Değerli okuyucular. Bu makalede bir ay önce 10 Kasım’dan bahsetmek istiyorum. Neden?
Çünkü 10 Kasım çoktan beri bir matem günü değildir.
Atatürk her insan gibi fanıydı, ömür süreci bittiği gün gözlerini elbette yaşama kapayacaktı. Ancak kimi insan, hayatı noktaladıktan sonra da yaşar.
Atatürk onlardandır; Dostoyevski, Beethoven, Itrî, Yunus yapıtlarıyla bugün de yaşıyorlar. Atatürk de yapıtlarıyla bugün yaşıyor.
Bu gerçeği algılamak için çevremize bakmak yeterlidir. Çünkü bugünkü laik Türkiye Cumhuriyeti, Atatürk’ün yapıtıdır, eski deyişle dile getirmek gerekiyorsa, O’nun eseridir.
Atatürk’ün yapıtı yaşadıkça Atatürk yaşayacak.
Kim ne derse desin, Türkiye`nin Istiklal Harbimiz tarihte ilk Milli Kurtuluş Savaşı’dır; sonuçlarıyla da bu gerçek kanıtlandı; emperyalizmin yenilgisinden sonra dinci devlet yerine milli, yeni deyişle ulusal ve laik bir çağdaş Türkiye Cumhuriyeti devleti kuruldu.
Atatürk Devrimi budur.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Aflat la a VI-a ediţie, „Festivalul de artă culinară turcească“ s-a desfăşurat anul acesta în comuna Cobadin, localitate în care comunitatea turcă promovează activ valorile culturale ale etniei.
La activitate au participat peste 300 de persoane, membrii ai filialelor U.D.T.R. din Constanţa, Mangalia, Cumpăna, Fântâna Mare, Hârşova, Cernavodă, Babadag, Măcin, Isaccea, Techirghiol şi bineînţeles gazda evenimentului Cobadin.
Activitatea a debutat cu discursul preşedintei comisiei de femei, d-na Amet Melek care organizează cu succes acest festival de patru ani: „arta culinară turcească deţine nenumărate secrete păstrate de bunicile şi mamele noastre. Este important să ne promovăm tradiţiile iar bucătăria turcească face parte din identitatea noastră şi dă un farmec aparte spaţiului interetnic dobrogean. Am ales Cobadinul ca locaţie în acest an, deoarece aici există o comunitate compactă de turci şi un loc ideal pentru o astfel de manifestare.“
Două concursuri au fost esenţa activităţii: concursul de preparate tradiţionale turceşti şi cel de port popular tradiţional turcesc. Juriul a avut sarcina de a delibera cele mai delicioase preparate şi cel mai original port pupular. Din juriu au făcut parte specialist şi gastronom d-nul Stroe Gheorghe, d-nul deputat Ibram Iusein, d-nul Ramazan Yılmaz de la revista Zaman şi profesori de la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk“ din Medgidia.
Concursul de preparate culinare s-a desfăşurat pe 3 secţiuni astfel: locul I la secţiunea fel principal de mâncare a fost câştigat de filiala Mangalia, locul II – filiala Măcin şi locul III filiala Techirghiol; la secţiunea patiserie, filiala Tulcea locul I, filiala Medgidia locul II, filiala Cumpăna locul III, la secţiunea dulciuri, filiala Isaccea locul I, filiala Fântâna Mare locul II şi filiala Constanţa locul III.
La concursul de port popular tradiţional câştigătorii sunt: Asan Sevda – locul I, filiala Constanţa, locul II Demir Zelia – filiala Cumpăna şi locul III Amet Esra – filiala Techirghiol.
Ca invitaţi de onoare ai acestui festival amintim: d-nul Sagit Adalı, membru al Curţii Constituţionale a statului turc, numit în anul 1993 pe data de 9 martie de către preşedintele turc Turgut Özal în această funcţie, d-nul consul general al Republicii Turcia la Constanţa Haluk Ağca însoţit de soţia sa d-na Derya Ağca, d-nul preşedinte al U.D.T.R. ing. Osman Fedbi, secretarul general prof. Ervin Ibraim, deputatul U.D.T.R. d-nul Ibram Iusein, preşedinţi de filiale si un numeros public. S-a remarcat prezenţa mass-mediei prin TV Neptun, TVR, Radio T, Zaman etc.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Între 5 şi 11 octombrie 2009, la Pavilionul Expoziţional din Constanţa, s-au desfăşurat Zilele Recoltei, eveniment destinat producătorilor agricoli din toată ţara. În jurul Pavilionului, s-au organizat diferite târguri la preţuri de producători.
Fermieri din toate judeţele, din Constanţa până în Maramureş s-au adunat la Pavilionul Expoziţional, pentru a vinde legumele, fructele, produsele din carne la preţuri accesibile.
Cel mai căutat loc a fost târgul de legume şi fructe.
De asemenea, a fost şi un târg cu accesorii tradiţionale româneşti.
Artiştii invitaţi au fost: fanfara „Promenada” Constanta, ansamblul „Jidvei” şi ansamblul „Plaiuri Dobrogene”, Beatrice Maria Băndoiu, Alexandru Bradatan, Angelica Stoican, Haiducii, Benone Sinulescu & Millenium, fanfara „Promenada” Constanţa, ansamblul „Muşata Armână”, ansamblul Delikanlilar al Uniunii Democrate Turce din România, Ionuţ Galani, Floarea Calotă, Hora, Fuego, Andra.
Minever Omer
Administraţia locală din Cobadin, în parteneriat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Constanţa a organizat prima ediţie a „Zilei recoltei şi întâlnirii cu fiii satului”. Evenimentul a avut loc duminică, 5 octombrie, iar din program au făcut parte atât recitaluri ale formaţiilor de muzică uşoară autohtonă, cât şi reprezentaţii ale ansamblurilor folclorice precum „Nunta Zamfirei” din Techirghiol, „Dobrogea” din Ovidiu şi „Ansamblul de Dansuri Tradiţionale” din Crimeea.
„Ideea acestei „Zile a recoltei» aparţine unui grup de iniţiativă locală din care fac parte şi eu, şi consilieri locali, şi funcţionari din cadrul Primăriei”, a declarat gospodarul şef din Cobadin, social-democratul Cristian Telehoi. Aflat la primul mandat de primar, Telehoi a menţionat că, „prin intermediul acestui eveniment, Cobadinul îşi cheamă fiii acasă, pe toţi acei care s-au născut şi au copilărit aici şi care acum trăiesc în alte oraşe din ţară, acei oameni obişnuiţi care au reuşit în viaţă”.
