În perioda aceasta un fapt inedit ne-a atrasa atenţia. Dobrogea este, în opinia artistului Dan Puric, un tezaur imens neevaluat şi nerecunoscut de autorităţile politice, un model de convieţuire interetnică şi de identitate exemplară.
Aflat la Tulcea, cu ocazia lansării volumului sau „Cine suntem”, Dan Puric a declarat: „Avem aici 14 etnii. Românul se înţelege cu bulgarul, lipoveanul… De ce nu au ieşit pe acest pământ războaie interetnice, interconfesionale? Pentru că poporul român nu are stupiditatea războaielor religioase. Nu din ignoranţa, ci cu îngăduinţa şi profunda înţelegere oamenii trăiesc aici. Iată încă un act identitar discret, dar un tezaur imens neevaluat”, a afirmat actorul-regizor Dan Puric duminică, 19 octombrie, la Tulcea.
El s-a aratat profund nemulţumit pentru că nici un politician nu aduce în discuţie modelul dobrogean de convieţuire interetnică, un model de identitate exemplar.
„Vine cineva şi imi dă lecţii despre multiculturalitate, când eu am rezolvat-o deja fără prea multe discuţii. Nimeni nu discuta de normalitate. Aţi văzut vreodată vreo capăţână politică să identifice acest model? Măcar din bun-simţ să îl identifice. Această minune nu este marturisită de nimeni. Dar eşti ceea ce recunoşti!”, a mai spus Dan Puric.
Artistul l-a dat ca exemplu pe regele Carol I, care dupa ce Dobrogea a revenit la Ţara Românească, a facut o moschee în Constanţa.
„La Take Ionescu a venit apoi un turc din Medgidia care i-a spus că vrea să facă o biserica creştină la el. Take i-a spus ca nu are bani, iar raspunsul primit a fost că el nu e creştin. Şi turcul a facut la Medgidia o biserică creştină. Daţi-mi minunea asta în alt colţ de lume! Dar nimeni nu vorbeşte despre ea, iar populaţia României stă şi se uită la episodul 4.000 din Elodia”, a afirmat Dan Puric.
Iată aşadar un punct de vedere pertinent la care ar trebui să reflecteze multă lume.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Anul acesta Turcia îşi serbează cea de-a 85 aniversare de la proclamarea republicii, la 29 octombrie în anul 1923. Ca în fiecare an, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa a invitat reprezentanţi ai Uniunii Democrate Turce din România, ai comunităţii turce şi tătare, oameni de afaceri turci, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice la o recepţie dedicată împlinirii a 85 de ani de la proclamarea republicii.
Într-un cadru oficial, toţi participanţii au socializat şi au comunicat într-un limbaj comun tuturor.
Punctul culminant al serii l-a reprezentat tortul comandat special pentru această ocazie de U.D.T.R. Pe lângă aranjamentele florale oferite, acest tort a fost senzaţia serii. Personalizat cu sigla U.D.T.R., harta Republicii Turcia pe care flutură steagul naţional, precum şi un citat al marelui om de stat M.K. Ataturk, a impresionat atât organizatorii, cât şi participanţii, care apoi au gustat din acest tort.
Sperăm ca an de an uniunea noastră să impresioneze plăcut prin astfel de gesturi, marcând astfel momentele importante din istorie.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
25 Octombrie, Ziua Armatei Române a fost marcată la Constanţa printr-o serie de ceremonialuri militare şi religioase. Oficialităţi locale, reprezentanţi ai partidelor politice au depus coroane de flori şi jerbe la Monumentul Eroilor din Cimitirul Central şi la Troiţa de la Casa de Cultură din Constanţa.
Preşedintele Uniunii Democrate Turce din România ing. Fedbi Osman şi secretarul general, prof. Ervin Ibraim au depus o coroană de flori în memoria ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în Primul şi al Doilea Război Mondial. Preşedintele U.D.T.R. Ing. Osman Fedbi a declarat: „Deşi suntem etnici turci suntem înainte de toate cetăţeni români şi este normal să cinstim memoria ostaşilor care au căzut în luptă pentru neatârnarea ţării.”
Uniunea Democrată Turcă din România a fost singura organizaţie aparţinând minorităţilor naţionale din Constanţa care a depus o coroană de flori în cinstea eroilor neamului, cu prilejul Zilei Armatei Române.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Membrii comunităţii turce din Constanţa şi ai filialelor teritorile ale U.D.T.R. au sărbătorit cu bucurie şi emoţie Noaptea Puterii (Kadir Gecesi). În această noapte plină de înţelepciune şi iertare, belşug şi milostenie toţi cei prezenţi la geamia Hunkâr din Constanţa s-au rugat lui Allah. Convinşi de puterea acestei nopţi „mai bună decât o mie de luni, când porţile cerului se deschid şi din care se revarsă peste tot seninătate şi încredere“, şi-au deschis sufletele şi cu mâinile deschise s-au rugat într-o linişte deplină cu toate că interiorul geamiei devenise neîncăpător. Niciunul nu a făcut vreun comentariu.
Imamul geamiei a recitat versete din Coran şi în predica ţinută nu a uitat să le spună tuturor să fie buni părinţi, vecini, prieteni; să-şi respecte semenii, să muncească mai mult, să se informeze, să vină cu idei şi soluţii pentru rezolvarea problemelor comunităţii.
Au fost omagiaţi conducătorii şi evenimentele importante.
Pentru că în aceată noapte credincioşii se felicită între ei, făcându-şi cadouri, UDTR prin comisia de religie a pregătit produse alimentare culinare specifice acestei nopţi pe care le-a împărţit tuturor. Participanţii au avut astfel o seară mai plăcută şi gânduri mai bune. Aemenea momente întăresc familia şi comunitatea. De aceea, pentru a nu se uita, a se păstra şi perpetua tradiţiile religioase avem grijă ca în fiecare an astfel de evenimente să fie cinstite prin proiectele noastre.
Omer Minever
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Primăria Hârşova a organizat, în perioada 3 – 5 octombrie, „Zilele Oraşului”, ediţia a V-a. La acest eveniment au participat un număr mare de hîrşoveni, dar şi personalităţi locale şi judeţene. Cu această ocazie au avut loc activităţi culturale, sportive şi artistice. Manifestările s-au încheiat în data de 5 octombrie, de „Ziua Recoltei”. Programul celor trei zile de sărbătoare a inclus concursuri sportive (baschet, fotbal, handbal), de table pentru pensionari, de desene pe asfalt pentru preşcolari, carnaval pentru preşcolari, demonstraţie Taekwondo. În data de 3 octombrie, a avut loc deschiderea oficială a „Zilelor oraşului Hârşova”. În program au mai fost incluse lansări de carte şi aniversarea persoanelor care sărbătoresc 50 de ani de căsătorie.
Filiala Hârşova a Uniunii Democrate Turce din România, a organizat în cadrul acestei manifestări, un concurs –expoziţie de produse culinare specifice turceşti. Juriul format din primar d-nul Tudor Nădrag, viceprimar d-nul Brătianu Gheorghe, preşedinte UDTR filiala Hârşova d-nul Memet Reduan, imamul geamiei din Harşova d-nul Bilal Atar şi d-na Ali Nevin au hotărât câştigătorii acestui concurs după un adevărat festin. Câştigătoarele acestui concurs au fost d-na Memet Nafia locul I, d-na Abduraman Negimie locul II şi d-na Abdula Nezia locul III.
Nilgun Panaitescu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 5 octombrie, a avut loc la Cobadin, prima ediţie a „Zilei recoltei şi întâlnirii cu fiii satului”, acţiune organizată de către administraţia locală din Cobadin, în parteneriat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Constanţa
Din program au făcut parte atât recitaluri ale formaţiilor de muzică uşoară autohtonă, cât şi reprezentaţi ale ansamblurilor folclorice precum „Nunta Zamfirei” din Techirghiol, „Dobrogea” din Ovidiu, „Ansamblul de Dansuri Tradiţionale” din Crimeea, Ucraina. Din partea Uniunii Democrate Turce din România filiala Cobadin a participat formaţia de dansuri tradiţionale turce „Genç Umutlar“ şi corul „Gökkuşağı“. Femeile turce au pregătit numeroase specialităţi de patiserie tradiţională turcească, specialităţi care au fost servite tuturor participanţilor la această sărbătoare.
Secretarul general al Uniunii Democrate Turce din România, d-nul Ibraim Ervin a declarat „această sărbătoare a evidenţiat încă odată, dacă era nevoie, că în această localitate comunitatea turcă a reuşit să-şi păstreze identitatea etnică“.
Primarul Cristian Telehoi a declarat că „prin intermediul acestui eveniment, Cobadinul îşi cheamă fiii acasă, pe toţi acei care s-au născut şi au copilărit aici şi care acum trăiesc în alte oraşe din ţară, acei oameni obişnuiţi care au reuşit în viaţă“.
