La 83 de ani de la crearea Republicii Turcia ne îndreptăm cu toţii gândurile şi recunoştinţa către făuritorul acesteia, marele om de stat Mustafa Kemal Atatürk.
Suntem convinşi că, acum, mai mult ca oricând se impune o reconsiderare a valorilor gândirii kemaliste, a principiilor enunţate de marele lider. Dacă personalitatea providenţială a lui Atatürk a salvat odinioară naţiunea turcă , nu vedem nici un motiv pentru care azi opera sa grandioasă concepută în timpul vieţii să nu influenţeze pozitiv acţiunile nostre în toate domeniile vieţii. Falsitatea unora-prea mulţi din păcate, care pe faţă îl preaslăvesc dar în realitate aplică principii ce se îndepărtează de valorile kemalismului ne uimeşte şi ne mâhneşte totodată.
Mustafa Kemal este un model pentru orice vârstă, pentru orice persoană. Iubirea lui de pace i-a făcut mulţi prieteni în lumea întreagă, inclusiv în România. Sute de lideri se inspiră continuu din modelul dat de Atatürk. Comunitatea turcă din România s-a dovedit de la început profund ataşată de gândirea celui supranumit Atatürk, Tatăl Tuturor Turcilor.
Kemal Atatürk a fost şi va rămâne un simbol al păcii, al înţelegerii interreligioase şi al promovării umanismului la cel mai înalt nivel.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Zi de toamnă târzie. Am pornit plini de emoţii către vama din Ostrov, dând curs unei invitaţii din partea fraţilor noştri turci din Bulgaria. Spun fraţi deoarece după acea zi petrecută în Silistra i-am peceput ca fiind fraţii noştri. La vamă cu garoafe roşii în mână aşteptau să sosescă delegaţia din România din care făcea parte d-nul deputat Ibram Iusein, d-nul preşedinte U.D.T.R Osman Fedbi, d-nul vicepreşedinte U.D.T.R Ibram Ervin, d-nul Genan Bolat consilier în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, d-nul Iusuf Murat Muftiul Cultului Musluman, reprezentanţi U.D.T.R. precum şi alţii. După îndeplinirea formalităţilor vamale am mers către sediul lor. Acolo ne aşteptau membrii din cadrul comunităţii turce în frunte cu preşedintele comunităţii turce din Silistra d-nului Alev Ahmed, el fiind totodată Preşedintele Mişcării pentru Drepturi şi Libertăţi şi Viceprimar al oraşului. După discuţii cordiale, d-nul preşedinte U.D.T.R Osman Fedbi a înmânat placheta uniunii noastre. Primul obiectiv vizitaT a fost Ceamia Kurşumlu.
Cine nu a auzit de marele arhitect Mimar Sinan şi de Sultan Cami şi alte realizări măreţe? O surpriză pentru mine a fost când am văzut într-un orăşel mic din Bulgaria cum e Silistra, o geamie unică prin personalitate fiind printre primele proiecte ale marelui arhitect Mimar Sinan. Cîtă istorie ascunde această mică geamie construită în anul 1580! Picturile din geamie au fost realizate de pictori de la seminarul din Babadag. Arhitectul a acordat o importanţă deosebită decoraţiunii interioare, astfel putem vedea flori cum ar fi lalele şi garoafe împodobite în chenare, scoţând astfel la iveală frumuseţea arhitecturii baroce turce. De asemenea am văzut şi inscripţii din Coran. Culorile predominante alb, verde şi roşu sunt din plante naturale care au rezistat până-n zilele noastre, chiar dacă această geamie a trecut printr-un mare cutremur şi un incediu. Se numeşte "kurşunlu" deoarece cupola geamiei e făcută din foi de plumb. În spatele geamiei e un mic cimitir unde se află mormântul unui mare conducător de oşti, Musa Isa Paşa.
Astăzi, această geamie se află în patrimoniul naţional şi restaurarea a fost posibilă cu sprijinul financiar al Ambasadei S.U.A din Sofia.
De asemenea, am vizitat şi Cetatea Silistrei.
Construcţia cetăţii a început în anul 1841 şi s-a terminat în anul 1844 purtând numele de Medgide Tabya, denumită după numele marelui sultan Medgid reprezentând ultima cetate construită pe malul Dunării. Pe vremea aceea era cea mai modernă cetate de apărare pentru soldaţii turci. În curte erau 15 tunuri şi în jur de 300 soldaţi. După războiul ruso-turc din anul 1877-1878 tratatul dintre cele două state prevedea dărâmarea tuturor cetăţilor de pe malul Dunării. Singura care a supravieţuit a fost cetatea Silistra.
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
30 Ekim 2006 tarihinde „Palm Beach“ restorantında Türk Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosluğu tarafından Cumhuriyet Bayramı kutlamak için bir resepsiyon düzenledi. Davete bir çok sayıda iş adamları, Türk ve Tatar soydaşları, yazarlar ve siyasetçiler katıldı. Sevinçli olan ilk defa Romanya Demokrat Türk Birliği tarafından şube başkanlarıda katıldılar.
Kutlama töreninin sonunda salonun elektrikleri kapandı ve ortaya havai fişek ışıklarıyla büyük bir pasta ortaya çıktı. Pasta Türkiye Bayrağı ile süslenmiştir. Bu anı bütün katılımcılar alkışlarla karşıladı. Mükemmel olan sürprizi Romanya Demokrat Türk Birliği Cumhuriyet Bayramı kutlama törenine hediye etmiştir. Pasta, T. C Köstence Başkonsolosu Sayın Haluk Ağca ve Romanya Demokrat Türk Birliği genel başkanı Sayın Osman Fedbi tarafından kesilip tüm katılımcılara servis edilmiştir. Birlikte keyifli bir akşam yaşandı ve ümit ederim ki 84’cü yıl kutlama törenine Romanya Demokrat Türk Birliği yeni bir sürpriz hazırlayacaktır. Tüm Türk Dünyasına „Nice mutlu yıllara Türkiye“!
Ne mutlu Türküm diyene!
Süreya Sachir
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cu ocazia „Panairului Medgidiei”, care a avut loc în perioada 23- 29 octombrie 2006, organizat de Primăria Medgidia sub conducerea domnului primar Dumitru Moinescu, Uniunea Democrată Turcă din România- filiala Medgidia a pregătit diverse activităţi culturale şi artistice.
Au dansat şi au cântat pentru populaţia din Medgidia: formaţiile de dansuri ale U.D.T.R. din Constanţa- „Delikanlılar”, coordonat de Hasan Emghil, „Fidanlar”, coordonat de d-na Osman Melek şi corul de femei „ Mehtap”, coordonat de d-na Accoium Durie; ansamblul „Tuna ” din Tulcea cu dansuri folclorice şi corul de femei „Kaynanalar”; grupul de copii „Küçük Yıldızlar” din Cobadin, coordonat de d-na Osman Feihan şi corul de copii „Bülbül Sesleri” din Medgidia, coordonat de d-na Ziadin Murvet.
După programul artistic, d-na Bormambet Vildan a oferit din partea filialei Medgidia diplome de excelenţă pentru buna colaborare cu etnia turcă din Medgidia d-nului Dumitru Moinescu- primar al Municipiului Medgidia, d-nului Mircea Talaşman – viceprimar al Municipiului Medgidia, deputat U.D.T.R. d-nului Ibram Iusein, d-nului Osman Fedbi-preşedinte U.D.T.R., d-nei Şachir Sureia, d-nului Menan Samir- preşedinte U.D.T.T.M.R.- filiala Medgidia, d-nului Tahsin Akşit – director adjunct al Colegiului Naţional „Kemal Atatürk”, d-nului director al Casei de Cultură „I.N. Roman”şi d-nului Viorel Prodan- coregraf.
Comisia de femei a U.D.T.R.- filiala Medgidia a pregătit o expoziţie de lucrări manuale ale iscusitelor femei turce, pentru care au primit numai laude şi diplome. Dar nu a fost numai atât, ci ele s-au întrecut şi cu preparatele culinare turceşti pe care le-au prezentat iniţial sub formă de expoziţie, după care le-au oferit pentru gustat. Aceste doamne au fost: Gazi Turchian, Ismail Gülşen, Yuksel Leila, Ismail Melek, Memedali Lale şi Bormambet Vildan.
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În cadrul Săptămânii Culturii Turce, cu prilejul aniversării a 83 de ani de la Proclamarea Republicii Turcia, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa prin persoana d-lui Haluk Ağca a organizat în data de 30 octombrie 2006, expoziţia de pictură a profesorului Ruşen Dora intitulată „Case turceşti tradiţionale şi arhitectura românească“
Prof. dr. Ruşen Dora a deschis prima expoziţie în anul 1962, la Academia de Arte Frumoase din Istanbul, iar în anii 1988, 1993, 1994 şi 1995 a organizat expoziţii de pictură şi în diferite oraşe ale României. Actualmente este profesor la Universitatea Mimar Sinan din Istanbul. Stând de vorbă cu arhitectul Ruşen Dora am aflat lucruri interesante.
· Reporter: La această expoziţie am putut admira printre lucrări case şi biserici româneşti. Ce v-a determinat să le pictaţi?
