Iată, că, venirea primăverii aduce cu sine o schimbare majoră în viaţa publicistică a comunităţii turce din România. Publicaţia Hakses, căci despre ea este vorba, şi-a schimbat straiele apărând în condiţii grafice deosebite.
Revista Hakses (ce-şi merită pe deplin atât numele cât şi renumele-„Vocea Autentică“) va cuprinde în paginile sale articole de cultură, istorie, învăţământ, tineret, tradiţii şi obiceiuri căutând să pună accent pe situaţia actuală a comunităţii, dar, neoprindu-se aici va dori să caute rezolvări la paradigma ontologică a minorităţii turce din România, va găzdui în paginile sale diverse opinii, idei, puncte de vedere care să o transforme într-un amfiteatru deschis pentru definirea locului şi rolului nostru, al turcilor din România aici în spaţiul mioritic românesc.
Noi, redactorii acestei publicaţii vom rămâne aceiaşi ziarişti dornici de adevăr şi dreptate urmând să ni se alăture în realizarea acestui demers jurnalistic şi redactorii fostei publicaţii „Genç Nesil“, revistă ce a reprezentat un punct de cotitură în afirmarea identităţii tineretului turc din România.
Revista noastră va promova în continuare libertatea de expresie în ciuda tuturor vicisitudinilor ce se pot ivi.
Toate acestea nu puteau avea loc fără sprijinul deplin al conducerii Uniunii Democrate Turce din România care ne-a sprijinit şi încurajat în acest sens.
Revista Hakses este deschisă diverselor colaborări jurnalistice atât cu etnicii turci cât şi cu toţi cei doritori de cunoaştere reciprocă. Paginile revistei vor găzdui şi articolele dumneavoastră, ale cititorilor noştri care doresc să ne sprijine în activitatea pe care o desfăşurăm în binele comunităţii.
Din punct de vedere publicistic salutăm apariţia şi altor publicaţii turce. Noi „Hakses“rămânem însă publicaţia de limbă turcă, cu cea mai mare vechime în România după anii `90 ca să nu mai punem la socoteală şi fructuoasa apariţie din perioda interbelică. De aceea ne vom strădui să ducem mai departe flamura înaintaşilor noştri.
Ervin Ibraim, Redactor-şef
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Elevii de naţionalitate turcă din clasa a XII-a sau absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat (cu vârsta de maxim 21 ani la 1 ianuarie a.c.) care doresc să studieze la facultăţi de prestigiu în Republica Turcia începând cu anul universitar 2006-2007 sunt rugaţi să contacteze în cel mai scurt timp Comisia de Învăţământ a U.D.T.R. -tel. 0241-618999.
Pentru studii universitare complete Guvernul Republicii Turcia oferă în acest an comunităţii turce din România 15 burse la diverse specialităţi: economie, management, medicină, ingineria informaticii, jurnalistică, radio-televiziune, limba şi literatura turcă la universităţi din Istanbul, Ankara, Izmir şi Eskişehir.
Examenul va consta într-un test de cultură generală şi unul de limba turcă şi va avea loc pe 22 aprilie a.c. la Constanţa. Dosarele trebuie depuse la sediul U.D.T.R. cel mai târziu până pe 18 aprilie a.c.
De asemenea, Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România oferă, în baza schimburilor bilaterale, 2 burse de cercetare de 8 luni în Turcia, 2 burse de doctorat şi 15 burse pentru cursuri de vară de limba turcă de 2 luni.
Dosarele trebuie depuse la sediul M.E.C. până pe 15 iulie a.c. pentru burse de cercetare şi doctorat şi până pe 15 mai pentru cursuri de vară.
Informaţii suplimentare se pot obţine şi de la Comisia de Învăţământ a U.D.T.R.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În luna ianuarie 2006, publicaţia „Hakses“ a găzduit la pagina 11 un articol intitulat „Sevgili arkadaşlar“ al d-lui Mustafa Kartal. Acest articol punea la îndoială unul din stâlpii Islamului – Kurbanul. Responsabila de pagină, redactor Vildan Bormambet, intenţiona de fapt să critice autorii unor astfel de materiale, care, invocând versete din Sfântul Koran, încearcă să denatureze religia islamică în adevăratul ei înţeles. Din motive tehnice autoarea nu a inserat articolul de bază, în paginile publicaţiei apărând doar o mostră de un asemenea articol tendenţios care nu trebuie urmat sub nici o formă.
Redacţia revistei îşi exprimă scuze faţă de această eroare care a lezat în bună măsură sentimentele coreligionarilor noştri.
Colectivul redacţional
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Minoritatea turcă din România, a avut şi are numeroase personalităţi de cultură valoroase. Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Cultură şi Educaţie „Dunărea de Jos“ împreună cu Uniunea Democrată Turcă din România au hotărât să omagieze aceste personalităţii care au contribuit la îmbogăţirea şi transmiterea culturii turce din România. Pentru început au fost celebraţi: Omrie Hasan, Cornelia Călin Bodea, Emin Atila, Ahmet Ismail Daut. Pentru că aceştia nu se mai află printre noi, au fost invitaţi membrii familiilor, precum şi oameni care au avut onoarea să colaboreze cu ei.
La această manifestare au participat: Consulul General al Republicii Turcia la Constanţa D-nul Haluk Ağca, Preşedintele Uniunii Democrate Turce din România D-nul Fedbi Osman, Prim-vicepreşedintele U.D.T.R. D-nul Murat Asan, Secretarul General al U.D.T.R. D-na Sureya Şachir.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cornelia Călin Bodea, o mare iubitoare a folclorului turc şi tătar, a tradus cântecele culese de către Omrie Hasan. Caietele cu cântecele culese de Omrie Hasan se află şi în prezent în arhivele Institutului „Brăiloiu“ din Bucureşti. Reprezentante a două culturi diferite, ele au colaborat ca două surori.
Despre această minunată doamnă ne-a vorbit fiul dânsei, D-nul Hasan Fuat.
„Mama mea s-a născut în oraşul Sulina, în anul 1910, părinţii din partea mamei au venit în jurul anului 1800 din oraşul Bahcesaray din Crimeea, părinţii din partea tatălui erau din Cetatea Albă şi s-au stabilit cu toţii în oraşul Isaccea. Ceea ce vreau să accentuez este că atât părinţii mei, cât şi noi, am fost educaţi în spiritul turcesc, adică au zis, „noi am venit de unde am venit, dar noi suntem turci, am dus o politică turcească“. Din 1943 până în 1959, când s-au închis şcolile minorităţilor, a fost repartizată la grădiniţa din oraşul Babadag, şi în oraşul 1965 a ieşit la pensie de acolo. După pensionare s-a gândit ca, din amintirile ei din copilărie, de la mamă de la tată, să aştearnă pe hârtie, cântecele populare învăţate de la părinţi. În acest fel, în final, s-a ajuns la un număr de 5 caiete cu cântece şi canţonete în stilul romanţelor româneşti. În afară de dânsa, cât a trăit bunica mea, adică mama mamei, şi eu am învăţat şi am scris o serie de cântece însumând un caiet de 100 de file. După pierderea mamei în 1996, eu am căutat să prelucrez şi să adun aceste cântece şi canţonete. În felul acesta am găsit cântece complete şi incomplete, ajungând în felul acesta la 100 de cântece. Răposata bunica noastră, care nu era o femeie şcolită, nu ştia să scrie şi să citească, dar fără să exagerez, cred că în memoria dânsei se aflau circa 200 de cântece, în afara de versetele din Coran, pe care le ştia pe dinafară.
În afară de aceste cântece, mama adunase şi 73 de „mani“-uri, 675 de proverbe şi zicători şi 37 de ghicitori. De-a lungul anilor, am încercat să public aceste caiete sub formă de carte, dar, din păcate, nu am găsit sprijinul material necesar. Ar fi păcat ca aceste valori spirituale să nu ajungă în casele tuturor turcilor din România şi nu numai.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.“ – Fuat Hasan
D-na Gulten Abdula, moderatorul acestei manifestări, a obţinut acceptul conducerii uniunii noastre pentru publicarea acestei cărţi.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
„După cum am mai spus, numele D-nei Cornelia Călin Bodea nu se poate despărţi de numele D-nei Omrie Hasan, două nume, două doamne, două spirite deosebit de frumoase.” – Gulten Abdula
În aceasă zi memorială, printre noi s-a aflat şi domnul profesor Dan Bodea, soţul D-nei Cornelia Călin Bodea.
„Domnă Consul, domnule Consul, aveţi sentimente de admiraţie din partea mea şi cred că şi Cornelia, de la distanţă, de acolo, din ceruri, se uită spre noi, cei care, cel puţin de la momentul în care am fost cu Cornelia în continuu am zăbovit în ceea ce înseamnă Imperiul Otoman, în ceea ce înseamnă creaţia turcă. Eu ca istoric, ca istoric de artă, poet, ca eseist, am fost alături de Cornelia, dimpreună să navigăm spre măreţia turcilor. M-am întrebat nu o dată dacă neamul meu a fost ocrotit de cineva în afară de Cel de Sus, şi mi-am dat seama că prezenţa turcilor a fost pentru noi o fortăreaţă aici. Ne-a păstrat în ceea ce înseamnă credinţa, cultura, în ceea ce înseamnă modul de a gândi imperial. Şi zic acest lucru fără să exagerez. Când mă gândesc la oamenii care s-au format la Istanbul nu am decât să aduc mulţumiri şi cred că generaţia mea şi generaţiile care vor veni nu vor putea osteni atât cât au ostenit turcii. Vă spun fără nici un fel de reţinere, vă spun ca un om pregătit în arhivele din vest şi privind din vest spre est şi spre o Europă dominată multă vreme de spiritul turcesc. De ce aţi împrăştiat odată cu venirea Dvs. ceea ce înseamnă iubire, această iubire parcă ne-a luat din sălaşele noastre şi ne-a mânat înspre Dvs. Eu am avut o foame după ce m-am întâlnit cu Cornelia, am avut o foame teribilă de mister şi misterul s-a dezvăluit prin intermediul frumuseţii cântecelor Dvs., frumuseţii creaţiei Dvs. Aşa am şi paginat câteva gânduri de la Yunus Emre la poezia dobrogeană actuală. De ce? Pentru că poezia care am înmănunchiat-o în carte este o poezie care se încadrează în clasic. Adică este poporul care participă, care filtrează de-a lungul anilor creaţia şi o prezintă trandafir, o prezintă generaţiilor. Eu întotdeauna m-am simţit, citind poezia turcă, din neamul turcilor. Citind perioada lui Soliman Magnificul, m-am lăsat furat de această personalitate, dincolo de arme, m-am lăsat furat de calitatea intelectuală a Sultanului. Apoi îmi vin în minte de la Mehmet I până la Mehmet al II-lea grandoarea acestor personalităţi şi care practic au simţit neamul nostru. Şi când vorbeşti de putere trebuie să ai exemplificată puterea, când vorbeşti despre cunoaştere trebuie să ai icoana cunoşterii, în cineva, într-un om, şi acest lucru l-am descoperit apoi, prin gingăşia poeziei. Apropierea şi definiţia puterii. De ce? Pentru că poezia este cea mai puternică armă. Este o armă care nu strigă, nu face gălăgie, dar rupe toţi pereţii, mai bine zis se furişează prin perete pentru a cuceri. Şi prin această poezie, prin poezia adusă din îndepărtata Asie, de fapt noi n-am făcut decât să mergem spre rădăcinile Dvs. şi să vă revedem apoi triumfând într-o Europă şi într-o Asie. Nu ştiu. Vă spun fără să fac altceva decât să regândesc cu Cornelia poezia pe care am străbătut-o şi m-am apropiat în primul rând eu ca poet, eu care sunt la al XIV-lea volum de poezie, şi poezie încifrată în ceea ce înseamnă marile dicţionare ale lumii. În momentul în care am întâlnit o poezie genială, de ce, pentru că a încăput în tiparele de înălţimi ale limbii mele, fiind numai o poezie imperială se poate impune şi poate naşte alte poezii. Şi poate trezi sufletele, şi să le trezească, să alerge spre Istanbul, să alerge spre Ankara, ducând iubirea. Pentru că această iubire este întreţinută de toţi care au iubit-o. În momentul în care am ajuns apoi la Babadag, conducând în perioada 1996 – 2000 cultele din România, în acel moment am vegheat asupra celor care se roagă acolo, şi după puterile mele, nu am făcut decât să determin că tot ceea ce cuprinde Babadagul în esenţă, adică puterea de a se ruga, să fie readus în atmosfera de început şi mă consider de la distanţă, cum s-ar fi considerat Cornelia, nu numai un copil al Dobrogei, ci şi un copil al Babadagului care se roagă lui Allah. Cât priveşte poezia, ea va fi reluată şi am asentimentul familiei în volumul II, sigur că va necesita un efort financiar, am promisiuni şi de la Academia Română, şi ţin să salut întreaga comunitate turcă din partea preşedintelui Eugen Simion şi din partea D-nei doctor Ispas. Am discutat, şi volumul II va fi altfel îmbrăcat şi voi căuta ca poezia să apară bilingvă, poezie şi manuscris. Dar puterile financiare nu mi-au permis până în acest moment.