În cadrul sărbătorii câmpeneşti avea loc şi o paradă de costume populare tradiţionale, Festivalul Muzicii Lăutăreşti, dar şi lansarea volumului „Cartea de Aur a Eroilor cobadineni“.
Nilgun Panaitescu
În perioada 4-5 octombrie, Consiliul Local Cumpăna, în colaborare cu Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean Constanţa, a organizat Ziua Recoltei şi Ziua Comunei Cumpăna. Manifestaţiile au început cu sfinţirea pieţei agroalimentare din localitate, oficiată de IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, însoţit de un sobor de preoţi, urmată de evenimente care au avut loc pe stadionul din Cumpana. Cu aceasta ocazie, a avut loc şi o expozitie de produse agricole, alimentare, zootehnie şi INPUT-uri pentru agricultura.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România a participat o delegaţie formată din d-nul Osman Fedbi-preşedinte, d-nul Ibraim Ervin-secretar general, d-nul Osman Zia-vicepresedinte şi Bari Muselim- preşedinte filiala Cumpăna. În cadrul acestei sarbători, filiala Cumpăna a Uniunii Democrate Turce din România a prezentat o expoziţie culinară cu produse tradiţionale turceşti.
Nilgun Panaitescu
Consiliul Judeţean Constanţa, Primăria Constanţa şi Fundaţia Culturală Fantasio au organizat în zilele de 11 şi 12 octombrie, în zona poarta 1 port Constanţa, Ziua Recoltei la care au participat zeci de producători particulari, societăţi agricole de prestigiu, instituţii de specialitate în domeniul creşterii de animale, asociaţii de pescari, societăţi de producere a utilajelor agricole, crescători de animale şi meşteri populari. De asemenea, la Ziua Recoltei, 12 primării din judeţ au avut câte un stand de prezentare. La acest eveniment a fost prezentă inclusiv Herghelia Mangalia, care a expus doi cai şi doi ponei. Ziua recoltei a fost aniversată cu mai multe spectacole oferite de artişti populari. Tot în zilele de 11 şi 12 octombrie, Primăria Cernavodă a organizat tradiţionala sărbătoare a toamnei, Zilele Recoltei. Evenimentul a avut loc în centrul oraşului, unde producătorii şi-au expus produsele şi unde au avut loc spectacole muzicale şi de divertisment. Au participat producători de legume şi fructe, producători de produse lactate, produse apicole, reprezentanţi ai societăţilor producatoare de vin din zonă atât din Cernavodă, cât şi din localităţile învecinate.
Şi la Năvodari au fost organizate festivităţi. Primăria oraşului Năvodari, în colaborare cu Casa de Cultură „Pontul Euxin” din localitate, a organizat în perioada 11-12 octombrie “Zilele Recoltei”. Timp de două zile, parcul central al oraşului a găzduit producători din Năvodari şi localităţile învecinate care au oferit participanţilor, la preţuri corecte, produse alimentare (legume, fructe, carne, brânzeturi şi ouă) şi produse de artizanat. Producătorii au primit, din partea administraţiei locale şorţuri, tricouri, şepci, diplome şi plachete de participare alături de premii pentru cel mai frumos stând şi pentru cele mai bune preţuri. Pentru participanţi, administraţia locală a pregătit 10.000 de sarmale şi 600 de litri de vin fiert. În prima zi a manifestărilor, au avut loc o serie de concursuri: cel mai rapid spărgător de nuci, cel mai rapid băutor de vin, alergarea cu sacul de cartofi, concurs marinăresc „Sfoara”, la finalul cărora, efortul participanţilor a fost răsplătit cu premii în bani şi diplome. Sâmbătă participanţii s-au întrecut în concursuri, duminică a avut loc un spectacol de muzică şi divertisment. În faţa năvodărenilor au evoluat artişti ca Mariana Edulescu, Marius Cristel Marine, Doiniţa Buturoagă, Ion Drăgan, Floarea Calotă, Angelica Stoican, Gelu Voicu, Aurel Moldoveanu, Andrada, Laurenţiu Vlad, trupa Crăiţele. Nu au lipsit de pe scena special amenajată nici ansamblurile folclorice ale Caselor de Cultură din Cumpăna şi Năvodari.
Reprezentând Uniunea Democrată Turcă din România la acest eveniment, ansamblul folcloric de dansuri tradiţionale turceşti „Delikanlılar“ a oferit spectatorilor şi tuturor participanţilor un spectacol de excepţie.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
|
Müslümanlar, Ramazan ayının manevi atmosferinde azami derecede faydalanmış olarak, kazançlı çıkmanın mutluluğu içindeler. Bugün gönüller; Ramazan ayında yapılan ibadetlerin, hoş tutulan gönüllerin, sevindirilen yoksulların, mutluluk ve sevinciyle doldu. |
Cu ocazia Sărbătorii de Ramazan Bayram, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa a organizat o întâlnire cu membrii comunităţilor turcă şi tătară în a doua zi de sărbătoare. Din partea Uniunii Democrate Turce au participat preşedintele Osman Fedbi, secretarul general Ibraim Ervin, preşedintele comisiei de religie Islam Remzi şi numeroşi membrii ai uniunii. La întâlnire au participat reprezentanţi ai Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci Dobrogea, reprezentanţi ai Muftiatului Cultului Musulman, membrii ai Uniunii Democrate a Tătarilor Turco Musulmani din România etc. După această întâlnire frumoasă conducerea Uniunii Democrate Turce din România a organizat o întâlnire la sediul central al uniunii. Musafirii au fost întâmpinaţi de preşedintele U.D.T.R. d-nul Osman Fedbi, prim-vicepreşedinte, d-nul Iusein Gemal secretarul general d-nul Ervin Ibraim. La întâlnire s-a vorbit despre importanţa şi semnificaţia sărbătorii după care am servit tradiţionalele baclavale. Fiind sărbătoarea dulciurilor am putut gusta din prăjiturile gătite de mâinile iscusite ale doamnelor şi ne-am bucurat de momentul oferit de organizatori. |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 28 octombrie a.c. a avut loc un program artistic cu ocazia Zilei Şcolii „Ion Minulescu“ din Constanţa. Elevii au sărbătorit 88 de ani de existenţă a unităţii de învăţământ. Activitatea a cuprins realizarea costumelor, motivarea elevilor de a învăţa tradiţiile şi obiceiurile, respectiv dansul, cântecul şi portul tradiţional turcesc;organizarea serbării în colaborare cu colectivul profesoral din şcoală; acordarea şi realizarea diplomelor de merit pentru elevii participanţi. Manifestarea a cuprins un program de interpretare de cântec turcesc, dans turcesc tradiţional şi o recitare de poezie în limba turcă, programul fiind coordonat de către prof. Gemil Meral.
Iomer Subihan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Kuru, soluk yapraklar,
Sararıp düşüyorlar.
Kuşlar artık ötmüyor,
Rüzgarlar soğuk esiyor.
Şimdi yağmur yağıyor,
Çocuklar camdan bakıyor,
Annemiz masal okuyor!…
Abibula Evelin
cls. III, Şc. „G. Galaction“ Mangalia
Yine bir sonbahar günündeyiz.
Ağaçlar yavaş yavaş
Yapraklarını bırakıyor.
Sonbahar esintili birgün
Ailelerle yürüyorlar
Elele ağaçlar dokülüyor
Mutluluklarıyla dökülüyor
Yapraklar sanki bir rüzgar
Gibi…
Mustafa Onur
Şc. nr. 1 Mangalia, cls. IV
Yaprakları uçtu uçtu,
Boşlukta sarı sarı.
Rüzgarlar coştu coştu
Getirdi sonbaharı.
Omer Gian
Şc. nr. 30 „Ghe. Titeica“ Constanta, cls. II
Eylül, Ekim ile Kasım,
Bahçelerde meyva dolu.
Elma, armut, ceviz, üzüm
Tüm çocuklar sevinç dolu!
Vuap Edi
Şc. de Arte şi Meserii 23 August, cls. III
Ağaçların yaprakları,
Artık bitti, döküldü.
Bu sonbahar ayları,
Yolu sarı yaprak örttü…
Omer Emel
Şc. „G. Galaction“ Mangalia, cls. II
Okulumuz açılıyor,
Her çocuk sevınıyor.
Sonbaharı hepimiz,
Gelmesini bekleriz!
Zeadin Gündeş
Şc. de Arte şi Meserii 23 August, cls. III
Ağaçların yaprakları,
Yavaş yavaş dökülüyor…
Kara kara topraklarda,
Sarı yorgan görünüyor…
Abdula İpek
Şc. „İon Minulescu“ Constanta, cls. IV
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 26 octombrie 2008 U.D.T.R. filiala Tulcea s-a bucurat de vizita elevilor şi a profesorilor Colegiului de Poliţie din Ankara şi Istanbul, veniţi în Tulcea pentru un proiect comun cu Liceul Agricol din Tulcea.
