri sonuncunda XVI. yüzyılında Ermeni asıllı Mühtedi Mehmet Paşa gibi vezirlik rütbesine kadar yükselen devlet adamları, XVIII. yy.’da Divrikli Düzyan soyundan saray kuyumcuları ve sonradan darphane nazırları, Şaşyan ailesinden saray hekimleri, XIX yüzyılında Bezciyan ailesinden darphane müdürleri, Dadyan ailesinden baruthane nazırları görülür. Ermeni mukataa mültezimlerine, yani vergi toplayıcılarına XVI. yüzyılında rastlanmaktadır. XIX.- XVI. yüzyılında II. Abdülhamit devrinde ve sonrasında Ermeni hariciyeciler, nazırlar da görülür. Balkan Savaşı sırasında Osmanlı Devleti’nin Hariciye Nazırı’nın Gabriel Noradonghian Efendi olduğu bilhassa hatırlanır. (7)
Bu görevlilerin dışında, Osmanlı Devleti içinde çıkılabilecek en üst düzey görev yeri olan Vezir-i Azam (Başbakan) lığa Ermeniler de getirilmişlerdir. Osmanlı tarihinde pek bilinmeyen bu hususu, tarihçi Ismail Hami Danişmend’in eserinden öğrenmekteyiz.Elde ettiğimiz bilgiye göre Zeytün Ermeniler’nden devşirme olarak saraya alınan şahıslardan Halil Paşa; I. Ahmed, I. Mustafa ve II.Osman devirlerinde (1616-1619), 2 yıl, 3 ay 2 gün Vezir-i Azınlık ve Kaptan-ı Derya’lık (4 kez: toplam 7 yıl 7 ay 23 gün) yapmıştır. Yine Halil Paşa, ikinci kez IV Murat döneminde 1 yıl, 4 ay, 5 gün (1626-1628) Vezir-i azamlık görevinde bulunmuştur. Halil Paşa’nın ağabeyi Mehmed Paşa ise vezir rütbesi ile Rumeli Beylerbeyi görevinde bulunurken, III. Murad devrinde ortaya çıkan 1589 Yeniçeri Ayaklanması’nda öldürülmüştür.
Osmanlı Devleti’nde Vezir-i Azamlık görevinde bulunan ikinci Ermeni, Malatyalı bir devşirme olan Ermeni Süleyman Paşa’dır. 1655- 1656 döneminde 6 ay 10 gün görev yapmıştır. Süleyman Paşa, Ayşe Sultan ile evlenerek Osmanlı sarayında damat bile olmuştur. (8)
Ayrıca, Türk şehirlerinde kapı-komşu bir arada yaşayan Türk ve Ermeni aileleri birbirlerine ne kadar güven duydukları çeşitli yayınlara konu olmuştur. Bu nedenle birçok Ermeni, Osmanlı devlet adamlarına kahyalık, danışmanlık etmiştir. Bunların en ünlüsü Mithat Paşa’nın hizmetinde çalışan Kirkor Odyan Efendi’dir. Ermeni halkı, Imparatorluğun çeşitli yerlerinde kale bekçiliği (Gülek Kalesi gibi) veya benzeri hizmetlerde bulunuyorlardı. Bunun karşılığında da bir kısım vergilerinden muaftılar.(9)

Osmanlı Devleti’nde Kamu Hizmetinde Çalışan Ermenilerin İsimleri ve Görevleri:

  1. Ermeni Serefraz; Padişah Abdülmecid’in gözdesidir.
  2. 1878’de Ermeni asıllı Sava Paşa, merkezi Sakız Adası olan Bahti Sefit Vilayeti’nin valisidir.
  3. 1868’de Sultan Abdülaziz zamanında Ermeni Agaton Efendi Bayındırlık, Posta ve Telegraf Nazırı’dır.
  4. 1873’te Ermeni Aristaki, Washington orta elçisidir.
  5. 1876’da Ermeni Odyan Efendi, Bayındırlık Nazırlığı Müsteşarı’dır.
  6. 1877’te Ethem Paşa Hükümeti’nde Ohannes Efendi (Ohannes Çamiç), Danıştay üyesi, Ticaret ve Ziraat Nazırı’dır. 1879’da Sayıştay Başkanı olmuştur.
  7. 1879’da Sava Paşa, Hariciye Nazırı’dır.
  8. 1880’de Vahan Efendi, Adliye Nezareti Müsteşarı’dır.
  9. 1885’de Kamil Paşa Hükümeti’nde Agop Paşa Hükümeti’nde Agop Paşa (Agop Kazasyan), Hazine-i Hassa ve sonradan Maliye Nazırı’dır.
  10. Artin Efendi, Hariciye Nazırlığı Müşteşarıdır.
  11. 1891-92 Ermeni Gabadan Efendi,Atina geçici elçimizdir.
  12. 1897’de Mığırdıç Sinapyan, Istatistik Umumi Müdürüdür.
  13. 1902’de Kara Todori Efendi, Atina geçici elçimizdir.
  14. 1901’de Mihran Efendi, Brüksel Maslahatgüzarımızdır.
  15. Mavro Kordato, Orman Nazırı’dır.
  16. Ahmet Muhtar Paşa hükümeti’nde Hallaçyan, Bayındırlık Bakanı, Misak Efendi ise Lahey Büyükelçimiz dir.
  17. 1912’de Gabriel Noradungyan, hariciye Nazırı’dır.
  18. Mahmut Şevket Paşa Hükümeti’nde Oskan Efendi, Posta Nazırı ve Basarya Efendi Bayındırlık Nazırı’dır.
  19. 1919-1922’de Armanak sakızlıyan, osmanlı Devleti’nin son Sayıştay başkanı’dır. (11) (Babası Sakız Ohannes Paşa olup Hazine-i Şahane Nazırlığı yapmıştır.)