· Ruşen Dora: Eu mă consider un prieten al poporului român. Pentru prima oară am venit în România în anul 1988 şi încă de atunci am decoperit că între poporul român şi cel turc există foarte multe asemănări. Venind din Turcia am decoperit frumuseţile Anatoliei şi pe tărâmurile României. Am fost emoţionat de dragostea românilor pentru cultură şi am început să îndrăgesc şi să studiez şi mai mult aceste asemănări.
· R.: Ca notă dominantă am observat că majoritatea lucrărilor sunt case. De ce case?
· R.D.: Casele reflectă oamenii care locuiesc în ele cu pasiunile şi deziluziile lor.
· R.: Ce înseamnă „casa” pentru dv. d-nule Ruşen Dora?
· R.D.: Casa reprezintă sufletul omului. O priveşti şi înţelegi tot. Am pictat case şi biserici româneşti şi pot spune cu mândrie că în anul 1973 în cadrul concursului internaţional organizat la Londra am luat locul I cu o lucrare în acuarelă care reprezenta o casă situată în zona Mamaia. La acest concurs au participat peste 100 de lucrări din ţări diferite.
· R.: De meserie ştiu că sunteţi arhitect dv. spuneţi că nu vă consideraţi un pictor ci un arhitect al sufletelor îndrăgostite. De ce ?
· R.D.: Eu prin pictura mea mă adresez omului simplu. El nu are cunoştinţe de artă modernă, aceasta îl sperie, dar eu prin arta mea îi transmit mesajul culturii anatoliene de peste 7 mii de ani.
· R.: Vă doriţi cumva ca acurelele dv. să fie expuse şi în muzeele româneşti?
· R.D.: Este un vis ce poate deveni realitate.
· R.: Vă mulţumesc şi în numele comunităţii turce din România vă pot spune că aşteptăm cu nerăbdare şi alte expoziţii cu noi lucrări
Sufletul sensibil al pictorului se oglindeşte în fiecare lucrare. Pentru distinsul Ruşen Dora casă înseamnă om, suflet, cultură şi înainte de toate viaţă.
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 11 noiembrie 2006 filiala Fântâna Mare a UDTR a organizat o acţiune cu denumirea „Orăşean pentru o zi“. Copii de grădiniţă şi elevii din ciclul primar din localitate s-au deplasat la Constanţa pentru a vizita diverse locuri interesante cum ar fi Acvariu, Planetariu, Delfinariul etc. În jurul orei 10 grupul format din 36 de membrii a poposit pe faleza din Constanţa. La vederea valurilor uriaşe ale Mării Negre copiii au rămas stupefiaţi nevenind să le creadă ochilor minunăţia din jurul lor. Au alergat, au cântat, au făcut poze În momentul vizitării acvariului au fost uimiţi şi impresionaţi de toate speciile de peşti pe care Ie-au admirat cu bucurie. De la Acvariu copiii s-au îndreptat către Delfinariu şi Planetariu. Şi aici au fost înmărmuriţi de cele văzute. După ce a servit masa grupul s-a îmbarcat în microbuz cu scopul de a vizita oraşul Constanţa cât şi împrejurimile. I-am însoţit pe tot parcursul acţiunii şi pot spune că am fost plăcut impresionată că acestor copii le-a fost oferită posibilitatea să iasă din comună pentru a vedea locuri minunate. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără iniţiativa d-lui Memet Sebatin, preşedintele filialei Fântâna Mare a U.D.T.R., care a reuşit să obţină sprijin pentru transport din partea Pimăriei Independenţa. Contravaloarea biletelor de intrare la obiectivele vizitate a fost suportat de către D-nul Iusein Ibram, Deputat UDTR. Le mulţumim tuturor celor care au contribuit la desfăşurarea acestei acţiuni şi sperăm că această iniţiativă va fi exemplu şi pentru alte filiale.
Şachir Sureia.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
srisă de AHMET ALI în anul 1934 imam al insulei ADA-KALEH
Începând cu luna februarie 2006 U.D.T.R a început demersurile de sprijinire pentru obţinerea de către foştii proprietari ai insulei Ada-Kaleh a tuturor proprietăţilor pe care le-au deţinut. Deoarece legislaţia în vigoare privind retrocedările a dat această şansă, noi, U.D.T.R, am considerat că este datoria noastră să ne implicăm în această problemă, mai ales că multe clădiri de pe insulă au fost considerate monumente istorice care au aparţinut comunităţii turce. Pentru o mai bună informare a situaţiei insulei am hotărît ca începînd cu luna noiembrie 2006 să apară în revista noastră un serial de documentare privind istoricul insulei Ada-Kaleh. Considerăm că este foarte important ca în primul rând tinerii să cunoască prin intermediul nostru istoria insulei. Avem speranţa că documentaţia pe care o vom prezenta îşi va găsi impactul pe care îl dorim.
«Ada-Kaleh (Insulă-Cetate–Fortăreaţa insulei) este o insulă a Dunărei, aşezată la intrarea în Banat în locul unde fluviul întretaie lanţul Carpaţilor, între gura râului Cerna şi a Bahnei.
E construită din depozitele Dunărei pe un subsol granitic şi are 1750 m. lungime şi 400-500 m. lărgime.
Spre răsărit la 3km., se află marea cascadă a Dunărei, numită de Turci „Gherdapuri“ sau „Demir Capu“ iar de Români „Porţile de fier inferioare“.
Pe malul românesc spre Nord-Vest, la 2 km., se află Comuna Vârciorova.
Pe stânga Cernei, în faţa Ada-Kaleului spre nord, se înalţă muntele „Alion“ de vreo 340m înalt. El poartă încă numele bateriilor construite în 1789, de Generalul Laudon.
Ada-Kaleh este numele turcesc al Insulei, dat de Turci de la începutul domniei lor în acest ţinut.
Ada-Kaleh este o comună rurală în judeţul Mehedinţi şi este locuită de musulmani. Numărul lor de astăzi atinge 640 de suflete.
Ada-Kaleh este un punct strategic care constituie cheia trecătorii dintr-un bazin într-altul al Dunării. Datorită acestei aşezări ea a avut o mare importanţă, făcând pe mulţi să-şi îndrepte de timpuriu privirile spre ea.
În epoca preistorică cel dintâi care pătrunde cu flota în apele Dunărei este „Hercule“, care era regele ţinuturilor din valea Nilului, ca să ocupe ţara uriaşului Geryon şi a fraţilor săi. Hercule îi bătu, le cuceri ţara şi le luă faimoasele cirezi de boi. Regiunile muntoase din aceste părţi se numeau „Hisperia“ ţara de la scăpătat.
Pe un baso-relief descoperit în Insula Cipru, se reprezintă scena răpirii cirezilor lui Geryon din Insula Erythia, care este Insula Ruşova, iar azi Insula Ada-Kaleh.
Dintre popoarele care urmează epocii preistorice, Grecii sunt cei dintâi care cântă isprăvile lui Hercule. În apropiere de columnele lui Hercule, care se aflau lângă râul cel mare din nordul Thraciei numit „Oceanos potomos“, sau „Istru“ în epoca preistorică, se afla situată după cum spun geografii vechi, Insula pe care Grecii o numeau Erythia (Roşia sau Ruşova) iar în forma oficială „Orşova“. Mai târziu Austriecii o numesc Orşova Nouă, Insula Carolina, Românii o numesc simplu Ostrov.»
Notă: Textul este scris îmn 1934 cu ortografia specifică perioadei interbelice.
(va urma)
Pagină realizată de Şachir Sureia
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 28-29 octombrie a.c., s-au desfăşurat la Galaţi “Zilele Prieteniei Româno-Turce” astfel marcându-se Ziua Republicii Turcia. S-a sărbătorit astfel, printr-un seminar şi un spectacol, 83 de ani de la constituirea statului modern turc şi 125 de ani de la naşterea “marelui fondator al Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk. Seminarul s-a desfăşurat în sala Auditorium a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii, d-na Gulten Abdulla Nazare preşedinta filialei Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România, fiind moderatoarea simpozionului. La seminar a participat d-nul Consul General al Republicii Turcia Haluk Ağca, împreună cu soţia d-na Derya Ağca, Ambasadorul Kazahstanului la Bucureşti, Bokythan Ordebayev, ministrul Culturii din Regiunea Autonomă Găgăuzia – Republica Moldova, Valentina Denivendy, şi d-nul Samit, vice-ambasadorul Azerbaidjanului la Bucureşti. Au participat cunoscuţi istorici de la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii „Dunărea de Jos” şi oameni de cultură invitaţi. Din partea U.D.T.R. am participat la simpozion cu lucrarea „Mustafa Kemal Ataturk şi Turcia modernă“. Lucrările prezentate au adus auditoriului cunoştinţe noi referitoare la viaţa şi activitatea marelui om politic, Mustafa Kemal Ataturk. Tot sâmbătă tânara noastră poetă Memiş Hayat şi-a lansat şi la Galaţi cel de-al doile volum de versuri intitulat „Un strop de fericire“ (Bir Damla Mutluluk) publicat în anul 2006.
Sâmbăta a fost dedicată comunicatelor ştiinţifice, iar a doua zi a avut loc un mini festival al formaţiilor de dansuri populare turceşti şi nu numai.