Ei au petrecut o zi frumoasă împreună cu membrii fililialei Tulcea. Au cântat împreună cu doamnele din grupul vocal “Kaynanalar” şi au gustat din minunatele plăcinte făcute de doamne special pentru ei. La eveniment a fost prezent şi domnul deputat Ibram Iusein.
Pe data de 30 octombrie 2008 am fost vizitaţi de consulul general al Republicii Turcia la Constanţa împreună cu domnul muftiu Iusuf Murat şi televiziunea TRT din Turcia.
Aflaţi în România pentru un documentar despre locurile etniei turce în Dobrogea ei au vizitat şi U.D.T.R. filiala Tulcea şi le-au filmat pe doamnele din grupul vocal „Kaynanalar“ în timp ce faceau plăcinte şi cântau. Ei au fost impresionaţi de frumuseţea cântecelor şi de vocile minunate ale doamnelor.
În data de 1 noiembrie 2008 au fost decernate premiile Radio Constanţa la teatrul „Jean Bart“ din Tulcea.
U.D.T.R. filiala Tulcea a primit premiul pentru Dialog Intercultural premiul a fost înmânat de d-nul primar al oraşului Tulcea, Constantin Hogea, d-nei Abdula Cader, preşedinta comisiei de femei, filiala Tulcea.
D-na Abdula Cader a primit şi o diplomă de onoare pentru Dialog Intercultural. La eveniment a fost prezentă şi d-na Tora Vasilescu care a primit deasemenea un premiu.
Iusein Sevidan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Uniunea Democrată Turcă din România a organizat vineri, 24 octombrie, o serie de manifestări culturale cu prilejul „Zilelor Medgidiei”.
Manifestările culturale au debutat la orele 11.00, la Casa de Cultură I.N. Roman din Medgidia cu lansarea volumului de carte, „Izbânzile unui copil” de Riza Yetim, în traducerea doamnei Fatma Sadâk, publicat de Uniunea Democrată Turcă din România. În cadrul aceleiaşi manifestări, scriitorul Ovidiu Dunăreanu şi-a lansat volumul de proză scurtă, „Cu bucuria în suflet”.
În cadrul „Galei multiculturalităţii dobrogene”, filiala U.D.T.R. Medgidia a prezentat o expoziţie de obiecte de artizanat din care nu au lipsit şerveţelele brodate, prosoapele din in cusute cu motive tradiţionale turceşti şi alte ţesături. În cadrul aceleiaşi gale a fost prezentată şi o expoziţie de artă culinară turcească în care vedete au fost baclavalele şi sarailiile, plăcintele cu brânză şi cu carne, pregătite după reţete tradiţionale, transmise din generaţie în generaţie.
Ansamblurile folclorice: „Gök Kuşağı” şi „Genç Umutlar” din Cobadin, „Filizler” din Medgidia, „Astorluk” din Cumpăna aparţinând Uniunii Democrate Turce din România au prezentat un spectacol de cântece şi dansuri tradiţionale turceşti.
Vildan Bormambet preşedinta comisiei de învăţământ din cadrul U.D.T.R. şi coordonatorul proiectului a declarat: „este al treilea an când organizăm astfel de manifestări culturale în cadrul Zilelor oraşului Medgidia. Comunitatea turcă din Medgidia este una destul de numeroasă şi de identitatea noastră etnică se leagă şi istoria oraşului. Inedit, în acest an, au luat parte la aceste manifestări culturale şi reprezentanţi ai U.D.T.T.M.R. şi ai Partidei Romilor.”
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Constantin-Juan Petroi
La sfârşitul lunii august în staţiunea Băile Herculane, s-au desfăşurat, sub genericul „Vreau să învăţ limba ta”, lucrările unei taberei multietnice destinată elevilor premiaţi la olimpiadele de limbă maternă. Tabăra a fost o nouă activitate finanţată de Guvernul României prin Reprezentanţa Teritorială Mehedinţi, proiectul fiind realizat de inginerul Vasile Raescu, reprezentantul DRI în teritoriu sud-estului României, care a şi condus activităţile.
La tabără au participat şi un grup de elevi turci, conduşi de profesoara Nurdan Abti din Constanţa, componenţi grupului făcându-se repede remarcaţi, chiar de la prezentarea teoretică de deschidere, pe tema „comunicării”, susţinută de studenta Roxana Başlo din Orşova, până la concursul final. Cu această ocazie elevii au cunoscut staţiunea cu istoria, monumentele de arhitectură şi apele ei termale, au efectuat o croazieră pe Dunăre în vestitele Cazane ale Dunării, un circuit cu autocarul prin Banatul de Sud vizitând muzeul locomotivelor de la Reşiţa, staţiunea montană Semenic, dar şi comunitatea de croaţi de la Caraşova precum şi o excursie prin Oltenia, ocazie cu care au vizitat Muzeul regiunii Porţilor de Fier cu vestigiile sale romane (Castrul Drobeta şi ruinele podul construit de peste Dunăre, în vremea Împăratului Traian de către Apolodor din Damasc), apoi complexul de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, mânăstirea Tismana iar peste munţii Cernei şi Mehedinţiului, înapoi la Herculane.
Tot în acest circuit copiii au aflat istoria insulei Ada Kale, locuită odinioară de turci, dar acum acoperită de apele lacului de acumulare „Porţile de Fier”. Ei au poposit la locul unde ea se afla odinioară insula, apoi în muzeul severinean au admirat obiecte imagini din insulă şi obiecte folosite de cei care au locuit-o, dar au aflat şi despre scriitorul german Otto Alscher, care a trăit la Orşova şi a scris acum un veac primul reportaj despre insulă şi turcii care o locuiau pentru ziare din Europa Centrală. Şi tot la Drobeta Turnu Severin, profesoara Nurdan Abti şi eleva Iurchie Amet, au fost intervievate pentru o televiziune locală de reportera Laura Bădiţă, a cărei mamă şi bunici sunt chiar din Ada Kale.
Ceva nou au însemnat pentru eleva Iurchie Amet din Medgidia (după cum ne mărturisea chiar ea), vizitele la mânăstirile de la Orşova şi Tismana, dar şi la biserica romano-catolică din Herculane, ea fiind musulmană şi trăind totul la o tensiune aparte aici, unde a întâlnit două alte religii.
Cât despre tema taberei, „vreau să învăţ limba ta”, aceasta s-a dovedit a fi, pe parcursul întregii săptămâni, nu doar un slogan, ci ceva palpabil: am regăsit-o în apropierile tot mai accentuate între copii, în curiozitatea lor de a afla expresii din „limba celuilalt”, dar mai ales din învăţarea unor cântece tradiţionale maghiare, ruse, turceşti ori sârbeşti de cât mai mulţi. Şi care au răsunat apoi cântate de toţi, împreună.
Pagină realizată de Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
A devenit tradiţie ca în fiecare an în luna octombrie Uniunea Democrată Turcă din România să organizeze pelerinaj la Babadag şi implicit la Geamia Sarı Saltuk Baba.
Astfel, pe data de 11 octombrie 2008 peste 9 autocare din toate filialele uniunii s-au întâlnit la Babadag. Evenimentul a început cu o slujbă religioasă ţinută la geamie de hogea Mesut Aktaş. După slujbă credincioşii s-au îndreptat spre mormântul lui Gazi Ali Paşa unde s-a ţinut un moment de reculegere. Cu această ocazie au avut prilejul să vadă mormântul restaurat. Tot în cadrul promovării zestrei culturale şi tradiţionale a etnicilor turci gospodinele din cadrul filialelor s-au întrecut în prepararea produselor de patiserie specifice bucătăriei turceşti.
La eveniment au participat peste 500 de etnici turci din Constanţa, Tulcea, Bucureşti, Medgidia, Techirghiol, Fântâna Mare, Hârşova, Cernavodă, Babadag, Măcin, Isaccea etc.
Aşa cum a precizat d-nul Osman Fedbi preşedintele U.D.T.R. „Este deosebit de important ca turcii din Dobrogea să-şi cunoască mult mai bine istoria şi să fie mândrii de valorile spirituale moştenite din străbuni”.
Încă din epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, (începutul sec. XV-lea) localitatea devine din ce în ce mai importantă, în zonă pentru o perioadă Babadag devine centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraş Dobrogean. Dăinuind încă din epoca medievală mausoleul Sarı Saltuk Dede, mormântul lui Gazi Ali Paşa, cişmeaua Kalaigi. Sunt dovezi ale istoriei noastre locale. Legenda spune că un sfânt musluman pe numele Sarı Saltuk Baba a fost cel care a propovăduit religia muslumană în Balcani. În anul 1484, Sultanul Baiazid a poruncit să fie construit la Babadag un mausoleu, în onoarea lui Sarı Saltuk. Între anii 1667-1678 reşedinţa Paşei s-a mutat de la Silistra la Babadag.