1877 I. Meclis Ermeni Milletvekilleri

Ayan Meclisi’nin Ermeni Üyeleri

Abraham Enamyan Paşa (Senatör); Manuk Azaryan, Mareşal Ohannes Kuyumcuyan
1908 II. Meclis Ermeni Milletvekilleri:

1914 Meclisi’nde Ermeni Milletvekilleri;
14 Ermeni milletvekilli görev yapmıştır. (14)
Yüksek Devlet memuru Ermeniler:

Dış Temsilci Ermeniler:

Yukarıda sıraladıklarımızın dışında, normal veya yüksek devlet memurluklarında bulunmuş yüzlerce Ermeni daha bulunmaktadır. Dışişleri Bakanlığı teşkilatında elçi, konsolos ve elçilik mensubu olarak toplam 34 kişi görev yapmış olup, bir kısmının ismi yukarıda belirtilmişti. Diğer memuriyetlerde çalışanların dökümü aşağıdaki göbidir.

  1. - Içişlerinde bakan ve önemli memurlar; 16,vali 4 kişi;mutassarrıfı ve muavinleri 32 kişi,
  2. - Bayındırlık Bakanı:5 kişi,memur 9 kişi,
  3. - Orman ve ziraat işlerinde çalışan bazı memurlar:8 kişi, PTT Bakanlığında bakan müşaviri 5 kişi, memur 19 kişi;
  4. - Maliye Bakanlığı 1 bakan, (Agop Kazasyan Paşa), 18 memur;
  5. - Milli Eğitim Bakanlığı’nda 23 kişi,
  6. - Adalet Bakanlığında 23 kişi,
  7. - Belediye memuru 9 kişi,
  8. - Saray ve devlet hekimi 35 kişi,
  9. - Gazeteci ve yazarlar 17,
  10. - Bazı mimarlar (200 sene hizmet etmişlerdir)
    Beyazıt Kulesi, Selimiye Kışlası, Davut Paşa Kışlası, Nusretiye Camii, Dolmabahçe Sarayı, Harbiye Mektebi yapımında bulunmuşlardır,
  11. - 140 sene babadan eğula geçerek baruthaneye hizmet etmişlerdir;
  12. - Gümrüklerde çalışanlar; Migerdiç Cezayirliyan Gümrük Müdürü olduğu zaman 20 bin Ermeni memur çalıştırdığı söylenir;
  13. - Osmanlı Bankası’nın kuruluşuna iştirak eden Ermeniler 8 kişidir;
  14. - Şirket-i Hayriye’de çalışanlar 5 kişi;
  15. - Tüccar, sarraf ve kuyumcular 35 kişi;
  16. - 3 Avukat;
  17. - Fotoğrafçılar 13 kişi (ya da 3 kişi);
  18. - Sahne Sanatçıları 28 kişidir; (18)

Osmanlı Devleti’nde görev yapan Ermeniler konusunda verilen başka bir bilgide ise; „Ermeniler’den 29 Paşa, 22 bakan, 33 milletvekili (1877 ve 1908 meclislerinde), 7 büyükelçi, 11 başkonsolos ve konsolos, 11 üniversite öğretim üyesi ve 41 yüksek rütbeli memur görev almıştı“ (19) denilmektedir.
Yönetimde bu kadar çok Ermeni’nin olması da, bir Ermeni yazarına göre normal karşılanmalıdır. Zira 15.6.1867 tarihi Reve des Deux Mondes adlı bir Fransız dergisinde „Çağdaş Ermeni Toplumu“ adlı makalesi yayımlanan M.B. Dadian adlı bir Ermeni „Türkler’ün Ermeniler’e sınırsız güveni vardır.“diyor. (20)