Spectacolul, în care au evoluat formaţii de dansuri şi estradă din Galaţi, Brăila, Constanţa, Tulcea şi Komrat – Republica Moldova, a avut loc pe scena Teatrului Muzical „N. Leonard”.
Solii prieteniei au fost reprezentaţi de formaţia de estradă din Komrat, capitala regiunii autonome găgăuze din Republica Moldova.
Gazde au fost Asociaţia de prietenie româno-turcă Yunus Emre – Galaţi, Uniunea Democrată Turcă din România, în colaborare cu ansamblul „Doina Covurluiului” al Centrului Cultural „Dunărea de Jos” şi grupul de copii “Allegria” de la acelaşi centru, iar formaţiile artistice care au evoluat, într-un carusel de culori şi muzică ritmată, pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard”au fost formaţiile filialelor Uniunii Democrate Turce din România: formaţia de dansuri Tuna, grupul vocal Kaynanalar din Tulcea, Delikanlılar, Fidanlar, ambele formaţii de dansuri, şi corul Mehtap, ultimele trei fiind din Constanţa. De asemenea a evoluat şi formaţia de dansuri găgăuze Kadinca, din Komrat şi cea de estradă – Komrat Gagauz Yeri, iar din Brăila, grupul Kiazim.
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Înainte de anul 1930 îmbrăcarea miresei se desfăşura şi ea după un anume ritual. La vechile nunţi, îmbrăcămintea miresei era confecţionată din atlas sau catifea de diferite culori, verde, galben, roşu sau altele în afară de alb. Pentru ceremonie se adunau atât femeile din partea miresei cât şi cele din familia mirelui. Ele despleteau părul miresei şi îi tăiau buclele ca să se vadă că fata este mireasă. Pe vremuri, pe capul miresei se aşeza o cunună de culoare roşie iar pe capul domnişoarei de onoare o cunună de culoare verde. Cununa miresei era lucrată din dantelă. Pe obraji, pe bărbie şi pe fruntea miresei se lipeau pănglicuţe lucrate la gherghef din atlas roşu sau galben-auriu ca obiecte importante de podoabă. De asemenea, pe capul miresei se punea beteală strălucitoare. Când împodobirea miresei se încheia, faţa ei se acoperea cu un voal. După anul 1950, îmbrăcămintea de mireasă din catifea şi atlas a fost înlocuită cu o îmbrăcăminte de culoare albă. Această tradiţie s-a păstrat până în zilele noastre.
Înainte ca mireasa să iasă din casă, tatăl ei îi leagă la brâu o centură. Părinţii miresei nu o însoţeau până la casa mirelui, şi nici un membru al familiei miresei nu o însoţeşte până la casa mirelui. Fetele care doreau să se măritecât mai curând, înainte ca mireasa să iasă din casă, îşi scriau numele pe talpa încălţărilor miresei. Se credea că şi ele vor avea parte de noroc.
Înainte ca mireasa să fie scoasă din casă, flăcăii din satul ei scoteau o roată de la căruţa miresei şi o ascundeau. O dădeau înapoi numai după ce primeau bacşişuri. Se ascundeau şi încăţările rudelor apropiate mirelui venite să ia mireasa; se înapoiau numai după primirea bacşişurilor.
După ce mireasa ieşea din casă şi pornea la drum, în urma ei se vărsa apă. Dacă mirele era din acelaşi sat, mireasa mergea pe jos până la casa mirelui.
În anii 70, familia fetei dăruia celor ce veneau să ia mireasa câte o batistă înflorată(acesta era un obicei turcesc) şi le punea pe piept câte o floare albă(obicei preluat de la români)
Se continuă şi în zilele noastre obiceiul luării miresei, servirea la nuntă a unor mâncăruri tradiţionale, dar a dispărut obiceiul ocolirii fântânii rituale sau a unui vas cu apă. Cei care vin să ia mireasa trebuie să dea bacşişuri pentru a convinge gazdele să le deschidă uşa. Mireasa, acum este dusă la casa mirelui cu automobilul. Pe aceasta, ca şi pe automobilele care însoţesc cortegiul miresei, se leagă cu un prosop, întocmai ca şi la nunţile românilor.
În tradiţiile vechilor turci, mireasa se despărţea de vatra părintească şi de foc cu mare respect. Turcii islamici obişnuiau ca mireasa să ceară voie să plece de la şapte sfinţi şi să rostească rugăciuni.
Pagină realizată de Nurcan Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Romanya Demokrat Türk Birliği Eğitim Komisyonu 24 Kasım 2006 tarihinde, Mecidiye’de, Öğretmenler Gününü kutladı. Türkçe ve Din Öğretmenleri bayram havasında hep birlikte oldular. Davetlilerden Ulgean Ene Hanım- Köstence Müdürlüğünde Türkçe müfettişi, Vildan Bormambet- R.D.T.B Milli Eğitim Komisyon Başkan Yardımcısı, Ikbal Anefi- zümre başkanı, Bunian Şakir – R.D.T.T.M.B – Mecidiye Şubesinin Eğitim Komisyonu Başkanı, Tahsin Akşit- “Kemal Atatürk” Ulusal Kolejin Müdür Yardımcısı, Türkçe ve Din Öğretmenleri.
Romanya Demokrat Türk Birliğin başklanlığına her zaman öğretmenlere ve öğrencilere destek oldukları için saygılar sunuyoruz. Bu defa da başarılı öğretmenlere onur belgeleri ve hediyeler verdiler. Ve “Öğretmeler bir çiçek/ Biz de birer kelebek” mısralarla öğrenciler öğretmenlerine birer çicek verdiler. Günün sürprizini “Kemal Atatürk” Ulusal Kolejin öğretmeni, Mustafa Ali Doğru bey, öğretmenlerin faaliyetlerinden resimlerle Power points Programıyla gösterisi yaptı. Tabi ki her zaman öğrencilerin yanlarında, olimpiyatlarda, 23 Nisan- Çocuk Bayramlarında, Dini Bayramlar kutlamalarında, Atatürk’ü anma törenlerinde v.s. öğretmenler kendilerini tekrar gördüler ve gözlerindeki göz yaşlarını tutamadılar.
Aynı zamanda da bize sevgi ve saygıla ev sahipliği yapan “Tuna” vakfına sonsuz teşekkürler.
Öğretmenler gününüz kutlu olsun! Başarılar ve mutluluklar!
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 28 noiembrie 2006, a avut loc la Bucureşti şedinţa Comisiei de Învăţământ a C.M.N. Tema şedinţei a fost „Practici pozitive în comunităţi- experienţa mediatorilor şi inspectorilor pentru rromi“. Mediatorul şedinţei a fost d-na Timar Vieroslava- preşedinta Comisiei de Învăţământ a C.M.N. Comunicările de la D.R.I. le-a făcut d-na Rodica Precupeţu. D-nul Sarău Gheorghe a vorbit despre rolul şi atribuţiile mediatorului şcolar în cadrul minorităţii rrome, dar şi despre inspectorii pentru rromi, care acum sunt în număr de 16.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România la şedinţă a participat d-na Vildan Bormambet- vicepreşedinte al Comisiei de Învăţământ a U.D.T.R.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
De-a lungul istoriei universale, puţini au fost predecesorii care să fi realizat o asemenea armonie între cugetarea omului şi chipului său obişnuit de a se manifesta în faţa semenilor săi. Atatürk se remarca prin firescul unei atitudini întruchipând omenescul pe culmi şi povârnişuri, în lumina unei autorităţi create de izbânda mişcării reformatoare, care schimbase destinul unui popor, devenind ctitorul Turciei moderne. Fără să aibe nimic emfatic şi preţios în gest, în vorbă, Atatürk, pe lângă numeroasele sale însuşiri sau virtuţi, a avut darul de a fi şi un orator înnăscut. Spre deosebire însă de oratoria demagogică şi lipsită de conţinut, întâlnită adesea la unii politicieni şi conducători, cuvântările sale sunt înserate cu o sumedenie de aforisme şi cugetări, printr-un extraordinar talent şi dexteritate ieşită din comun, prin modul de expunere succintă, prin dimensiunea domeniilor la care se referă ca şi prin profunzimea ideilor cuprinse, aforismele şi cugetările sale îl situează pe Atatürk nu numai un drept precursor al vremurilor noi ţi un ctitor de stat de tip nou, dar ţi un genial profet, un mare vizionar al timpurilor moderne.
Aforismele formulate de Atatürk, deşi au ca izvor realităţile patriei în care a trăit, naţiunea turcă din sânul căreia s-a născut, învăţămintele pe care le-a tras din paginile istoriei milenare a turcilor, prin viabilitatea ideilor cuprinse, depăşesc mult cadrul naţional, ele având azi o valabilitate universală.
Privită în totalitatea lor, cele aproximativ 450 de aforisme formulate de Atatürk, ce pot fi excerptate din notiţele şi cugetările sale, prezintă o diversitate tematică de o dimensiune şi profunzime rar întâlnită în gândirea umană. Aforismele sale se referă aproape la toate domeniile vieţii sociale, economice, politice, culturale, militare şi juridice. Ele vizează sistemul social, economicul, emanciparea femeii, revoluţia, moralul, religia, educaţia şi instrucţia, cultura, arta şi civilizaţia, patria şi patriotismul, pacea şi războiul, unitatea naţională şi independenţa ţării ca şi relaţiile nemijlocite existente între aceste laturi şi domenii de activitate.