În cadrul sărbătorii câmpeneşti de duminică a avut loc şi o paradă de costume populare tradiţionale, Festivalul Muzicii Lăutăreşti, dar şi lansarea volumului „Cartea de Aur a Eroilor cobadineni”. Printre numele sonore ale divertismentului românesc invitate la „Ziua recoltei” de la Cobadin s-a numărat şi Cătălin Măruţă, unul dintre prezentatorii evenimentului.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Anul acesta Turcia îşi serbează cea de-a 86 aniversare de la proclamarea republicii, la 29 octombrie în anul 1923. Ca în fiecare an, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa a invitat reprezentanţi ai Uniunii Democrate Turce din România, ai comunităţii turce şi tătare, oameni de afaceri turci, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice, la o recepţie dedicată împlinirii a 86 de ani de la proclamarea republicii.
Într-un cadru oficial, toţi participanţii au socializat şi au comunicat într-un limbaj comun tuturor.
Punctul culminant al serii l-a reprezentat tortul comandat special pentru această ocazie de U.D.T.R. Pe lângă aranjamentele florale, acest tort a fost senzaţia serii. Personalizat cu sigla U.D.T.R., harta Republicii Turcia pe care flutură steagul naţional, precum şi un citat al marelui om de stat M.K.Atatürk, a impresionat atât organizatorii, cât şi participanţii, care apoi au gustat din acest tort.
Având în vedere că d-nul Haluk Ağca, consul general al Republicii Turcia la Constanţa a serbat pentru ultima oară în România Ziua Turciei, d-na Serin Türkoğlu, în numele comisiei de cultură a Uniunii Democrate Turce din România i-a pregătiti o surpriză constând într-o prezentare power-point de imagini culese de la diverse activităţi la care d-nul consul a participat de-a lungul misiunii sale diplomatice în România.
Sperăm ca an de an uniunea noastră să impresioneze plăcut prin astfel de gesturi, marcând astfel momentele importante din istorie.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La mijlocul lunii octombrie s-a desfăşurat la Constanţa seminarul cu tema:„Dinamici identitare de integrare la turcii şi tătarii din România”. Evenimentul a fost organizat de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi cu Institutul de Turcologie şi Studii Central Asiatice de la Cluj.
În deschiderea evenimentului doamna Rodica Precupeţu-şef serviciu programe şi relaţia cu societatea civilă din cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice a spus că: „trebuie să ne raportăm la noile teorii în ceea ce priveşte minorităţile naţionale. Pe plan european, România este din ce în ce mai apreciată şi aproape nimeni nu ne mai critică la capitolul minorităţi naţionale. Rezultatele acestei cercetări întreprinse de Institutul pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale ne sunt de folos pentru a ne orienta în stabilirea de politici publice” a mai adăugat doamna Rodica Precupeţu.
În cadrul conferinţei Agiemin Baubec a vorbit despre graiurile turceşti vorbite pe teritoriul României evidenţiind că elementul turcic era numeros în Dobrogea în timpul Imperiului Otoman, iar graiurile au rămas nealterate până în zilele noastre. Interferenţele lingvistice şi culturale româno-turce au fost aduse în discuţie şi de Neriman Hasan, lector univ. dr. la Universitatea „Ovidius” din Constanţa.
Un studiu interesant a oferit Constantin Gătin asistent univ.drd. la Universitatea din Bucureşti despre „Particularităţi ale sociabilităţii în comunitatea din Babadag” dar şi Kozak Gyula despre „Modele de integrare la musulmanii din România”. În studiul său Gyula Kozak a evidenţiat faptul că persoanele intervievate din cadrul comunităţii turce aveau discursuri diferite despre identitatea etno-religioasă deşi toate aveau un singur mod de a practica religia.
Prezentă la conferinţă, Ana Maria Munteanu, conf.univ. dr. la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa s-a referit la necesitatea realizării unui muzeu virtual al diversităţii interculturale pentru a putea deschide accesul la bogăţia multiculturală. Tototodată, „trebuie creată şi o sferă de interes pentru multiculturalitate şi acest lucru încerc eu să fac împreună cu studenţii mei”, a mai spus dr. Ana Maria Munteanu.
Şeila Suliman, consilier la Ministerul Culturii şi Cultelor a prezentat informaţii despre proiectele pe care le derulează instituţia pe care o reprezintă în parteneriat cu organizaţiile minorităţilor etnice dar şi despre proiectele din anul 2010 printre care se numără şi restaurarea geamiei de la Isaccea şi a cetăţii Ada Kaleh din Insula Şimian.
În încheierea conferinţei, atât organizatorii cât şi participanţii au convenit să se întâlnească din nou şi să disemineze într-un cadru mai larg rezultatele cercetărilor astfel încât cât mai mulţi membri din cadrul comunităţilor turce şi tătare să aibă acces la aceste informaţii.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Primăria oraşului Cernavodă a organizat la sfârşitul săptămânii trecute (10-11 octombrie) Zilele Recoltei – tradiţională sărbătoare a toamnei, manifestare la care Uniunea Democrată Turcă din România a fost partener.
Sâmbătă şi duminica de la primele ore ale diminetii producatorii de legume – fructe, lactate, produse apicole, flori şi-au deschis standurile din centrul oraşului, alături de meşteşugarii cu produse de lemn, ceramică, ţesături, sosiţi din mai multe colţuri ale ţării special pentru Zilele Recoltei. În aceeaşi zonă au fost amenajate şi târguri pentru crescătorii de animale care au participat la sărbătoare cu cai de rasă, capre, oi, iepuri, păsări.
Sărbătoare toamnei a fost îmbogăţită cu muzică şi dansuri populare; pe scena amenajată în centrul oraşului, evoluând, în cele două zile, cântăreţi şi ansambluri folclorice din Constanţa, Ovidiu, Medgidia, Cernavodă, Cumpăna, Hârşova, Castelu, Ghindăreşti. Au mai fost prezente două ansambluri folclorice din străinătate, ansamblul Svoboda din Krsko – Slovenia şi ansamblul Yafem din Yalova – Turcia. Cei ce iubesc muzica oltenească s-au bucurat sâmbăta seara cu Florinel Vasilica şi ansamblul Teleormanul, iar duminică seara alături de Aneta Stan şi Elisabeta Turcu.
În programul Zilelor Recoltei au mai fost incluse şi concursuri pentru gospodinele oraşului, cea mai bună zacuscă şi cele mai bune murături, expoziţie şi concurs de produse culinare turceşti, concursuri pentru pasionaţii de fotografie, unde s-au premiat cele mai frumoase fotografii cu tema „Cernavodă – toamna“.
Minever Omer
Oraşul Hârşova a fost în sărbătoare la începutul lunii octombrie. Primarul Tudor Nădrag a pregătit un program de zile mari pentru locuitorii oraşului, dar şi pentru oaspeţi, cu ocazia celei de-a VI-a ediţii a Zilelor oraşului Hârşova.