Eu vă mulţumesc, vă mulţumesc că v-aţi gândit la Cornelia pentru că ea v-a iubit enorm, aşa cum vă iubesc şi eu.“ – Dan Bodea
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
On altı Nisan bindokuzotuzüçte Pazarçık’ta bir münevver ailesi'nde Emin Atila doğmuş. Babası Mustafa Emin doğdu şehirde öğretmenmiş. Bindokuzkırktaö yedi yaşındayken Romanya Kadrilaterden çekilerken aileö römenlerlen beraberö Romanya'ya göçmüş. Lise'yi Köstence'de Teknik Lisesi'ni ikinci yerde bitirmiş. Henüz küçükken akrabalarının kerpiç evlerine bakıyor ve büyüyünce inşaat mühendisi olaçağını ve onlara bir ev kuracağını söylüyormuş. Ana okulda verdiği sözü unutmamış ve lise bitirdikten sonra iki yıl tuna Karadeniz kanalında calışmış ve Cluj’da Fen Fakültesinde ilk adayı çıktığında girebilmiş. Fakülte'de bir parlak öğrençi gibi okumuş ve römen ve macar öğrencilerin arasında anlaşma olması için çabalanmış. Bunun için hem fakülte arkadaşları hem de hocaların tarafından takdir edilmiş. Fakülte'yi bitirdikten sonra Bükreş'e tayin çıksa da ailesinin yanında olmak için Köstence'yi seçmiş. Babası bir çok münevver gibi o zamanlar hapisanedeymiş ve annesine, teyzesine ve kız kardeşine bakmak ona düşmüş. Proje enstitüsünde yaptığı projeler arasından şu binaları sayabiliriz:
Köstence Ekmek Fabrikası
Halı Dokuma Fabrikası
Bir çok apartmanlar, silozlar, binalar. Mühendislik kariyerinin sonuna doğru Tuna-Karadeniz kanalının adım adım gezerek kalite kontrolunu yapmış. Bu sadece Romanya'nın için değil bütün Avrupa için dev inşaatı rağmen devletine teslim eden, heyet üyelerinden biri olmuş. Pek çok icatlar yapmış ve bunun için İsvicre İcat Merkezi'nden altı brevet kazanmıştır. Calıştığı her yerde doğruluğu ve icatlarıyle seçilmiştir. Sabahtan akşama kadar inşaat çalışsa da gönlünün bir yerinde edebiyata ve tarihe sevgisi alev alev yanmıştır. “Renkler“ dergisine Türklerin veya Türk olmayanların hayatı hakkında hikâyeler yazmıştır. Başka Türk veya Tatar yazarlardan farklı olarak şehir hayatının kaleme almıştır. Kanal'dan yaşantıları tek o bize anı olarak bırakmıştır. Bindokuzseksen’den sonra “Karadeniz“ gazetisi'nde redaktör gibi calışmıştır. Arzusu Türk Birliği'nde kendi gazetesi olması ve “Hakses“ gazetesi'nin baş redaktör gibi çıkarmaya başlamıştır. Bindokuzaltmışyedi'de evlenmiş ve Tamer ve İnci adında iki evlad babası olmuştur. “Ali ve Aişe“ başlıklı hikâye kitabını bastırmış ve bir hikâye kitabında el yazısı şekilde basın izini beklemektedir. “Hakses“ gazetesi'nde E.A Yalçin müsteariyle şiirler de bastırmıştır.
Gafar Serin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pe data de 16 aprilie 1933 într-o familie de intelectuali turci din Bazarcik s-a născut Emin Atila. Tatăl lui Mustafa Emin a fost învăţător în Bazarcik, mama Sahvet Emin, având o soră Emin Tanure. La vârsta de 7 ani în 1940 după cedarea Kadrilaterului Bulgariei, familia lui s-a mutat în România. A absolvit liceul la Şcoala Tehnică din Constanţa, fiind al doilea elev din promoţie.
De mic se uita la casele din chirpic ale rudelor şi spunea că atunci când se va face mare va deveni inginer constructor şi le va construi câte o casă nouă pentru ei. Nu şi-a uitat promisiunea făcută la grădiniţă, iar după absolvirea liceului a muncit timp de doi ani ca tehnician la Canalul Dunărea Marea Neagră, după care a intrat la Facultatea Politehnică din Cluj.
În timpul facultăţii a fost un student eminent, totodată fiind considerat un lider împăciuitor între studenţii români şi maghiari. Pentru această atitudine a fost îndrăgit atât de colegi cât şi de profesori.
După absolvirea facultăţii, deşi a fost repartizat în Bucureşti s-a angajat în Constanţa ca să fie alături de părinţii săi. Tatăl lui între timp a fost închis iar el trebuia să aibă grijă de mama, mătuşa învăţătoare cât şi de sora sa.
A muncit la Institutul de Proiectare ca inginer proiectant. Printre realizările sale amintim: Fabrica de Pâine Constanţa, Cisnădia, silozuri, case, blocuri. Spre sfârşitul carierei sale ca inginer a fost angajat la Canalul Dunăre Marea Neagră, parcurgând tot canalul pe jos ca inginer de calitate.
A fost unul din membrii comisie care a predat Guvernului Român acest obiectiv gigantic nu numai pentru România, ci pentru toată Europa.
A realizat numeroase invenţii pentru care a obţinut 6 brevete la Centrul de Invenţii din Elveţia. Oriunde a muncit s-a remarcat prin inovaţiile sale, prin corectitudinea sa.
Deşi muncea din zori până-n noapte avea timp şi pentru pasiunile sale: literatura şi istoria.
După ieşirea la pensie şi-a dedicat restul zilelor acestor domenii. A trimis articole la revista „Renkler“ cu naraţiuni despre viaţa turcilor din România şi nu numai. Spre deosebire de ceilalţi scriitori subiectele lui au fost din viaţa orăşenilor, bătrâni singuratici, viaţa romantică a unor funcţionari. El a fost singurul care a reflectat viaţa şi munca lucrătorilor din canal.
După 1989 la înfiinţarea ziarului „Karadeniz“ a fost angajat ca redactor. Dorinţa lui cea mare era ca şi Uniunea Turcă să-şi aibă propriul ziar şi a fondat ziarul „Hakses“ fiind totodată redactor-şef. S-a căsătorit în 1967, fiind tată a doi copii Ingi şi Tamer.
A scris volumul „Ali ve Aişe“ şi o carte sub formă de manuscris. De asemenea a scris şi poezii sub pseudonimul E.A. Yalcin.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Fatma Sadik, Saliha Fazil, Omer Edip, Necip Hacı Fazıl, Mehmet Vani, İsmail Ziyaeddin Ismail Daud gibi hoca, şair ve öğretmenlerimiz her zaman ülkemizde meydana gelen siyasi, sosyal ve kültürel değişiklik devrimlere ayak uydurmaya calıştılar. “Renkler“ dergisi ve “Karadeniz“ gazetesinin sayıfalarında sevgi, kader, gurbetlik veya çeşit vesile ile duydukları sevinç ve acılarını dile getirmişlerdir. Dobruca Türklerinin millî uyanışlarında etken ve yapıcı olan unsurlarla dolu şiirler sürekli imzalanmakta ve yayınlanmaktadırlar. Özellikle 1989'un açtığı şiir çığırında ustalık göstermektedirler. Bu genç şair ve yazarlarımızın yapıtları az ve öz, halk diline yakın sâdeliktedirler. Devranılan edebî türk-tatar geleneğimiz, yaklaşık yarım asırdan sonra, yani 1940 yılından sonra yeni bir nesil tarafından devam ettirilmiştir. Bu aydınlardan Ahmet Naci Cafer, Mehmet Ali Ekrem, Gevat Raşit, Nevzat Yusuf, Agiemin Baubec, Enver Mamut, Nedret Mamut, Mustafa Mehmet, Kerim Altay, Emel Emin, Ghiulten Abdula ve ama en son değil Ismail Ahmet Daud.
Gazeteci ve şair Ismail Ahmet Daud, Ahmet ve Şükriye'nin evladı olarak 27 Ağustos 1918 yılında Bulgarista'nın Silistre kasabasında dünyaya gelmiştir.
1925-1929 yılları arasında ilk okula devam ediyor, 1930-1937 de Silistredeki Durustor Erkek Lisesi'nin öğrencisidir ve daha sonra 3 yıllık açık öğretimini tamamlamıştır. 1940 yılında Baltacı Kum köyünün ilk okul öğretmeni olarak tayin edilmiştir. 1939-1940 da Asfatköy ve Enicaköy köylerinde de görevini sürdürmüştür. Gazeteci hayatını 1936-1940 yılları arasında hem Romence hem Türkçe yayınlanan “Tuna“ gazetesinde başlamıştır. “Şara lui Mircea”, “Pământul”, “Cuget Civic” gazetelerinde de redaktör olarak çalışmıştır.
1958 senesinde Köstence'de yerleşip, emekliliğe kadar İl Müfettişliği'nde çalışmaktadır. Hayatının en üzücü noktası 6 Mayıs 1960 senesinde babasının Văcăreşti hapishanesinde katledilmesidir. 1989’dan sonra da yazmaya devam etmiştir ve şiirlerini “Karadeniz“, “Renkler“ ve “Hakses“ gazeteleri'nde yayınlamıştır. Bunlardan birkacı “Yurt sevgisi“ Türk dili metinleri antolojisi, “Anayurt“, “Büyük şair Mehmet Niyazını anarken“.
Sonuç olarak, hayat hepimize şunu göstermiştir ki her giden tabut arkasında bir beşik bırakır. Biz Osmanlı İmparatorluğun bu topraklarda beşikte bırakmış olduğu evlatları olarak şu an ilk ve orta okul, lise sıralarında bulunan, dil yarışmalarında ödüller kazanan Türkçe öğretimi gören tüm gençlerimize meşaleyi devrederek, onları mezuniyetten hemen sonra üniversitedeki Türkçe eğitimine devam etmelerini sağlamalı, adli bir şekilde Türkçe eğitim veren okulların kadrolarına yerleştirip, ya da birliklerin çıkardığı gazete sayfalarında makale yazmaları imkanı tanıyıp teşvik etmeliyiz ki bu şekilde gelecek olan nesiller Atatürk'ün “Ne mutlu Türküm diyene” veya İsmail Gaspıralı'nın “Dilde, fikirde işte birlik“ sözlerini aktarabilsinler ve bundan sonra nice İsmail Dautlar, Necip Hacı Fazıllar ve yukarıda bahsettiğim aydınlarımız gün ışığına çıksın.