Serin Turkoglu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Festivalul de artă culinară – Techirghiol 2008Aflat la a a III-a ediţie, „Festivalul de artă culinară turcească“ s-a desfăşurat anul acesta în oraşul Techirghiol, oraş situat pe malul lacului cu acelaşi nume. Nurgean Ibraim |
2008 Türk Yemek FestıvaliÜçüncü kez düzenlenen Türk Yemek Festıvali bu yıl Tekirgöl şehrinde düzenlendi. Faaliyet Dobruca’daki türklerinin örf, adet ve geleneklerini öne çıkaran bir organizasyondu. Jüri üyelerinin yaptıkları seçim sonrası kazananlar:
Nurcan İbraim |
Prăjitură de morcoviIngrediente1 kg de morcovi Morcovii se spală, se taie rondele la grosimea de 2 cm şi se scobesc cu un cuţit. Se face un sirop din 2 pahare zahăr şi 2 pahare de apă, se fierb rondelele de morcov în sirop după care se scot pe un platou şi se lasă să se răcească. Talip Leman – filiala Măcin |
Havuç TatlısıMalzeme1kilo havuç Havuçlar yıkandıktan sonra 2 cm kalınlığında kesilerek ortaları oyuluyor. Talip Leman |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În luna septembrie a acestui an, la dorinţa tinerilor membrii ai uniunii noastre a avut loc o şedinţă de alegeri pentru conducerea comisie de tineret. Au participat membrii activi şi care de-al lungul timpului au activat ca voluntari la diversele noastre activităţi, o parte din participanţi fiind chiar membrii ai ansamblurilor Delikanlilar şi Fidanlar, iar o parte din participanţi au fost noi simpatizanţi, care au aderat la această comisie. În urma votului exprimat deschis, noua conducere a comisiei este formată acum din: Caibula Milis Nigun- preşedinte, Şerif Fenis – vicepreşedinte, Buracai Şenduran Techin – secretar, Musledin Erkan, Mîrzali Niran, Aptula Emrah, Omer Selmin, Osman Enver şi Amet Derya – membrii. După cum se poate observa, comisia are mai mulţi membrii,, iar conducerea acesteia a ţinut să menţioneze că toţi tinerii sunt egali, indiferent că au sau nu au vreo funcţie în cadrul uniunii, fiecare putând să-şi exprime liber părerile, opţiunile şi, de ce nu, criticile. De asemenea, toţi pot propune diverse manifestări, care sunt aduse la cunoştinţa conducerii centrale a uniunii, în forma unor proiect. Astfel, ca primă acţiune, d-nul Osman Fedbi, preşedintele U.D.T.R. va sprijini organizarea unui simpozion cu ocazia sărbătorii de Ramazan Bayram, ocazie pentru tineri de a se întâlni şi de a planifica noi proiecte.
D-nul Osman Fedbi, prezent la această şedinţă care a avut loc sediul central al uniunii noastre, a felicitat noua conducere, urându-le cât mai multe activităţi. De asemenea, d-ra Amet Belkîz, ex preşedinte al comisiei a fost încântată să vadă implicarea activă a tinerilor, mulţumită că lasă conducerea pe mâini bune.
Noi, mai marii lor, le urăm să crească frumos alături de noi, în spiritul păstrării şi perpetuării tradiţiilor noastre etnice într-un cadru modern şi tineresc.
În urma şedinţei de reorganizare a filialei Valu Traian din 23 octombrie 2008, la care au participat membrii ai comunităţii turce din localitate, precum şi membrii simpatizanţi, a fost ales următorul comitet de conducere: preşedinte – Fucigi Melechi, vicepreşedinte Maulti Maliche şi secretar Acai Elvis. Domnul Osman Fedbi, prezent la aceste alegeri, a felicitat noua conducere şi le-a urat succes în activităţi. Noi de asemenea le dorim să fie cât mai activi, aşa cum s-au dovedit în perioada Ramazanului.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mehmet Ali Ekrem
Ed. Sport-Turism, 1981
Credinţa că e necesară m-a determinat să scriu această carte. Cercetarea întreprinsă de către specialişti, mai ales după revoluţia kemalistă, a numeroaselor fonduri de documente otomane, a vestigiilor turce, precum şi a unei serii de izvoare vechi în limba turcă, aflate în arhivele şi bibliotecile din Turcia şi din străinătate, a aruncat o nouă lumină asupra civilizaţiei şi istoriei poporului turc.
Datorită acestor strădanii, o lume necunoscută şi chiar nesăbuită a apărut din adâncurile istoriei, unde scurgerea mileniilor o îngropase, dând astfel posibilitatea generaţiei de azi să aibă o imagine mai completă în legătură cu viaţa materială şi spirituală a turcilor de-a lungul istoriei.
În studiu se urmăreşte – pe fondul istoriei economice, politice şi sociale a formaţiunilor statale turce din cele mai vechi timpuri, precum şi a statelor selgiucid şi otoman – fenomenulde cultură materială şi spirituală, analizându-se împrejurările complexe – variind de la o epocă la alta – care au dus la formarea şi evoluţia acestei civilizaţii.
Pe platoul din Anatolia drumeţul poate admira astăzi ruinele impunătoare ale monumentelor selgiucide şi otomane, moschee şi alte monumente istorice din oraşele Brusa (Bursa), Istanbul, Konya etc., ca şi palatele sultanilor care, rezistând procesului distrugător al secolelor, îşi păstrează şi acum, aproape integral, strălucirea de altădată.
Feluritele obiecte aflate în muzeele din Anatolia, documentele din arhivele şi bibliotecile din vechile oraşe întregesc imaginea unei vieţi de mult dispărute.
Cartea aceasta nu-şi propune să studieze istoria politică, militară şi diplomatică a Imperiului otoman. Cuprinzând o epocă mult mai largă decât istoria statului otoman, ea apelează la aceste elemente numai în măsura în care ele sunt necesare pentru interpretarea şi explicarea fenomenului de civilizaţie.
Volumul „Civilizaţia turcă“, sintetizând (atât cât îi permite spaţiul) datele şi faptele pe care cercetarea istorică le-a stabilit până acum, încearcă totodată să arunce o oarecare lumină şi asupra unor probleme în care nici una din explicaţiile date până acum nu se dovedeşte pe deplin satisfăcătoare. Indicarea limitelor actuale reale ale cunoştinţelor privind civilizaţia turcă constituie un alt obiectiv urmărit în lucrare.
În carte sunt consacrate capitole şi subcapitolele relaţiilor culturale şi artistice dintre ţările române şi feluritele state turceşti, inclusiv statul otoman. Deoarece este ştiut că în decursul secolelor între statele amintite au existat întinse relaţii, în special în domeniul legăturilor culturale şi artistice.
Am încercat să dau cărţii un dublu caracter. Pe de o pate m-amstrăduit ca ea să fie o lucrare de sinteză; pe de altă parte însă, am încercat să-i păstrez caracterul analitic prin utilizarea unui larg aparat bibliografic în limba turcă şi în alte limbi.
Cititorii înşişi sunt chemaţi să aprecieze dacă am reuşit sau nu.
Autorul
(Unele precizări: pentru a uşura citirea textului, terminologia turcă – nume de persoane, de localităţi, titluri de cărţi etc. – în text este redată cu alfabetul românesc, iar în subsolul lucrării, în bibliografie şi în parantezele din text, în scrierea turcă.)
Pe la anul 1224 Gazi Suleyman-şah, învins de Genghiz-han, se îndrepta spre locurile numite azi Erzingean şi Ahlat din Anatolia, unde se stabili împreună cu cei cincizeci de mii de soldaţi ai săi.
După moartea lui Genghiz-han, Suleyman, cuprins de nostalgie, vru să se întoarcă în locurile natale. Dar, când trecu călare Eufratul, căzu de pe cal şi se înecă.
Moartea şahului aduse şi destrămarea poporului său, triburile se risipiră. Unul din fii, Ertogrul, sosi la Erzurum, apoi îşi continuă drumul spre apus. Dar în cale se întâlni cu două armate care se băteau. Alaeddin – sultanul selgiucid – lupta împotriva bizantinilor şi mongolilor. Ertogrul îl ajută pe Alaeddin, care părea să fie pe punctul de a fi învins, şi astfel fură respinşi bizantinii şi mongolii. Alaeddin, drept recunoştinţă pentru ajutorul dat, dărui luui Ertogrul, spre a locui, munţii Melani, regiune aridă, aflată la apus de oraşul Ankara.
Aşa începe istoria viitorului stat otoman, unul din cele mai întinse imperii cunoscute în istorie. Dar aceasta este numai o parte din isoria turcilor. Istoria acestui popor este foarte veche şi plină de tradiţii mitologice. După tradiţie, cel dintâi întemeietor al neamului turcesc ar fi Oguz-han, fiul lui Kara-han. Din cauza credinţei sale (fiind idolatru) Oguz-han şi-ar fi atras mânia tatălui său, şi astfel tatăl şi fiul au început o luptă care a ţinut 70 de ani, până la urmă ieşind învingător Oguz-han.
Dar să lăsăm legenda şi să ne întoarcem la istorie.