SONUÇ

Ermeniler, sadece devlet memuriyetlerinde görev almamışlar; Osmanlı Devleti’nin en yüksek mevkilerine kadar çıkıp, vezir-i azam (Başbakan) olmuşlar ve sorumlu devlet bakanlıkları da yapmışlardır. Buna rağmen Ermeniler”in ihtilal komitelerine girmeleri (Taşnak ve Hınçak), isyanlar çıkarmaları hem üzücü, hem de karakter tahlili yapılmasını gerektiren bir durum olarak karşımıza çıkmaktadır.
Yine de öncelikle dış ülkelerde yaşayan Ermeniler’in bu isyanlara ön ayak oldukları hatırlanmalıdır. Osmanlı Devleti’nin kuruluşun 700. yılını kutladığımız 1999 yılında yukarıda sıraladığımız tarihi gerçekler art niyetli Ermenilere ve bunların koruyucusu olan Avrupalı devletlere olsun, „hoşgörü abidesi“ olarak sonulacak bilgilerdir. Bu hoşgörünün tarihi bir miras olarak Türkiye Cumhuriyeti Devleti’nde de yaşatıldığını da görmek bizleri mutlu etmektedir.

Armenii în perioada Imperiului Otoman

Lucrarea alăturată, a domnului Dr. Y. Atilla Şehirli, profesor de istorie privind perioada republicană şi în special reformele lui Ataturk de la Universitatea Trakya şi prezentată în paginile publicaţiei noastre, reflectă o perioadă pe cât de controversată pe atât de studiată şi apreciată ca inovatoare în multe domenii,perioada otomană şi drepturile minorităţilor ,a millet-urilor în perioada respectivă. După o scurtă prezentare a turcilor şi armenilor ca prezenţă în Asia Centrală şi Mică, autorul lucrării prezintă populaţia minoritară armeană din punct de vedere social, educaţional, religios şi cultural. Astfel aflăm că armenii erau grupaţi în patru clase sociale:

  1. Aristocraţia, care în mare parte se afla la Istanbul şi Izmir şi reprezenta interesele armenilor din punct de vedere social, cultural şi religios.
  2. Negustorii şi meseriaşii care erau răspândiţi în toată Anatolia, alături de ţăranii musulmani care se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor.
  3. O ultimă categorie era cea a armenilor care trăiau în munţi. Aceştia au fost atraşi cu uşurinţă în mişcarea teroristă din sec. XIX condusă de Hincak.

Existenţa armenilor alături de populaţia turcă a avut un caracter paşnic, fiecare păstrându-şi identitatea spirituală şi culturală.
Armenii vorbeau foarte bine limba turcă ceea ce a permis să ocupe diferite funcţii de vază şi chiar de demnitari. In muzica turcă ca şi în cea armeană întâlnim elemente comune.
Intâlnim compozitori armeni. Chiar şi bucătăria armenească împrumută delicioasele mâncăruri turceşti şi invers.
Deoarece minorităţile erau scutite de armată, armenii şi-au putut dezvolta viaţa economică monopolul asupra puterii până în anul 1940 în Turcia. Economişti, comercianţi, ingineri constructori, antreprenori, zarafi, economişti bancari, aurari, medici, artişti, armenii au ocupat un loc aparte în cultura şi economia statului otoman.
Un domeniu mai “agitat” a fost cel religios. Armenii de religie creştină gregoriană au fost influenţaţi în mare parte de misionarii catolici care i-au atras în preajma anului 1700 la catolicism. Ca urmare a acestui fapt în anul 1831 cu sprijinul turcilor, armenii au înfiinţat Patriarhia Catolică Armeană.
In anul 1830 misionarii protestanţi din SUA au pătruns mai mult în Turcia otomană şi şi-au impus alegerea unui deputat,iar la mijlocul secolulu XIX armenii şi-au format o organizaţie religioasă aparte.

Locul Armenilor în conducerea statului otoman

După anul 1821 mulţi armeni au început să ocupe funcţii înalte în conducerea internă şi externă a statului. In timpul lui Abdulmecit (1839-1861) întâlnim armeni în funcţiile de păstrare a tezaurului sultanal şi statal şi asta datorită încrederii respectului şi sentimentului de iubire pe care le aveau turcii faţă de armeni. La sfârşitul secolului XVI Muhtedi Mehmet Paşa, de origine armeană, a devenit vezir, iar în secolul XVIII Divrikli Duyzan a fost reprezentantul giuvaergiilor. Unii dintre armeni au deţinut funcţii de veziri o dată sau de mai multe ori.