Petrecerea a început vineri, 2 octombrie, la ora 10.00, în Piaţa 1 Decembrie, situată în centrul oraşului. Desfăşurătorul zilei a inclus un concurs de table pentru pensionari, concurs de handbal, precum şi o serie de ceremonii dedicate hârşovenilor. La ora 13.00 s-a organizat o festivitate specială, dedicată unui număr de patru cupluri care serbează împlinirea a 50 de ani de la căsătorie. Sărbătoriţii au participat la o masă festivă şi au primit din partea administraţiei locale câte un premiu simbolic în bani. De asemenea, a fost organizat un spectacol susţinut de ansambluri folclorice din zonă, intitulat sugestiv „Confluenţe etnice“. Deschiderea oficială a sărbătorii a avut loc începând cu ora 19.00, cu un spectacol susţinut de artişti profesionişti.
Sâmbătă, 3 octombrie, programul a început la aceeaşi oră, cu un concurs de handbal, urmat de lansarea cărţii lui Tudor Costache şi de un concurs de desene pe asfalt, la care au participat preşcolari de la Grădiniţele Tic Pitic şi Prichindel, precum şi elevi din clasele I şi II, din cadrul Liceului Teoretic şi Şcolii generale. La ora 13.00 a avut loc întâlnirea cu „Fiii satului“, urmată de o expoziţie chinologică. A urmat, de la ora 16.00, un nou spectacol susţinut de ansambluri folclorice din zona Hârşova, după care, de la 18.30, publicul a urmărit o demonstraţie de taekwondo, susţinută de membrii Asiart Hârşova. De la ora 19.00 au urcat pe scenă artişti profesionişti care au întreţinut atmosfera de petrecere până la lăsarea nopţii.
Duminică, 4 octombrie, în continuarea manifestărilor dedicate Zilelor oraşului Hârşova, primăria a organizat Ziua Recoltei. Programul a inclus un nou spectacol susţinut de ansamblurile folclorice din zonă, după care, de la ora 10.00, au urcat pe scenă artişti profesionişti. Ziua Recoltei a continuat cu o expoziţie gastronomică şi cu un seminar cu tema „Eliminarea barierelor comunicării“. Pe scena amenajată în piaţa din centrul oraşului au urcat artişti precum Vivi Petcu, Mircea Cazan, Marin Palii, Gigi Luca, Laurenţiu Vlad, Nelu Băescu, Ciro de Luca, Trupa Record, Mihai Trăistariu, Laura Hăidău, Ion Amititeloaie, Mihaela, Liliana Mitrana, Puiu şi Jul, Rele Luncan, Alexandru Jidveianu şi Ileana Ciuculete. Alături de ei a evoluat pe scenă Ismail Macbule, interpretând melodii din folclorul turcesc dobrogean.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
“Balkan Barış” ödülünün sahibi Kosovalı yazar Adem Demaçi, Türkiye’nin AB’ye girmesiyle Avrupa’da ve Balkanlar’da barışa daha fazla katkıda bulunacağını vurguladı.
Merkezi Edirne’de bulunan Güney Doğu Avrupa Gazeteciler Derneği (AGD) tarafından Balkan Barış Ödülüne layık görülen Adem Demaçi, adına Cumartesi gecesi bir yemek düzenlendi. Demaçi, yemekten unutamayacağı anılarla ayrıldı.
Polis Bahçesi’nde düzenlenen yemeğe Edirne Vali Yardımcısı Ali Deniz Sürmen, TÜ Rektörü Prof. Dr. Enver Duran, Adem Demaçi, AGD Başkanı Bülent Ayan’ın yanı sıra Kosova ve Bulgaristan’dan gelen gazeteciler katıldı. Yemekte konuşan ödüllü yazar Demaçi, “Beni burada ağırlamakla şereflendirdiniz. Kosova ve Türkiye birlikte el ele vererek çalışmalarımızı sürdüreceğiz. Biz barışın yanındayız. Bu barış havasının Balkanlarda sürekli olarak yer almasını istiyoruz. Türkiye ve Kosova olarak Balkanlarda barış havasının esmesi için elimizden geleni yapmalıyız. Özellikle Balkanlardaki dost ülkelerin işbirliği son derece önemli. Türkiye ile yapılacak işbirliği Avrupa’ya açılacak bir yoldur. Türkiye’nin AB girmesiyle Avrupa’da ve özellikle Balkanlarda demokrasinin ve barışın daha fazla yer almasına katkı sağlayacaktır. Türkiye’nin özellikle Kosova ile var olan işbirliğinin ve dostluğunun devam etmesini diliyorum. Dostluk çerçevesinde Türkiye’nin Kosova’da ve Arnavutluk’ta var olduğunu belirtmek isterim. Türkiye savaş öncesi ve sonrasında daima yanımızda oldu. Her zaman da olacağına inanıyoruz. Bu dostluğumuz daim olsun” dedi.
Gazetemizin yazarı Cumhur Çağlarer, Demaçi’nin çizdiği karikatürünü yemek sırasında kendisine hediye etti. Karikatürünü uzun süre izleyen ve çok beğenen Demaçi, protokol masasından kalkıp Çağlarer’in oturduğu masaya gitti ve elini sıkarak bu jestinden dolayı kendisine çok çok teşekkür etti, karikatürü hep gözünün önünde olacak bir köşeye koyacağını belirtmesi memnuniyetinin ne kadar büyük olduğunu gösterdi.
Demaçi’nin karikatüre gösterdiği ilgiyi gören yemekteki, özellikle yabancı gazeteciler Çağlarer’e “Biz de karikatürümüzü isteriz. Karikatürümüzü çizdirmemiz için illa da 28 yıl hapis mi yatmak gerekiyor.” şeklindeki sözlerle takılıp Demaçi’nin özgürlük uğruna 28 yıl hapis yattığına vurgu yaptılar.
TÜ Rektörü Prof. Dr. Enver Duran da, gecenin anısına Demaçi’ye çeşitli hediyeler verdi.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 24 octombrie 2009, la un restaurant din Constanţa a avut loc simpozionul „Săptămâna M.K. Atatürk“, ce a avut ca obiectiv marcarea momentelor importante ale lunii octombrie: Ziua drepturilor copilului, Saptamana schimbarii alfabetului arab în cel latin şi Săptămâna cărţilor pentru copii. Organizator al acestui eveniment a fost comisia de tineret a Uniunii Democrate Turce din România şi a avut ca beneficiari direcţi membrii comisiei de tineret, membrii ansamblurilor folclorice ale uniunii noastre, profesori. Beneficiarii indirecţi au fost participanţii la simpozion, invitaţii, care au avut prilejul să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe legate de evenimentele enumerate mai sus. Activitatea s-a desfăşurat sub forma unui simpozion cu tema principală „Ataturk şi influenţele lui asupra spaţiului dintre cele două continente“. Participarea numeroasă a tinerilor la acest simpozion (în jur de 100 de persoane) nu poate decât să ne bucure. Manifestarea a continuat cu o seară turcească pentru tineret (toplantî) la care am invitat o fomaţie de muzică turcească, formaţie ce ne-a încântat cu melodii vechi şi noi turceşti, muzică românească populară şi muzică de club. La toplantî au participat peste 300 de persoane, acest lucru reflectând interesul acordat de comisie acestui eveniment, precum şi buna mediatizare a evenimentului. Ca organizator, uniunea noastră, prin comisia de tineret a oferit tuturor partipanţilor la simpozion diplome de participare, mape de prezentare a uniunii, precum şi un mic protocol. De asemenea, comisia de femei a venit în sprijinul comisiei de tineret, pregătind produse de patiserie specific turceşti pe care le-au servit tuturor participanţilor la simpozion şi la toplantî.