Pe bună dreptate se afirmă ideea că nu a existat un alt om în Turcia care să fi simţit ceea ce simţea el atunci când ţi-a format aforismul “Fericit e cel ce-ţi spune, eu sunt turc”, după cum credem că nu a existat până la el un şef de stat care să fi suferit şi care să fi fost atât de apropiat de destinele omenirii precum a fost Atatürk, omul unui măreţ ideal ce îmbină în chip armonios dialectica naţionalului şi internaţionalului când arată că “Întreaga omenire trebuie considerată a fi un corp, iar naţiunea un organ al ei”, idee pe care concretizând-o continuă printr-un alt aforism care glăsuieşte astfel: “O durere la vârful unui deget provoacă durere în tot corpul”. Urmărind sensurile şi semnificaţia aforismelor create de Atatürk, ne revine obligaţia de a pătrunde în substanţa lor socială, economică, ştiinţifică, literară, filozofică, etică şi morală aceste domenii uriaşe de intuiţie care au generat în conţinutul aforismelor diverse implicaţii specifice lumii turce.
Atatürk a luat în considerare tot ce s-a spus până la el în materie de înţelepciune populară, de filozofie orientală, încercând să găsească în ele principiile ordonatoare, acute ale unui spaţiu psihologic, sociologic, estetic şi etic al vremii sale.
Fără îndoială, aforismele sale prezintă forma exemplară a unui mod specific şi autentic de a gândi, de a trăi şi de a comunica valorile unor formulări ce îşi găsesc o justificare teoretică.
Atatürk aplicase cu mare ecou consecinţele sale în practica sa revoluţionară, în munca şi lupta sa pentru emancipare şi progresul ţării sale. Necesitatea de a educa, o receptivitate cât mai largă a noţiunilor originale, filozofice şi teoretice, permit să se descifreze cât mai multe unghiuri posibile ale gândirii sale spre a le aplica în mod creator în cele mai diverse compartimente ale vieţii. Se ştie că un aforism ca şi un proverb este formulat succint şi plastic şi exprimă întotdeauna un adevăr incontestabil cu valabilitate generală. Acest adevăr este pivotul unei teorii care nu poate fi ocolit de nimeni. Aforismele se trăiesc. Ele se constituie şi acţionează în cadrul experienţei trăite. Valoarea filozofică a aforismelor formulate de Atatürk exprimă întotdeauna sentimente şi judecăţi cu caracter imperativ, prin care se desemnează nu ceea ce este, ci ceea ce un individ sau o colectivitate, în condiţiile date, consideră că trebuie să fie, că este demn de a fi dorit, căutat, cucerit.
Ce poate fi mai dorit şi mai căutat azi decât liniştea vieţii pe care o trăim, sau pacea zilelor la care visăm. Aforismul “Pace în ţară, pace în lume” este un deziderat de actualitate prin care se impune specificul unei filozofii ce întrezăreşte dorinţa Republicii Turcia de a trăi, de a se înălţa, de a-şi făuri idealuri măreţe, de a participa solidar la acţiuni care să menţină pacea întregii omeniri.
Un adevăr valabil, care exprimă o largă şi bogată experienţă de viaţă este concentrată în noţiunea “Libertatea şi neatârnarea sunt principiile mele de luptă”. Aici Atatürk se declară un conducător politic desăvârşit cu o gândire înaintată pusă în slujba intereselor. Independenţă înseamnă nu numai libertate şi independenţă într-un singur domeniu al activităţii umane: “Când se spune independenţă totală arăta Atatürk – aceasta înseamnă independenţă şi libertate în toate domeniile: politic, militar şi juridic. Dacă o ţară şi o naţiune sunt lipsite doar de una din ele, înseamnă în sensul adevărat al cuvântului că ele sunt lipsite de orice fel de independenţă.”
Semnificative pentru viziunea ţi definirea aforismelor lui Atatürk sunt şi cele care se referă la munca omului. “Individul, ca şi fiecare dintre noi pierim arăta Atatürk – dar cea dintâi condiţie a fericirii pe care omul totuşi o poate atinge în viaţă este să se străduiască nu pentru sine însuşi, ci mai ales pentru cei ce vor veni după el” sau “A munci pentru fericirea tuturor naţiunilor înseamnă a munci pentru asigurarea prosperităţii propriei naţiuni”. O primă semnificaţie logică constatăm în funcţia şi conţinutul acestor două aforisme. Ele îmbină un adevăr, o experienţă conştientă ce vine în consens cu noua mentalitate a fiecărei epoci.
Analiza aforismelor privitoare la muncă sunt esenţiale, căci ele orientează omul spre un univers etic şi prin ele vocaţia pedagogică a lui Atatürk ajunge la una din realizările cele mai înalte. “Munca este o necesitate umană şi socială” sau “Munca este necesară oricui, toţi ne educăm prin ea” sunt alte două idei ce tind să codifice concepţia filozofică, spiritul creator al marelui Atatürk.
Concepţia filozofică a lui Atatürk este proliferată de alte noţiuni cu mai multe semnificaţii limpezi existente în texte ce emit o judecată profundă a ceea ce înseamnă naţional şi internaţional în interpretare politică. Corelate în aforisme, aceste noţiuni capătă structura unor adevăruri concrete. Referindu-se la naţiune, Atatürk repeta adesea: “Orice ar face o naţiune numai pentru ea, nu va obţine pacea până când nu va exista prietenie ţi pace între toate popoarele lumii” sau “Naţiunile n-ar trebui să cunoască teama şi suferinţa. Datoria primordială a unui conducător este aceea că ţinând seamă de năzuinţele poporului său, să făurească laolaltă un climat social accesibil satisfacţiilor şi bucuriilor vieţii.”
Naţiunea asociată cu dragostea lui Atatürk pentru poporul său a continuat să creeze judecăţi, devenite pentru turci, factori decisivi ai existenţei lor. Spicuim câteva din ele:
“Fericit e cel ce-şi spune că este turc”,
“Un turc înseamnă o lume, nu există oprelişti care să măsoare devotamentul şi vitejia tinerilor acestui neam”,
“Ostaşii noştri nu vor mai satisface ambiţia şi capriciile altora, ci vor păzi doar acest pământ sacru”.
Fiecare din aceste aforisme imprimă un anumit tip de sentiment pentru fiinţa umană, pentru pământul sacru al cărui conducător, omul de stat Atatürk a ştiut să acţioneze într-un cadru specific cu multe probleme specifice societăţii turce.
Atatürk postulase printre cei dintâi necesitatea ştiinţei, a culturii şi artei pentru progresul societăţii. Opţiunile sale în această direcţie au fost argumentate în propriile sale idei estetice. Iar ideile concentrate în aforisme originale, sunt în toate problemele ce ţin de restricţie, educaţie, ştiinţă şi artă. Printre aceste aforisme amintim următoarele: “Călăuza cea mai reală în viaţă este ştiinţa”, “Există forţe care fac dintr-o naţiune o adevărată naţiune, asigurându-i progresul şi prosperitatea”, “Acestea sunt forţa intelectuală şi forţa socială”, “Ideile nu pot fi ucise nici prin constrângere, nici cu arme”, “O naţiune lipsită de artă, artişti şi cultură, nu poate avea o viaţă perfectă” etc.
În sens estetic asistăm la o interpretare modernă a noţiunii de ştiinţă şi artă. Aportul lor în dezvoltarea şi progresul ţării nu poate fi contestată. Utilitatea lor este unanim recunoscută în lucrările de specialitate dedicate artei, criticii de artă, esteticii, literaturii, culturii şi civilizaţiei.
“Civilizaţia este un foc aşa de puternic încât arde şi distruge pe toţi cei care rămân în afara ei” sau “Este zadarnic să încercăm să stăvilim valul impetuos al civilizaţiei – spunea Atatürk – acest val nu cunoaşte îndurare faţă de cei ce nu i se supun. Naţiunile care se încăpăţânează să păstreze mentalitatea medievală, trăind în legendele privitismului, sunt condamnate să dispară sau să vieţuiască în robie în faţa puterii sublime a civilizaţiei. Þările sunt diferite, dar civilizaţia e unică.”
Definiţii şi aforisme filozofice, expresii codificate a continuat să creeze Atatürk în tot cursul dezvoltării istorice a poporului său, având mereu un nesecat izvor propria experienţă, observaţia sa asupra evoluţiei societăţii, anumite întâmplări şi fenomene istorice şi sociale. Expresiile au purtat întotdeauna amprenta momentului istoric în care au apărut. Aceste formulări succinte şi plastice au concentrat adevăruri cu valabilitate generală, îmbinând în ele constatări sau idei logice, sugerate din observaţiile personale ale lui Atatürk. Nu există domnie faţă de naţiune, – spunea Atatürk – ci numai cel care o slujeşte devine domnul ei sau iată o definiţie exemplară dată noţiunii de timp de către Atatürk: Timpul este însăşi viaţa noastră. Trăim şi respirăm odată cu el. El ne-a fost dat ca cea mai mare binefacere şi cea mai preţioasă comoară. Pentru noi, timpul este atât de preţios, încât nu există nici o posibilitate de a-l compara sau de a-l schimba nici măcar cu cele mai bogate comori ale lumii.