Lista armenilor care au ocupat funcţii de miniştri

  1. Ermeni Serefraz- a fost garda personală a sultanului Abdulmecid.
  2. In anul 1878 Sava Paşa de origine armeană fost numit guvernatorul insulei Sakiz Adasi.
  3. In anul 1868 Agaton Efendi a fost numit ministru al Poştei, Telegrafului şi Prosperităţii.
  4. In anul 1873 Armeanul Aristaki a fost numit viceconsul la Washington.
  5. In 1876 armeanul Oydan Efendi inspector al ministerului prosperităţii.
  6. In anul 1877 Ohannes Efendi a fost secretar al Camerei de Comerţ de atunci, iar în 1879 a fost investit în funcţia de ministru.
  7. Sava Paşa, Consilier Judiciar (1880)
  8. 1885 Agop Kayaszan este vistiernic (1885)

Sperăm ca acest rezumat să aducă date noi în completarea cunoştinţelor etnicilor armeni din România despre istoria etniei lor şi despre felul cum au fost tratate minorităţile în perioada Imperiului Otoman.

Abdula Gulten

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Tarihi görüşme

Toplumu din konusunda aydınlatma görevli olan ve 76 yıllık mazisi bulunan Diyanet İşleri Başkanlığı, dünyadaki gelişmelere paralel olarak dinlerarası diyalog çalışmalarına hız vermiştir. 1998 yılında gerçekleştirilen ““kinci Din Şurası””nın bir seksiyonunu dinlerarası diyalog konusuna ayırmış, karşılıklı ziyaretlerle bunu geliştirmeye çalışmıştır. Teşkilat bünyesinde “Dinlerarası Diyalog Müdürlüğü”nü de kuran Başkanlık, bu yıl Mayıs ayın içerisinde İstanbul’da gerçekleştirdiği “ Uluslararası Avrupa Birlii Şurası” ve Türkiye’deki semavı dinlerin temsilcilerinin katılımı ile Tarsus’ta yapılan “2000 Yılı İnanç ve Hoşgörü Çağında Dinler Toplantısı” gibi faaliyetleriyle de yurtiçinde ve yurdışında dikkatleri üzerine çekmeyi başarmıştır. Geçtiğimiz ay içerisinde, Diyanet İşleri Başkanı sayın Mehmet Nuri Yılmaz’ın Vatikan’a yaptığı ziyaretlerle de, Başkanlığın diyalog çalışmaları anlamlı bir boyut kazanmıştır. ”Dinlerarası Diyalog” ve “Karşılıklı Yardımlaşma” çerçevesinde 14-18 Haziran 2000 tarihleri arasında, sayın Mehmet Nuri Yılmaz başkanlığında bir komisyon Vatıkan’a bir ziyarette bulunmuştur.
Bu ziyaret programı çerçevesinde, bir milyar Katolik-Hrıstiyan dünyasının lideri Papa II.Jean Paul ile de 25 dakika baş başa görüşen Diyanet İşleri Başkanı, sayın Mehmet Nuri Yılmaz, bu buluşma ile bir ilki gerçekleştirmiştir. Türk ve İtalyan mediyası oldukça ilgi göstermiştir.
Vatikan programının ilk durağı Roma’da faaliyetlerini sürdüren “Papalık Arp ve İslam Enstitüsü Rektörlüğü” oldu. Rektör Rahip Etienne Renaud enstitünün girişinde karşıladı ve önce enstitüyü gezdirdi. Özellikle enstitünün kutüphanesi oldukça ilgi çekti. Zengin bir kütüphanesi olan enstitüde, yüce dinimiz İslamiyet’in temel kaynakları yanında İslam dünyasıyla ilgili bir çok eser bulunuyordur. Daha sonra görüşmelere geçildi ve Rektör tarafından enstitü ve çalışmaları hakkında Diyanet İşleri Başkana bilgi sunuldu. Enstitünün periyodik yayınları tanıtıldı. Karşılıklı yayın takası ve araştırmacı değişimi konusunda görüş birliğine varıldı.Papalık Arap ve İslam Araştırmaları Enstitüsü 1926 yılında Afrika Misyonerleri Derneği tarafından İslam Ülkeleri’nde çalışan üyelerine Arapça ve İslam Dini’ni öğretmek amacıyla Tunus’ta kurulmuş. 1949-1950 yıllarında kendi bınasına taşınarak daha çok öğrenciye yurt ve kütüphane gibi geniş imkanlar sunmaya başlayan Enstitü, 1960’lı yıllarda beyaz papazların öğretmen olarak çalıştığı, öğrencilerine diploma veren ve mezunları dini otorite olarak kabul edilen bir kurum haline gelmiş. 13 Temmuz 1964’de Roma’ya taşınmış olan enstitü, II.Vatikan Konsili’nin ikinci oturumunda kurulması kararlaştırılan “Hristiyan Olmayanlar Sekreteryası”na bağlanarak dinlerarası diyalog konusunda çalışmalar yapmaya başlamış. 1990 yılında da şu an hizmet verdiği binasına taşınmış.
Bugü de, Müslümanlar arasında çalışan görevlilerine, karşındaki insanları daha iyi anlayabilmeleri için, Arapça, İslam Hukuku ve o ülkelerdeki sosyal, politik ve ekonomik konularda bilgilendirmeyi bir görev olarak gören enstitüde, 1989 yılında “İslam ve Hristiyanlık” adı altında bir de bölüm açılmış. Eğitim İngiliz ve Fransızca olarak yapıldığı bu bölümde de, Hristiyanların İslam ve bugünün Müslümanları hakkındaki düşünceleri, İslam-Hristiyan diyalogu ve Müslümanlar karşısında Hristiyan toplumların durumu gibi konularda çalışmalar yapılmaktadır. Burada öğrencilere hem İslam anlatılmakta ve hem de meselelere Hristiyanlığın verdiği cevaplar gösterilmektedir.
Enstitüde üç yıllık bir eğitim programının uygulandığı, Arapça eğitiminin bu üç yıl içerisinde devamlı olarak icra edildiği, İslam İlimleri ile ilgili dalda ise, birinci yılın İslamiyetin doğuşundan günümüze kadar olan dönemi kapsadığı ve bu döneme genel bir bakış yapıldığı; Arapça bölümünde ise, Arapça dilinin morfolojik ve gramer yapısı üzerinde durulduğu öğrenilmiştir. Enstitünün ikinci yılında ise, her iki dalda da genişletilmiş ve ilerletilmiş çalışmalarının yapıldığı görülmüştür Son yıl ise, bu iki yıllık çalışma neticesinde öğrencilerin belli bir seviyeye geldiği göz önüne alınarak, on ayrı başlık altında İslam Felsefesi, İslam Edebiyatı, Hadis, Tevsir ve Kelam dallarında da eğitim verildiği, aynı zamanda son yılda lisans ve mastır dereceleri almak isteyen öğrencilerin tez çalışması gerçekleştirdikleri Enstitü yöneticileri tarafından ifade edilmiştir.
Enstitüde, kendi öğretim elemenlarının yanında İtalya ve diğer ülkelerdeki üniversitelerden gelen çok sayıda misafir öğretim elemanları da görev yapmaktadır. Papalık Dinlerarası Diyalog Konseyi ile yakın ilişkisi bulunan ensitünün, halka yönelik panel ve sempozyum gibi programlar düzenlediği, İslam Ülkelerinden davet edilen profesörlerle de konferanslar verildiği bu çalışmaların amacının ise, Hristiyan-Müslüman diyaloguna hizmet etme olduğu ilgililer tarafından belirtilmiştir.
Genelde İslam ülkelerinde görev yapan personeline yönelik eğitim veren enstitü, ilk defa iki yıl önce iki Türk-Müslüman öğrenci kabul etmiş, bu öğrencilerimizin de burada master çalışması yaptıkları görülmüştür.