Evenimentul s-a bucurat de succes, dovadă fiind şi refectarea în mass-media scrisă şi vorbită.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În luna iulie a anului trecut, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a pus piatra de temelie a noului sediu central, situat pe strada B.P.Haşdeu. Sediul foarte mare, curpinde pe lângă sediul administrativ al uniunii, o bibliotecă, o sală de rugăciune, o cameră cu specific tătresc, precum şi o sală de simpozion de circa 80-120 de locuri.
Sâmbătă, 31 octombrie 2009, în prezenţa oficialităţilor locale şi centrale, a membrilor reprezentanţelor diplomatice ale Republicii Turcia la Constanţa şi Bucureşti, oameni de afaceri, membrii ai comunităţii turce şi tătare, a avut loc inaugurarea oficială a noului sediu. Oaspete de marcă la acest eveniment a fost preşedintele României, d-nul Traian Băsescu.
„Este cea mai importantă investiţie a uniunii şi mă refer aici nu numai la partea materială ci şi la cea spirituală”, a declarat pentru „Cuget Liber” deputatul UDTTMR Aledin Amet. „Este o dorinţă mai veche a comunităţii noastre să avem un sediu propriu, până acum sediul central al uniunii funcţionând în diferite spaţii închiriate. Sunt convins că membrii comunităţii noastre vor aprecia eforturile acestea, mai ales în această perioadă de criză. Am trecut însă şi acest hop şi am finalizat acest proiect foarte important pentru noi. Aici se vor derula de acum înainte o serie de activităţi, cu precădere de ordin cultural şi tot aici va funcţiona şi Institutul Tătar «Sebat Husein»”, a mai spus deputatul tătar (Cuget Liber, Sambata, 31 Octombrie 2009).
„Sâmbătă este zi de sărbătoare pentru noi”, a declarat şi preşedintele U.D.T.T.M.R., Varol Amet, referindu-se astfel la momentul inaugurării sediului uniunii. „Este o construcţie impunătoare, cu o cupolă ce reprezintă o iurtă stilizată care duce cu gândul la originile noastre. Acest sediu este garanţia dăinuirii noastre şi a conservării culturii, limbii şi obiceiurilor comunităţii tătare din România”, a mai spus Varol Amet (Cuget Liber, Sambata, 31 Octombrie 2009).
Cu acest prilej a delegaţie a U.D.T.R. formată din Ervin Ibraim – secretar general şi Ibram Iusein – deputat a participat la eveniment şi a oferit gazdelor un cadou de casă nouă.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La sfârşitul lunii octombrie, la Cluj Napoca şi-a deschis porţile Institutul de Turcologie şi de Studii Central-Asiatice. Instituţia funcţionează în cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” şi este unică în România dar şi în această zonă a Europei.
Rectorul Universităţii „Babeş Bolyai”, Andrei Marga deţine funcţia de preşedinte al institutului, cea de director este ocupată de prof. univ. dr. Tahsin Gemil iar cea de director executiv de lector drd. Casian Popa. În cadrul institutului vor fi organizate: cursuri de masterat şi doctorat, cercetare la nivel de licenţă, vor fi elaborate şi publicate lucrări ştiinţifice şi totodată va fi creat un centru de documentare în domeniul turcologiei.
În cadrul Institutului de Turcologie şi de Studii Central -Asiatice va fi studiată limba turcă şi vor fi organizate cursuri de: Introducere în istoria şi civilizaţia islamului clasic, Istoria Imperiului Otoman şi Istoria Relaţiilor româno-otomane, Religii şi mentalităţi în Asia Centrală, Introducere în gastronomia orientală, Istoria şi civilizaţia statelor de model euro-asiatic, Mentalităţi şi relaţii sociale în lumea turcofonă, Introducere în azerologie şi civilizaţie azeră.
Cursurile vor fi predate de profesori universitari din România, Turcia, SUA, Italia, Franţa, Japonia, Turkmenistan. La eveniment au participat personalităţi din spaţiul cultural transilvan, ambasadorul Azerbaidjanului în România, Eldar Hasanov, reprezentanţi ai ambasadei Republicii Turcia în România.
La sfârşitul lunii octombrie a luat fiinţă la Bucureşti, Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi Cultură Turco-Tătari. Organizaţia reuneşte personalităţi de origine turcă şi tătară din domeniul ştiinţei, din mediul academic dar şi din cel al culturii.
Organizaţia a fost constituită la iniţiativa prof. univ dr. Tahsin Gemil, directorul Institutului de Turcologie şi de Studii Asiatice, proaspăt înfiinţat pe lângă Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj. La şedinţa de constituire a fost ales şi comitetul director al asociaţiei care este format din: prof. univ. dr Tahsin Gemil-preşedinte, prof. Ervin Ibraim, director Radio T-vicepreşedinte şi cercetător ştiinţific Nagy Pienaru, redactor – şef al publicaţiilor Institutului „Nicolae Iorga” din Bucureşti, de pe lângă Academia Română-secretar al AOSCTT.
La şedinţa de constituire au participat paisprezece personalităţi de etnie turcă şi tătară care s-au afirmat în domeniul ştiinţei sau al culturii, în ţară şi în străinătate. Din asociaţie pot face parte şi români care s-au afirmat în diverse domenii.
La adunarea de constituire a asociaţiei au fost aleşi 5 membri de onoare. Aceştia sunt: Nagi Geafer-decanul de vârstă al intelectualilor turci şi tătari din România, prof. univ. dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj,prof dr. Geavid Musa, fizician de renume mondial, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. Mihai Maxim- director al Insitutului Cultural „Dimitrie Cantemir“ din Istanbul şi dr. Ernest Oberlander Târnoveanu, şef de secţie la Muzeul de Istorie Naţională din Bucureşti.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
A devenit tradiţie ca în fiecare an în luna octombrie Uniunea Democrată Turcă din România să organizeze pelerinaj la Babadag şi implicit la Geamia Sarı Saltuk Baba.
Astfel, pe data de 9 octombrie 2009 peste 8 autocare şi microbuze de la filialele uniunii s-au întâlnit la Babadag. Evenimentul a început cu o slujbă religioasă ţinută la geamie de hoge. După slujbă credincioşii s-au îndreptat spre mormântul lui Gazi Ali Paşa unde s-a ţinut un moment de reculegere. Cu această ocazie au avut prilejul să vadă mormântul restaurat. Tot în cadrul promovării zestrei culturale şi tradiţionale a etnicilor turci gospodinele din cadrul filialelor s-au întrecut în prepararea produselor de patiserie specifice bucătăriei turceşti.
La eveniment au participat peste 500 de etnici turci din Constanţa, Tulcea, Medgidia, Techirghiol, Hârşova, Babadag, Măcin, Tuzla, Cumpăna, Brăila, Cobadin.
Aşa cum a precizat d-nul Osman Fedbi preşedintele U.D.T.R. „Este deosebit de important ca turcii din Dobrogea să-şi cunoască mult mai bine istoria şi să fie mândrii de valorile spirituale moştenite din străbuni”.
Încă din epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, (începutul sec. XV-lea) localitatea devine din ce în ce mai importantă, în zonă pentru o perioadă Babadag devine centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraş dobrogean. Dăinuind încă din epoca medievală mausoleul Sarı Saltuk Dede, mormântul lui Gazi Ali Paşa, cişmeaua Kalaigi. Sunt dovezi ale istoriei noastre locale. Legenda spune că un sfânt musluman pe numele Sarı Saltuk Baba a fost cel care a propovăduit religia muslumană în Balcani. În anul 1484, Sultanul Baiazid a poruncit să fie construit la Babadag un mausoleu, în onoarea lui Sarı Saltuk. Între anii 1667-1678 reşedinţa Paşei s-a mutat de la Silistra la Babadag.
După cum relata Evliya Çelebi, Sarı Saltuk, un renumit gânditor turc, a răspândit în Balcani şi implicit în Dobrogea după anii 1263 religia islamică.
Ulterior toate mijloacele de transport s-au îndreptat către mormântul funerar a lui Koyun Baba.
Acest mormânt este înconjurat de păduri seculare, legenda relatând despre Koyun Baba ca fiind cel care a descoperit mormântul lui Sarı Saltuk Baba.
Am simţit o bucurie imensă organizând, acest pelerinaj, pregătindu-i pe participanţi pentru începerea perioadei de post Ramazan. Cu acest prilej s-a dat posibilitatea întâlnirii prietenilor, rudelor, cunoştinţelor care nu s-au văzut de mult timp. De asemenea, ei au participat la un picnic unde au cântat cântece vechi turceşti.
Pentru această manifestare, Uniunea Democrată Turcă din România a asigurat produsele de unică folosinţă, produsele alimentare necesare pregătirii mâncărurilor specific turceşti, protocolul şi răcoritoarele pentru toţi participanţii, transportul şi taxele de pod. La acest eveniment au participat peste 400 de persoane.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 26-31 octombrie s-au desfăşurat la Medgidia o serie de manifestări culturale, reunite sub titlul de „Zilele Medgidiei”. Manifestările s-au aflat deja la cea de a -XI-a ediţie şi a devenit o tradiţie pentru filiala Medgidia a Uniunii Democrate Turce din România să participe, în calitate de partener.
Şi în acest an, U.D.T.R. a participat cu o expoziţie de artă culinară turcească şi cu una de ţesături. Sub titlul „Baclavalele ce bune sunt” membrele filialei UDTR Medgidia au expus produse de patiserie tradiţionale din care nu au lipsit:bacalvalele, sarailiile, yufka, pide şi alte dulciuri cu specific turcesc. În cadrul „Hanim Eli” au fost expuse obiecte de artizanat, vechi de peste 100 de ani lucrate de mână de turcoaice şi transmise ca zestre, din generaţie în generaţie.
În cadrul „Zilelor Medgidiei”, pe scena Casei de Cultură „I.N. Roman” a fost prezentat şi un spectacol de cântece şi dansuri populare româneşti dar şi turceşti. Astfel, pe scenă au urcat ansamblurile folclorice „Pandelaşul”, „Filizler” aparţinând Uniunii Democrate Turce din România, filiala Medgidia, ansamblul elevilor de etnie turcă de la Şcoala „C-tin Brâncuşi” din Medgidia, ansamblul de dansuri „Gökkuşağı”aparţinând filialei Cobadin a U.D.T.R. şi solista Macbule Ismail.
La eveniment au participat: preşedintele UDTR, ing. Osman Fedbi, secretarul general, prof. Ervin Ibraim şi preşedinta comisiei de femei, Amet Melec. În acest an la „Zilele Medgidiei” au luat parte şi invitaţi din Turcia, o delegaţie de cadre didactice din oraşul Bursa, condusă de inspectorul şcolar şef adjunct.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Dobrogea, partea pontică a daciei, a cunoscut succesiv cononizarea grecească, stăpânirea română şi bizantină. În timpul lui Mircea cel Bătrân Dobrogea a fost parte a statului feudal românesc.
Stăpânirea îndelungă a Dobrogei de către turci, până la 14 noiembrie 1878, şi colonizarea continuă a ţinutului, în nord şi sud cu populaţie turcă, iar în centru cu populaţie tătară, au imprimat un anumit specif oriental în tipul de aşezare şi arhitectură, în modul de viaţă şi arta populară.
Administraţia otomană a aprobat întemeierea de aşezări şi ale alyor populaţii venite din Peninsula Balcanică şi din Imperiul Ţarist: bulgari, găgăuzi, greci, cerchezi, cazaci, nemţi, evrei, lipoveni, armeni şi ucraineni. Acest mozaic etnic s-a suprapus pe stratul autohton românesc, alimentat contiunuu de peste Dunăre cu munteni, moldoveni şi mocani transilvăneni, care au întemeiat şi aşezări noi.
Oraşul Babadag, aşezat la 37 km sud de Tulcea pe şoseaua care dulce la Constanţa, se află într-o zonă împădurită, la 8 km de Cetatea medievală Enisala, întemeiată de genovezi şi bizantini lângă Lacul Razim. Numele aşezării înseamnă „Muntele Străbunului“ şi este legat de existenţa legendară a căpeteniei militare şi religioase a turcilor selgiucizi stabiliţi vremelnic în zonă încă de la 1262, Baba sari Saltuk Dede, derviş considerat sfânt. Mausoleu său se află pe strada Măcin. Cândva aici exista un complex religios cu aşezământ pentru dervişi şi geamie, loc de pelerinaj pentru credincioşii musulmani, loc de popas şi reculegere pentru paşale, şi sultani înaintea marilor bătălii.
Babadagul devine în timpulstăpânirii otomane centru militar, administrativ şi religios musulman, avanpost în Europa şi bază de pregătire a campaniilor militare de expansiune spre vest şi spre nord.
Generalul Gazi Ali Paşa, care asediase Viena, comandant al corpului de armată cu garnizoana la Babadag, a finanţat, prin testamentul lăsat la 1609, construirea geamiei, din centrul oraşului. Geamia îi poartă numele şi în curtea acesteia se află şi mausoleul său. De asemenea a finanţat şi funcţionarea unui seminar musulman, în clădirea de alături, construită anterior, numită Casa Panaghia. La venirea administraţiei româneşti, la 1878, edificiul este tranformat în şcoală. În prezent adăposteşte Expoziţia de Artă Orientală.
Având acest specific, expoziţia oferă vizitatorului piese care reflectă modul de viaţă tradiţional, nu numai al populaţiei musulmane din acest ţinut (cum sunt unele vase de uz din aramă sau ţesăturile decorative), ci şi piese aduse din zone îndepărtate (covoare orientale, şaluri de caşmir, învelitori de cămilă). Unele eeponate au specific musulman (covorul de rugăciune, vasul de spălat ritualic), altele aparţinând diferitelor populaţii dobrogene având chiar circulaţie balcanică (vase de uz gospodăresc, arme, podoabe, ţesături decorative). Expoziţia prezintă o serie de piese de port tradiţional ca: fes, maramă, ilic, rochie, şalvari, cember, brăţări, cordoane, paftale. Costumul tradiţional oriental a mai păstrat în Dobrogea doar câteva elemente din vechiul ansamblu de piese. Somptuozitatea ornamentelor, frumuseţea liniilor, bogăţia podoabelor, coloritul viu dau o notă aparte în cultura tradiţională a acestei zone. Ţesăturile decorative turceşti se disting printr-o cromatică ce aminteşte de spaţiul mediteranean: roz, indigo, liliachiu, bleu, verde, roşu şi sunt reprezentate în muzeu de ştergare (çevreuri) covoare orientale exacutate manual cu noduri, şaluri de caşmir, învelitori de cămile, ţesături de lână fină, covoare de rugăciune.
Motivele ornamentale sunt tipic orientale (garoafa, chiparosul, sacsâia), cusute cu mătase şi îmbinate cu broderii şi aplicaţii de fir auriu şi argintiu, completate uneori cu texte arabe. În aliaje diferite cu zincul, staniul, plumbul, argintul sau aurul, argintată, aurită, cositorită sau nichelată, arama, primul metal folosit de om, are o mare diversitate în utilizare: monede, unelte, arme, accesorii de harnaşament, abiecte de podoabă şi vase. De o mare varietate, formă şi destinaţie, sunt vasele de aramă, alamă sau bronz: ulcior, căldare, ploscă, ceainic, cafetieră, fructieră, zaharniţă, cratiţă, oală, cazan, lighean, strecurătoare, cană, ibric, tavă, vase pentru spălatul ritualic, prăjitor de cafea şi râşniţă. În realizarea vaselo sunt utilizate tehnici tradiţionale cu un deosebit simţ al proporţiilor, al corelaţiei dintre funcţional şi estetic. Elementele decorative se reduc la motive liniare, incizate, plasate pe toartă sau bază, circular, în interiorul şi mai ales în exteriorul vasului. Unele dintre ele nu sunt doar categorii de piese de muzeu, ci sunt folosite şi astăzi de populaţia din această zonă.
Obiectele sunt expuse în funcţie de tematica expoziţiei şi de sezon şi fac parte din colecţiile Muzeului de etnografie şi artă Populară Tulcea. Acest obiect muzeal este atractiv nu numai prin specificul arhitectural al clădirii, cu zid de piatră şi învelitoare de olană, ci şi prin particularitatea obiectelo expuse, a motivelor ornamentale realizate din materiale şi cu tehnici tradiţionale.
În expoziţie se pot lectura texte, etchete, mape cu explicaţii ce cuprind şi termeni specifici zonei.
Mihai Milian,
Steluţa Pârâu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Toplu yemek türlerinden biri de Osmanlı’da yoksulları doyurmak için kurulan ve adı İmarethane olan mutfaklardı. Bu kuruluşların kökeni İslam’ın “zek’t ve fitre” gibi dini vecibelerinin yerine getirilmesine dayanıyordu. İmaretlerde parasızdı yemekler ve onların masraflarını zenginlerin bir araya getirdiği vakıflar üstleniyordu. İstanbul’daki İmarethanelerde günde en az 4-5 bin kişiye yemek verilirdi. Bayram ve şenlik günlerinde çoğalırdı bu rakamlar.
İmarethane açan kişiler mülklerini kurdukları imarete bağlamaya mecburdurlar. Bu zorunluluk imaretin devam etmesini sağlamak için gerekliydi. İmaretlerin yaptığı ekmeğin özel bir adı vardı: Fodla.
Hangi yemekten sonra olursa olsun, kahve vazgeçilmez bir son noktadır. Günlük hayatta da önemlidir. Türk kahvesinin özellikle o dönemde kendine has nükteleri, deyimleri, töresi vardı. Kahve tiryakisi, kahve ocağı, kahve falı, kahve fincanı ve.. “Bir fincan kahvenin kırk yıla varan hatırı”..
Kahve çeşitleri de vardı:
Sade kahve, şekerli kahve, orta şekerli (Bir adı da adeta) az şekerli kahve..
Bir de zamana göre içilen kahveler vardı.
Sabah kahvesi (İki türlü olur). Biri yataktan kalkar kalkmaz içilir. Öbürü kuşluktan az önce. Bu kahveler bazen “sütlü kahve” de olur. Yorgunluk kahvesi, fal kahvesi, dedikodu kahvesi, mola kahvesi, yemek sonu kahvesi gibi..
Türk töresinde yemeğe konuk çağırmak genellikle: “Hiç değilse bir acı kahvemizi içmek için buyrun” diye yapılırdı. Bir de ne zaman tiryakilerle, kahve ve sigara bir araya gelir, tiryakiler:
“Kahve tütün
Keyifler bütün”.. diye hoşluklarını ifade ederlerdi.
Bu arada yemek arkasından kahve yerine çay içenleri de unutmayalım.
Çayı icat etti bir Pir
Sabahları iki, akşamları bir.. diye tanıtırlardı çay lezzetini.
Osmanlı’da ekmek önceleri ev fırınlarında, komşu hanımların birbirine yardımıyla, belli günlerde, daima kadınlar tarafından yapılan ve pişirilen bir nimetti.
Sanıyorum ki, Türk mutfağında ekmeksiz bir sofra hiç düşünülememiştir.
Ekmek, buğdaydan, çavdar unundan, mısırdan, kepekten yapılır; somun, pide, şepit, bazlama, yufka ekmeği gibi çeşitleri vardır. Karadeniz’in mısır pastası denilen mısır unu ekmeği ve İstanbul’un francalası incelmiş ekmek türlerinden sayılırdı. Zaman elbette ekmeklerimizle de oynamakta ve kendine uygun değişiklikleri yapmakta. Pide ekmeğini, söz gelimi, insanlar artık yalnız ramazan ayında görüyorlar.
Osmanlı, Batı yaşamından etkilenmeye başladıktan sonra ekmek üretiminden de değişim başlamış ve ev fırınlarındaki ekmek üretimine karşılık çarşı ekmeği gündeme gelmişti. Çarşı ekmeğini ev kadınları önceleri sevmediler. Hatta ayıpladılar. Ev dedikodularına, “onlar çarşı ekmeği yer” l’fı bazen ayıplama olarak, bazen de alay etmek için kullanılan bir deyim olmuştu..
Ekmeğini evinde yapan veya yaptıran hanımlar sıkıntılarını şu deyişlerle ifade ederlermiş:
Samanlıkta saray oldu
Kadınlara kolay oldu.
veya:
Ekmek çarşıya düştü
Elâlem aç kaldı, küstü.
Ama aslında ekmek ne küstü, ne darıldı. Ekmek her haliyle vazgeçilmez bir yiyeceğimiz olduğu için ilk günden bugüne bütün zarafeti ve tadıyla sofralarımızın baş tacıdır. Öyle değil mi efendim?
Öyle ise dilinmiş ekmeklerimizi soframıza koyar, biz de Osmanlı yemeklerinin sohbetine başlarız.
Fatih Sultan Mehmet’in babası 2. Sultan Murat zamanına kadar gerek halk sofralarında, gerek saray sofralarında yemek düzeni çok sade, çeşitler de çok azdı. Osmanlı mutfağının gelişip oluşması ancak 2. Murat döneminden sonra başlıyor.
Osmanlı yemekleri, biliyorsunuz, her zaman sofraların baştacı olan çorbalarla başlıyor. Sağlıklı yemeklerin birincisi kabul edilen çorbalar et suyu, tavuk suyu, yoğurt; balık çorbaları da balık suyu ile zenginleştiriliyor ve pirinç, bulgur, tarhana unu, kuru ve taze sebzeler ve sebze kökleriyle kaynatılarak yapılıyor. Ve adeta, mideleri kendinden sonra gelecek yiyeceklere hazırlamak ve hazmettirmek için görevlenmiş sayılıyor.
Düğün çorbası, yoğurt çorbası, tarhana çorbası, yayla çorbası ön sıralarda tutuluyor her zaman ve özellikle kuşluk yemeklerinin en hoşa giden çorbaları sayılıyor.
Sofraların temel yemeği olarak çorba ve ekmek öne alındığına göre çorbaların lezzeti ve sağlıklı içeriği olması elbette gerekliydi.
Çorba konusu yazıya dökülmeye başlandığında sonu kolay kolay gelmiyor. O dönemlerin hamarat hanımları sadece çorba isimlerini sıralamaya kalktıkları zaman çorba türlerinin sayısı yüzü kolay kolay geçiyor.
Çorbanın önemi Osmanlı’da o kadar belli ki evlenme yaşındaki kızların anneleri ve büyük annelerin en büyük korkusu, kızının “adam gibi çorba pişirmeyi bile bilmiyor” diye evde kalmasıydı. Ve bu konuda annesi gibi düşünmeyen kızlara verilen nasihat:
“Akılsız başa söz neylesin
Tatsız çorbaya tuz neylesin
Ya baba evinde kalan kız neylesin” idi.
Koyun, kuzu, dana gibi kırmızı etler, balık, tavuk gibi beyaz etler, kümes hayvanları ve av etleri et yemeklerinin temel taşlarıdır. Salça, soğan, saramsak gibi yan malzemeyle tatlandırılan et yemeklerinin bir kısmı uzun sürede ve ağır ateşte pişer. Kebaplar, köfteler, fırında, mangalda, ızgarada pişirilir.Genelde, yörelere göre değişen ezmeler, taratorlar, turşular, yeşil salatalar ya da yoğurtla birlikte yenir. Patlıcan salatası, patates kızartması, şiş kebap ve döner kebabı mutlaka domates, biber ile birlikte sofraya gelir.
Genelde tandırda, güveçte, fırında, testide, kuyuda (özel yapılır) şişte pişirilen et yemeklerinin yanında ya da ardından pilavlardan bir pilav da bulunmalıdır.
Tavuk ve aynı türün çeşitleri olan hindi, kaz, ördek vb. hayvanların etleriyle yapılan yemeklerin bu sofralardaki yeri de önemlidir. Özellikle misafir sofralarının unutulmaz yemeği olan çerkes tavuğu, hindi dolması, lezzeti eşsiz yemeklerdendir.
Ayrıca, et yemekleri içinde sayılan Marmara’nın lüferi, palamutu, tekir, pisi, dil balıkları ve izmarit-istavrit balıkları, Karadeniz’ in kalkanı…Ama asıl sayısız pişirme çeşidi olan hamsisi; Ege’nin çupurası deniz yemeklerinin seçilmişleridir.
Balıklar, tavası, ızgarası, çorbası, buğulaması, tuzlaması, kurutması, fırınlaması yapılan, sağlık açısından da lezzet çeşitleri açısından da çok önemli olan et yemekleri arasındadır. Özellikle padişahların bir çoğunun sevdiği yemeklerdir bunlar. Maraş, Adana, Urfa’da yapılan kebaplar, sonradan bütün ülkeye yayılıyor. Hünk’rbeğendi, imambayıldı, papaz yahnisi, çerkez tavuğu, kadınbudu gibi yeni ve yapımı önemli olan yiyecekler sofraları süslüyor. Yerel yemeklerin seçilmişleri ülke içinde yayılmaya başlıyor ve tatlı konuşanlar, yiyeceklerin de tatlısını isteyince Türk mutfağında şenlik zamanla büyüyor.
Elbette hepsi bu kadar değil. Biz ilk elde aklımıza gelenleri anımsattık sizleri.
Kıyı şehirlerinde tabii balıklar ve diğer deniz ürünleri.. Tatlı sularda yine balıklar.. Izgarada, tavada pişen türleri. Tuzlamaları, kurutmaları..
Bu zenginlikte elbette yazımızın başında konuştuğumuz ülke coğrafyasının, mevsimlerin ve toprağın veriminin çok büyük etkisi var.
Karides ise güveci, salatası, pilavlısı ve salması ile aramızda.
Ama herkes bilir ki Karadenizlinin tek tutkusu olan hamsi balığı: tavası, ızgarası, fırınlanmışı, çorbası, yahnisi, buğulaması, tuzlaması ve kurutulmuşu (füme) ile tüm balık türlerinin önüne geçmiş ve birincilik yarışını kazanmıştır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ingrediente: 500g carne tocată de vită, 2 cepe răzuite, 1 căţel de usturoi pisat, 2 felii de pâine, 1 ou, 1 lingură de sare, piper negru.
Ingrediente piure de cartofi: 4 cartofi, 100 ml. Lapte, 1 lingură unt, 1 ou, o lingură sare pentru decor, două felii de mozarella
Ingrediente sos: 4-5 roşii decojite, o jumatate cană de apă, sare, piper, după gust
Piureul: cartofii se fierb, se amestecă cu laptele şi untul. Se adaugă oul la sfârşit.
Toate ingredientele pentru kofte se amestecă şi se formează bile. Se pune în mijloc piureul, iar deasupra mozarella. Se aşează într-o tavă unsă cu ulei. Se serveşte cu sosul de roşii.
Ingrediente: 4 vinete, ulei, jumătate de kg de carne de vita tocată, 2 cepe, usturoi, sos de roşii, ardei pentru decor
Se iau vinetele se spală şi se şterg. Se taie în două, se sărează şi se lasă la scurs. Vinetele se prăjesc bine în ulei după care se scot şi se scurg bine pe un serveţel. Se scobesc înăuntru iar conţinutul se păstrează.
Separat se căleşte ceapa pâna devine aurie, se adaugă carnea de vită si conţinutul de la vinete, sare, piper, cimbru si usturoi. Se adaugă suc de rosii şı se lasă să fiarbă circa 20 de minute.
Se umplu vinetele scobite cu carnea tocată şi se aşează într-o tavă unsă cu ulei. Se mai adaugă şi un pahar cu apă. Se decorează cu felii de roşii şi cu ardei. Se dă la cuptor circa 15 minute. Se servesc decorate cu verdeaţă.
Ingrediente: pentru aluat:1 kg de făină, 3 ouă, o cană iaurt, o linguriţă oţet, puţină sare.
Pentru umplutură 1 kg telemea de vaca, o cutie iaurt, una de smântână şi 3 ouă
Se amestecă ingredientele într-o cocă. Se împarte aluatul şi se întinde în foi subţiri.
Brânza se fărâmă cu furculiţa. Se întinde câte o foaie mare şi subţire se umple cu brânză se încreţeşte şi se aşează într-o tavă unsă cu ulei până se umple tava. Deasupra se toarnă ouăle batute şi amestecate cu smântănă şi iaurt. Se dă la cuptor circa 40-45 de minute. Se coace la foc moderat.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Aslan, kurt ve tilki, üçü birlikte avlanmak için ormana gitmişlerdi. Aslında aslan’ın dengi olmayan tilki ve kurtla arkadaşlık etmesi doğru değildi. Fakat “cemaatle birlikte olmak rahmettir” sözüyle hareket etmek istiyordu.
Üç kişi olunca bir başkan gerekiyordu. O da elbette kendisiydi. Üçü beraber bir yaban sığırı, bir keçi ve iri bir tavşan avladılar. Avları güzel gitmişti. Avlarını sürükleye sürükleye bir mağaraya getirmişlerdi. Çok da acıkmışlardı.
Sofraya oturdular.
Avlarını taksim etmeyi başkan olan aslanın yapması gerekirdi. Fakat aslan sınamak için kurda dönerek:
– “Söyle bakalım, benim tecrübeli dostum. Şu hayvanları aramızda taksim ette, senin cevherin niyetin ortaya çıksın.” dedi.
Kurt hemen atıldı:
– “Memnuniyetle sultanım. Yaban sığırı senin payındır. O büyüktür, sen de büyük ve gövdelisin. O sana layıktır. Keçi benim hissemdir. Tilkiye de şu semiz tavşan düşmektedir.” dedi.
Aslan, onun bu haddini bilmezliğine, kendini ilk fırsatta öne çıkaran tavrına çok kızdı. Kendi gibi emsalsiz bir aslan karşısında benlik davası gütmesine son derece hiddetlendi.
Aslan:
– “Sen kim oluyorsun budala! Unutma ki, ormanlar kralı aslanım. Ben varken sana pay ayırmak düşer mi? Bunu hak ettin” diyerek kurda yaklaşıp öyle bir pençe vurdu ki, kurt kan-revan içinde yere yıkıldı.
Aslan bir yerde iki başkan olmaz, düşüncesiyle kurdun kafasını kopardı.
Ondan sonra korkudan tir tir titreyen tilkiye dönerek:
– “Ne bakınıp duruyorsun orada! Haydi şimdi de sen pay et bakalım şu avdan.” dedi.
Tilki son derece tevazu ve alçak gönüllülük içinde:
– “Ey büyük sultanım! Pay etmek benim haddim değil ama, mademki emrettiniz söyli-yeyim. Şu büyük sığır kuşluk yemeğiniz olsun. Keçi ise nefis bir öğle yemeği, tavşan da sultanımızın gece çerezi olsun.” dedi.
Aslan, tilkinin bu pay taksiminden pek hoşlanmıştı.
– “İşte adil paylaşma… Böyle bir taksimi nerden öğrendin sen?’ diye tilkiye sordu.
Tilki boyun bükerek, yerde cansız yatan kurda bir göz attı.
Sonra:
– “Şu haddini bilmez kurdun halinden ve başına gelenden öğrendim sultanım.” dedi.
Bunun üzerine aslan tilkiye:
– “Madem ki sen kendine pay ayırmayıp benim büyüklüğümü takdir ettin. Ben de sana büyüklüğümü göstereyim. Var git, bu avların üçü de senin olsun, afiyetle ye” diyerek bütün avları tilkiye bağışladı.
Tilki o zaman, aslan iyi ki av taksimini kurddan sonra bana emretti. Ya önce bana em-retseydi, benim halim nice olurdu? diye haline şükretti.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Gözümde bir damla su deniz olup taşıyor,
Çöllere kalmış gibi yanıyor, yanıyorum.
Bütün gemicilerin ruhu bende yaşıyor;
Başımdaki gökleri bir deniz sanıyorum.
Nasıl yaşacağım ey deniz senden uzak?..
Yanıp sönüyor gibi gözlerimde fenerin?..
Uyuyor mu limanda her gece sallanarak,
Altından çivilerle çakılmış gemilerin?
Sevmiyorum suyunda yıkanmamış rüzgarı;
Dalgaların gözümde tütüyor mavi, yeşil…
İçimi güldürmüyor sensiz ay ışıkları;
Ufkunda yükselmeyen güneşler güneş değil!
Bir gün nehirler gibi çağlayarak derinden
Dağlardan, ormanlardan sana akacak mıyım?
Ey deniz, söyle bir gün sana bakacak mıyım,
Elma bahçelerinden, fındık bahçelerinden?
Ömer Bedrettin Uşaklı