Există un număr foarte mare de astfel de aforisme cu valori diferite, care desprinzându-se din contextul lor, au căpătat o largă circulaţie. Printre acestea amintim următoarele: De îndată ce se descoperă adevărul, minciuna dispare. Marile evenimente sunt generatoare de mari revoluţii în gândire. Într-o ţară unde nu există libertate, sălăşluiesc moartea şi catastrofa. Mama oricărui progres şi oricărei salvări este libertatea.
Acestea, ca şi încă multe alte aforisme încearcă să subordoneze cantitatea de informaţii conţinută în fiecare judecată exprimată în urmă cu mulţi ani de cel mai vrednic fiu al poporului turc, Mustafa Kemal Atatürk.
Prof. univ. dr. Nedret Mahmut
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Halim Yağcıoğlu
10 Kasım 2006 Cuma günü saat dokuzu beş geçe Mecidiye Kemal Atatürk Ulusal Kolejinde Türkiye Cumhuriyetinin Kurucusu Büyük Önder Mustafa Kemal Atatürk’ün ölümünün 68.yıl dönümü dolayısıyla anma programı düzenlendi. Program Ulu Önder Atatürk için yapılan saygı duruşu ile başladı. Romen ve Türk Milli Marşlarının okunmasından sonra Okul Müdür Yardımcısı Tahsin AKŞİT günün anlamı ile ilgili bir konuşma yaptı. Tahsin AKŞİT konuşmasında; Atatürk’ün sadece Türkiye Türklerinin değil Dünya üzerindeki bütün Türklerin sevdiği ve takdir ettiği, tüm mazlum milletlerin örnek aldığı mümtaz bir şahsiyet olduğunu söyledi. Atatürk’ü anlatan şiirleri okuyan öğrenciler O’nun yolunda olmanın gururunu taşıdıklarını bir kez daha gösterdiler. Program “Atatürk Türkiye’si” adlı sinevizyon gösterisi ile sona erdi.
Mustafa Ali DOĞRU
Mecidiye Kemal Atatürk Ulusal Koleji Öğretmeni
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
10 Kasım 2006 tarihinde, Mecidiye’deki “Constantin Brâncuşi” İlkokulundaki öğrenciler ulu Mustafa Kemal Atatürk’ü anma için, çok güzel bir program hazırladılar. “Atatürk Köşesi” düzenlediler, Atamızın hayatıyle ilgili bildiriler sundular, şiirler ve şarkılar söylediler. Atamız için “Fatiha” duasını söyledikleri an en önemli an oldu. „Atatürk Köşesi“' ni IV. B’den Achif Tansu, Acmola Sema, Cadar Sevda, Curtamet Geilan, Curtagi Iasemin, Giumali Elis ve III.B’den Bactisa Nuray, Besir Sibel, Cogeamet Haluc, Eren Fatih, Hagisuna Taner, Husein Nelida, Resul Ebru hazırladılar. Bildirileri IV. C sınıftaki Anefi Elida, Bormambet Adnan, Caiali Birol, Ismail Denis Ghiulten, Izet Alev, Muslim Gamze, Peta Adnan, Coman Denisa öğrenciler hazırladılar. En güzel bildiriyi IV. C den Adnan Bormambet öğrenci “Çocuk gözüyle Atatürk” sundu ve en küçük öğrencimiz yani I. C sınıftaki Memet Ferda „Ataturk Nedir?” şiirini okudu.
Tüm çocuklar bu günü saygıyla karşıladılar. Onlara tebrikler!
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Stresin yalnızca büyükleri ilgilendirdiğini düşünürüz. Oysa çocuklarınız için de hayat güllük gülistanlık değil; onların da kendilerinegöre sorunları var
Stres günümüzde herkesi bir şekilde ilgilendiren bir kavram. Günlük yaşam koşulları ağırlaştıkça, stres hayatımızın bir parçası haline geldi. Belki şaşıracaksınız ama artık çocuklar bile strese girebiliyor. Stresin kaynağı içsel değil dışsaldır.; çünkü baskılar genelde aile, arkadaş ve okul çevresinde yani dışarıdan gelir. Dolayısıyla stres herkesi etkileyebilir, hatta küçük bir çocuğu. Örneğin 2 yaşındaki bir çocuk dahi o anda mutlu olmak için ihtiyacı olan insanın – yani bir ebeveyininin yanında olmadığını anlayıp endişe duyabilir. Çocuk büyüdükçe, stresini akademik ve sosiyal baskılar gibi faktörler yaratır.. Buna ek olarak anlayışlı bir anne –baba bile bazen farkında olmadan çocukların stresine stres katarlar. Çünkü bazen ebeveynlerin çocuklarından beklentileri çok büyük olabilir.
Yapılan araştırmalarda çocukların, çok meşgul oldukları, yaratıcı bir şekilde oyun oynamaya ya da okuldan sonra rahatlamaya bile vakit bulmadıkları görülüyor. Bundan şikayet etmeye başlayan çocuklar aslında ebeveynlerine bazı şeylerin sinyallerini veriyor. Çocuğunuzun yaşadığı stres aileyaşantınızla da yakından ilintili olabilir. Çocuğunuz sizin işteki endişelerinizi, yakınınızın haslalığına üzüldüğünüzü ya da parasal sorunlarınızı duyup kendisine stres yaratır. Çocuğunuz için sevdiği birisinin ölümü, anne babanın boşanması, hastalık gibi durumlar da stres yaratabilir. Bu faktörler günlük problemlere eklendiğindeise stres çocuklarınız için gerçekten dayanılmazbir hal alır. En dostane boşanmalar bile çocuklar için çok zor bir deneyimdir.
Çocuğunuzun stresle baş edilmesi için uygun beslenme ve dinlenme çok etkilidir. Çocuğunuza her gün az da olsa zaman ayırmanız gerekir. Bazen aynı odada olmanız bile çocuğunuza iyi gelebilir. Çocuğunuzla kaliteli zaman geçirmeniz önemlidir; yani çocuğunuza ilginizi ve sevginizi göstermeniz gerekir. Bu ona kendini önemli hissttir ve mutlu olmasını sağlar.
Çocuğunuza stresinin nedenlerini sorabilirsinizn ve birlikte yeni çözümler bulabilirsiniz. Aslında herkes için biraz stres gerekli ve normaldir. Çocuğunuz öfkelendiğinde, kızdığında, herhangi bir şey için endişe duyduğunda bunun normal olduğunu bilmesini sağlayın. Ve diğer insanların da aynı duyguları hissettiğini öğrenmesine yardımcı olun. Çocuğunuzun isteksiz tavrı dikkatinizi çekiyorsa, ya da bir sorun olduğunu hissediyorsanız stres yaşıyor olabilir. Kendi endişeleriniz hakkında konuşmanız ona iyi gelecektir. Çünkü o zaman onun problemlerini konuşmak ve dinlemek istediğinizi anlayacak ve kendini konuşamya hazır hissettiğinde konuşmanıza izin verecektir. Konuşma konusunda isteksizce o zaman bu konuda yazılmış bazı kitaplardan yardım alabilirsiniz. Okulda ya da evde çok belirgin sorunlar, öfke nöbetleri yaşıyorsa ve denemelerinize rağmen aynı sorunları yaşamaya devam ediyorsa o zaman profesyonel bir yardım için araştırma yapabilirsiniz.
Sayfayı hazırlayan: Nurcan Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
de Alexandru Macedonski
Deunăzi către ziuă visasem că murisem…
Zăceam sub crini şi roze, suflare nu aveam,
Şi mumă, fraţi, prieteni, şi toţi pe câţi iubisem,
Cuprinşi de-o jale-adâncă plângându-mă-i vedeam.
Intrau în curte cioclii cu faţa uscăţivă;…
Călări intrau în treapăt şi doi sau trei ostaşi…
Veneau la urmă popii, ca buturii de graşi,
Cu pântece rotunde umflate de colivă.
În albe sovonite sub flori de lămâiţe,
Vin fete-nchiriate să-mi ţină de panglici;
Apoi o-ntreagă ciurdă de-orbeţi şi de leliţe…
Pomană când se face, se află şi calici!
pagină realizată de Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Romanya-Köstence Ovidius Üniversitesinde, 1997-2001 yılları arasında Türkoloji okutmanı olarak görev yaptım. Mevcut görevim yanında, Romanya Milli Eğitim Bakanlığının teklifleri ile Romanya Türk Dili Milli Komisyonu Üyeliği ve Romanya-Köstence Ovidius Üniversitesi, Romen-Türk Uluslararası Atatürk Araştırma Merkezi Genel Sekreter Yardımcığı görevlerinde bulunduğum süre içinde, Romen Eğitim Sistemi yanında, Romen Anayasası’nı da inceleme olanağını buldum. Romen Devleti’nin, Avrupa Birliği Kriterlerine yaklaşma yolunda yaptığı çalışmalara yakından şahit oldum.