Asist. Drd. Ciden Sena Menabit (Köstence “Ovidius” Üniversitesi, “M.K. Atatürk Koleji”)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 6-8 martie 2006 s-au desfăşurat la Braşov lucrările Conferinţei Internaţionale cu tema „Participarea Minorităţilor Naţionale la Viaţa Publică: Rolul Organismelor Consultative.“ Conferinţa a avut loc cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Preşedinţia Română a Comitetului Miniştrilor din Consiliul Europei.
Preşedintele sesiunii plenare a fost dl. Valentin Naumescu, Secretar de Stat – Ministerul Afacerilor Externe.
Au participat D-l Marko Bela, Ministrul de Stat pentru coordonarea activităţilor culturii, învăţământului şi integrării europene, Vice-Prim Ministru.
D-l Marko Attila, Secretar de Stat – Departamentul pentru Relaţii Interetnice
D-l Philippe Boillat, Director Direcţia Generală a Drepturilor Omului, Consiliul Europei.
D-na Lidiya Basta Tleiner, Prim Vice-Preşedinte al Comitetului Consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.
D-l Detlev Rein, Preşedintele Comitetului de experţi pe problemele minorităţilor naţionale (DH-MIN).
D-l Mare Weller, Director al Centrului European pe Problemele Minorităţilor
D-l Romede Arquint, Preşedinte Uniunea Federală a Naţionalităţilor din Europa
D-l Steven Wheatley, Universitatea Leeds- Marea Britanie
D-l Erdem Ozan, reprezentant al Direcţiei de integrare europeană şi respectarea drepturilor omului din cadrul Ministerului de Externe al Turciei.
Scopul conferinţei a fost acela de a emite un schimb de opinii între organismele consultative ale minorităţilor naţionale, experţi guvernamentali, cercetători, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai altor grupuri de interese din spaţiul Consiliului Europei pe tema participării minorităţilor naţionale în viaţa publică, cu un accent specific pe rolul organismelor consultative. Această conferinţă a examinat prin intermediul dezbaterilor, rolul unor organisme consultative ale minorităţilor naţionale în acest spaţiu, în special asupra componenţei mandatului şi funcţionării lor, a asigurat o oportunitate unică pentru reprezentanţii acestor organisme de discutare a experienţelor lor şi de întâlnire cu reprezentanţii instituţiilor echivalente care au provocări similare în alte state membre.
Înfiinţarea organismelor consultative ale minorităţilor naţionale reprezintă o modalitate de creare a unor căi de dialog între autorităţile guvernamentale şi minorităţi.
Etnia turcă a fost reprezentată la lucrările acestei conferinţe de D-na Şachir Sureia, Secretar General al Uniunii Democrate Turce din România.
Mulţumim pe această cale D-nei Rodica Precupeţu, Director în cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, pentru buna coordonare a acestei manifestări.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Departamentul pentru Relaţii Interetnice a organizat la Mediaş, în perioada 3 -5 martie, manifestarea cu tema “Organizaţiile de tineret ale minorităţilor în dialog”.
Manifestarea a avut ca obiectiv principal crearea unei legături între tinerii ce aparţin organizaţiilor minorităţilor naţionale, precum şi stabilirea unei colaborări eficiente în ceea ce priveşte proiectele finanţate din fonduri provenind atât de la bugetul statului cât şi din alte surse.
În vederea realizării de proiecte comune, în cadrul acestei întruniri au fost prezentate regulile în baza cărora Departamentului pentru Relaţii Interetnice finanţează proiecte şi programe interetnice şi de combatere a intoleranţei. Totodată, au fost discutate şi regulile în baza cărora Autoritatea Naţională pentru Tineret precum şi Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti finanţează proiecte, prin intermediul campaniei “Toţi diferiţi, toţi egali”.
La întâlnire au participat tineri albanezi, armeni, bulgari, croaţi, greci, evrei, germani, italieni, maghiari, polonezi, romi, ruşi-lipoveni, slovaci şi cehi, tătari, turci, ucraineni, macedoneni, ruteni, reprezentând nouăsprezece din cele douăzeci de organizaţii de tineret aparţinând minorităţilor naţionale. În urma discuţiilor, tinerii aparţinând organizaţiilor minorităţilor naţionale au considerat ca oportună crearea unui for instituţionalizat, care să reunescă toate organizaţiile de tineret aparţinând minorităţilor naţionale şi prin intermediul căruia să poată fi derulate proiecte comune.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat: Domnişoara Mahmudi Nurten – Vicepreşedinte al Comisiei de Tineret şi Domnul Accoium Levent- Secretar al Comisiei de Tineret.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în anul 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda). După cincizeci de ani şi cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), Uniunea Europeană are astăzi 25 de state membre. Cel de-al cincilea val se va încheia odată cu aderarea României şi Bulgariei, programată să aibă loc la 1 ianuarie 2007. Turcia şi Croaţia sunt ţări candidate cu care negocierile de aderare tocmai au început.
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.
Principalele obiective sunt:
Cinci instituţii sunt implicate în conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de către popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentând guvernele statelor membre), Comisia (executivul şi organismul cu drept de a iniţia legislaţie), Curtea de Justiţie (care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste instituţii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acordă sprijin ca poziţiile diferitelor categorii sociale şi regiuni ale Uniunii Europene să fie luate în considerare), Avocatul Poporului în Uniunea Europeană (care se ocupă de plângerile cetăţenilor cu privire la administraţia la nivel european), Banca Europeană de Investiţii (instituţia financiară a UE) şi Banca Centrală Europeană (răspunzătoare de politica monetară în zona euro).
Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale. De la declaratia lui Robert Schuman, din anul 1950, pana la primele valuri de aderare din anii ’70 si ’80, de la instituirea Pietei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro in 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu tarile Europei Centrale si de Est.
- 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO (“Declaratia Schuman”);
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Miniştrii de externe ai statelor membre ale Consiliului Europei deţin preşedinţia Comitetului de Miniştri prin rotaţie, timp de şase luni. România deţine preşedinţia Comitetului de Miniştri în perioada 17 noiembrie 2005 – 19 mai 2006. La încheierea celei de-a 115-a sesiuni a Comitetului de Miniştri, Mihai Răzvan Ungureanu, ministrul de externe al României, a prezentat priorităţile preşedinţiei române, care vor include îndeplinirea declaraţiei politice şi a planului de acţiune stabilite la summitul care a avut loc la Varsovia în anul 2005.
Cu scopul de a îmbunătăţi procesul de consultare şi cooperare cu toate ţarile membre ale Consiliului Europei, România a propus un program pragmatic şi transparent, care va include 4 capitole referitoare la democraţie, drepturile omului, incluziune socială şi cooperare europeană.
În cadrul Presedinţiei române a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Ministerul Afacerilor Externe a organizat conferinţa internaţională cu tema “Participarea minorităţilor naţionale la viaţa publică: rolul organismelor consultative”, care a avut loc la Braşov, în data de 7 martie 2006. Evenimentul a beneficiat de sprijinul organizatoric şi financiar al Direcţiei Generale a Drepturilor Omului din Consiliul Europei. Obiectivul întâlnirii a fost acela de a genera un schimb de idei şi de experienţă între organisme consultative ale minorităţilor naţionale din diverse state, experţi guvernamentali, cercetători şi reprezentanţi ai societăţii civile pe tema participării la viaţa publică a minorităţilor naţionale. În mod special, această conferinţă va analiza rolul organismelor consultative ale minorităţilor naţionale prin discutarea componenţei, mandatului şi a funcţionării acestora. Conferinţa a fost urmată de un alt eveniment – reuniunea Comitetului de experţi pentru problemele minoritaţilor naţionale (DH-MIN) de pe lângă Consiliul Europei, care a avut o agendă strict specializată, consacrată modului în care autorităţile guvernamentale din statele membre acţionează şi conlucrează pentru protecţia minorităţilor naţionale. Reuniunea s-a desfăşurat în perioada 8 – 10 martie.
Ambele evenimente se înscriu în conceptul mandatului de şase luni pe care România îl exercită la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, mandat care menţionează între punctele principale promovarea diversităţii etnoculturale ca pe o valoare europeană.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Deniz kıyısının donduğu bir gün. Arkadaţımla sahil boyunda buz oymaların seyretmeye çıktık. Gazino, Tomis limanı birbirinden güzel ţekillere Köstence ahalısını evlerinden çıkarmıţ. Her kıţ deniz donmuyor, manzara ender güzel fakat üţüttük ve dönmeyi baţladık, yeni İbis Oteline yaklaţtık. Arka sokaktaki evlerse eski, belli ki geçen yüzyılın baţından kalma.
-Eski evler, ama ayrı ayrı mimarileri var, dedim.
-Sanki ţahisyetleri var. Bu ortadaki saraya benzeyen binada Şukran ablam oturuyor. Haydi girelim. Onu çoktan görmedim. Hem ısınırız.
Adrese bakıyorum Kogalniceanu 7, Bari ailesi.
Arkadaţım 80 yaţlarındaki bayanla kucaklaţtı. Benide gazeteci olarak tanıttı. Şukran ablanın mavi gözlerinde sıcaklık ve iyilik okunuyordu.
Laf laftan sonra ben gençlik günleri anlatmasını rica ettim.
-O, bir düğünler yapıyorduk, bir hafta sürüyordu. Türlü türlü yemekler piţiriyorduk. Bütün komţular toplaţıp gidiyorduk.
-Yakınlarda baţka Müslüman aileleri daha varmıydı?
-O, o, doluydu. Biraz yukarda Ömer Efendiler, Suliman Efendiler oturuyorlardı. Bu binada Mamut Celebi oturuyordu, teyzemin beyi. Biraz aţağada, eski pastanenin etrafındaki bütün binalar, dört köţe, dört sokağı sıkıya ada gibiydi. İnsanlarına’da Ada’nın halkı denizde.
80 yaţıma kadar neler gördüm, neler yaţadım. İlk okulu İstanbul’da bitirdim. Annem, babam seçkin eğitimli olmamı istiyorlardı, fakat harp baţladı, sınırlar kapandı ve ben 13 yaţında zar zor Romanya’ya dönebildim. Size o vakitten resimleri göstereyim, dedi, ve albümde çocukluğundan, gençliğinden fotoğraflar gösterdi. Ne güzellikler, ne kıyafetler….
Cesaret edip duvardaki portreyi sordum.
-Bu kimin? Sırtında Romen askeri elbisesi, baţında ise fes vardı.
-O babam, Cambek Murat Reis. Bir Türk vapurunda, yolculuk esnasında 1890’da döğmuţ. Murat Reis vapurun kaptanıymıţ, onun adını koymuţlar.
Askerlik yaparken, askerlik okuluna almıţlar. Baţka Türk subayları da varmıţ. Kral Carol'un zamanında Romen ordusunda olduğu için Romen askeri elbisesi giyiyorlarmıţ, milletine saygı göstererek de baţlarında fes taţıyorlarmıţ.
Romen ordusunda Romanya’yı korumak için and biçmiţ. Birinçi Dünya Harbi'nde Osmanlı ordusuyla savaţta sözünde durmuţ. Oituz savaţında bir kurţun cebindeki gümüţ saate rastlamıţ. Bu saati uğur getiren bir eţya gibi koruyordu. Tamirciye vermiţ. Bu arada 47 yaţındayken vefat etti. Saatin kimde kaldığını bilmiyoruz. İyi bir subay gibi birkaç kere taltif edilmiţ. 10 Mayıs’ta resim geçitte Emekli Subaylar Batuğa'nın önunde Romen bayrağını o taţıyordu. Emekli subay olduğu halde orduya asker toplanırken heyetleri subaylardan biri oydu.
Şukran abla portreye bakıp gülümsedi:
-Evlenirken de hep bu kıyafetteymiţ, dedi.