– devamı gelecek sayda –

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

ALEGEREA NOULUI MUFTIU

Miercuri, 16 iulie 2000, la sediul Muftiatului s-a desfăşurat şedinţa Consiliului Islamic (Şura-i Islam), în vederea alegerii noului muftiu al cultului musulman din România.
Astfel la începutul şedinţei muftiul în funcţie Osman Negeat, apregătit o scurtă prelegere cu privire la atribuţiile pe care le deţine şeful cultului musulman din România. În continuare s-a trecut la alegerea Comisiei de Validare a alegerilor formată din Osman Negeat, muftiul în funcţie, Ervin Ibraim, Omer Negimedin şi Velula Safuvet.
Pentru funcţia de muftiu şi-au depus candidaturile 5 candidaţi. În urma primului tur de scrutin voturile Şura-i Islamului s-au repartizat astfel: Resul Muharem-9, Bagîş Şanghirai-7, Halil Ismet-4, Osman Azis-2 şi Mamut Borselim-1. Având în vedere faptul că nici unul dintre candidaţi nu a obţinut 13 voturi, s-a trecut la al II-lea tur de scrutin. După desfăşurarea celui de-al doilea tur de scrutin în funcţia de muftiu al cultului musulman din România a fost ales Bagîş Şanghirai cu 13 voturi.
Îi dorim noului muftiu mult succes în desfăşurarea activităţii.