Dostumuz Romenlerin, kısa zamanda gerçekleştirdikleri ve devrim niteliğindeki bu başarılarını sizlerle paylaşmaktaki amacım; Türkiye’nin bu yolda yaptığı çalışmalara ışık tutacağına olan inancımdır. Çünkü AB’ne uyum yasalarının TBMM’nde görüşmeleri sırasında, uyum yasalarının biran önce çıkarılmasının isteyenlerin, mecliste sayın milletvekillerine Romanya örneğini verdiklerini hepimiz biliyoruz.
Romanya, 1989 Aralık ayında demokrasiye geçiş hareketinden sonra 50 yıla yakın yaşadığı sosyalist sistemden uzaklaşarak yönünü Avrupa’ya çevirdi. Avrupa Birliği Kriterleri’ne uyum yolunda Anayasal ve yasal birçok değişiklikler yaptı.
8 Aralık 1991 tarihinde yapılan referandumla kabul edilen Romanya Anayasası ile Avrupa İnsan Hakları Sözleşmesi – Romence’de “Conventia Europeana pentru Drepturile Omului” diye ifadelendirilen ve kısa adı “CEDO” olan – arasında birçok yönden köklü benzerlikler oluşturuldu.
Romanya, Romen Anayasası ile CEDO hükümlerinin uyumlarını sağladı. Romanya kendi iç hukukunu CEDO hükümlerine uygun hale getirdi. CEDO’yu Romen Parlâmentosu onayladı.
Romen Parlâmentosunun, Avrupa Konseyine girme aşamasında CEDO’yu onaylamasının iki önemli sebebi vardı.
Romanya’nın CEDO’yu onaylaması, ülkeye birçok avantajlar ve globalleşen dünyada yeni haklar, yeni kazanımlar getirecektir.
Avrupa Hukuku ile Romanya Anayasası uyumlu hale getiriliyor. Romanya Hukuk Sistemi’nin, Avrupa İnsan Hakları Sözleşmesi ile insan hakları konusunda da aynı olması çalışmaları sürdürülüyor.
Romanya’da, Romen devletinin kabul ettiği on yedi etnik ve on dört de dinî azınlık yaşamaktadır. Bu azınlıklardan biri de sayıları yüz bine ulaşan Türk’lerdir. Romen vatandaşı olan bu Türkler, Avrupa İnsan Hakları Sözleşmesi’nin verdiği azınlık haklarından yararlanarak Türk kültürünü yaşattıklarını, ana dillerini konuştuklarını, ana dilde eğitim yaptıklarını, ana dili öğretmeni ve din adamı yetiştiren eğitim kurumlarının olduğunu, örf, âdet ve geleneklerini koruyup geliştirebildiklerini anımsatmakta yarar görmekteyim.
Romanya, kendi vatandaşlarına uluslar arası hukuk olan CEDO’ nun tüm hak ve hürriyetlerinden yararlanma olanağı vermektedir. Romanya CEDO’ yu iç hukukuna yerleştirdi. CEDO, Romanya Anayasası kadar temel bir hukuktur.
Romen Anayasası ile Avrupa İnsan Hakları Sözleşmesi’nin örtüştüğü hususlar:
1- Avrupa İnsan Hakları Sözleşmesi 6. Protokolün 2. Maddesi olan Yaşama Hakkı:
Madde 2 – Savaş zamanında ölüm cezası:
“Bir Devlet, savaş zamanında ve çok yakın bir savaş tehlikesi olduğu zamanlarda işlenen fiillerle ilgili olarak, ceza yasasına ölüm cezası öngören hükümler koyabilir. Ölüm cezası, sadece yasada belirtilen durumlarda ve bu yasa hükümlerine uygun olarak verilebilir. Bu Devlet, söz konusu yasanın ilgili hükümlerini Avrupa Konseyi Genel Sekreteri’ne bildirir.”
ile Romen Anayasası’nın 22. Maddesi’nin 1. fıkrası,
2- İşkencenin Önlenmesi ve Gayri İnsani veya Küçültücü Ceza yada Muamelelerin Önlenmesine Dair Avrupa Sözleşmesi : (CEDO 1950 deki Anlaşmasının 3. Maddesi)
“Madde:3- İşkence Yasağı Hiç kimseye işkence yapılamaz, insanlık dışı ya da küçültücü ceza veya muamele uygulanamaz. ” hükmü
ile Romen Anayasası’nın 22. Maddesi, 2. Fıkrası,
3- Kölelik ve Angaryanın Yasaklanmasına Dair Avrupa Sözleşmesi 4. Maddesi:
“Madde:4- Kölelik ve Zorla Çalıştırılma Yasağı Hiç kimse köle ve kul halinde tutulamaz. Hiç kimse zorla çalıştırılamaz ve angaryaya tabi tutulamaz.
Aşağıdaki haller bu madde de kastedilen “zorla çalıştırma veya angarya” dan sayılmazlar:
Namık Kemal Yıldız
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Dinimiz, yardımlaşma ve dayanışmayı emretmektedir. Yüce Allah “İyilik ve takvada yardımlaşınız” buyurarak mü’minler arasında iyilik ve güzelliğin yaygınlaştırılmasını teşvik etmiştir. Bunun bir sonucu olarak Müslümanlar her türlü yardımlaşma ve dayanışmayı bir ibadet anlayışı içerisinde gerçekleştirirler. Misafirlik konusunda ortaya konan güzellikler de bu anlayış ve inancın bir neticesidir. Misafire kapımızı ve gönlümüzü açmak dinimizde kardeşliğin, insana verilen değerin, birliğin, paylaşmanın ve dayanışmanın en güzel örneklerindendir. Misafire ikram anlayışının özünü Sevgili Seygamberimiz’in örnekliği oluşturmaktadır. O’nun bu konudaki güzel tavsiyelerinden birisi şudur: “…Kim Allah’a ve ahiret gününe inanıyorsa, misafirine ikram etsin…” Bu tavsiyeyi yapan Allah’ın Elçisi, kendisi de misafir ağırlamaktan hoşlanır, sofrasında misafir veya ihtiyaç sahibi kimseler eksik olmazdı. Sevgili Peygamberimiz, misafirin duasını, makbul olan dualar arasında zikretmiş ve misafirin ağırlandığı bir evin halkına hayır ve bereketin mutlaka ulaşacağını bildirmiştir. İmkanı bulunduğu halde misafir ağırlamak istemeyeni ise: “Misafir ağırlamak istemeyen kimsede hayır yoktur.” buyurarak uyarmıştır. Misafire ikram konusunda diğer bir örneğimiz de, Hz. İbrahim (a.s.)’dır. Kur’ân-ı Kerîm, İbrahim (a.s)’ın hiç tanımadığı misafirlerine ikramını bizlere anlatarak bu hususta onu örnek almamız gerektiğine şöyle işaret etmektedir: “İbrahim’in ikram gören misafirlerinin haberi sana geldi mi? Onlar İbrahim’in yanına girmişler «selâm!» demişlerdi. İbrahim de onlara; «selâm size» diye mukabelede bulunmuştu. İçinden de: «Bunlar yabancı kimseler» diye geçirmişti. Hemen sezdirmeden ailesinin yanına varıp, semiz bir dana pişirip getirmiş, onlara sunarak «(Buyurun) yemez misiniz?» demişti.” Bu örnekte misafire öncelikle sıcak alâka, sevgi, saygı ve güler yüzle davranmaya vurgu yapılmaktadır. Bu itibarla sadece maddi ikram, hoşnut edici bir ağırlama olamaz. Hz. İbrâhim’in, misafirlerinin selâmını en güzel şekilde alıp onları evine buyur etmesi, yemek hazırlamak için onların yanından yavaşça dışarı çıkması, evindeki en güzel yemeği ikrâm etmesi ve bu ikramı bizzat kendi eliyle yapması örnek alınacak hususlardır. Misafirlerimize cân-ı gönülden ilgi göstermek ve gerekli ikramı yapmak, dinimizin ve kültürümüzün bizlere bıraktığı en güzel miraslardan birisidir. Ayrıca, tanıyalım veya tanımayalım evimize, şehrimize ya da memleketimize gelmiş olan insanlara dini, milleti, kültürü ne olursa olsun güler yüz ve en güzel ilgiyi gösterip bizlerden hoşnut olarak ayrılmalarını sağlamak, Yüce Rabbimizin razı olduğu bir davranış olacaktır.
Hutbemi bir hadis mealiyle bitiriyorum:
“Şu üç kişinin duası kesinlikle geri çevrilmez: Mazlumun duası, misafirin duası ve ana-babanın evladına duası.” 7
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
İslam’ın beş temel esasından biri olan zekat, dinen zengin sayılan kimselere farzdır. Kur’an’da ve Sünnette sıkça zekata yer verilmesi bu ibadetin önemini ortaya koymaktadır. Bakara suresinde “Namazı dosdoğru kılın, zekatı verin…” buyuran (âyet, 43) Yüce Allah, Müminûn suresinde, kurtuluşa eren müminlerin niteliklerini sayarken onların zekat veren kimseler olduklarını (âyet, 1-4) Ahzâb suresinde ise zekat veren müminlerin bağışlanacaklarını ve büyük bir mükâfata erişeceklerini müjdelemektedir (âyet, 35). Zengin Müslüman’ın kazancında, fakirlerin hakkı vardır. Nitekim yüce Allah “Zenginlerin mallarında, (yardım) isteyen ve (utandığından dolayı isteyemeyip) mahrum olanlar için bir hak vardır” buyurmaktadır (Zariyat, 19). Bu itibarla zekat vermemek, fakirin hakkını yemektir. Fakir hakkını yemek ise kıyamet günü Allah’ın huzurunda büyük bir vebali gerektirir. Peygamberimiz (a.s.) zekatı verilmeyen malın kıyamet gününde zehirli bir yılan misali mal sahibinin boynuna dolanacağını bildirmektedir (Buhârî, Zekat, 3). Zekat ve sadaka, müminlerin, yüce Allah’ın sevgisini, mal ve servet sevgisinden daha üstün tuttuklarının bir ifadesidir. Çünkü sadaka ve zekat veren kimse, verdiği şahıslardan hiçbir karşılık beklememektedir. Bunu sadece ibadet kastı ile ve Allah rızası için yapmaktadır. Zekat, toplumun sosyal güvenlik şemsiyesidir, cimrilik hastalığını tedavi eder, cömertlik duygularını geliştirir, hayır-hasenat kapılarını açar, mülkiyeti emniyet altına alır, gelir dağılımındaki dengesizliğin giderilmesine katkıda bulunur, servet düşmanlığını azaltarak zengin fakir arasında köprü oluşturur ve toplumda huzur ve birliği sağlar. Zekat ve sadaka verenlere, hayırlı işlerde ve yardımda bulunanlara Yüce Allah karşılığını fazlasıyla vereceğini va’d etmekte ve şöyle buyurmaktadır: “Mallarını Allah yolunda harcayanların durumu, yedi başak bitiren ve her başakta yüz tane bulunan bir tohum gibidir. Allah dilediğine kat kat verir. Allah lütfu geniş olandır, hakkıyla bilendir (Bakara, 261). Zekatın, sadakanın ve diğer yardımların fakirleri incitmeyecek şekilde verilmesi çok önemlidir. Gösteriş maksadıyla fakirin onurunu zedeleyecek tarzda yapılan yardımlardan sevap elde edilemez. Yüce Allah şöyle buyurmaktadır: “Mallarını Allah yolunda harcayan, sonrada harcadıklarının peşinden (bunları) başa kakmayan ve gönül incitmeyenlerin, Rableri katında mükafatları vardır. Onlar için korku yoktur. Onlar üzülmeyeceklerdir de. Güzel bir söz ve bağışlama, peşinden gönül kırma ile gelen bir sadakadan daha hayırlıdır. Allah her bakımdan sınırsız zengindir, halimdir” (Bakara, 262-263).
İçinde bulunduğumuz mübarek Ramazan ayı vesilesiyle zekat, fitre ve sadaka gibi hayırlarla yoksulların gönlünü almaya, onların ihtiyaçlarını gidermeye çalışalım ve unutmayalım ki gerçek mallarımız, faydasını göreceğimiz servetimiz Allah yolunda harcadıklarımızdır.
Sayfaları hazırlayan: Firdevs Musledin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Prof. dr. Dan Bodea
Pentru anul 2007, Editura Erc Press are în pregătire două lucrări de mare nevoie „pe palierul ştiinţei sacrului”: Sacrul în spaţiul nord-dunărean şi Raporturile României cu Sfântul Scaun. Văzând cele două titluri revine întrebarea: “Cât operează sacrul în Cosmosul creaţiei ? Cât este profan şi cât este sfânt în arta construcţiei bisericilor, geamiilor sau moscheilor? Unde începe să „încolţească” sacrul în procesul de ridicare a unei case de rugăciune? Oare ştiinţa istorică este capabilă să detecteze şi să dialogheze cu nevăzutul pe care orice loc sfânt îl deţine, tocmai datorita lucrării Cuvântului ?…
Studierea artei sacrului – ca lumină a Bibliei sau Coranului ne determină a părăsi adeseori „sâmburele“ raţiunii, terenul cunoaşterii pozitive spre a ne retrage în cămara de taină acolo unde rugăciunea ne învăluie şi Cuvântul Scripturilor ne învăluie în veşnicie. Din aceste neatinse zone răsare parcă floarea frumuseţii pe care arhitectura geamiilor o dezvăluie.
Arta islamului sau strigătul golului în arta este un îndemn de a stăpâni deşertul cu nemarginile lui prin cântare, spre a cuceri aspatialitatea prin scormonirea după Cuvântul pe care paginile Coranului îl îngrijesc şi protejează. Golul rămâne o predominantă a artei, a arhitecturii islamice în general. Moscheile sunt goale. Geamiile rămân o muzică nepătrunsă a golului ce aşteaptă un suflet dornic de rugăciune să-l îmbrăţişeze. Adeseori această realitate este interpretată drept lipsă de imaginaţie ori rămâne consecinţă unui raţionalism dus la exces în acest cult.
Indiscutabil că „zugrăvirea” unui spaţiu de rugăciune islamic este dificilă şi obligă spre “scormonirea“ după miezul Cuvântului, din care lumea s-a creat. Atunci vom realiza că imensitatea golului nu striveşte ci îţi dă o forţa prin care eşti capabil să străbaţi zone altfel greu accesibile. Privind construcţiile înalte ai impresia că golul te sfărâma ori ţi se pune un nod în gât şi ţi se taie răsuflarea. Acest lucru aparţine primului contact cu edificiile înalte, impozante, prevăzute cu o cupolă si minarete care întrec talazul norilor prin poziţionare. Aici se intersectează impunătorul cu sublimul ca feţe, ca poieni ale Sacrului. La aceasta se adaugă faptul ca aceasta misterioasă arta şi de o superioritate indiscutabilă nu se fundamentează pe participarea picturii ori pe aportul sculpturii, ci lucrează cu spaţiul însuşi si cu spaţii pe care le orchestrează, le ordonează, le rânduie, le imprăştie şi le dispune şi le compune totodată cu mijloacele luminii sau mai degrabă a penumbrei, pe care apoi le călăuzeşte cu o admirabilă grandoare ori le retrage in umbra împlinită prin forţa creaţiei. Prin ambele metode ea face să vorbească golul si tăcerea, ea reliefează măreţia Cuvântului pe care toate se rânduie…
Golul dă aripi Rugăciunii, iar Cuvântul poartă se poartă „deasupra genunii”.
Golul te turteşte prin forţa Rugăciunii ce o ascunde şi din toate se adapă doar Cuvântul ce capată trup: „nu exista alt Allah Dumnezeu decât Allah, Muhamed (Allah sa-L binecuvânteze şi să-l miluiască) este mesagerul lui Allah”
Imensitatea golului cheamă sufletele obosite de desert să-şi strivească ispitele, să treacă peste obligaţiile lumeşti: „O voi care credeţi ! când se cheamă la rugăciune, în ziua de vineri, grăbiţi-vă la pomenirea lui Allah şi lăsaţi negoţul. Aceasta este mai bine pentru voi …” (Coran, 62.9)
Revenind la arta islamică trebuie subliniat faptul că în locul altarului si tabernacolului, moscheea are mihrab –ul. nişa dinspre Mecca, ce conferă direcţia vizuală a întregului concept sacral şi sacralizat. Şi nişa este un gol, născut parcă din imensitatea golului. Şi mihrab-ul este, prin urmare, un gol, dar atât de înţelept, atât de elocvent, atât de oratoric încât la fiecare intrare într-o geamie îi simţi forţa, îi simţi focul. De fiecare data te învăluie misterul forţei şi o mână nevăzută îţi captează privirea. Unii istorici de arta apreciază că golul mihrab-ului este mai mult decât o împingere spre Mecca, este mai mult decât o înfugarire spre nemarginile Oraşului sfânt : pentru islamici golul mihrab-ului este un sanctuar, un sanctum. Ancadramentele somptuase care înconjoară acest gol o confirmă.
Mistica golului în geamiile dobrogene rezonează prin bizara, ciudata arta a împletitelor versete canonice de pe pereţi. Ea este botezata caligrafie şi este interpretată uneori drept un palid substitut al artei picturale bisericeşti. Dar acest substitut a ajuns la o înaltă artă a propriei expresii, care are o deplină autonomie, cât şi o vădită înrudire cu muzica. Muzica absoarbe cuvântul canonic în taina din care a izvorât şi precum uleiul de pe hârtie fac ca textul să fie din nou transparent, în ciuda adâncimii şi dedesubturilor sale.
Arta golului cucereşte şi nu este un protest împotriva obiectualizării: este o scufundare în golul nepătruns şi o înviere prin lucrarea Cuvântului. Intrând şi ieşind din geamiile de Constanţa şi Babadag am fost cuprins de lacrima Cuvântului, am fost îmbrăcat în limpezimea discursului pe care golul, în imensitatea lui, o ascunde… Mă îmbrăţişează textul tâşnit din lumina golului: profetul Muhamed: „Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască”, mi-a zis „fiecare religie are morala ei, iar morala islamului este smerenia”… Şi am priceput că golul în arta islamică este smerenie, este foame de Cuvânt…
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Gazi Mustafa Kemal Atatürk, 1881’de Selanik’te, bugün müze olan bir evde doğdu. Babası gümruk memuru Ali Rıza Efendi, annesi Zübeyde Hanımdır.