Ben de saygıyla baktım. Eve dönme vakti geldi. Evin ve Şukran Bari hanımın sıcak sözlerinden ısınmıţtık. Teţekkür edip yine Kogalniceanu sokağına çıktık. Etrafımıza baktık. Acaba Ömer Efendi, Süliman Efendiler’in evleri neredeydi? Geçmiţ, evlerinin hayat hikâyeleri ile birlikte yutmuţtu.
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mă plimb împreună cu prietena mea, pe faleză şi admirăm marea îngheţată. În faţa mea se află silueta elegantă şi rece a Hotelului Ibis. Paşii mă portă pe o stradă din spatele hotelului unde, clădiri vechi, dărăpănate, pline de istorie îţi stârnesc curiozitatea inevitabil.
- Oare cine a locuit în această casă ? Sunt pe strada Kogălniceanu nr.7, arhitectura veche dar elegantă a casei îmi stârneşte curiozitatea.
- Aici locuieşte doamna Şukran Bari.
Urcăm scările din lemn, şi ne întâmpină cu zâmbetul pe buze, stăpâna casei o doamnă distinsă . Căldura casei mă face să mă simt confortabil, mobilă veche plină de amintiri se împleteşte în decor cu obiecte moderne utile omului de azi.
În faţa cafelei aburinde, amintirile încep să curgă. D-na Şukran Bari are un dar unic de a povesti.
În spatele ochelarilor văd ochii albaştrii şi senini care te învăluie de căldură şi bunătate.
- Cum erau nunţile în trecut?
- O! Nunţile durau o săptămână, nu erau ca astăzi, se serveau şi alte mâncăruri.
- În jur mai erau şi alte familii de turci?
- Pe toată strada stăteau numai turci. Mai sus stătea Omer Efendiler, apoi mai era şi Suliman, aici stătea chiar şi Mamut Celebi însemnând descendenţa din familie de sultani . Puţin mai sus lângă Poşta Veche se numea Adanîn Halki, patru străzi jur împrejur aparţineau lui Suliman Efendi, erau foarte bogaţi.
- La cei 80 de ani ai mei am văzut multe şi am trăit multe. Deapănă amintiri de mult, păstrate cu sfinţenie în adâncul sufletului, povesteşte şi râde. Un râs cald şi molipsitor.
Şcoala primară am făcut-o la Istanbul, m-au trimis părinţii, să am o educaţie aleasă dar m-a prins războiul, graniţele s-au închis când aveam 13 ani. Cu greu m-am întors cu vaporul acasă.
În faţa albumului cu poze privirea mi se opreşte asupra unei fetiţe de patru ani cu bucle aurii cu manşon şi capişon stând picior peste picior în studioul fotografului. Aici sunt eu, dincolo sunt surorile mele, la fel de elegante şi dichisite. Povestim şi râdem.
În mijlocul sufrageriei tronează un tablou ce mi-a stârnit admiraţia şi totodată indignarea. Nu mă pot abţine şi întreb:
- Cine este în acel tablou? De ce poartă haină militară românească şi fes turcesc?
Este tatăl meu Geambec Murat Reis, s-a născut pe un vapor turcesc iar căpitanul, turc fiind, l-a botezat dându-i numele de Reis, ce reprezintă funcţia de căpitan. S-a născut în anul 1890 aprilie 23 şi a murit la vârsta de 47 de ani. Înrolat în armata română a urmat şcoala miltară devenind ofiţer al armatei române, Regimentul Călugăreni 40.
Pe vremea regelui Carol soldaţii, ofiţerii turci purtau haine militare româneşti şi pe cap purtau fesuri turceşti, astfel respectânduli-se identitatea. Cu toate acestea el a depus jurământ şi şi-a slujit ţara pentru care a luptat chiar şi în primul război mondial. Deşi luptele s-au purtat cu Imperiul Otoman el jurase credinţă statului Român, nu şi-a încălcat jurământul, fiind un bun cetăţean. A fost rănit la Oituz dar ceasul de argint din piept l-a salvat. Mulţi ani a păstrat ceasul, după care l-a adus unui ceasornicar dar, cu regret, între timp a murit şi nu am aflat unde a rămas ceasul. Pentru meritele deosebite a primit multe decoraţii.
Fiind veteran de război de fiecare dată la 10 Mai defila cu steagul României în fruntea plutonului de veterani. Chiar şi pensionar fiind a lucrat la Centrul de Recrutare.
Când s-a căsătorit a purtat haine militare cu fes turcesc.
Aceasta e una din poveştile de demult ce nu trebuie să le uităm. Loialitatea unui turc din armata română.
Cu promisiunea de a reveni mă despart cu greu de d-na Bari Şukran. Nu am simţit trecerea timpului, se înserase. Sunt tot pe strada Kogălniceanu, mă uit în jur. Oare unde era casa lui Omer, Suliman efendi sau Mamut Celebi? În jurul meu nu sunt decât ruinele unor case elegante odinioară. Dacă zidurile ar putea vorbi câte poveşti şi câţi eroi am afla…
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 25 februarie 2006, Liceul Internaţional de Informatică din Constanţa a fost gazda Olimpiadei de limba şi literatura turcă faza judeţeană. Membrii comisiei de organizare a olimpiadei s-au întrunit la ora 8.00 şi au elaborat subiectele prin tragere la sorţi.
La olimpiadă au fost înscrisi 98 de elevi din care s-au prezentat 94, ei fiind din diferite localităţi din judeţul Constanţa cum ar fi: Constanţa, Medgidia, Valu lui Traian, Cobadin, Castelu, Mihail Kogălniceanu.
Concursul a început la ora 10.00 şi a durat 3 ore, adică până la ora 13.00.
Comisia de organizare a Olimpiadei de limba şi literatura turcă, a avut următoarea compo-nenţă:
Cu spijinul celor două uniuni, U.D.T.R. şi U.D.T.T.M.R. elevii din alte localităţi au beneficiat de transport gratuit pentru a ajunge la Liceul Internaţional de Informatică din Constanţa. Totodată U.D.T.R. a pus la dispoziţie toate rechizitele necesare bunei desfăşurări a olimpiadei (colile de xerox, dosare, pixuri etc.). Premianţii din clasele a IV-a, a V-a şi a VI-a, pentru faptul că nu pot participa la Olimpiada de Limbă şi Literatură Turcă faza naţională, vor fi premiaţi tot din partea U.D.T.R. Mulţumim încă o dată conducerii U.D.T.R. pentru sprijinul acordat învăţământului în limba turcă din şcolile din România.
Îi felicităm pe toţi premianţii, dar şi pe participanţi deoarece important este să participi, apoi să câştigi. De asemenea le urăm succes celor care s-au calificat pentru Olimpiada de Limbă şi Literatura Turcă faza naţională, care va avea loc în perioada 19- 24 aprilie 2006.
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pe data de 25.02.2006 a avut loc Olimpiada pentru minorităţi, faza judeţeană, unde au participat elevii din minoritatea turcă din judeţul Tulcea. Olimpiada s-a desfăţurat în cadrul Şcolii generale Nr. 3 Tulcea.
S-au calificat următorii elevi:
Menţionăm faptul că toţi elevii au obţinut note cuprinse între 9 şi 10. Pentru unii dintre copii această olimpiadă a fost o experienţă frumoasă. La început toţi au avut emoţii, ca la orice examen, dar văzând subiectele au uitat de emoţii şi s-au concentrat pentru a obţine rezultate bune şi pentru a ajunge şi la faza naţională care va avea loc în luna aprilie la Liceul “ Kemal Atatürk” din Medgidia.
Mulţumim şi felicităm elevii pentru participare şi pentru rezultatele bune pe care le-au obţinut.
Profesoară de lb. Turcă şi Religie Necla Suliman – articol preluat din Tulça Sayfası
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Începând cu această lună, prima lună de primăvară, când natura renaşte, totul înverzeşte, am dori să vă prezentăm, lunar, câte o şcoală unde se predă limba şi literatura turcă. Şi pentru că Şcoala 30 din Constanţa, în anul 2005, a obţinut premiul „Cea mai bună şcoală“, în urma unui concurs între şcoli, cu ocazia Zilei Copilului în Turcia (23 Nisan), am început de acolo.
Am fost neanunţaţi, pentru a surprinde o zi obişnuită de şcoală. Printre elevi, am descoperit-o pe Iomer Subihan, colega noastră de presă şi realizator al emisiunii în limba turcă la Radio Constanţa. Am găsit o atmosferă de lucru: copii pregăteau pentru mămici felicitări cu ocazia zilei de 8 Martie. La această şcoală sunt 3 grupe de elevi care învaţă limba turcă: prima grupă este formată din 16 elevi (cls. I-II), 11 elevi (cls. III+IV), 14 elevi (V-VIII).
Printre strigăte: „Öğretmenim, nasıl yazıcağız“ şi răspunsuri: „8 Mart“, am reuşit să schimbăm câteva vorbe cu D-ra Subihan, nu prea mult, ca să nu reţinem copiii din treabă, având în vedere că a doua zi era chiar 8 martie.
Profesoara Iomer Subihan a absolvit Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa, secţia Română – Turcă, promoţia 1992-1996, şi predă limba turcă din anul 1991. Am întrebat-o, printre altele, ce metode foloseşte în predare, pentru a atrage copiii spre învăţarea limbii turce. În afară de manualele şcolare, Subihan, în timpul său liber, le pregăteşte elevilor diverse materiale didactice extraşcolare, planşe, fişe de lucru etc. Împreună cu elevii Şcolii 30, a participat la Proiectul Educaţional „Tineri Români, Tineri Europeni – Paşi prin Europa“, precum şi la diverse manifestări, concursuri: Nevruz, Obiceiuri de Bayram, Sărbătoarea Copilăriei etc.
De asemenea, Iomer Subihan predă şi la Liceul cu Program Sportiv din Constanţa.
Elevii, destul de emoţionaţi, mi-au spus că vorbesc şi acasă în limba turcă, dar mai puţin. Frecventează cu plăcere cursul de limbă turcă, asta şi datorită dăruirii profesoarei lor. De asemenea, aşteaptă cu nerăbdare activităţile extraşcolare, la care participă an de an, spre exemplu, manifestările dedicate copiilor organizate de uniunea noastră. Cu nerăbdare în voce şi priviri, mi-au spus că abia aşteaptă ziua de 23 Nisan, Ziua Copilului în Turcia, pentru că doresc să-şi păstreze titlul de cea mai bună şcoală.
Reportaj realizat de Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 22 februarie a avut loc la Hotelul Howard Johnson din Bucureşti plenara Consiliului Minorităţilor Naţionale din România având ca obiectiv discutarea proiectului de aviz al Comitetului consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale elaborat de Consiliul Europei privind modul în care România pune în aplicare prevederile acestei convenţii europene.
De asemenea s-a discutat problema emisiunilor minorităţilor naţionale la TVR având în vedere că ora de difuzare e nepotrivită.
Au participat din partea U.D.T.R. la această plenară d-nul Osman Fedbi – preşedinte, d-nul Asan Murat – prim-vicepreşedinte, d-na Sureia Şachir – secretar geral şi d-nul Ibram Iusein – deputat.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Primăvara, anotimpul renaşterii, anotimpul înnoirilor constituie pentru toate popoarele lumii turce prilej de întâlnire, de unire, de reînnoirea legăturilor, a împăcării şi a iubirii. Echinocţiul de primăvară este pentru lumea turcă cea mai veche sărbătoare etnofolclorică, având o vechime de peste 5.000 de ani, marcând noul an solar.
În perioada 23-25 martie 2006 U.D.T.R., alături de Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Ministerul Culturii, Prefectura Constanţa, Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură Dunărea de Jos, vă invită la spectacolul de gală „Primăvara Comunitară”. Vor participa formaţiile artistice din cadrul comunităţilor etnice locale. Vor fi alături de noi formaţii artistice din Bulgaria şi Republica Moldova.
Serin Gafar
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pe data de 25 februarie 2005 Comisia de femei din cadrul Uniunii Turce din România a organizat la Hotel Parc din Mamaia o manifestare dedicată sărbătorii „aşure“ la Constanţa.
A participat Consulul General al Republicii Turcia împreună cu soţia şi alţi diplomaţi din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa.
S-a servit aşure şi prăjituri. Această activitate a fost mediatizată în presa locală şi televiziune.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Kıţ bazıları kıţı taţ kalpli bir kadındır diye zannederler. Hiç insanlara acımayan, kalplerinden üzgünlüğü hissetmeyen bir kadın. O rüzgârı ve karı ţehire doğru gönderir. Ama ben, iyi bir prenses, ak giysisiyle her yeri tüm ţehri daha yumuţak yapan bir prensese benzediyorum.
Ilkönce gökten küçük küçük, daha sonra da büyük olan kardan oluţan yıldızar düţer. Onlar yumuţak ve büyük bir halı yaparlar.
Her yerde bir sessizlik dağılır. Kar, evleri, ağaçları ve yerleri giyindirir, ţehri bir masal gibi yapar. Evler, uzaktan küçük gözüküyor.
Çocuklar Noel Baba’ yı sevinçle bekliyorlar çünkü onlara hediyeler, kalplerine neţe ve mutluluk getirir.
Kıţ, çocuklar için ve aynı zaman büyükler için de en sevilen ve en güzel mevsimdir!
ELİF SULİMAN, Mecidiye’deki „Constantin Brâncuţi” İlköğretim Olkulunda IV. B sınıfı
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Elevii Şcolii nr. 12 „Bogdan Petriceicu Haşdeu“ din Constanţa au sărbătorit, într-un cadru festiv, Ziua Mamei. La restaurantul „Cleopatra“ din Mamaia, toţi elevii, cu mic cu mare, părinţi şi profesori, au cântat, au recitat poezii, au dansat, toate acestea fiind dedicate mamelor.
Punctul de atracţie al zilei a fost gimnastica ritmică. De asemenea, un real interes a stârnit cls. I-a G, clasa cu predare intensivă a limbii turce, învăţătoare Seitali Feidan, cu dans oriental şi parada modei.
De asemenea, fiecare clasă în parte, în cadrul şcolii, a organizat o mică serbare pentru mămici, le-au oferit în dar cântece, poezii, dansuri, felicitări realizate de ei şi flori.
Îi felicităm pe elevi şi le dorim succes la învăţătură şi cât mai multe manifestări de acest gen.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
R: Puteţi să vă prezentaţi cititorilor noştri?
I.R: Mă numesc Islam Remzi, sunt născut pe 8 septembrie 1937 în Constanţa. Căsătorit în 1961 cu Emine Mustafa, am doi copii Melec şi Ferit.
Studii:
1994-1951- Cursuri elementare
1951-1954- Şcoală profesională
1957- Absolvent de liceu
1965-1968-Şcoala Tehnică de Maiştrii
În 1954 m-am angajat la R.E.N.E.L. (Societatea Electrica) şi am fost angajatul acestei societăţi timp de 45 ani, din care 30 de ani, din 1968 şi până am ieşit la pensie, am îndeplinit funcţiile de şef de atelier, şef de secţie. În perioada comunismului am fost membru al C.O.M (Comitetul Oamenilor Muncii) şi după 1990, până am ieşit la pensie, am fost membru al Consiliului de Administraţie.
Sunt membru al U.D.T.R. din 1992.
În perioada 1996-2000 am fost ales Preşedintele Comisiei de Religie.
În perioada 2000-2004 am fost îndepărtat din funcţie de conducerea vremii de la această dată.
În martie 2004 am fost reales în funcţia de Preşedinte al Comisiei de Religie.
R: Ca membru al Şura-i Islam care au fost cele mai importante activităţi pe care le-aţi depus în cadrul acestui sinod?
I.R: Ca membru al Şura Islam atât în mandatul 1996-2000 cât şi în prezent am fost persoana care m-am preocupat şi am insistat foarte mult aducând diferite amendamente în şedinţele Şura Islamului pentru realizarea unui nou statut al Cultului Musulman. Actualul Statut este cel vechi de tip comunist care s-a aprobat in 1948 nefiind de actualitate. S-a reuşit prin amendamentele aduse ca patru membrii ai U.D.T.R. şi U.D.T.T.M.R. să fie admişi în Şura Islam şi ca Muftiul să fie ales din 5 în 5 ani fapt care a fost realizat chiar înainte de adoptarea noului statut. Am făcut intervenţii la vizitele preşedinţilor şi premierilor Turciei precum Süleyman Demirel, Bülent Ecevit, Mesut Yılmaz pentru a fi ajutaţi în vedere reorganizarii învăţământului, pentru renovarea geamiilor şi cimitirelor probleme înţelese de către vizitatori. În 1999 am primit de la Diyanet o sumă de aproximativ 30.000$. A luat fiinţă Liceul Kemal Atatürk la care pe lângă ajutorul Guvernului Turc am contribuit făcând intervenţii la Ministerul Energiei Electrice pentru lucrări pe linie electrică. Voi lupta pe cât posibil să fim alături de Conducerea Muftiatului să ajutăm şi să punem ordine în sânul comunităţii musulmane, să ajutăm pe cât posibil familiile nevoiaşe. În anul 2005, după multe intervenţii ale membrilor din Şura Islam, s-a reuşit ca în luna septembrie să facem noi alegeri şi a fost aleasă o echipă nouă în conducerea Muftiatului Cultului Musulman din România, alcătuită din persoane cu studii superioare. Deja se observă lucruri pozitive după câteva luni ca: ajutoare pentru sinistraţi, pachete pentru persoanele care participă la slujbe în cadrul lăcaşelor de cult etc.
R: Cum vedeţi învăţământul religios din şcoli?
I.R: Am participat la Olimpiada de Religie unde am observat că nu este nici un progres în învăţământul religios. În acestă perioadă observ cum elevul se îndepărtează de orele de religie şi de limba turcă. Asta-i realitatea. Pentru cadre ar trebui efectuăm cursuri de perfecţionare.
R: În calitate de Preşedinte la Comisia de Religie ce ne mai puteţi spune despre situaţia musulmanilor din România?
I.R: Ar trebui să mulţumim Fundaţiei Taiba pentru cărţile editate pe linie de religie şi dorim să se publice în continuare aceste cărţi utile atât tineretului cât şi celor vârstnici. Vreau să evidenţiez ajutorul bănesc acordat copiilor orfani, sinistraţilor şi musulmanilor nevoiaşi din partea acestei fundaţii binevoitoare. Nu în ultimul rând vreau să le adresez mulţumiri membrilor U.D.T.R. cum ar fi: D-nul Cadir Husein Mamaş, D-nul Iaşar Enver, D-nul Omer Nazif, D-nul Ali Ibram, D-nul Ali Etem, D-nul Iaşar Sedan care au sponsorizat geamia din Tăbăcărie cu 100.000.000 lei vechi. De Iaşar Sedan vreau să menţionez că în afară de ajutorul bănesc, în fiecare vineri la slujba de prânz oferă o masă pentru 40-50 de persoane. La fel ca cei menţionaţi nu pot uita ajutorul acordat de Marem Resul Hoca care a stat zi şi noapte lângă constructori şi a adus 100.000.000 lei de la alte societăţi.
R: Ce mesaj aveţi pentru musulmani?
I.R: Am un mesaj pentru părinţi: să se ocupe de educaţia religioasă a copiilor şi să vorbească în limba maternă în sânul familiei.
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Reporter: Ştim că la Muftiatul Cultului Musulman, după alegerea noului Muftiu, s-a format un colectiv de tineri; ca membru al acestui colectiv, vă rog să vă prezentaţi.
E: Mă numesc Musledin Revin Enghin, sunt absolvent al Seminarului Musluman din Medgidia, actualmente în anul IV de studiu la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Andrei Şaguna, sunt angajat în cadrul Muftiatului din anul 1997 în fucţia de imam la Geamia Măcin, 1998 imam la geamia Eforie Nord şi revizor contabil la Centrul de Cult, iar din anul 2005 ocup postul de Consilier Economic al Muftiatului.
R: Având în vedere faptul că sunteţi preşedinte al Comisiei Financiar Administrativ Sociale vă rog să ne faceţi o prezentare a geamiilor.
E: Muftiatul Cultului Musulman din România are în patrimoniu un număr de 77 geamii din care:
- 12 declarate de către statul român monumente istorice
- 69 geamiii în judeţul Constanţa în funcţiune
- 7 geamii în judetul Tulcea
- 1 geamie în municipiul Bucureşti
Majoritatea geamiilor din România sunt construite înainde de cel de-al doilea război mondial. Anul acesta Muftiatul Cultului Musulman împreună cu ataşatul pe probleme religioase din cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa d-nul Ahmet Erdem va derula un proiect de înfrumuseţare a geamiilor prin construirea de minarete de către meşteri specialişti din Turcia. Acest proiect va fi sprijinit din punct de vedere financiar de diverşi oameni de afaceri turci.
R: Ce proiecte de viitor aveţi în cadrul Comisiei Financiar Administrativ Sociale?
E: În cadrul Comisiei Financiar Administrativ Sociale avem ca proiect inventarierea tuturor bunurilor mobile şi imobile ale geamiilor din România. Celelalte proiecte ale Comisiei vor fi stabilite în următoarele şedinte ale comisiei. Această comisie v-a întocmi şi listele cu elevii şi studenţii care vor primi burse de studiu din partea instituţiei noastre, cât şi listele de pelerini când instituţia noastra va beneficia de locuri la haj gratuite.
R: Vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc succes în activitate.
Numele şi prenumele
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
R: D-le Ablachim, ştim că sunteţi imam în Mangalia, vă rugăm să ne prezentaţi geamia din Mangalia.
Onder Ablachim: Moscheea Esmahan Sultan este un monument istoric, construită în 1525 de prinţesa Esmahan Sultan de unde şi numele pe care o poartă. La intrarea în moschee există o galerie prevăzută cu stâlpi de susţinere a acoperişului, acoperit cu ţiglă şi împărţit în patru ape. În interiorul moscheii se află minberul pentru predica imamului şi mihrabul, fereastra oarbă sau nişă orientală către Piatra Neagră, de la Mecca. O notă de originalitate o dă împărţirea printr-o balustradă joasă aflată la intrarea în lăcaşul religios a unui spaţiu destinat femeilor. Minaretul se află pe latura de nord. Pe terasa minaretului se poate ajunge prin intermediul unei scări în spirală. Moscheea – lăcaş de cult şi muzeu – are două rânduri de ferestre, din care cele de la nivelul superior au forma de arc frânt. Pridvorul cu straşina de saciac, stâlpii şi balustradele din lemn dau o notă aparte moscheii. Moscheea Esmahan Sultan are de asemenea o fântână rituala iar în curtea ei sunt încă conservate şi păstrate un număr de morminte şi de stele funerare ale unor personalităţi reprezentative ale cultului musulman şi în mod excepţional ale unor personalităţi ale urbei.
R:. Care este numărul enoriaşilor care participă la slujbele religioase?
O.A: La rugăciunea de prânz vin în jur de 25-30 de credincioşi iar la rugăciunea de după-masă în jur de 8-10 credincioşi. La slujba de vineri vin 45-50 de credincioşi.
R:. Pentru a-i atrage pe tineri ce proiecte de viitor aveţi?
O.A: Pentru a-i atrage pe tineri la geamie trebuie să intri în pielea lor, adică să intri în gaşca lor.
R: După cum ştim aveţi o nouă atribuţiune în cadrul Muftiatului. Cum i-a influenţat pe enoriaşii din cadrul geamiei dvs?