YENİ MÜFTÜNÜN SEÇİMİ

16 Temmuz 2000 tarihinde, Köstence şehrinde, Romanya Müslümanların Müftülük Dairesinde yeni müftünün seçimi düzenlendi.
Toplantının başlangıçta Şura-i İslamın üyeleri tarafından bir onaylama komisyonu seçildi. Bu onaylama komisyonuna sayın Müftü Osman Necat başkanlığında, Ervin İbrahim, Ömer Necmedin ve Velula Safuvet görev aldılar.
Bu seçimlerde 5 aday katıldı. Birinci turun oyların dağıtılması, Resul Muharem-9 oy, Bagış Şahingiray-7 oy, Halil İsmet-4 oy, Osman Azis-2 oy ve Mahmut Borselim-1 oy. İkinci tura sayın Resul Muharem ve sayın Bagış Şahingiray beyler girdiler. İkinci turu, 13 oy ile Bagış Şahingiray bey kazandı.
Yeni müftümüze, yeni görevinde başarılar dileriz.

Ervin İbraim

Noul Muftiu, Bagîş Şanghirai, se prezintă

Sunt născut la 11 aprilie 1949 în comuna Independenţa, jud. Constanţa.
Pe tata îl chema Sefic şi pe mama Nurzade. Studiile primare cât şi pe cele gimnaziale le-am absolvit între 1956-1963 la Şcoala Generală din comuna natală.
Am fost admis la Seminarul Musulman din Medgidia în anul 1963, ale căror cursuri le-am urmat până în anul 1967.
După absolvirea Seminarului, între anii 1967-1968 am stat acasă din lipsein posturilor vacante.
În anul 1968 am fost încadrat, ca imam, în satul Făurei, com. Băneasa, jud. Constanţa. Cu această ocazie am profesat ca imam în toate satele şi cătunele din acea zonă care ducea lipsă de imam (Cărpiniş, Tudor Vladimirescu, Cuiigiuc, Dobromir etc.).
În anul 1980 am fost transferat la geamia din cartierul Coiciu din Constanţa. Între timp mi-am completat şi studiile liceale.
În anul 1990 am câştigat, în urma concursului care a avut loc, postul de imam rămas vacant la Moscheea Carol din Constanţa, unde am activat până la alegerile din 16.08.2000.
M-am căsătorit cu Selbie din satul Făurei. Avem trei copii, doi băieţi şi o fată. Fiul cel mare, Bagîş Nidal, a absolvit Liceul Teologic Kemal Atatürk din Medgidia şi profesează actualmente ca imam în oraşul Basarabi. Cel de-al doilea fiu, Bagîş Serdar, a câştigat examenul de admitere în această vară la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Ovidius. Fiica, Bagîş Sibel, este elevă a Liceului Teologic Musulman şi Pedagogic Kemal Atatürk din Medgidia.

MUFTIU, Bagîş Şanghirai

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

PACTUL DE STABILITATE PENTRU EUROPA DE SUD-EST

CARTA PENTRU LIBERTATEA MASS-MEDIA

Statele participante la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud- Est, consemnând valoroasa muncă de pregătire realizată în cadrul Procesului Royaumont pentru elaborarea acestei Carte pentru libertatea Mass – Media; sperând că întreaga zonă, incluzând R.F.I. va fi, în curând, inclusă în Pactul de Stabilitate şi va implementa principiile acestei Carte;
recunoscând că o pace durabilă în regiune, întemeiată pe democraţii stabile, este de o importanţă crucială în Europa secolului 21;
recunosc că libertatea mass-media, libera circulaţie a informaţiei şi a ideilor şi discuţia liberă, fără intervenţia autorităţilor publice, joacă un rol fundamental în dezvoltarea unor societăţi libere, stabile şi democratice; sunt condiţii preliminare pentru stabilirea înţelegerii mutuale şi a bunelor relaţii între state şi popoarele lor; şi li se cuvine întregul sprijin din partea guvernelor şi a organizaţiilor interesate;
îşi reafirmă adeziunea la principiile libertăţii de exprimare, a mass-media şi liberei circulaţii a informaţiei, aşa cum sunt consemnate în Articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Pactul Internaţional al Drepturilor Civile şi Politice, în principiile şi angajamentele O.S.C.E. şi în aplicarea Articolului 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor omului şi a libertăţilor Fundamentale şi jurisprudenţei referitoare la ele, ca şi în alte convenţii şi acorduri internaţionale, inclusiv acelea emise de U.N.E.S.C.O. şi de Consiliul Europei;
subliniază că promovarea respectului reciproc, cooperării, stabilităţii şi democraţiei necesită respectarea intereselor, valorilor şi culturilor tuturor comunităţilor din regiune şi a angajamentelor internaţionale referitoare la democraţie, drepturile omului,libertăţile fundamentale şi statul de drept;
consideră că este nevoie de o dezbatere publică mai activă şi mai bine informată pentru realizarea obiectivelor păcii, stabilităţii şi înţelegerii reciproce care stau la baza Pactului de Stabilitate;
apeciază că o cooperare între profesioniştii mass-media din regiune contribuie la creşterea încrederii reciproce şi la reducerea riscului de tensiune în Sud-Estul Europei.
statele participante la Pactul de Stabilitate, părţile şi organizaţiile interesate care sunt asociate la Pact vor căuta să coopereze pentru a proteja libertatea de exprimare şi a încuraja respectarea şi implementarea următoarelor principii în regiune.