Civilizaţia şi cultura Turciei de azi sunt rezultatul unei evoluţii de cincisprezece secole. Turcii anatolieni au părăsit leagănul lor natal, înaintând secol de secol prin nesfârşitele stepe ale Asiei, venind în contact cu patru religii şi numeroase civilizaţii, învăţând de la iecare câte ceva, pământ ce le-a devenit patrie. Înaintarea turcilor către viitoarea lor patrie este redată deosebit de sugestiv de luceafărul poeziei româneşti – Mihai Eminescu:
„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă,
Ce cu-a turmelor păşune a ei patrie şi-o schimbă…“
Înţelegera fenomenului civilizaţiei turce cere într-un fel reconstituirea acestui drum şi a tuturor etapelor istorice ce şi-au pus amprenta asupra culturii materiale şi spirituale a acestui popor, deci întoarcerea la secolul al VI-lea de când datează primele informaţii istorice mai certe semnalând prezenţa străbunilor acestei naţiuni în Asia Centrală (prima menţiune despre turci datează din anul 97 î.e.n. şi se află în opera cronicarului chinez Se-ma T’an şi fiul său Se-ma Tsien intitulată Si-ki. Vezi Akdes Nimet Kurat, Türk kavimleri ve devletleri – Istoria popoarelor şi statelor turce, Ankara, 1972, p. 4-5).
Triburile războinice turce au coborât de pe crestele Munţilor de Aur (Munţii Altai), răspândindu-se în Ţinutul ceor şapte râuri (sud-estul Kazahstanului de azi) şi cucerind treptat, cu puterea armelor, toate teritoriile până la fluviul Amu-Daria.
Cercetările istorice au stabilit că în ţinuturile de stepă, mărginite spre nord şi nord-est de regiunile agricole ale Asiei Centrale, locuiau încă din secolul al VI-lea e.n. populaţii de păstori făcând parte din grupul de limbi turce. Partea de est a Turkestanului de azi, străbătută de marele drum de caravane din China spre Asia de Mijloc era locuită deuiguri. Unii membrii ai societăţii uigure se îndeleniceau cu păstoritul, iar alţii cu agricultura, sub influenţa populaţiei locale de origine iraniană (Florica Lorinţ, Din istoria unui imperiu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p.3). Kirghizii, strămoşii poporului kirghiz de azi, s-au stabilit în regiunea munţilor Tianşan, iar Karlucii şi Iamagii au ales pentru turmele lor Ţinutul celor şapte râuri. Oguzii s-au statornicit pe cursul inferior al fluviului Amu-Daria şi stepele cuprinse între Marea Aral şi Caspica. Kîpceacii înaintaseră, în căutare de păşuni, până în regiunile Kazahstanului de azi. Badjanakii, sau pecenegii, cum îi denumesc cronicile ruseşti, făcând parte tot din această familie etnică, locuiau în stepele din nordul Mării Negre.
La mijlocul secolului al VI-lea se formase hanatul turc în regiunea munţilor Altai şi în stepele din ţinutul celor şapte râuri. Între anii 563 şi 567 acest hanat încheie o alianţă cu dinastia samarcanilor a Iranului. După puţin timp intră în conflict cu aftaliţii pe care îi învinge cucerind Asia Centrală până la Amu-Daria.
În deceniul al nouălea al secolului al şaselea începe şi printre turci procesul de divizare în clase.
După anul 588 hanatul se împarte în două: cel de răsărit (cu centrul în Mongolia) şi cel de apus (cu centrul în Ţinutul celor şapte râuri, cuprinzând şi Asia Mijlocie).
- va continua -
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ambasada SUA a lansat pe 15 octombrie un concurs video online, internaţional prin intermediul căruia se promovează dialogul global pentru democraţie. Competiţia intitulată „Democracy Video Chalenge” îi invită pe susţinătorii valorilor democratice să creeze scurt metraje, filme documentare, de ficţiune, acţiune sau animaţie, de maxim 3 minute care să continue ideea:”democraţia este…” şi să le încarce pe you tube. Filmul trebuie să fie realizat în limba engleză sau subtitrat şi înscris în concurs până la data de 31 ianuarie 2009.
Câştigătorii vor fi desemnaţi prin sistemul public de vot on line al you tube. Şase câştigători regionali vor beneficia de o vizită în SUA, plătită integral de către organizatori, vor participa la spectacole de gală organizate la Washington, New York şi Hollywood şi vor avea oportunitatea să întâlnească profesionişti din lumea filmului american, reprezentanţi ai guvernului SUA şi susţinători ai democraţiei americane, din societatea civilă.
Jeri Gunthrie-Corn, adjuncta misiunii diplomatice SUA în România a declarat: „activităţile democratice, realizate prin intermediul mijloacelor de comunicare globală oferă un cadru solid pentru participarea cetăţenilor şi pentru libertatea de expresie. Ambele sunt componente esenţiale pentru consolidarea statelor şi popoarelor democratice.”
Concursul este susţinut de un parteneriat care include Departamentul de Stat al SUA, organizaţii de tineret şi de promovare, din Statele Unite. You tube pune la dispoziţie platforma video.
Producţiile româneşti vor fi jurizate de o comisie formată din reprezentanţi ai: CNA, Centrului pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia pentru Educaţie Civică şi Comisia Fullbright. Comisia va alege trei semifinalişti care vor reprezenta România în competiţia regională.
Sorina Asan
La sfârşitul lunii octombrie, ambasadorul SUA, Nicholas Taubman şi-a prezentat la Bucureşti, în faţa jurnaliştilor discursul de încheire a mandatului. După trei ani în fruntea serviciului diplomatic american în România, Nicholas Taubman a rememorat cu plăcere amintirile frumoase şi realizările înfăptuite de ţara noastră în diverse domenii de activitate.
Printre cele mai importante realizări se număra noua fabrică a companiei Ford Motor la Craiova, care până la sfârşitul anului 2010 va asigura peste 9000 de locuri de muncă pentru români. În această vară, Programul Start Intership a ajutat sute de studenţi ai universităţilor din România să îşi înceapă carierele cu stagii plătite în companii din România.
Ambasadorul american a criticat însă sistemul de sănătate şi infrasructura din transporturi. Un alt motiv care l-a determinat pe Nicholas Taubman să critice guvernul de la Bucureşti a fost corupţia. Ambasadorul american a afirmat: „Corupţia este opusul democraţiei şi al statului de drept. Actele de corupţie nepedepsite scad încrederea şi credibilitatea unei democraţii şi frânează creşterea economică şi investiţiile. Într-un stat de drept, doar un sistem juridic independent, lipsit de intervenţii politice poate înlătura corupţia. Singura soluţie este asigurarea unei justiţii echitabile şi rapide, bazate pe litera legii, pentru toţi cetăţenii. Diplomatul american a apreciat că: „Romania are acum pârghiile financiare necesare pentru a aborda multe dintre problemele rămase nerezolvate, a căror soluţionare poate fi demarată prin stabilirea unor priorităţi clare pentru viitoarele proiecte şi printr-un impuls venit din partea guvernului. Toate cele trei puteri din stat (puterea executivă parlamentul şi sistemul judiciar) trebuie să aibă puteri de contrabalansare pentru a evita ca una dintre ele să domine în lipsa consultării sau consimţământului celorlalte două.”
Pe parcursul şederii în fruntea misiunii diplomatice americane în România Nicholas Taubman a fost interesat de comunitatea turcă din Dobrogea pe care a ţinut să o cunoască personal prin intermediul liderilor Uniunii Democrate Turce din România, Osman Fedbi şi Ervin Ibraim. Tototodată, ambasadorul american a vizitat şi Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” din Medgidia unde a purtat discuţii cu conducerea instiuţiei de învăţământ precum şi cu elevii colegiului. Pe parcursul mandatului său a fost inaugurat şi American Corner Constanţa, instituţie care îşi desfăşoară activitatea în incinta Universităţii „Ovidius” şi care derulează proiecte educaţionale pentru studenţi şi nu numai. Centrul Cultural American din Constanţa face parte din Programul American Corners, alături de alte şapte mari oraşe din România şi a fost înfiinţat cu scopul de a promova cultura şi civilizaţia americană dar şi proiecte de parteneriat pentru tinerii români din Dobrogea. Conform declaraţiilor Seniei Babaiani, „American Corner Constanţa este în primul rând un centru de resurse şi informaţii deschis celor interesaţi de viaţa şi cultura americană, dar şi o platformă pentru programe comune, alături de alte organizaţii din ţară şi din Statele Unite ale Americii.”
Prin intermediul American Corner Constanţa şi al Ambasadei SUA etnicii turci au avut privilegiul de a-l cunoaşte pe prof. dr. Yusuf Ziya Kavakçı, fondator şi director al Şcolii de Coran din cadrul Asociaţiei Islamice din Texas (SUA) dar şi pe Yassir Fazaga Mohamed, lider religios al Fundaţiei Islamice Orange County din California.