Önce mahalle mektebine yazılan Mustafa, daha sonra babasının isteği üzerine Şemsi Efendi Okuluna geçti. Şemsi Efendi Okulunda okurken babasını kaybetti. Daha yedi yaşında yetim kalan Mustafa, ailesiyle birlikte Selanik yakınlarındaki Rapla Çiftliği’ne yerleşti.
Mustafa bir türlü çiflik hayatına alışamadı. Köyde okul yoktu. Askeri rüştiye sınavına girdi ve kazandı. Çalışkanlığı, üstün zekası ve insani davranışlarıyla dikkatleri üstüne çekti. Bu okulu 1895 yılında başarıyla bitirip aynı yıl Manastır Idadısine yazıldı. İdadı öğrenimini de başarıyla tamamladıktan sonra 1899’da İstanbul Harp Okuluna girdi. Burada Namık Kemal’in eserlerini okudu. Harp Okulu bitince 1902’da Harp Akademisine girip 1905 yılında bu akademiden yüzbaşı olarak çıktı.
Atatürk’ün çocukluk yılları Osmanlı Devleti’nin sıkıntılı dönemine rastlar. Bu dönemde Selanik, sosyal, kültürel, ekonomik ve Hristiyan milletlerin Osmanlı Devleti’ne karşı ayaklanmaları, İngiltere, Fransa gibi devletlerin yayılma ve nüfus politikaları en çok Selanik ve çevresini etkilemektedir.
Okullarda verilen eğitim de farklıydı. Bazı okullarda çağdaş eğitim, bazılarında eski usul de eğitim yapılıyordu.
Gençlik yılları ve öğrenim hayatı Osmanlı Devleti’nin bu sıkıntılı yıllarında geçen M. Kemal bütün yaşamı boyunca ülkesi için çalıştı. 10 Kasım 1938’de Dolmabahçe Sarayı’nda öldü. O, en büyük eseri olan Türkiye Cumhuriyeti’ni bizlere armağan etti.
Meydan Larousse Ansiklopedisi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Değerli taşların çoğu birkaç elementten oluşur, sadece pırlanta tamamen karbondan oluşur.
Dünyada her dakika iki tane düşük şiddette deprem olmaktadır.
Dünyanın en büyük şeker ihracatçısı Küba’dır.
Dünyanın en hızlı büyüyen bitkisi bambu, bir günde 90 cm kadar uzuyor.
Eğer Barbie gerçekten yaşasaydı vücut ölçüleri 97–72 82 cm olacaktı.
Eiffel Kulesi’nin tepesine çıkana kadar 1792 basamak vardır.
Elektrikli sandalye bir dişçi tarafından icat edilmiştir.
En fazla asfaltlı yola sahip ülke Fransa’dır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mantarları yıkayıp dörde bölün. Soğan, sarımsak ve biberi ince kıyın. Domateslerin kabuklarını soyup küp küp doğrayın. Eti tencereye alıp suyunu salıp çekinceye kadar kavurun. Tereyağı ve soğanı ekleyin. Kavrılunca domatesleri, sarımsakları ve mantarları ekleyin. Üzerine bir yemek kaşığı un serpin. Tuz ve karabiber ilave ettikten sonra üzerine bir çay bardağı sıcak su ekleyin. Tencerenin ağızını kapatıp 15-20 dakika pişirin. Etler yumuşayınca servis tabağına alıp tercihen sade pilav ile servise sunun.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Va trebui să vă orientaţi de la bun început, ca să ştiti cu ce tip de femeie Săgetător aveţi de-a face.
Femeia Săgetător de tipul hedonist va reacţiona foarte repede la o excursie în jurul lumii sau la implicarea dvs. în Loteria Naţională şi va înalţa rugi sincere către Dumnezeu-Tatăl ca să câstigaţi lozul cel mare. Fiţi dispus, dacă o iubiti cu adevarat, să mergeţi la Festivalul de film de la Cannes sau la Premiile UNITER sau chiar la cursele de cai. Plăcerile elevate ale vietii, derivate direct din aristocraţia epocii, sunt chiar o necesitate pentru ea. La întoarcerea acasă, femeia Săgetător de tipul hedonist va suporta fericită cheltuielile, fiindcă dintr-un astfel de eveniment va povesti inclusiv strănepoţilor.
Femeia Săgetător de tipul explorator vă va aprecia toata viaţa dacă vă veţi pune rucsacurile în spinare şi veti pleca să faceti Piatra Craiului, împărţind acolo o conservă şi câteva proiecte de viitor, adăpostiţi de o ploaie torenţială sub cine ştie ce stânci. Iubirea ei înflăcărată vă va mulţumi că i-aţi oferit un moment mai “rece” pentru a-şi decanta sentimentele. Dacă veţi descoperi absolut întâmplător vreo peşteră sau dacă, într-un moment de popas, veţi visa înaintea ei la copilul pe care îl veţi avea şi care, cu siguranţă, va descoperi un nou sistem solar la o azvârlitură de băţ de al nostru, e posibil s-o daţi definitiv gata, fiindcă o astfel de cerere în căsătorie nu i-a facut nimeni.
De altfel, pentru ambele tipuri contează perspectiva – cât mai amplă şi cât mai universală, în aşa fel încât ea să cuprindă întreaga lume. Fiţi generos pe toate planurile – nu veţi regreta niciodata; femeia Săgetator este “dulce” prin natura ei. Nu vă va refuza îngheţata la o terasă de lux. Oferiţi-i pentru ambele semnificaţia spirituală a gestului. Veţi avea timp după aceea să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru Graţia de a va fi scos în cale o femeie Săgetător
Înainte de toate, fiţi ferm convins că vreţi să vă maturizaţi! Cu femeia Capricorn nu vă va fi uşor. Este prea stăpână pe propria ei existenţă ca să se împiedice de prejudecaţi răsuflate.
Fiţi foarte onest în relaţia aceasta! Femeia Capricorn va ghici foarte repede dacă v-a mânat spre ea un anume interes. Provocaţi-i starea de minunare şi bucuria de a fi femeie până în vârful unghiilor, iar ea va înflori ca răsplată a descoperii la care va încumetaţi.
Femeia Capricorn poate parea o domnişoara nepretenţioasă: nu moare de dragul week-end-urilor sau ieşirilor costisitoare în lume şi nu visează să-şi irosească viaţa economisind ca să cumpere cine ştie ce operă de artă. Dar ea este, în realitate, foarte scumpă: veţi afla acest lucru invitând-o la un local discret dar select, la care îi va face placere să revină lunar.
Nu o preocupă rudele dvs., dar se va bucura dacă, din când în când, veţi merge în vizită la rude iar acestea îi vor spune suficient de des ce efect deosebit de benefic a avut ea asupra dvs.
Femeia Capricorn nu pare o somitate, dar, dacă sunteţi un ins cultivat, riscaţi o provocare şi veţi avea în ea un partener plăcut de conversaţie pe teme ştiintifice, legate brusc de cine-ştie-ce înţelesuri metafizice. Femeia Capricorn este o maestră în arta sintezelor, aşa cum femeia Fecioara este o maestră în arta detaliului şi a analizei.
Femeia Capricorn adoră florile, dar exact florile care nu sunt la modă sau pe care se pare că toată lumea le ignoră, cum ar fi, de exemplu, zorelele sau trandafirii căţărători. Nu pleacă uşor de acasă, dar oferiţi-i şansa de a călători la Singapore, de exemplu, şi veţi constata că în zece minute are bagajul făcut. Învăţaţi să ghiciţi în palmă şi spuneţi-i câte ceva la fiecare întâlnire – va fi iubita dvs. ideală numai pentru asta, fiindcă nimic nu o preocupă mai mult decât timpul.
Unii astrologi spun că nu există o tipologie feminină specifică zodiei Capricorn, aşa că nu luaţi aceste considerente ca pe un reper, ci ca pe o caracterizare generală a femeilor din zodia Capricorn. Dumnezeu v-a rezervat aici surpriza de a descoperi câte o minune în fiecare fiinţă feminină, mai ales în momentele dvs. intime.
Pentru o femeie blândă şi diplomată, este unul dintre soţii ideali ai zodiacului
Evident, femeia Peşti nu este genul care trezeşte interesul bărbaţilor aventuroşi, pasionali, de tip “Gigi muşchi”. Aşa că daţi aici întâietate artiştilor, filosofilor, fiinţelor compasive şi caritabile, savanţilor, poeţilor. Adică tuturor celor care caută realitatea ultimă dincolo de aparenţe. De acest tip de oameni are nevoie femeia Peşti.
Trimiteţi-i scrisori de dragoste, scurte dar impresionante. Povestiţi-i decepţiile pe care le-aţi avut înainte de a o întâlni şi veţi vedea că va fi gata să se ofere drept marea dvs. iubire şi totodată medicul de suflet pe care îl căutaţi de mult. Lăsaţi-vă îngrijit de ea.
Duceţi-o la filme de epocă sau dăruiţi-i DVD-uri cu producţii de genul “Shakespeare in Love” sau “Moise”. De asemenea, nu va refuza dramele de calitate, precum cele semnate de BBC. Îi place imaginea. De orice fel.
Puneţi-i în casă, peste tot pe unde trece, oglinzi. Admiraţi-o şi lăsaţi-o să se admire.
Selime IACOMI