Guvernele din regiune vor:

  1. apăra şi promova libertatea de exprimare, informare şi comentariu şi vor acţiona în concordanţă cu legea şi cu angajamentele internaţionale, referitoare la libertăţile de mai sus;
  2. vor atualiza legile privind mass-media şi alte legi relevante, inclusiv legile privind calomnia şi vor lua măsuri pentru a identifica şi înlătura obstacolele din calea libertăţii mass-media şi a exercitării jurnalisticii independente, conform cu standardele şi angajamentele internaţionale, inclusiv prin înlăturarea puterii de a cenzura şi a suprima presa şi programele radio şi T.V.;
  3. încuraja şi sprijini acele mijloace de informare electronice şi tipărite, pluraliste şi accesibile, care sunt profesioniste şi independente şi vor încuraja dezvoltarea unor planuri de cooperare regională pentru facilitarea fluxului de informaţie;
  4. facilita capacitatea organizaţiilor mass-media de a-şi controla propriile mijloace de producţie şi distribuţie; vor recunoaşte că independenţa economică joacă un rol central în dezvoltarea şi menţinerea mass-media liberă şi pluralistă;
  5. înlătura printr-un proces democratic obstacolele din calea accesului liber la sursele de informaţii şi vor facilita circulaţia neângrădită a informaţiei;
  6. recunoaşte că interesul public este servit de dreptul ziariştilor de a-şi proteja sursele de informaţii, orice restrângere a acestui drept trebuie să servească un interes legitim într-o societate democratică şi trebuie să fie strict definitivă prin lege;
  7. sprijini dezvoltarea reţelelor mass-media care facilitează libera circulaţie a informaţiei între statele vecine şi care pun ziariştii în contact, în special, prin schimburi între tinerii ziarişti;
  8. asigură un cadru legal adecvat pentru Serviciile Publice Radio- TV şi agenţiile de ştiri de stat, care trebuie să servească interesele publicului şi nu ale partidelor la putere sau ale grupurilor speciale de interese;
  9. facilita înfiinţarea structurilor independente de reglementare a domeniului audiovizual, acolo unde ele nu există deja, împuternicite cu domeniului audiovizual, acolo unde ele nu există deja, împuternicite cu implementarea standardelor de transparenţă şi cu responsabilitate în administrarea radio-televiziunilor recunoscute internaţional;
  10. recunoaşte rolul cheie al profesioniştilor mass-media în probleme de etică a mass-media şi vor sprijini autoreglementarea şi stabilirea unor structuri independente de guvern pentru încurajarea profesionalismului, a calităţii înalte şi diversităţii în domeniul audiovizual şi publicistic. Aceste structuri vor stabili standarde şi vor analiza reclamaţiile;
  11. promova toleranţa prin facilitarea accesului la mass-media a persoanelor aparţinând minorităţilor;
  12. aplica sau acolo unde este necesar, vor adopta legi referitoare la utilizarea mass-media în incintarea la acte ilegale de rasism, xenofobie sau violenţă. Aceste legi vor trebui să fie clar şi strict definite, implicând o conexiune directă între incitare şi actul ilegal;
  13. încuraja mass-media să promoveze cele mai înalte standarde de jurnalism profesionist şi să faciliteze accesul la surse de informaţii şi opinii diverse şi independente;
  14. încuraja profesioniştii mass-media din regiune să-şi dezvolte propriul lor cod de etică, luând în considerare standardele dezvoltate de organizaţiile independente ale mass-media din societăţile democratice şi principiile şi normale consfinţite în dreptul şi practica internaţionale.
    Aceste coduri vor trebui să ia în considerare circumstanţele speciale din regiune şi necesitatea de a respecta drepturile omului şi drepturile minorităţilor;
  15. încuraja structurile mass-media independente, menţionate mai sus, să dezvolte şi să aplice standarde adecvate societăţilor deschise şi democratice, respectând practicile loiale în afaceri şi imparţialitatea politică, precum şi acordurile internaţionale privind dreptul de proprietate intelectuală.