O.A: Nu ştiu, trebuie să-i întrebaţi pe ei.
R: Vă rugăm să vă prezentaţi cititorilor noştri.
O.A: Mă numesc Ablachim Onder, imam la Comunitatea Musulmană Mangalia din anul 1997 până în octombrie 2005. Am absolvit Seminarul Teologic Musulman din Medgidia în anul 1997, actualmente sunt student în anul III la Colegiul de Institutori “Kemal Atatürk” din cadrul Universităţii "Ovidius", Constanţa.
R: De ce aţi ales această meserie de imam?
O.A: Am ales-o pe aceasta deoarece familia mea a fost şi este o familie formată din imami. De la bunica mea am învăţat să fac namaz şi mi-a plăcut să învăţ religia. Îmi place şi o fac din plăcere, nu din obligaţie.
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Când spui mamă, soră, soţie sau prietenă, te gândeşti la tot ce-i mai frumos pe lumea aceasta – FEMEIA.
Suntem un gen puternic şi rezistent. Nu ne dăm la o parte de la nimic. Sensibilitatea noastră şi frumuseţea sufletului nu o pot avea cei de gen masculin. Când spui – mama – ce vezi ? Vezi maternitate, vezi viaţă, vezi perpetuare. Unică în felul ei prin natura de a da viaţă, femeia are în acelaşi timp şi o mare răspundere în educaţia şi creşterea copilului. Familia care se întregeşte prin naşterea unui copil, este un lucru nemaipomenit, un cerc închis, care cu greu poate fi rupt, cu toate că viaţa nu îţi oferă de fiecare dată numai bucurii.
Am spus şi soră, deci dacă acest copil va avea şi o soră, înseamnă că are noroc pe lume. O soră este liantul dintre viaţă şi moarte. Părinţii, care la un moment dat îşi iau adio de la noi, nu ne lasă singuri, deoarece avem o soră, care este alături de noi la bine şi la rău. Nu lăsaţi să vă distanţeze dispute materiale, deoarece viaţa e scurtă şi nu iei nimic din această lume.
Femeia este cea care cu dragostea ce ţi-o oferă, nu te lasă să te gândeşti decât la faptul că viaţa fără ea nu se poate. De cum te naşti, simţurile tale olfactive şi tactile, sunt de la MAMA. Mirosul ei şi al laptelui pe care îl sugi, este liniştea începutului de viaţă. Mama este cea care te învaţă primii paşi, primele cuvinte şi tot ceea ce reprezintă început în viaţă: şcoală, prieteni, muncă. Iubiţi-vă mamele, surorile, soţiile, ca pe nişte lucruri de nepreţuit şi respectaţi-le pentru că sunt FEMEI.
Pe ea a sărbătorit-o şi Filiala Tulcea cu mult fast de 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii.
Pregătirile de rigoare au fost făcute cu o zi înainte.
A doua zi de dimineaţă am îmbrăcat sediul, în ciuda vremii de afară, în haină de primăvară, cu mese îmbelşugate şi flori.
Încă odată sediul filialei s-a dovedit a fi neîncăpător, dar participantele nu au fost deranjate de acest lucru, din contră, cântecul, dansul şi voia bună s-au împletit armonios toată după amiaza. Toate doamnele au primit câte o felicitare din partea filialei U.D.T.R. Tulcea, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii.
Doamnele au sărbătorit ziua lor aşa cum, de mult, îşi doreau.
Abdula Cader
Güzel günlerimiz’de, özellikle dünya kadınlar günü’nde, Tulça ţubesi kadınları, tüm müslüman kadınlara, mutluluk ve sağlık diliyorlar!
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
După cum se ştie majoritatea problemelor cu care se confruntă etnicii turci se datorează aspectelor sociale generale din societatea românească.
Totuşi Uniunea Democrată Turcă din România depune eforturi conjugate în vederea rezolvării unora dintre acestea.
Astfel pe data de 17 februarie a.c. o delegaţie a U.D.T.R. formată din d-nul Osman Fedbi-preşedinte şi d-nul Ibram Iusein-deputat, însoţită de d-nul Yusuf Murat, muftiu al Cultului Musulman din România s-a deplasat la Băneasa pentru a lua pulsul problematicii locale.
La sediul Primăriei din Băneasa delegaţia U.D.T.R. la care s-au adăugat şefii filalelor locale din Băneasa şi Făurei a avut o întrevedere cu Primarul Localităţii Băneasa d-nul Gelu Iordache precum şi cu viceprimarul localităţii.
Principalele probleme abordate au fost:
S-a mai pus problema învăţământului în limba turcă şi religie islamică având în vedere calitatea scăzută a cadrelor didactice din Făurei.
Cel mai îngrijorător aspect al vieţii cetăţenilor din Băneasa este lipsa locurilor de muncă, implicit sărăcia pe care trebuie să o înfrunte oamenii din zonă. S-a luat în calcul inclusiv posibilitatea stabilirii unor contacte cu eventuali investitori străini. O primă investiţie care să creeze şi locuri de muncă ar fi construirea unei fabrici de covoare.
Ervin Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pe data de 1 martie o delegaţie a U.D.T.R. formată din d-nul Osman Fedbi – preşedinte, d-nul Asan Murat – prim-vicepreşedinte şi d-na Sureia Şachir – secretar general împreună cu d-nul Haluk Ağca – consulul ge-neral al Turciei la Constanţa şi cu d-nul Ahmet Erdem – ataşat în cadrul consulatului precum şi cu d-nul Yusuf Murat – muftiu al Cultului Musulman din România s-a deplasat în câteva localităţi constănţene cu populaţie turcă.
La Cobadin şi la Independenţa s-au purtat discuţii pe marginea învăţământului în limba turcă şi al celui religios islamic la filiala U.D.T.R. din localitate respectiv la primărie. D-nul Osman Fedbi a arătat că dacă U.D.M.R. cere învăţământ exclusiv în limba maternă, la Fântâna Mare, sat cu populaţie exclusiv de origine turcă se solicită învăţătoare româncă având în vedere, că, elevii care urmează clasele I-IV la Şcoala Fântâna Mare întâmpină dificultăţi când merg în clasa a V-a la Şcoala Independenţa întrucât nu stăpânesc tocmai bine limba română. De asemenea s-a discutat posibilitatea ca Fântâna Mare să devină punct turistic valorificându-se astfel potenţialul turistic al zonei precum şi demararea unor lucrări de renovare a cişmelei din localitate.
Delegaţia a poposit ulterior la Dobromir şi Băneasa.
Ervin Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
8 Mart günü Dünya Kadınlar Günü olarak kutlanır. Bu gün kadınlar tarafından veya da kadınlar için konferans, gösteri ve eğlence gibi çeţitli etkinlikler düzenlenir. Kadınlar arası dayanıţma ve kadınların toplumdan beklentileri vurgulanır. Kadın, her zaman çocukların yanında, eţinin yanında, sevdiklerin yanında ve iţinde…iţte onu için önemli bir gün 8 Mart. Böylece Romanya Demokrat Türk Birliğin tarafından da Kadınlar Günü dolayısıyla çok güzel faaliyetler düzenlendi. 4 Mart’ta, Mamaya’daki “Park” otelinde eğlenceli bir program düzenlendi. 80 kadın tüm ţübelerden bu programa katıldılar ve böylece birlikte bu önemlei günü kutladılar. Ayni zamanda da gelecekte birlikte projeler yapmak için kaynaţmalar yaptılar.
Romanya Demokrat Türk Birliğin Tulcea, Kobadin, Tuzla ve Mecidiye ţubelerindeki kadınları da Dünya Kadınların Gününü bayram havasında kutladılar.
8 Mart 2006 tarihinde Köstence’deki Türk İţ Adamların Derneğin kadınları, ilk defa dernekte Kadınların Gününü kutladılar. Bu faaliyete T.C. Köstence Baţkonsolosun eţi, Sayın Derya Ağca Hanım ve Romanya Demokrat Türk Birliğin tarafından Melek Osman ve Serin Gafar hanımları katıldılar. Köstence’ deki Türk iţ adamların hanımları Türk yemeklerle ve türkülerle güzel bir ortam düzenlediler. Bu tür faaliyetleri devam etmesi ümidiyle, gelecek için diğer derneklerdeki hanımlarıyla birlikte yeni projeler teklif ettiler.
Dünya Kadınların Günü kutlu olsun!
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cu prilejul Zilei de 8 Martie – Ziua Femeii, Uniunea Democrată Turcă din România a organizat în data de 4 martie 2006, la hotelul „Parc” din Mamaia un simpozion de neuitat dedicat femeilor. La acţiune au participat 80 de femei din diferite filiale ale Uniunii. Cu această ocazie femeile au petrecut clipe de neuitat şi totodată au pus la cale noi proiecte pentru viitor. De aseamenea fe-meile din filialele Tulcea, Medgidia, Tuzla şi Cobadin au participat la această zi importantă.
În data de 8 Martie 2006, cu prilejul Zilei Femeii, în sediul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din Constanţa, soţiile oamenilor de afaceri turci au organizat o acţiune dedicată femeilor. La acţiune a participat soţia Domnului Consul al Republicii Turcia la Constanţa, D-na Derya Ağca iar din partea U.D.T.R. au participat doamnele Osman Melek şi Gafar Serin. Femeile au servit mâncare turcească, au dansat şi au petrecut momente plăcute. Acestă activitatea a fost prima de acest fel şi de aceea femeile din cadrul Asociaţiei au propus ca în viitor să organizeze cât mai multe acţiuni de acest fel.
Le urăm tuturor mămicilor, soţiilor, surorilor, colegelor, femeilor de afaceri sănătate, fericire alături de cei dragi şi un călduros „ LA MULŢI ANI!”
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Türk boylarının Romanya, Dobruca topraklarında ta 13. asırdan inkâr edilemez varoluţları efsanevî, ţanlı Sarı Saltuk Baba’ya ve onun muhteţem sahsiyetine bağlıdır. Sarı Saltuk Baba’nın sayesinde tarihte kalmıţ bugünkü Dobruca Türkleri, 13.asırdan bu yana meydana gelen tarihî olaylardan dolayı bölgede boy göstermeye baţlamıţ ve nesillerce buralarda yaţamını sürdüregelmiţlerdir. Bu nedenle, eski adı “Saltuk-Baba” olan Babadağ kasabasının adı tabiatıyla Sarı Saltuk Baba adına bağlıdır.
“Atalarını unutmayan millet kalıcıdır” demiţler… Dolayısıyla, halkın ţuurundan, bilimsel kanıtlara kadar benliğimizi belirten ţahıs ve olayları bilmeliyiz, kimin torunları olduğumuzu, atalarımızı bilmeliyiz… Halkımızın ţuurunu iţlemiţ büyük ţahsiyetlerden biri de Sarı Saltuk Baba’dır. Halk onu efsanelerde yaţatmıţ. İnanılmaz kahraman, din önderi ve yayımcısı, dev kudretle topluluğunu korumuţ. Aynı zamanda, ilmiyle hürmet kazanmıţ bir ţahsiyete sahip efsanevî Sarı Saltuk Baba’nın ţanı dünyaca yayılmıţtır, asırlarca anılmıţ ve anılmaktadır.
Yıllar boyunca muhafaza edilen, çoğunlukla “Dobruca Efsaneleri” adı ile kitap veya gazete serilerinde yayımlanan, (Babadağ = Baba-Saltuk) efsanelerinden birini, Romenceden tercümesini iţleyerek elde etmek mümkün oldu:
1) “Koyun Baba ile Evliya Saltuk”
Edirne Yeni Sarayında, bir Kurban Bayramı gecesinde, Sultan Bayezid garip bir rüya görür: siyah, solmuţ kurumuţ çehreli, ihtiyarlıktan kamburlu bir derviţ karţısına çıkıp, ona ţöyle der: “Beni Allah sana gönderdi, bilesin ki, senin sınırsız saltanatının, adı Dobruca olan bir bucağında Evliya Saltık gömülü bulunur. Unutulmuţ, bakılmamıţ na’ţının kuru kemikleri, ıssız bir yerde terkedilmiţ. Ey, kudretli Padiţah, Yüce Allah sana seslendi: Evliyanın kalıntılarını gidip bulmayınca, Peygamberimizin usulüyle münasip itibara ulaţtırmayınca, huzur ve saadete kavuţmayacaksın”.
Sahiden, korkunç rüyasından etkilenen ţanlı Sultanın huzuru kalmamıţtı. Rüyasında gördüğü gibi, derviţ kılıfına girer, Dobruca’ya yollanır… Dobruca bucağını köy köy dolaţır, her tarafı arar, araţtırır. Sonunda Babadağı’na varır. Burada, köyün bir bayırına çıkıp etraflarını gözetirken, koyunlarını otlatan ihtiyar bir çoban görür. Yanına gider, Evliya Saltuk’tan duyup duymadığını, nerede gömülü bulunduğunu bilip bilmediğini sorar. Çoban ţöyle der :
“Senin aradığın mukaddes yerin ţu tepede olduğunu sanırım. Çünkü koyunlarımın sürüsü o yerin etrafından geçer, üzerine basmaz, üzerinden otlamaz, baţları eğik, secdede gibi dururlar“.
Derviţ kılıfına girmiţ sultan, çobanla beraber o yeri arayıp, Evliyanın kemiklerini bulur, Babadağ köyüne getirir ve burada Evliya Saltuk ţanına lâyık büyük, güzel bir türbe yaptırır. Evliyanın kalıntılarını bulduğu tepe yerinde ise bir anıt yaptırır.
Sultan ile Çobanın buluţtukları tepeye bugün bile “Koyun Baba“ derler. Evliya Saltuk türbesinin bulunduğu köye de “Baba-Saltuk” dediler ki, Babadağ’ının eski adı olarak anılır…
Sarı Saltuk Baba ve Babadağ adına bağlı efsaneler, az olsa da değiţik ţekillerdedir. Ünlü seyyah Evliya Çelebi’nin derlediği efsanenin bir varyantı, gerçek tarihî olay ve ţahıslara daha çok değinmektedir:
2) “Sarı Saltuk Baba türbesi rüya sonucu bulunmuţ bir türbedir. Rüyayı gören Osmanlı padiţahı Sultan II. Bayezit’tir. Evliya Çelebi’ye göre, Bayezid-i Veli, Kili ve Akkirman seferi sırasında Babadağ’a gelir. Babadağ halkı Sultan Bayezit’e burada Saltuk adına bir türbenin bulunduğu, ama sonradan çöplüğe dönüţtürüldüğünü ve zamanla türbenin kaybolduğunu anlatır. Sultan Bayezit ile veziri Kara Şemseddin çöplüğe varıp orada seccade sererek namaz kılırlar. Gece de istihareye yatarlar. Sultan Bayezit rüyasında sarıţın sakallı, yeţil sarıklı bir vaziyette Sarı Saltuk’u görür. Bayezit’e hoţ gedin der ve Kili ile Akkirman’ı savaţmadan alacağını söyler. Ardından da, beni bu çöplülükten kurtar, der. Ertesi gün, Sultan Bayezit, Kara Şemseddin’in gördüğü rüyayı bir kağıda yazmasını ister. Kendisi de yazar ve bunları ţeyhülislama gönderir. İkisinin de gördüğü rüya aynıdır. Şeyhülislam cevabında: “ Padiţahım, oraya büyük bir asitane yaptırasın” der. Bunun üzerinde Sultan Bayezit çöplüğü temizletir. Kazma sonucu üzerinde “ haza kabri Saltuk Bey Seyyid Mehmed Gazi” yazılı mermer bir sanduka (mezarın üstünde yerleţtirilmiţ, tabut büyüklüğünde tahta veya mermer sandık) çıkar. Sultan Bayezit sandukanın üzerine kubbeli bir türbe inţa ettirir. Ardından, han, medrese, kervansaray, çarţı ve imaret ( yoksullara ve öğrencilere iyecek dağıtmak için kurulmuţ hayır kurumu) yaptırır.
Sultan Bayezit ve Kara Şemseddin İstambul’a doğru yola çıkacakları gece rüyalarında tekrar Sarı Saltuk’u görürler. Sarı Saltuk ikisine de: “Üzerimdeki kurţunlu kubbeyi kaldırın, tahta kubbe yapın” der. Sabah düţlerini birbirine söylerler ve taţ kubbe yerine, göklere yükselen tahta bir kubbe yaptırırlar…”
ALİ İMRA Öğretmen
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hem yerel hem bölgesel Türkçe olimpiyadına katılan bazı öğrencilerin fikirlerini kısa röportaj olarak sizlere sunuyorum.
Rep. – Cum te numeşti ?
Eleva – Mă numesc Reşid Ünal sunt elevă în clasa a VI a la Şcoala nr. 30 Ghe. Ţişeica Constanşa. M-am prezentat la olimpiada de limbă şi literatură turcă faza locală.
Rep. – Ce poşi să ne spui în legătură cu subiectele?
Eleva – Subiectele au fost uşoare, au avut şi un grad de dificultate. Au fost concepute conform bibliografiei.
Rep. – Îţi doresc succes în continuare.
* * *Rep. – İlk önce kendini tanıt.
M.H. – Benim adım Hayat soyadım Memiş 16 yaşındayım. Mircea cel Bătrân Kolejin’de 9. sınıf öğrencisiyim.
Rep. – Olimpiyat konuları hakkında bilgilerini almak istiyorum.
M.H. – Olimpiyat konuları çok zor değildi ama her olimpiyatta olduğu gibi aklı düşünceyi ve lojiyi devreye sokan konular da vardı, özellikle kompozisyon bölümü. Ümit ediyorum ki gelecek olimpiyada katılmaya hak kazanırım.
Rep. – Başarılar diliyorum.
* * *Rep. – İlk önce kendini tanıt.
İ.S. – İsmim İaia Selma. Uluslararası Bilgisayar Lisesin’de okuyorum 11. sınıftayım.
Rep. – Olimpiyat konuları hakkında ne diyebilirsin?
İ.S. – Olimpiyat konuları güzel bir şekilde sunulmuş. Bu yıl değişik oldu, değişik bir tarz oldu. İlk önce gramer soruları kolay diyebilirim, benim açımdan fakat kompozisyon konusu biraz ağırdı. Ben de biraz zorlandım diyebilirim çünkü mutlulukla ilgili bir konuydu. Bence iki saat az bir süre oldu.
Rep. – Senin ismin nedir?
R.D. – Benim ismim Rümeysa Dündar.
Rep. – Kaçıncı sınıfsın?
R.D. – Dördüncü sınıf öğrencisiyim.
Rep. – Hangi okulda okuyorsun?
R.D. – 37 nolu Okulda okuyorum.
Rep. – Türkçe Bölgesel Olimpiyadına katıldın. Konular hakkında ne diyebilirsin?
R.D. – Konular çok güzeldi kolaydı.
Rep. – Hangi konuyu beğendin?
R.D. – Birinci konuyu beğendim.
Rep. – Birinci konu neydi?
R.D. – Birinci konuda resimler vardı. Resimlere bakarak bir kompozisyon yaptım.
Rep. – Sana başarılar dilerim.
* * *Rep. – Senin ismin nedir?
M.İ. – Memet İrfan.
Rep. – Hangi okulda okuyorsun ve kaçıncı sınıfsın?
M.İ. – Mecidiye Kemal Atatürk Koleji’nin teoloji 10. sınıf öğrencisiyim.
Rep. – Bölgesel olimpiyat konuları hakkında fikrini alabilir miyim?
M.İ. – Olimpiyat konuları güzeldi ve aynı zamanda bazı konular çok zor değildi. Konular iyiydi. Öğretmenlerimize teşekkür ederiz. Konular fazla zor değildi fazla basit değildi yani bölgesel soruları gibiydi. Çok mükemmeldiler.
Rep. – Konulardan hangi konuyu beğendin?
M.İ. – Özellikle kompozisyon konusunu beğendim çünkü kompozisyon yazmada biraz daha yetenekli sayıyorum kendimi diğer konulara bakılınca.
Rep. – Başarılar dilerim.
* * *Rep. – Senin ismin nedir?
M.İ. – Benim ismim Mustafa İlias.
Rep. – Kaçıncı sınıfsın?
M.İ. – Ben Uluslararası Bilgisayar Lisesi’nin 12. sınıf öğrencisiyim.
Rep. – Olimpiyat konuları hakkında fikirlerini söyler misin?
M.İ. – Bazı konular bence kolaydı diğerleri ise zor göründü.
Rep. – Konulardan hangi konuyu beğendin?
M.İ. – Özellikle, üçüncü konuyu beğendim, kompozisyon konusunu. O da Romnya’daki Türkler hakkında bir kompozisyondu. Umarım başarılı oldu.
Rep. – Gelecek milli olimpiyadına başarılar dilerim.
RÖPORTAJI YAPAN SUBİHAN İOMER
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hayat dolu çıktı evden.
Acı haberi geldi aniden.
Bu ne korkunç haberdi, ya Rap…
Nasıl dayanabildi nuna kalp?!
Evim başıma yıkıldı sandım,
Yürekten, ta derinden sarsıldım.
Aklım habere ermiyordu,
Varlığım acıyı kabul edemiyordu.
Saatlerce kendimi bilmedim.
Saatlerce gözyaşı dökemeden titredim.
Dilim acı haberi yaymaya varmıyordu,
Beynim gerçeğe inanamıyordu.
Ben bir Hamit değildim
İçimi şiire dökmeye.
Ben bir erkek değildim
Böyle bir olaya sabretmeye.
Sonra sıra sıra gözlyaşları aktı…
Hayatla aramızda bir gözümün önünden,
Her anı kalmıştı silinmeden.
Heyecan dolu tanışmamız,
Akrabalar önünde yüzük takmamız.
Birbirimize söylediğimiz sözlerimiz,
Sevgi dolu gözlerimiz.
Çocuklarımız şenlendirdi evimizi,
Hayata bağladı günlerimizi.
İkimizde onlar için yaşadık,
İkimizde onlar için titredik.
İki gülüşleri, iki yürüyüşleri,
Sevinç kaynağıydı her söyledikleri.
Biraz benizleri uçsa üzülyorduk.
Bütün varığımızla kaygulanıyorduk.
O bir çınardı yaprağıyle gülen,
O bir çınardı yaşadı bükülmeden.
Ömrünü bir emele hasretmişti,
Günlerini yazarak geçirmişti.
Ayakta dimdik söyledi son sözlerini,
Görevinde onurla bitirdi günlerini.
Bu ağaç devrildi birdenbire,
Bir insan kavuştu ebediyete.
Omuzlarım derhal çöktü,
Gözlerimin feri silindi.
Ardından kaldı büyük acısı,
Gözyaşları, yaralı çarpan kalp ağrısı…
Evin direği gitti, odalar boş kaldı,
Yerini tutacak başkası olamazdı.
Seni ömrümüzün sonuna dek unutmayacağız,
Adını sevgiyle hep anacağız.
Emel Emin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Diyanet İşleri Başkanlığı 3 Mart 1924 tarihinde 429 Sayılı Kanunla Başbakanlığa bağlı bir teşkilat olarak kurulmuştur.
Anayasamızın 136. maddesinde belirtildiği üzere Diyanet İşleri Başkanlığı, genel idare içinde yer alan bir kamu kurumu olup, “laiklik ilkesi doğrultusunda, bütün siyasi görüş ve düşünüşlerin dışında kalarak ve milletçe dayanışmayı ve bütünleşmeyi amaç edinerek özel kanununda gösterilen görevleri yerine getirmekle yükümlüdür. İlgili kanunda da bu görevler, “İslâm Dininin inançları, ibadet ve ahlâk esasları ile ilgili işleri yürütmek, Din konusunda toplumu aydınlatmak ve ibadet yerlerini yönetmek” şeklinde belirlenmiştir.
Diyanet İşleri Başkanlığı, her türlü siyasi görüş ve düşüncenin üstünde kalarak milli birlik ve dayanışmayı temin etmeyi, kardeşlik, yardımlaşma ve fedakarlık başta gelmek üzere dinimizin yüce prensiplerini vatandaşlarımıza tanıtmayı, din konusunda halkımızı doğru bilgilendirmeyi, manevi ve ahlaki değerlere bağlılıklarını artırmayı amaç edinmektedir.
Başkanlığımız din hizmetlerini ifa ederken ve yönetirken mezhep, eğilim, kültür ve cinsiyet ayırımı yapmaksızın toplumun her kesimine eşit hizmet sunmaya, kişilerin dinin gereklerini yerine getirme veya getirmeme özgürlüğüne saygılı olmaya büyük özen göstermektedir. Peygamberimizin “müsamaha dini” olarak tanımladığı Yüce Dinimizin birlikte ve barış içinde yaşamayı kolaylaştıran hoşgörüsü de bunu gerektirmektedir. Din hizmetlerinin ifasında asırlardır devam edegelen dinî tecrübenin, amelî ve fikrî mirasın ortak paydasının esas alınması ve istikrarın korunması da, toplumsal barışa ve dinin bütünleştirici işlevine atfettiğimiz önemin bir parçasını teşkil eder.
Prof. Dr. Ali BARDAKOĞLU, Diyanet İşleri Başkanı
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
İnsanlık tarihi boyunca devam edip gelen kurban kesme uygulaması, maksat ve şekil bakımından farklılık arzetmekle birlikte, bütün dinlerde mevcuttur. Kur’an-ı Kerim’de, Hac süresi’nin 34. ayetinde şöyle buyurulmaktadır: “Biz her ümmet için, Allah’ ın kendilerine rızık olarak verdiği hayvanların üzerine Allah’ın adını ansınlar diye kurban kesmeyi gerekli kıldık. İlahınız tek bir ilahtır. Artık O’na teslim olun. Ey Muhammed, itaatkâr, alçak gönüllü insanları müjdele. ”Bir Müslümanın, kurban niyetiyle bir hayvanı kesmesi, hem malî bir fedakarlık ve hem de Allah rızası için yapılan önemli bir ibadettir. Bu gerçek, Kur’an-ı Kerim’de şöyle açıklanmaktadır: “(Ey Muhammed!), o halde Rabbin için namaz kıl. Kurban kes.” “De ki: Şüphesiz Rabbim beni doğru yola iletti. Dosdoğru dine, puta tapanlardan olmayan İbrahim’in tevhîd dinine iletti. De ki: Şüphesiz benim namazım, kurbanım, hayatım ve ölümüm hepsi alemlerin Rabbi Allah içindir. Onun ortağı yoktur; böyle emrolundum ve ben müslümanların ilkiyim.”Güzel hizmetleriyle insanların sevgisini kazanan bir insan, Allah’ın rızasını da kazanır. Allah’a yakın olan, insanlara da yakın olur. Bu yakınlık, insanın içinde yaşadığı toplumun haklarına saygılı davranmayı, karşılıklı hakları gözetmeyi ve yardımlaşmayı gerektirir. Allah için kurban kesmek, mali bir ibadet olduğu gibi, sosyal hayat açısından da önemli bir yardımlaşma ve dayanışma vesilesidir. Çünkü kesilen kurbanın etinden, komşular, akrabalar, fakirler ve muhtaçlar da faydalanırlar. Böylece, kurban kesenlerle kesemeyenler arasında bir yakınlaşmanın ve samimi bir ilgi ile karşılıklı sevgi ve saygının gelişmesine sebep olur.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mekke döneminde inmiştir. Yedi âyettir. Kur-an-ı Kerim'in ilk süresi olduğu için “başlangıç” anlamına “Fâtiha” adını almıştır. Sürenin ayrıca, “Ümmül-Kitab” (Kitab'ın özü) “es-Seb-ul-Mesânî” (Tekrarlanan yedi âyet), “el-Esâs”, “el-Vâfiye”, “el-Kâfiye”, “el-Kenz”, “es-Şifâ”, “es-Şükr” ve “es-Salât” gibi başka adları da vardır.
Kuran’ın içerdiği esaslar öz olarak Fâtiha’da vardır. Zira övgü ve yüceltilmeye layık bir tek Allah’ın varlığı, onun hakimiyeti, tek mabut oluşu, kulluğun ancak ona yapılıp ondan yardım isteneceği, bu sürede özlü bir şekilde ifade edilir.
Fâtiha süresi aynı zamanda baştan başa eşsiz güzellikte bir dua, bir yakarıştır.
1 Bismillahirrahmânirrahîm
2,3,4 Hamd, Âlemlerin Rabbi, Rahmân, Rahîm, hesap ve ceza gününün (ahiret gününün) maliki Allah’a mahsustur.
5 (Allahım!) Yalnız sana ibadet ederiz ve yalnız senden yardm dileriz.
6,7 Bizi dogru yola, kendilerine nimet verdiklerinin yoluna ilet; gazaba ugrayanlarinkine ve sapiklarinkine degil.
În numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Îndurător
[Întrega] laudă este a lui Allah, Domnul Lumilor,
Cel Milostiv, Îndurator
Stăpânitorul Lumii de Apoi
[Numai] pe Tine te adorăm şi [numai] ţie îţi cerem ajutorul
Călăuzeşte-ne pe drumul cel drept
Drumul celor pe care tu i-ai binecuvântat şi nu a celora asupra cărora s-a pogărât mânia ta şi nici a celora care-au rătăcit.
Hazırlayan: Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Berbecii sunt mereu activi. Au multă energie şi asta pentru că nu le place deloc să stea locului. Ca toate semnele de foc, Berbecii sunt animaţi de o forţă interioară puternică şi de mult curaj. Dacă eşti în această zodie, cu siguranţă îţi face plăcere să fii mereu pe primul loc. Mersul la sala şi jogging-ul nu te caracterizează, dar vei obţine rezultate vizibile practicând aerobic. Nu te dai înapoi nici de la cursele de maşini sau de la circuitele pe role. Dar, atenţie! Este indicat să nu-ţi uiţi casca pentru că eşti predispus(ă) la accidentări.
Taurii sunt dispuşi să muncească şi să insiste asupra oricărui program de fitness. Se ştie că cei mai încăpăţânaţi tauri câştigă în arenă! Majoritatea Taurilor au o construcţie mai solidă şi un metabolism mai încet. Nu te încântă foarte tare sporturile de echipă, dar te bucuri nespus ori de câte ori ai rolul de a-i susţine pe ceilalţi şi de a le oferi sprijin. Ca semn de pământ, Taurul are nevoie yoga pentru o mai bună flexibilitate.
Gemenii sunt într-o mişcare continuă şi reuşesc să fie frecvent în două locuri în acelaşi timp. Se plictisesc repede de lucrurile sau de activităţile care nu se desfăşoară în ton cu ritmul lor, sunt multilaterali şi îşi doresc să încerce orice într-un timp foarte scurt. Dacă faci parte din această zodie, atunci îţi plac cu siguranţă sporturile de echipă, nu că ai fi competitiv(ă), ci mai degrabă pentru că îţi place să te distrezi. Pentru tine, înotul este cel mai potrivit mod de a te menţine în formă. Poţi practica şi jocurile în doi tenis, badmington, ping-pong, etc şi poţi chiar excela în gimnastică.
Dintre toate semnele zodiacale, Racul este cel mai predispus la a sta în casă. Comod, dar plin de viaţă şi cu o imaginaţie bogată, Racul trece cu brio prin viaţă în ritmul său. Dacă eşti în aceasta zodie, îţi place să faci mişcare la tine acasă urmărind o casetă video. Eşti de părere că orice încurajare pentru prietenii tăi este binevenită, doar – doar îi vei convinge să facă şi ei puţină mişcare. Nu uita să bei suficientă apă pentru a evita deshidratarea.
Ai face mai bine să-ţi angajezi un antrenor personal care să te îndrume pas cu pas şi să-ţi urmărească evoluţia cu atenţie. Pentru tine, buna dispoziţie ăi silueta contează cel mai mult, de aceea practicarea aerobicului îşi are rolul său bine stabilit. Cu echipa, eşti competitiv(ă) şi simţi nevoia de a fi primul (prima) şi cel (cea) mai bun(ă). Eşti puternic motivat(ă) la gândul că vei arăta minunat(ă) şi, de aceea, un antrenament la sala de fitness te va ajuta să fii aşa cum îţi doreşti. Cu mobilitatea si flexibilitatea stai cam rău… frecventele dureri de spate şi problemele cu inima îţi dau de furcă. Recomandarea noastră: exerciţiile cardiovasculare. Atenţie! Înainte de toate însă trebuie să faci o încălzire riguroasă.
Dintre semnele zodiacale, fecioarele sunt cele mai conştiente de importanţa mişcării fizice. Adoră să facă sport şi pot sări oricând peste desert în schimbul fructelor. Mersul pe bicicletă, jogging-ul, golful şi schiul îţi dau un plus de bună dispoziţie.
Balanţele au nevoie de un prieten (o prietenă) care să le fie alături pe tot parcursul antrenamentului. A face mişcare la o sală de fitness înseamnă pentru Balanţe, pe lângă a socializa, a fi în cea mai bună formă. Dacă eşti în acest semn zodiacal, preferi să îţi iei energia din terapiile occidentale şi, mai cu seamă, practicând tai chi.
Scorpionii au nevoie de motive întemeiate pentru a se apuca de sport. Mergi la sala de fitness doar pentru a-ţi face programare sau pentru a-i vedea pe ceilalţi cum lucrează. Doar cele mai frecvente exerciţii de aerobic şi sporturile extreme îţi pot trezi un interes atâta timp cât îţi ţin concentraţia activată la maxim. Competiţia este punctul forte al scorpionilor.
Săgetătorii sunt puşi pe treabă. Ţintesc către cele mai înalte rezoluţii şi le duc la bun sfârşit cu brio. În ce priveşte practicarea sportului, dacă eşti sub acest semn zodiacal înseamnă că eşti adeptul(a) comodităţii. Îţi plac mai mult plimbările în aer liber, mersul cu cortul şi, pentru că ai nevoie de o mai bună flexibilitate, poate karatele.
Capricornii muncesc tot timpul, de dimineaţa până seara, fără încetare. Pasionaţi, urmând cu încăpăţânare target-urile stabilite cu stricteţe, Capricornii nu abandonează proiectele nici pentru 5 minute de fitness. Alpinismul şi escalada sunt singurele activităţi care le plac şi pe care le fac cel mai bine. Fie că sunt însoţiţi sau nu, Capricornii îşi fac propriile reguli, având pretenţia ca toţi ceilalţi să le respecte întocmai.
Pentru Vărsători, toţi oamenii sunt egali. Îţi place să faci surfing, schi acvatic, scufundări şi te asiguri, de fiecare dată, că totul se va desfăşura în deplină siguranţă. Însă, trebuie să eviţi orice sport de pe urma căruia te-ai alege cu o gleznă luxată.
Peştii sunt atraşi mai mult de buna dispoziţie decât de competiţie. Spiritul de echipă joacă un rol important pentru aceştia, mai ales dacă se ocupă de întregirea şi de susţinerea ei. Cum era şi normal, îţi place să înoţi, să te plimbi cu barca şi să pescuieşti. Ce altceva ar putea să mai facă un peşte?!
Selıme İacomi