Îi dorim drum bun domnului Nicholas Taubman şi sperăm ca noul ambasador american să fie la fel de deschis către proiecte de colaborare cu comunitatea turcă din Dobrogea.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hayat Memiş,
Bir, iki yanlışın bedeli ucuz
Ama senin yaptıkların sonsuz
Ağlayan hikayem noktasız
Sandım ki senin aşkın yalansız …
Yalanlar belirnde kemer
Senin yaptıkların yeter!
Firar yolu ararım bazen,
Kaçmak isterim kalbirnden.
Gidiyorum simdi uzaklara,
Senin anlayamadığın masallara,
Yalansız, dolansız zamanlara,
Seni tammadığım bir dünyaya…
Vicdanınla başbaşa kal,
Yüreğini bir kez olsun eline al,
Düşün yalanlar neye yarar?
Gidiyorum, sen mutlu kal…
Unut unutabilirsen beni
Avut avutabilirsen kendini
Aşkta kural tammam
Kudın mı asla unutmam …
“Düş Bahçem“,
Editura Golden, 2007
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mustafa Kemal Paşa, 16 Mayıs 1919’da Bandırma Vapuru ile İstanbul’dan ayrılıp 19 Mayıs 1919’da Samsun’a çıktı. Bu olay Kurtuluş Savaşı’nın fiilen başlaması sayılır. Buradan Erzurum’a geçerek 23 Temmuz 1919’da Erzurum Kongresini düzenledi. Erzurum Kongresinde seçilen Temsil Heyeti ile birlikte geldiği Sivas’ta 4 Eylül 1919’da çalışmalara başladı.
Mustafa Kemal Paşa, Erzurum, Sivas Kongrelerinden sonra 27 Aralık 1919 günü Temsilciler Kurulu üyeleriyle birlikte Ankara’ya geldi.
O zamana kadar Osmanlı İmparatorluğu’nun başkenti İstanbul idi. Osmanlı Mebusan Meclisi son kez 12 Ocak 1919’da İstanbul’da toplandı. 16 Mart 1919 günü İngilizler İstanbul’a girdi. Önce meclisi bastılar. Bu olay üzerine birçok milletvekili Anadolu’ya geçti. Yakalananlardan çoğu tutuklandı. Artık Osmanlı Mebusan Meclisi’nin İstanbul’da toplanma olasılığı kalmamıştı. Milletvekillerinin toplanacağı ve ülkenin yönetileceği bir başkent gerekiyordu.
Ankara, Anadolu’nun ortasında, savaş cephelerine eşit uzaklıkta bir kentti. Savaşın yönetimi ve haberleşme, Ankara’dan kolaylıkla yürütülürdü. Dağılan Osmanlı Mebusan Meclisi üyeleri ile Sivas ve Erzurum Kongreleri’nde seçilen temsilcilerin bir yerde toplanması gerekiyordu. Bu nedenle 19 Mart 1919 günü Mustafa Kemal Paşa kimi illere ve komutanlıklara bir genelge gönderdi. Bu genelgede özetle; “Osmanlı Devletinin yaşamı ve egemenliğinin sona erdiği” bildiriliyor, “Türk ulusu kendi yaşamını ve bağımsızlığını koruyacaktır.” deniliyordu. Bu genelgeden sonra temsilcilerle Osmanlı Mebusan Meclisi’nden gelen üyeler Ankara’da toplanmaya başladılar. Ankaralılar onları coşkuyla, sevinçle, sevgiyle karşıladı.
Türkiye Büyük Millet Meclisi 23 Nisan 1920 günü, Ankara’da açıldı. Meclis, ilk oturumunda Mustafa Kemal Paşa’yı başkan seçti. Mustafa Kemal Paşa bundan sonra ülkeyi kurtarma çalışmalarını Anadolu’nun bu küçük kentinde sürdürdü. Ulusal Kurtuluş Savaşı’mızın planları bu yoksul kentte hazırlandı. Savaşın başarıya ulaşması için düzenli ordular kuruldu. Bu ordular İnönü’de, Sakarya’da, Dumlupınar’da düşmanı bozguna uğrattı. 30 Ağustos 1922’de kazanılan Başkomutanlık Savaşı ile Kurtuluş Savaşı’mız tamamlandı.
Yurdumuz düşmanlardan kurtulduktan sonra 13 Ekim 1923 günü İsmet Paşa ve dört arkadaşı Ankara’nın başkent olması için Türkiye Büyük Millet Meclisi’ne yasa önerisi verdiler. Öneri mecliste oylandı, kabul edildi. Böylece Ankara yeni Türkiye Devleti’nin başkenti oldu.
Başken, ülkenin yönetim merkezidir. Büyük Millet Meclisi, devlet başkanı, başbakanlık, bakanlıklar, yüksek yargı organları, başkentte bulunur.
Ankara başkent olduktan sonra gelişti. Modern yapılar, büyük apartmanlar yapıldı. Yüksek okullar, üniversiteler açıldı. Fabrikalar, yeni iş yerleri kuruldu. Kent kısa sürede büyüdü, genişledi.
Ankara bugün nüfus yoğunluğu bakımından yurdumuzun ikinci büyük kentidir.
Her yıl 13 Ekim günü Ankara’nın başkent oluşu, düzenlenen büyük törenlerle kutlanır. Ankara Kalesi’nde başlayan bu törene özel giysileri içinde seymenler, öğrenciler, çeşitli dernek temsilcileri katılırlar. Törende yapılan konuşmalarda Ankara’nın başkent oluşunun anlam ve önemi belirtilir.
Kara günün şafağıdır.
Devrimlerin kaynağıdır.
Sevinç verir, gam dağıtır,
Yurdumuzun güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Saltanatın battığı yer.
Atamızın yattığı yer.
Türk kalbinin attığı yer.
Yurdumuzun güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Yeni yola ordan girdik;
Öz benliğe orda erdik.
Biz bu yere gönül verdik.
Yurdumuzun güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Kurtuluşun eşiğidir.
Hepimizin ışığıdır.
Cumhuriyet beşiğidir.
Yurdumuzun güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Ordadır en ünlümüz,
Yurdu bekler gece, gündüz,
Ondandır bu ak günümüz
Ankara yurt güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Ankara'yı yok bilmeyen,
Kuşlar gibi uçar tren,
Görmedinse bin, git hemen.
Ankara yurt güneşidir,
İçimizin Ateşidir.
Zeki TUNABOYLU
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
a trecut şi ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbeşte o stea
aş fi putut să te caut prin ea
cum cauţi lanul de grâu în aroma de pâine;
e târziu, e târziu vertical şi mai preget
Să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;
dar a trecut şi ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei fi mai umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
pînă ieri credincios ca un cîine!
Menhire de frig
trupul meu
ajuns la
desfrunzirea de zbor
confuzie de
ţipăt-surîs
obiectele mă
obligă să le
scot de sub
povara tăcerii
mi-e dor să mai
brodez iile ploii
arcuş pe
nervii himerei
cine mai cumpără
cine
stropul de linişte?
cu scoarţa lor de carne sfîşiată
copacii merg să-şi caute pădurea
în zori m-am auzit de ei strigată
şi-n tinda casei lăcrima securea
curgeau puhoi bucăţi de arătură
şi grîul rămînea orfan;
vaiam să scot cocleala din armură
şi-apoi s-o torn în cel din urmă ban
ci-au prins să cadă ploile de mere
şi glas cu prins frânturile pe grui;
tu mă chemai de netrăite ere,
eu începeam spre cîntece să sui
în scoarţa mea cu unghia privirii
aveai să scrii silaba unui dor;
câinii rupeau din pulpele-amintirii
să nu mai pot prin vârste să cobor
tulpinile mărarului pe vale
îşi trec destinu-n fluiere de vînt;
o cum mi-aş căuta şi eu de caleş
dacă-aş mai fi convinsă că mai sînt!
Fatma Sadîk, „Cântec pentru surâsul păpădiei“, Bucureşti, 1988
Viaţa este o perpetuă negociere cu destinul.
Geniilor li se iartă orice. Dar mult mai târziu.
Cei săraci cu duhul au iluzia fericirii.
Să fii profet fără a deveni ridicol, iată un lucru aproape imposibil.
Numai făcând exerciţii fizice în fiecare zi ai şanse să mori sănătos.
Învingătorii rămân. Circumstanţele se volatilizează.
Istoria se repetă, dar de fiecare dată cu alt scenariu şi cu alt chip.
Ce să facă istoria cu scuzele noastre?
Omul- singura fiinţă care ucide pentru glorie, nu pentru hrană.
Bătrâneţea este perioada în care apa continuă să curgă dar nu mai învârte moara.
Tinereţea un coktail divin.
Vasile Ghica
“Requiem pentru mileniul doi“, Galati 1997
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Canlılar dünyası; insanlardan, bitkilerden, ve hayvanlardan oluşur. İnsanların hayvanlarla olan ilişkileri çok eskilere dayanır. İlk çağlarda insanlar, hayvanlardan korkuyorlardı. Hayvanlardan korunmak için evlerini dağların yamaçlarına, kayalıklara kuruyorlardı. Önceleri hayvanları sadece gıda ve yolculuk aracı olarak gören insanların zamanla bakış açıları değişmiş, onlara şefkat göstermeye, evcilleştirmeye ve onlarla dostluklar kurmaya başlamışlardır. İnsanlar daha ilk çağda kedi, köpek, at, koyun, sığır, keçi gibi hayvanları evcilleştirdiler. Evcilleşen hayvanlar, insanların yardımcısı oldu. Bu insanların çizdikleri duvar resimleri bu ilişkinin kanıtıdır.
Kurulan bu sıcak ilişki insanların, hayvanların korunması konusunda birlikte hareket etmeleri fikrini doğurdu. İnsanlar arasında hayvan sevenler gittikçe çoğalmaya başladı. Bu insanların amaçları hayvanlara daha iyi davranılmasını sağlamak, onları korumak, daha sevecen davranılmasına yardımcı olmaktır. Bu düşünceye sahip hayvan sevenler ilk kez İngiltere’de 1822 yılında bir araya geldiler. Hayvanları korumak, insanların hayvanlara iyi davranmalarını ve hayvanların daha iyi koşullarda beslenme ve korunmalarını sağlamak amacıyla Hayvanları Koruma Birliği’ni kurdular. Bu hareket daha sonra tüm dünyaya yayılmaya başladı.
Yurdumuzda Hayvanları Koruma Derneği’nin 1908 yılında kurulmasıyla sistemli ve düzenli olarak hayvan sorunlarıyla ilgilenildi. Dernekler kuruldu, konunun önemi gittikçe büyüyor, insanlar yıllardır hayvanlara karşı yapılan haksızlıkların farkına vararak onları korumak istiyorlardı. Aynı amaçlı dernekler birleşerek Hollanda’nın başkenti Lahey’de Dünya Hayvanları Koruma Federasyonu’nu oluşturdular. 1931 yılında toplanan bu kuruluş 4 Ekim’i Hayvanları Koruma Günü ilan etti.
Hayvanlar, duyu ve hareket yetenekleri olan canlılardır. Hayvanların sahiplerine bağlılıkları, hayvan sevgisinin doğup büyümesine yardımcı oldu. Pek çok kitapta, filmlerde, sahipleri için canını veren hayvan öykülerini okur, izleriz. Hayvanları seven insanlar, hayvan hastalıklarını iyileştirmek için çalıştılar. Bugün uygar ülkelerde hayvan hastaneleri kurulmuştur. Veterinerler hayvan hastalıklarını belirleyip iyileştiriyorlar. Hayvan hastalıklarına karşı önlem alınıyor. Hayvanları hastalıklardan korumak için aşı yapılıyor.
Başlıca besinlerimiz olan et, süt, yumurta, yağ hayvanlardan sağlanır. Giyeceklerimizin bir bölümü de hayvanların derisinden, yün ve tüylerinden yapılır. İnsan sağlığı için gerekli olan aşı ve serumun yapılmasında da hayvanlardan yararlanılır. Evin kedisi evdeki zararlı böcekleri ve fareleri yakalar. Köpek evimizi ve hayvanlarımızı korur, bize bekçilik yapar. Tavuğun yumurta ve etinden, horozun sesinden, tüyünden ve etinden faydalanırız. At, eşek ve katır gibi hayvanların gücünden faydalanırız, yüklerimizi taşırlar, arabalarımızı çekerler, bizi de taşırlar. Manda, inek, koyun bize süt, et verir. Öküz tarlamızı, harmanımızı sürer, arabamızı çeker. Kafesteki kanaryanın ötüşünü dinlemek, akvaryumdaki balıkları seyretmek bizi dinlendirir. Çiçekten çiçeğe, ağaçtan ağaca dolaşan böcekler, bitkilerin çoğalma olayına yardımcı olur. Çevremizdeki hayvanlardan doğrudan doğruya veya dolaylı olarak yararlanıyoruz. Kuşkusuz akrep, yılan gibi zararlı hayvanlar da vardır. Bu zehirli hayvanlardan kendimizi korumalıyız.
Hayvanları sevenler, insanları daha içten severler. Hayvan dostları mutlu olmayı sevgide ararlar. Hayvanları koruyalım. Hayvanlara eziyet etmeyelim. Hayvanları sevelim. Onlara yardımcı olalım. Hayvanları Koruma Günü’nde öğrendiklerimizi yaşam boyu uygulayalım.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Kızılay bir yardım kuruluşudur. Savaşta ve barışta halkın karagün dostudur. Savaşta yaralananlara, ölenlerin ailelerine yardıma koşar. Yaraları sarar. Her türlü yardımı yapar. Barışta yangın, sel, deprem felaketlerine uğrayanlara sıcak yardım elini uzatır. Fakirlere, düşkünlere, kimsesizlere yardım eder. Onlara yiyecek, giyecek, içecek, yakacak, çadır ve para yardımı yapar.
Kızılay’ın, halka yaptığı yardımlar, yine halkın bu kuruluşa yaptığı yardımlardan, bağışlardan oluşur. Durumu iyi olan her vatandaş, Kızılay’a yardım etmeli, bağışta bulunmalıdır. Hepimiz Kızılay’a yardım edelim. Kızılay pulu alalım. Kurban Bayramında kestiğimiz kurban derisini bu kuruluşa bağışlayalım. Kızılay’a yaptığımız yardım fakire, fukaraya, felakete uğrayanlara yapılmış sayılır. Biz de bir gün felakete uğrarsak, Kızılay bizim de yardımımıza koşar.
29 Ekim – 4 Kasım tarihleri arası Kızılay Haftası olarak kutlanır. Okullarda, radyo ve televizyonlarda, gazete ve dergilerde Kızılay’ın faydaları, amaçları anlatılır. Kızılay’la ilgili sergiler açılır. Çalışmalar halka gösterilir.
Kızılay’ın merkezi Ankara’dadır. Türkiye’nin her il ve ilçesinde şubesi vardır. Okullarda Kızılay Kolu kurulur ve çalışır. Öğrencilerin üye olduğu bu kol, Kızılay’a pul satarak yardım toplar.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În preajma anului 1600, e vorba în Dobrogea de o populaţiune sau mai bine zis de o categorie militară, formată din „Acanzii”care după afirmaţiunile scriitorului „sunt agricultori” şi obligaţi în acelaşi timp, în virtutea unor anumite scutiri, să ia parte la războaie.
Alături de dânşii se mai găseau încă vreo 2000 de „Gibeli”adică oameni îmbrăcaţi în zale, locuind „la ruinele zidului care se întinde în regiunea Sogdiana, de la oraşul Silistra şi până la Constanţa, care este la Marea Neagră.
În legătură cu apariţiunea Achingiilor la marginile împărăţei turceşti şi deci şi în Dobrogea, Drinov crede că această aşezare de elemente militare cu caracter de populaţiune stabilă în sate, cu gospodării şi familii întemeiate, datează din timpul sultanului Murat II (1574-1595). În a doua jumătate a veacului al XVI, ienicerii în înmulţindu-se în mare număr şi atingând cifra de 30-40.000, au început să se răscoaleşi să facă tuburări în Constantinopol. Sultanul s-a hotarât atunci ca să îndepărteze aceste elemente turbulente din reşedinţa sa, fixându-i mai cu seamă în provinciile de margine, unde ei au început să se căsătorească şi în vremurile de linişte au început să se îngrijească de hrana familiilor lor şi de întrecerea gospodăriilor. De atunci datează aşezarea unui număr de ieniceri, ca populaţiune stabilă, în Dobrogea, Deliorman şi Gorilovo.
Multe din aceste sate, deşi au fost părăsite de musulmani în repetate rânduri în timpul războaielor, există cu acelaşi numiri şi astăzi. Ele ne dovedesc şi mai mult, prin caracterul lor turanic, că de la început au fost întemeiate de populaţiune musulmană, care s-a aşezat cea dintâi într-o regiune goală şi nepopulară, după cum am văzut că apare centrul Dobrogei la sfârşitul veacului al XV-lea.
Creştinii se pare că existau în orăşelul Astrabad care, întins la poalele unui deal, era reşedinţa agalei ienicerilor şi a subaşei, având grădini, vii, cinci sute de case frumoase cu olane şi scânduri subţiri, hanuri, cârciume, bragagerii. Musulmanii erau puţini. Orăşelul avea „multe biserici“.
De aici prin „sate înfloritoare şi bogate“, se ajunge în orăşelul Cara-Muratlii, aşezat într-un şes întins şi locuit numai de tătari, cu o mie de case, o geamie acoperită cu scânduri subţiri, două hanuri, zece prăvălii şi trei şcoli primare.
Un alt orăşel în interiorul Dobrogei e Carasu (azi Medgidia) care îşi trage numele după mlaştinile ce se formează pe vale când aici şi la Babadag nu se mai ivesc Cazaci, oraşul făcea parte din cazaua Babadagului, vilaetul Silistrei şi avea trei sute de case acoperite cu olane şi scânduri subţiri o geamie lângă port şi şaptezeci până la optzeci de hanuri negustoreşti pline cu tot felul de mărfuri.
Clima e grea, apa se bea din Dunăre, căci unul din cele cinci braţe ale ei, cel mai mic, care se presupune să fi făcut din timpul dominaţiunei creştinilor, e al Caraharmanului.
Spre Babadag, se trece prin satul Cicracci, bogat, având o suta de case, cu geamie şi cu zaimlic şi renumit pentru pepenii buni şi gustoşi care se cultivă aici.
Descrierea „marelui oraş Babadag”, după Ewliia Çelebi, e foarte interesantă şi ne arată că şi în el, ca şi în alte părţi ale Dobrogei, elementul mahomedan era cel mai numeros. Oraşul deşi fusese deja atacat şi devastat de Cazaci, totuşi avea acum o populaţiune aşa de numeroasă – numărul nu ni-l dă – încât pentru trebuinţele acestei mulţimi era nevoie de trei geamii, multe mescide sau case de rugăciuni în care vinerea nu se oficiază nici un serviciu, trei seminarii, douăzeci de şcoli primare, opt hanuri, trei băi publice, vreo şaptezeci particulare, trei sute nouăzeci de prăvălii fără bezisten. Cele mai multe din aceste pravalii erau „latineşti“, adică raguzane, şi în ele se vindeau stofe, arcuri şi săgeţi. Avea opt cafenele, câteva tăbăcării – credem că erau deasemenea raguzane şi unsprezece techele pentru dervişi.
Prin urmare un mare centru comercial şi religios. Oraşul cuprindea trei mii de cladiri cu un etaj apoi saraie înalte cu două etajeş şi alte case. El era reşedinţa cadiului spahiilor, a serdarului ieniceresc, al şeikului-islamului, a nacâbului şerifian (reprezentantul şerifilor din Meca), a muhtesibului şi a chehaiei comunale. Ca produse particulare Ewliia aminteşte strugurii, pâinea albă, laptele acru şi mustul pe care beau tătarii şi care e renumit.
Oraşul era întărit la apus cu o mică cetăţuie rămasă neisprăvită iar la răsărit cetatea Enisala „unde trăiesc numai ciobani“.
Babadagul era has de paşă şi voivodalâc. Satele care intrau în circumscripţia lui erau în număr de o sută.
Societatea pentru cercetarea şi studierea Dobrogei
„Din etnografia Dobrogei“ Alexandru P. Arbore
Pagină realizată de: Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Gürültücü çocuğu hiç kimse sevmezdi. Çünkü o kadar gürültü yapardı ki yer yerinden oynardı. Hele yürürken çıkardığı sesler dayanılacak gibi değildi. O sokağa çıktığı zaman herkes evine koşar, kapıyı pencereyi sıkı sıkı örterdi.
Bir gün annesi gürültücü çocuğu ekmek almaya gönderdi.
Gürültücü doğru fırına gidip bağırdı:
- Bir tane ekmek istiyorum!
Öyle bağırdı ki arabasında uyumakta olan minik bebek ağlamaya başladı. Bebeğin annesi gürültücüye dönerek “Ne düşüncesiz çocuksun ! Biraz yavaş konuşamaz mısın sen?” diye söylendi. Ama bizim gürültücü çocuk hiç akıllanmadı. Eve dönerken başladı gülmeye. Kahkahaları her yeri çınlatıyordu.
Pencereden genç bir hanım başını uzatıp gürültücüye seslendi:
- Neden bu kadar hızlı gülüyorsun? Çocuğum hasta ve başı çok ağrıyor. Sesin onu rahatsız etti. Haydi git buradan!
Gürültücü çocuk daha da çok gülmeye, gümbür gümbür sesler çıkarmaya başladı.
Artık ona bir ders vermenin zamanı gelmişti. Bütün mahalle halkı toplanıp konuştular.
Ertesi gün gürültücü çocuk ekmek almak için fırına girdi. Her zamanki gibi bağırmaya başladı:
- Bir tane ekmek istiyorum.
Ama fırıncı hiç oralı olmadı; duymamış gibi davrandı. Gürültücü çocuk daha da bağırdı:
- Bir tane ekmek istiyorum dedim!
Fırıncı yine ses çıkarmadı.
Gürültücü çocuk çaresiz fırından çıktı.
Yürürken “takır tukur”sesler çıkarıyor, ıslık çalıyordu.
Evin önünden geçerken biri pencereyi açtı ve gürültücü çocuğun başına bir kova soğuk su döktü. Gürültücü titremekten hiç ses çıkaramaz oldu.
Sonra doğruca evine gidip olanları düşündü. Çevresine ne kadar saygısızca davrandığını anladı.
O gün bu gündür gürültücü çocuk bir daha hiç gürültü yapmadı.
Ekim ayının ilk Pazartesi günü Dünya Çocuk Günü’ dür. Çocukların iyi yetiştirilmesi ulusların ortak sorunudur. Bu ortak sorun için ilk çalışmalar 1923 yılında başladı. İsviçre’nin Cenevre kentinde toplanan kırk ülkenin delegeleri Uluslararası Çocukları Koruma Birliği’ni kurdular. Uluslararası bu kuruluş, Birleşmiş Milletler Örgütü’ nün kurulmasını izleyen yılda UNICEF’ e dönüştü. UNICEF, “Birleşmiş Milletler Çocuklara Yardım Fonu”nun kısaltılmış adıdır. Birleşmiş Milletler Örgütü 1954 yılında oybirliği ile Ekim ayının ilk pazartesi gününü Dünya Çocuk Günü olarak kabul etti.
Dünya Çocuk Günü evrenseldir. Birleşmiş Milletler Örgütü’ ne üye bütün ülkelerde aynı günde kutlanır. Üye ülkelerin radyo, gazete ve televizyonlarında bu günün önemi anlatılır. Çocukların bakım ve korunmasının gerekliliği üzerinde durulur.
Her millet, kendi çocuğuna geleceği olarak bakar. Çocuk çiçektir. Sevildikçe mutlu olur. Çocuklar yarının büyükleridir. Geleceğin yöneticisi ve güvencesidirler. Onların beslenme, barınma ve eğitimi her toplum için çok önemlidir. Her çocuğun eğitimi yaşadığı devlet tarafından sağlanır.
İnsanlığın mutluluğu, dünyamızın güzelleşmesi, çocukların korunmasın, iyi yetişmesine bağlıdır. Barış içinde yaşamak, güzellikleri paylaşmak, eğitimle olur. Dünya Çocuk Günü çocuklar arasında ortak duygular oluşmasını, ulusların barış içinde yaşama özlemlerinin pekişmesini amaçlar. Bu amacın gerçekleşmesi için Birleşmiş Milletler Genel Kurulu, 1959 yılında daha iyi bir yaşam, mutlu bir çocukluk dönemi için Çocuk Hakları Bildirisi’ ni yayınladı.
Ülkemizde çocuklara sağlık hizmeti götürmek amacıyla çocuk hastaneleri açılmıştır. Çocuk yaşta suç işleyenlerin iyiye yöneltilmesi için Çocuk Islahevleri kurulmuştur. Büyük yerleşim merkezlerinde çocuk bahçeleri vardır. Çocukların yararlandığı çocuk kitaplıkları kurulmuştur. Öte yandan anasız, babasız çocukların korunması, bakımı, barındırılması için Çocuk Esirgeme Kurumu ve Yetiştirme Yurtları açılmıştır.
Dünyanın neresinde bulunursa bulunsun, bütün çocukların mutlu ve sağlıklı olmaları tüm ulusların ortak isteği olmalıdır. Geleceğin büyüğü olan çocuklarımıza gereken özeni gösterelim, sevelim, koruyup eğitelim. Sağlıklı toplumlar ancak bu çalışmalar ile oluşacaktır.
Dünya Çocuk Günü’nde okullarda, sınıflarda günün anlam ve önemi üzerinde durulur. Dünya Çocuk Hakları ve Türk Çocuk Hakları Bildirileri okunur. Bildirilerde belirlenen belli başlı haklar konusunda açıklamalar yapılır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
KAÇ KİŞİLİK: 4
HAZIRLAMA SÜRESİ: dk
PİŞME SÜRESİ: dk
2 su bardağı kuru fasulye
5 dilim pastırma
3 soğan
2 domates
2 sivri biber
3 çorba kaşığı sıvıyağ
1 çorba kaşığı domates salçası
Tuz, karabiber
KAÇ KİŞİLİK: 4
HAZIRLAMA SÜRESİ: dk
PİŞME SÜRESİ: dk
4 patlıcan
1 domates
2 sivri biber
1 soğan
2 diş sarımsak
150 gr kıyma
1 su bardağı su
Tuz, karabiber
2 çorba kaşığı domates salçası
4-5 dal maydanoz
Kızartmak için ayçiçeği yağı
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