Iunie 2000
Materialul a fost preluat de la Ministerul de Externe al României

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

Cele şapte minuni ale lumii

Marele far din Alexandria

În toamna anului 1994 o echipă de arheologi scufundători s-a scufundat în apele de lângă Alexandria, Egipt. Scopul era descoperirea de opere de artă pe fundul mării. Blocuri mari de piatră au fost marcate cu stâlpi plutitori astfel încât un dispozitiv electronic de măsurat la distanţă care se afla pe ţărm să poată obţine poziţia lor exactă. Mai departe au fost utilizaţi sateliţi de poziţionare pentru a stabili poziţia lor exactă. Informaţiile au fost transmise mai departe la computere pentru a putea stabili o bază de date detaliată a fundului mării. Ironia soartei este aceea că aceşti oameni de ştiinţă au utilizat cele mai moderne tehnologii disponibile ale momentului în încercarea de a descoperi ruinele uneia dintre realizările cele mai avansate ale sec. III i.Hr.: Pharos. Era vorba de una din cele şapte minuni ale lumii antice: farul din Alexandria.
Istoria farului începe odată cu fondarea oraşului de către cuceritorul macedonean Alexandru cel Mare în 332 i. Hr. Alexandru a pus bazele a cel puţin 17 oraşe numite Alexandria în locuri diferite pe vastul său domeniu. Marea lor majoritate a dispărut, dar Alexandria din Egipt a prosperat de-a lungul secolelor şi continuă chiar şi astăzi.
Alexandru cel Mare a ales cu mare grijă locul pentru oraş. În loc să îl construiască în delta Nilului, el a les un loc la aproximativ 20 de mile spre vest, astfel încât sedimentele cărate de râu să nu blocheze portul oraşului. La sud de oraş se afla un lac mlăştinos Mareotis. Construirea unui canal între lac şi Nil a făcut ca oraşul să aibă două porturi: unul pentru traficul de pe Nil şi celălalt pentru comerţul pe Marea Mediterană.
Alexandru a murit în 323 i. Hr. şi oraşul a fost terminat de Ptolemeu Soter, noul conducător al Egiptului. Sub conducerea lui Ptolemeu oraşul s-a îmbogăţit şi a prosperat. Dar el avea nevoie atât de un simbol cât şi de un mecanism care să ghideze vasele comerciale spre port. Ptolemeu a autorizat construirea farului în 290 i.Hr. şi atunci când a fost terminat după aproximativ 20 de ani, el a fost prima şi cea mai înaltă construcţie la acea vreme, cu excepţia Marii Piramide.
Arhitectul farului a fost Sostrates din Knidos. Mândru de construcţia sa, Sostrates a decis să îşi cioplească numele pe fundaţie. Ptolemeu II, fiul care a domnit în Egipt după tatăl său, a refuzat această cerere vrând singurul nume de pe clădire să fie al său. Fiind o persoana inteligentă, Sostrates a scris următoarea inscripţie:

SOSTRATES FIUL LUI DEXIPHANES DIN KNIDOS DIN PARTEA TUTUROR MARINARILOR CATRE ZEII SALVATORI

Aceasta a fost dăltuită în fundaţie, apoi a acoperit-o cu tencuială. Pe tencuială a fost dăltuit numele lui Ptolemeu. După trecerea anilor tencuiala s-a învechit şi s-a deteriorat scoţând la iveală declaraţia lui Sostrates. Farul s-a construit pe insula Pharos şi curând şi construcţia a primit numele locului. Legatura dintre nume şi utilitatea sa a devenit aşa de puternică încât cuvântul “Pharos” a devenit rădacina cuvântului “far” în franceză, italiană şi limbile romanice.
Se pare că farul devenise o atracţie turistică. La platforma de observaţie de la primul etaj se vindea mâncare pentru turişti. Un balcon mic oferea vedere de deasupra turnului cu opt laturi pentru aceia care doreau să meargă până sus. Vederea de acolo, de la 300 de picioare de deasupra mării, trebuie să fi fost impresionantă.
Erau puţine locuri în lumea antică unde omul putea să se urce într-un turn construit de mâna omului pentru a avea o asemenea panoramă. Cum s-a întâmplat ca primul far din lume a ajuns pe fundul Mării Mediterane? Majoritatea informaţiilor indica faptul că şi farul, ca multe alte construcţii antice, a fost victima cutremurelor. A rezistat timp de 1500 de ani, dar a fost distrus de cutremurele din 365 şi 1303 d.Hr. Se pare ca în 1326 s-a prăbuşit definitiv.
Au descoperit scufundătorii vestigii ale Farului pe fundul mării? Unele dintre blocurile de piatră mai mari, descoperite acolo se pare ca provin de la o clădire mare. Au fost localizate statui care se pare că au stat la baza farului. Este interesant totuşi faptul că cea mai mare parte a materialului se pare că provine din epoci mai vechi decât farul. Oamenii de ştiinţă speculează faptul că acestea au fost reciclate pentru construirea farului şi de aceea provin de la clădiri mai vechi.

Bediha Cocoi, material prelucrat si tradus de pe internet

▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲

română / türkçe: · română ·
türkçe
ediţia / autorul: · ediţia ·
autorul
alegeţi:
revista tipărită:
Septembrie 2000
legături: