Viceprim-ministrul şi ministrul de externe al Turciei d-nul Abdullah Gül a efectuat o vizită în România prilejuită de Summitul Statelor Balcanice desfăşurat la Bucureşti.
Cu acest prilej pe data de 7 mai a.c. d-nul ministru a avut o întrevedere la sediul Ambasadei Turciei la Bucureşti cu reprezentanţii comunităţilor turcă şi tătară, cu oamenii de afaceri turci din România, cu reprezentanţii Instituţiilor de Educaţie „Lumina“ etc.
Din partea U.D.T.R. la această întrevedere au participat d-nul Osman Fedbi-preşedinte, d-nul Ibram Iusein-deputat, d-na Sureia Şachir – secretar general, d-na Ghiulten Abdula-preşedinte al Comisiei de Cultură, d-ra Nilgun Asan-preşedinte al Comisiei de Tineret, d-nul Ervin Ibraim-preşedinte al Comisiei de Învăţământ, d-nul Salim Geavit-preşedintele filialei Tuzla, d-nul Ahmed Miktat Gârlan-preşedintele filialei Bucureşti, alţi membrii ai filialei Bucureşti.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Conform tradiţiei musulmane cu prilejul Hıdırellezului se vizitează cimiterele musulmane unde odihnesc rudele sau prietenii noştri apropiaţi, au loc slujbe în memoria celor trecuţi în nefiinţă, se oferă ajutoare materiale văduvelor, famiilor sărace etc.
Această sărbă-toare e cunoscută la turcii dobrogeni drept un adevărat „Paşte al Morţilor“.
Cu prilejul Hıdırellezului, pe 6 mai 2005 filiala Constanţa a U.D.T.R. condusă de d-nul Enver Iaşar a organizat o reuşită acţiune dedicată etnicilor turci din Constanţa.
Au fost împărţite în acest scop văduvelor, femeilor în vârstă, familiilor nevoiaşe de etnici turci pachete constând în diverse produse alimentare.
Iată aşadar că filialele U.D.T.R. se implică activ în cultivarea tradiţiilor noastre strămoşeşti dar şi în ajutorarea celor aflaţi în suferinţă.
Felicitări organizatorilor, d-lui Iaşar Enver-preşedintele filialei Constanţa a U.D.T.R., d-lui Omer Nazif-secretarul filialei Constanţa U.D.T.R., d-lui Iusein Cadir-preşedintele Organizaţiei Judeţene a U.D.T.R. şi, nu în ultimul rând preşedintelui U.D.T.R., d-nul Osman Fedbi.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Echipa HCM Constanta a câştigat Cupa României la handbal masculin, învingând în finală, cu scorul de 28-27 /15-18/, formatia Minaur Baia Mare, la Sighişoara.
Iată că după ce a devenit campioană anul trecut formaţia constănţeană şi-a mai adăugat încă un trofeu important în panoplia clubului, respectiv cel de câştigător al Cupei României.
Conducerea U.D.T.R. adresează felicitări echipei fanion a judeţului Constanţa, cu atât mai mult cu cât la conducerea clubului se află şi etnici turci, respectiv Ali Nurhan-director executiv, Omer Aihan-antrenor principal şi Eden Hairi-antrenor secund.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
• Miercuri, 4 mai, ora 11:30, la Palatul Victoria a avut loc conferinţa de presă a Departamentului pentru Relaţii Interetnice (DRI) organizată cu prilejul lansării manifestării „SĂPTĂMÂNA DIVERSITĂŢII DIN ROMÂNIA”, ce se va desfăşura, în perioada 6 - 12 mai, sub înaltul patronaj al Primului - ministru Călin Popescu-Tăriceanu.
La conferinţa de presă au participat: Markó Béla, ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene, Attila Markó, secretar de stat la DRI, Zeno Karl Pinter şi Valentin Platon, subsecretari în cadrul departamentului, precum şi Ovidiu Ganţ, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România.
Cu acest prilej au fost prezentate obiectivele, componentele şi spotul manifestării „Săptămânii diversităţii din România”, acţiune finanţată prin „Programul comunitar de acţiune pentru combaterea discriminării (2001 – 2006)”. A fost subliniat faptul că manifestarea reprezintă o modalitate de protejare a identităţii minorităţilor naţionale din România, un mijloc prin care acestea se pot exprima.
„Săptămâna diversităţii din România” este organizată de Guvernul României - Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Ministerul Culturii şi Cultelor - Muzeul Ţăranului Român, Primăria Sectorului 2 – Centrul Cultural Mihai Eminescu, Prefectura Municipiului Bucureşti cu sprijinul Comisiei Europene.
• Luni, 9 mai, la Muzeul Ţăranului Român, cu prilejul Zilei Europei, a avut loc lansarea cărţilor: „România - o Europă în miniatură. Scurtă prezentare a minorităţilor din România”, „Lupta împotriva discriminării în România. Cadru legal. Hotărâri ale Colegiului Director al Consiliului pentru Combaterea Discriminării” şi „Politici publice pentru romi în România 2000 – 2005”.
Cu acest prilej, au participat Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, Soknan Han Jung, rezident coordonator ONU în România, Attila Markó, secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Mariana Niţelea, directorul Biroului de informare al Consiliului Europei din România, Virgil Niţulescu, secretar de stat la Ministerul Culturii şi Cultelor, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice în România, parlamentari, reprezentanţi ai Guvernului României.
În cuvântul său de deschidere, Attila Markó, secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, a prezentat spotul TV „Miracolul diversităţii”, realizat în cadrul campaniei de informare « Săptămâna diversităţii în România », a vorbit despre necesitatea şi importanţa apariţiei acestor cărţi atât pentru minorităţile naţionale din România, cât mai ales pentru majoritate.
După lansarea cărţilor şi prezentarea spotului TV, participanţii au fost invitaţi să deguste preparatele tradiţionale ale minorităţilor naţionale şi să participe la concertul extraordinar de jazz susţinut de Harry Tavitian şi Johnny Răducanu, şi ei reprezentanţi ai unor minorităţi naţionale.
Evenimentul „Săptămâna diversităţii în România” se desfăşoară sub înaltul patronaj al primului ministru, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.
• O altă manifestare înscrisă în Săptămâna diversităţii în România a debutat în data de 10 mai, la Hotel Best Western Parc din Bucureşti. Este vorba despre seminarul cu tema „Miracolul diversităţii - un atu al Europei viitoare”, organizat de departament cu sprijinul Comisiei Europene, prin Programul comunitar de acţiune pentru combaterea discriminării (2001 – 2006).
Au participat reprezentanţi ai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ai organizaţiilor minorităţilor naţionale, ai altor ONG-uri interesate de tematica prevenirii şi combaterii xenofobiei şi intoleranţei, invitaţi din străinătate.
Lucrările au fost deschise de dl. Attila Markó, secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice. Doamna Roxana Truinea, membră a Colegiului Director al CNCD a prezentat acquis-ul comunitar în materie de combatere a discriminării, precum şi detalii despre modul în care România a preluat normele comunitare în legislaţia şi practica instituţională.
Cei prezenţi au pus întrebări, au semnalat diverse cazuri de discriminare etnică, au solicitat detalii despre activitatea DRI şi a CNCD, activitate bazată pe atribuţii complementare.
Participanţii au salutat ideea prezentării politicii europene şi naţionale vizând combaterea discriminării în contextul unui eveniment cultural de anvergură, festivalul-târg aflat în plină desfăşurare la Muzeul Ţăranului Român, ceea ce a permis încurajarea dialogului, sublinierea valorilor comune şi implicit combaterea clişeelor şi a prejudecăţilor despre minorităţile naţionale.
• Vineri, 6 mai, la Muzeul Ţăranului Român a avut loc deschiderea oficială a manifestării „Săptămâna diversităţii în România”. În cuvântul său de deschidere a manifestării, Attila Markó, secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, a arătat că organizarea unei asemenea acţiuni reprezintă o modalitate de protejare şi de cunoaştere a identităţii minorităţilor naţionale din România, un mijloc prin care ele se pot exprima.
In cele trei zile, 6 – 9 mai, au evoluat ansamblurile turco-tătarilor, croaţilor, romilor, germanilor, italienilor, rutenilor, sârbilor, grecilor, maghiarilor, ruşilor-lipoveni, cehilor, albanezilor. Au fost prezentate standuri cu obiecte specifice vechi şi fotografii de epocă. Cu acest prilej, au fost expuse obiecte tradiţionale ale celor160 de meşteri invitaţi. În 9 mai, minorităţile naţionale vor participa cu standuri de preparate tradiţionale.
Evenimentul se desfăşoară sub înaltul patronaj al primului ministru, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, în cadrul seriei de manifestări denumite „Săptămâna diversităţii în România”. Finanţarea este asigurată în cea mai mare parte de Comisia Europeană, prin „Programul comunitar de acţiune pentru combaterea discriminării (2001-2006)”.
Comisia Europeană, Guvernul României – Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Ministerul Culturii şi Cultelor - Muzeul Ţăranului Român, Prefectura Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 2 - Centrul Cultural „Mihai Eminescu” sunt organizatorii acestei manifestări.
Zilnic, între orele 1000- 1900, reprezentanţii a 19 minorităţi naţionale – albanezi, armeni, bulgari, cehi, croaţi, evrei, greci, germani, italieni, macedoneni maghiari, polonezi, romi, rusi, sârbi, slovaci, tătari, turci şi ucraineni, îmbrăcaţi în costume tradiţionale,au prezentat standuri cu obiecte specifice vechi, fotografii de epocă, publicaţii ale unor edituri proprii (“Ararat”, „Hasefer” etc.). Totodată, au fost expuse obiecte tradiţionale pe care cei 160 de meşteri invitaţi le-au realizat şi le-au comercializat pe perioada de desfăşurare a întregii manifestări. În paralel cu târgul, pe scena din curtea interioară a muzeului vor evolua aproximativ 300 de artişti (solişti, instrumentişti, dansatori etc.) ai celor mai bune formaţii de dansuri şi cântece ale comunităţilor. Fiecare minoritate naţională a participat şi cu standuri de preparate tradiţionale.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pentru aceasta, vine la Bucureşti şi face cereri cu intervenţii la guvernul Antonescu pentru trimiterea pe front a unor trupe de voluntari tătari, alături de armatele Axei. Cerere care i-a fost refuzată. Turcia, ţară care la acea dată a refuzat să se angajeze în acest război, prin ambasadorul ei la Bucureşti, Suphi Tanriover , l-a sfătuit să se abţină de la gesturi necugetate şi să nu se bage în luptele care aveau loc. Dar Ulkusal Mustecep foarte perseverent, trece peste reţinerile autorităţilor din Bucureşti şi în fruntea unei delegaţii face un drum la Berlin cu aceleaşi cereri la cancelaria Reichului. Acolo va fi primit de înalţi funcţionari şi se vor purta discuţii, în urma cărora cererea lor a fost respinsă. Demersurile sale le va prezenta ulterior în lucrarea Amintiri de la Berlin, (Istanbul, 1976) în care deplânge aroganţa şi înfumurarea înalţilor funcţionari germani. Chiar şi fără aceste înţelegeri, azi se ştie că după faza marilor înfrângeri germane de la Moscova (1941), Stalingrad (1942) şi Kursk (1943) soldate cu mari pierderi în trupe şi materiale, unităţile Wehrmacht au preluat în cadrul lor din rândul prizonierilor ruşi şi cca. 15.000 de tătari crimeeni. Dar înfrângerea finală a Germaniei naziste cu revenirea trupelor sovietice în nordul Mării Negre va avut un efect nimicitor prin dizlocarea populaţiilor tătare din această regiune. Pe data de 18 mai 1944, întreaga populaţie a Crimeei, cca. 250.000 de persoane în majoritate femei, copii, bătrâni (bărbaţii erau încă pe front), a fost închisă în vagoane de marfă şi transportată în Siberia spre Asia Centrală. Faptul că 53.000 de tătarii au luptat contra nemţilor în uniforme sovietice şi 12.000 au făcut parte din unităţile sovietice de partizani, acest aspect nu s-a apreciat, toţi fiind acuzaţi de colaboraţionism. Din această deportare cel puţin jumătate, cca. 193.000 de tătarii (după Tahsin Gemil) au murit pe drum, iar mulţi alţii s-au pierdut în condiţiile grele ale noilor ţinuturi.
Ziua de 18 mai a rămas zi de doliu la tătari pomenită în fiecare an. Urmare acestor evenimente un alt val de refugiaţi tătari se va înregistra la Constanţa în anul 1945. După ocuparea Europei de Est de către trupe ruseşti şi comunişti, persecuţiile asupra lor au continuat şi în România. Constantin Ionaşcu, într-o lucrare despre rezistenţa turco – tătară anticomunistă din Dobrogea aminteşte de asasinarea în anul 1948 a lui Negip Hagi Fazil, muftiu şi licenţiat al Academiei de Studii Comerciale Bucureşti sub motivul ascunderii de ochii securităţii române de atunci a unor refugiaţi tătari. De asemenea, prezintă condamnarea la ani grei de puşcărie a unui lot de 16 fruntaşi tătari în anul 1952 de către Tribunalul Militar Constanţa. Această prigoană a autorităţilor ruseşti împotriva tătarilor, începând de la Petru cel Mare, până la deportările şi persecuţiile practicate de Stalin, sunt puţin cunoscute. Faţă de ele, intelectuali precum Ulkusal Mustecep, Tahsin Gemil, Memet Ablay şi alţii, au formulat acuzaţia de genocid şi exterminare la adresa tătarilor, similare cu cele împotriva evreilor sau ţiganilor din Europa, numai că puţine voci au fost de partea lor. Nici măcar personalităţi avizate din Turcia, care i-a primit în totdeauna cu bine şi le-a acordat o maximă protecţie, nu au susţinut aceste acuzaţii. Pe de altă parte, în toată perioada postbelică colaboraţionismul cu nazismul german a fost aspru sancţionat, în cele mai diferite forme în toate statele europene, de la Atlantic până la Ural.
După aceste momente în România postbelică, istoria tătarilor va fi comună cu cea a turcilor localnici. Din ambele comunităţi se vor înregistra migraţii spre Turcia şi vor suporta împreună desfiinţarea în anul 1957 a Seminarului Teologic Musulman de la Medgidia, precum şi sistemul de învăţământ primar în limba turcă din anul 1960, urmat din anul 1972 şi de desfiinţarea secţiilor de filologie turcă şi tătară din cadrul Universităţii Bucureşti. Practic la nivelul anului 1975 au fost desfiinţat în mod oficial învăţământul etnic şi confesional de toate gradele în limba turcă şi tătară din România. După revoluţia din ’89 o dată cu prăbuşirea comunismului în Europa de Est, pe plan continental a învins un mare curent unionist paneuropean cu un amplu program de reforme politice şi economice fără precedent, inclusiv în privinţa minorităţilor. Astfel, România va accepta Documentele Finale ale Reuniunii de la Copenhaga (29 iunie, 1990) în care se precizau drepturile minorităţilor cu transpunerea lor în legislaţii naţionale, ea va semna Carta de la Paris pentru Noua Europă (21 noiembrie 1990) care afirma protecţia identităţii etnice, ea va adera la Deciziile Comisiei Europene de la Helsinki pentru respectarea angajamentelor cu privire la problemele minorităţilor naţionale (iulie,1992) în vederea rezolvării lor ,,într-o manieră constructivă şi pe cale paşnică’’, etc. Pe baza acestor angajamente noul Guvern al României va instituii organizarea şi funcţionarea Consiliului pentru Minorităţi Naţionale la 6 aprilie 1993, sub coordonarea d-lui Viorel Hrebenciuc. În cadrul acestui Consiliu toate cele 17 minorităţi, prezente în România la acea dată, se vor constituii în organizaţii etnice şi îşi vor trimite reprezentaţi. Tătarii din România pentru păstrarea identităţii lor, tot în anul 1993 se vor organiza sub denumirea : Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România şi vor ridica în Parlament primul lor deputat postbelic în persoana d-lui prof. dr. Tahsin Gemil. Noul deputat în activitatea sa va milita pentru o nouă Lege a Învăţământului cu articole referitoare şi la persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.
În cele din urmă această Lege va fi votată cu nr. 84 în anul 1995, completată ulterior cu Legea 151 / 1999. Cu aceste ultime completări, Ministerul Educaţiei Naţionale din România, publică în anul 1999 o broşură cu date privind: Configuraţia actuală a învăţământului pentru minorităţi naţionale, cu extrase din ultimele reglementări legislative şi un capitol referitor la Învăţământul cu predare parţială în limbile turcă şi tătară. În acest capitol se consemnează că pregătirea cadrelor didactice necesare pentru predarea limbi turce în România se realizează prin Liceul Teologic Musulman Kemal Ataturk de la Medgidia, prin două licee particulare cu profil de informatică cu predare în limbile română, turcă şi engleză deschise în Bucureşti şi Constanţa, iar în cadrul Universităţii Bucureşti şi a Universităţii Ovidius Constanţa funcţionează în fiecare o secţie de filologie turcă. De asemenea, la cererea comunităţilor turcă şi tătară prin organizaţiile lor, inspectoratele şcolare din judeţele Constanţa şi Tulcea, au înfiinţat grupe şi clase de studiu pentru limba turcă în următoarele localităţi : Constanţa, Medgidia, Cobadin, Tulcea, Valu lui Traian etc.
Miktat Gârlan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Perşembe günü, 19 mayıs tarihinde Medcidiye K. Atatürk Kolejin’de ,Atatürk’ü Anma ve Gençlik ve Spor Bayramı vesilesi ile bir temsil yer aldı. Bu bayram şiirlerle, şarkılarla kutlandı.
Bu bayramda, söz alan öğretmen Hakkı Gürcan beyin konuşmasını okuyucularımıza sunuyoruz.
Değerli öğretmen arkadaşlarım,
Sevgili öğrenciler,
Birinci dünya savaşı bitmiş, savaş sonunda Sevr antlaşması imzalanmış ve antlaşma 600 yıllık Osmanlı ımparatorluğunun sonu olmuştu. Bu antlaşmaya göre ordularımız dağıtılmış, silahları toplanmış. Memleket ıngilizler, Fransızlar, ıtalyanlar ve Yunanlılar tarafından işgal edilmiş, millet fakir düşmüştü.
Ulu Önder Atatürk 16 mayıs 1919 tarihinde limandan hareket ederken, düşman gemilerine bakmış "Geldikleri gibi gidecekler" demişti.
19 Mayıs 1919’da Samsun‘a çıkan Atatürk bir bağımsızlık harekatı başlatmış. Önce Amasya, sonra Sivas ve Erzurum’ a giderek kongreler yaparak topyekün millet olarak mücadeleye girişilmiş ve bu bağımsızlık harekatı 30 Ağustos 1922 tarihinde zaferle son bulmuş.
Daha sonra Büyük Millet Meclisi açılarak Yeni Türk Devleti kuruldu. Atatürk, 23 Nisan’ı çocuklara, 19 Mayıs’ı Gençlere Armağan etmiştir.Ne mutlu bize bağımsız devlet bırakan başta Ulu Önder Atatürk ve şehit ve gaziler.
Sayfayı hazırlayan Subihan ıomer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hünkar Caminin öğrenci hanımların proğramlarını hepimiz tanıdık ve malesef bu senenin faaliyetlerin sonunda bulunuyoruz. Öğrenciler son olarak Belge Proğramıyla kurslara son verdiler. Öğrenciler Kur’ an-ı Kerimi tecvidle okunmayı, namaz sürelerini ve ilahiler öğrendiler. Bu başarıya ulaşmaları herkezi duygulandırdı. Programın açılış ve tanıtımı öğrencilerden Osman Serhan yaptı ve aşr-ı şerif okudundu. Bu güzel faaliyeti T.C. Din Hizmetleri Ateşesi Ahmet Erdem Bey konuşmalarıyla ve Hünkar Caminin Imamı Osman Necat Bey ve ımam Eren Osman Bey’ in duasıyla proğram tamamlandı. Rüştü Coşkun Bey ve Şerife Coşkun Hanım ev sahipiğini yaparak kısaca öğrenmenin yaşı ve zamanı olmadığını anlattılar. Onların gayretleri ve sabırlarıyla hanım öğrenciler Kur’ an-ı Kerimi okumaya öğrendiler. Proğramın sonunda öğrenciler belge aldılar. Bu hanım öğrencileri sizlere tanıtmaya arz ediyorum:
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
19 Mayıs 1919 tarihi, Türkiye Cumhuriyeti’nin tarihindeki dönüm noktalarından biridir. Atatürk’ün Samsun’a ayak bastığı tarih olan 19 Mayıs aynı zamanda “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanmaktadır. Atatürk Millî Mücadele sıralarında Türk milletini ileri götürecek olanların ve köhnemiş fikirlere karşı gelecek olanların genç fikirler olduğunu görmüştü. Bu nedenle de “gençlik” kavramı Atatürk için ayrı bir önem taşımaktadır. Atatürk gençlerden sık sık bahsederken, yaş sınırı dışında fikri olarak gençliği yani, fikirde yeniliği ifade etmiştir. O’nun şu sözü çok anlamlıdır:”Genç fikirli demek, doğruyu gören ve anlayan gerçek fikirli demektir.”
Atatürk’ün gençliğe armağan ettiği ve “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanan 19 Mayıs tarihinin önemini daha iyi anlayabilmek için Atatürk’ün 16-19 Mayıs 1919 tarihleri arasında gerçekleştirdiği ıstanbul-Samsun yolculuğunu bir kez daha hatırlamamız gerekir.
Bu vesile ile T.C. Köstence Başkonsolosluğu 19 Mayıs 2005 tarihinde Türk ve Tatar gençlere ait bir faaliyet düzenledi.
Sabah, saat 10’dan itibaren Köstence Vilayet Sarayından T.C. Köstence Başkonsolosluğuna kadar bir koşu gerçekleşti. Tüm gençler Dobruca Türk ışadamları Derneği tarafından ödüllendirildi.
Saat 18’de „Terasa Colonadelor“ lokantasında Türk ve Tatar gençleri icinT.C. Köstence Başkonsolosluğu bir koktayl düzenledi.
Koşuda en başarılı gençler:
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 14. 05.2005 a avut loc Olimpiada de religie islamica la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk" din Medgidia.
Membrii comisiei s-au întrunit la ora 7.30 pentru a elabora subiectele claselor IV- VIII.
La ora 9.00 subiectele au fost distribuite elevilor în săli, iar baremele de corectare au fost afişate la avizierul şcolii.
Pentru Olimpiada de religie islamică faza judeţeană s-au calificat 117 elevi şi s-au prezentat 84.
Comisia a avut următoarea componenţă:
Concursul s-a desfăşurat pe parcursul a 2 ore.
La festivitatea de premiere au fost prezenţi Excelenţa Sa Ambasadorul Turciei - Ahmet Rıfat Ökçün, d-na Consul General al Republicii Turcia la Constanţa - Serap Ataay şi ataşatul pe probleme de religie şi culte d-nul Ahmet Erdem. Olimpicii au fost premiaţi de către Consulatul Turc.
Ca întotdeauna, Uniunea Democrată Turcă din România a fost alături de noi, asigurând materialele necesare desfaşurării consursului cât şi transportul elevilor, sprijinând astfel învaţământul în limba maternă si religia islamică.
La Olimpiadă au fost prezenţi Preşedintele U.D.T.R. – D-nul Fedbi Osman, D-na Şachir Sureia- Secretar general al U.D.T.R. , D-nul Islam Remzi – Preşedinte Comisie religie, D-nul Ervin Ibraim – Preşedinte Comisie învăţământ.
Vildan Bormambet
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Okuldan eve gelince üstümü değiştiririm ve hemen geçerim bilgisayarın başına oyunlar oynarım. Bu bende alışkanlık yapmıştı. Annem de beni oyun başında görünce hep kızardı. Bir akşam evde play station oynuyordum. Annem yine işten geliyordu. Içeri girdi. Beni her zaman ki gibi oyun oynadığımı görünce; oğlum neden ders çalışmıyorsun da hep oyun oynarken görüyorum seni, ödevin yok mu? dedi.
- Anne ödevimi okulda yaptım dedim ve anneme cevap verirken de gözümü oyundan ayıramıyorum.
- Kitap oku o halde!Problem çöz, saz çalış…diyerek televizyonu kapattı.
Oyunumu bozulduğunu görünce sinirlenerek:
- Ne yaptın sen anne? Diye bağırmışım.
Benim sinirlenip bağırmama üzülen annem, gene de sakin bir şekilde; ben senin daha yararlı, daha doğru şeylerde meşgul olmanı istiyorum. Derslerine daha fazla zaman ayırmalısın dedi. Ben de; çalışmayacığım, çalışmayacığım! dedim.
Annem:-Peki ben yarın sınıfa gelip öğretmenine senin evde ödev yapmadığını ve arkadaşlarına da senin, annene karşı nasıl davrandığını anlatacağım.
Oyunun bozulduğu için hâlâ kızgındım. Bağırdığım için özür bile dileyemiyordum. Hâlâ çalışmıyorum! Çalışmıyorum! Diyor ve televizyonu açıp izlemeye devam ettim.
Annem üstüme daha fazla gelmedi. Söylenerek öbür odaya geçti. Ertesi günde okula da gelmedi zaten.
Birkaç gün sonra annemle birlikte annemin işyerine gittik. Annemin iş arkadaşının oğlu Osman‘ın odasına girdim. Bilgisayarda oyun oynuyordu. Bir süre oyunu izledim. Oyun çok zordu.
O sırada Ali Can ile annem gelmiş.
- Ne yapıyorsunuz çocuklar? Diye sormuş. Oyun seyretmeye öyle dalmışım ki annemi duymamışım bile.
Osman cevap verdi:
- Oyun oynuyoruz Belkiz teyze, dedi.
Ali Can abisi ile arama girdi. Bilgisayarın yanından bir şey almak için kolunu uzattı. Nasıl olduysa eli klaviyede bir tuşa dokundu. Ve oyun bir anda bozuldu.
Eyvah! dedim. Osman nasıl sinirleneceğini geçiriyorum içimden.
Fakat Osman kardeşine hiç kızmadı bile. Annem de, Osman‘a; seni üzdük her halde. Oyununun bozulmasına sebep olduk galiba, dedi.
Osman: -Yoo, dedi. Bir oyun için hiç insan sevdiklerine kızar mı?
Belkız Teyze.
Hemen aklıma birkaç gün önce, bir oyun için anneme kızdığım aklıma geldi ve anneme baktım. Annemin gözleri de üstümdeydi sanki Ayberk bak gördün mü? Diyordu…
Ben de hatamı anladım ve annemden sana kızıp bağırdığım için özür dilerim, dedim.
Annem de bana sarılarak; önemli olan senin hatanı görmendi. Ben de anneme bir daha böyle davranmayacağıma söz verdim.
AYBERK EFLATUN 5/D Sınıf Cumhuriyet Ilköğretim Okulu Yalova – Türkiye
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
După 57 de zile de când au fost răpiţi din Bagdad, Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au fost eliberaţi. Întâlnirea dintre ei, familii şi apropiaţi a fost copleşitoare şi greu poate fi descrisă. Cei trei păreau fericiţi că s-au întors acasă şi că întregul coşmar s-a terminat. S-au întâlnit apoi cu preşedintele Traian Băsescu, împreună cu care s-au bucurat şi i-au salutat pe toţi. Grupul care îi reţinea pe cei trei ziarişti români din Irak a anunţat că i-a eliberat pe aceştia la cererea musulmanilor din România şi a unui demnitar religios saudit, a declarat canalul de televiziune Al-Jazeera, care au difuzat şi o scurtă înregistrare video a acestora „Eliberarea celor trei ziarişti şi a ghidului lor de origine irakiană, răspunde unei cereri a demnitarului religios saudit Salman Ben Fahd Al-Udeh şi celei a musulmanilor din România”, a declarat un purtător de cuvânt al răpitorilor, citat de Al-Jazeera. Comunitatea arabă din România a multumit autorităţilor irakiene pentru sprijinul acordat în vederea eliberării celor trei jurnalişti. Mesajul a fost transmis de Uniunea Arabilor din ţara noastră, trimisă la Bagdad. Lideri religiosi, politici si culturali, cu toţii s-au implicat în negocierile cu răpitorii şi au contribuit la deznodământul fericit. Preşedintele Traian Băsescu a mulţumit comunităţii arabe din România, care a făcut mari eforturi pentru eliberarea cât mai grabnică a ziariştilor. Publicaţii americane, cum ar fi „Baltimore Sun” ori „Salt Lake Tribune”, amintesc de faptul că eliberarea ziariştilor a avut loc la o zi după ce o delegaţie a ligii române islamice şi culturale a mers la Bagdad. Aflăm de la Muftiul Cultului Musulman din România că membrii ai acestei delegaţii au fost: Preşedintele Ligii Islamice şi Culturale, D-nul Fariz Al Alaqta, Preşedintele Fundaţiei Taiba, D-nul Abu al-ula Nagi al Ghithi, Imamul geamiei arabilor din Bucuresti, D-nul Ahmed Krimi şi un om de afaceri, D-ul Hasan Hasan. Am luat legătura cu Preşedintele Arabilor din România D-nul Isam Rifai şi acesta ne-a relatat următoarele: „Uniunea Araba din România s-a implicat încă din prima zi în eliberarea celor trei ostatici. Am colaborat strâns cu autoritatile Române, Camera de Comert Româno-Irakiana, oameni de afaceri şi diferite societăţi civile din Bagdad. Am recurs la toate mijloacele de comunicare prin intermediul internetului pe site-urile Uniunii Arabe şi mass- media.“
Muftiul Cultului Musulman D-nul Bağıţ Ţahingirai ne relatează următoarele: „Liga arabilor , Uniunea Arabilor , Fundatia Taiba s-au implicat mult mai mult ca noi. Au trimis delegaţi încă din prima zi care să-i contacteze pe răpitori şi să le explice că în România sunt mulţi musulmani şi că ar îngreuna situaţia lor. Au ridicat problema arabilor care se află în ţara şi că ar avea probleme datorită acestui atentat. Ziariştii nu se duc să lupte ci să arate lumii evenimentele curente şi să aducă mesaje celor ce aşteaptă noutăti. Ajunsi în Irak ne-a întâmpinat Consulul General al României la Amman apoi am fost în Bagdad unde am văzut razboiul care lasă urme în sufletul tuturor. Un final fericit pentru toţi cu cei trei ziarişti întorşi acasă, pe pământ românesc.”
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
PEYGAMBER EFENDİMİZ Mekke’ den Medine’ ye hicret etmeden evvel iman eden yaşlı bir sahabe, bir gün Peygamber Efendimizden Mekke den Medine ye hicret emrini alır. Mekke’ de 13 sene kaldılar. Ashabını önceden gönderdi, kendi en son gidenlerdendi. Fakat Peygamber Efendimizden sonra bazı kalanlar oldu. Hz. Suhayb bunlardan biri idi .Yaşlı idi ve Mekke ile Medine arası 400 km yol. Bugün otomobille 4 saatin üzerinde, o günde sıcak kumlarla boğuşa ,boğuşa gidecek. Onun için Hz. Suhayp gözüne alamadı. Ben yolda ölürüm diye düşünerek gitmedi. Peygamber Efendimize iman ettik, geriye kalan ömründe Rasulullahtan öğrendiklerimle amel ederim geçer gider diye düşünüyordu. Fakat o bilmiyordu ki bir nimet elde iken o kadar fazla kadri kıymeti bilinmez, elden gidince o zaman hasret çöker onunda çaresini bulmak zordur. Hz. Suhayb her zaman Peygamber Efendimizin yanında sohbetini dinliyor, mübarek yüzünü görüyor feyzinden istifade ediyor. Ayrılığın ne demek olduğunu tatmamıştır. Rasülüllah veda edip ayrıldı. O nurlu yüzler yok. O feyizli sözler kulaklara gelmez oldu. Mekkede tat, tuz hiçbir şey kalmdı. Bunun üzerine Hz. Sühayb, gün geçtikçe hasret ateşinin içini sardığını benliğini kapladığını gördü. ıki gözü iki çeşme fakat yoktu. Sonra karar veriyor “Burada hasretiyle yanıp tutuşacağıma yollarına düşeyim de varırsam ne iyi, ölürsem yolunda ölürüm “diyor. Altını, gümüşü ne varsa torbaya koyuyor ve Mekke’den gitmek için evinden çıktı fakat Peygamber Efendimizin Medinede kalmasından endişelenen, Mekkeliler ayrıldıktan sonra telaşları iyice arttı.”Bu gitti şimdi orada güç , kuvvet olacak, başımıza bela olacak”diye korku aldı.Müslümanların Medinede toplanmalarına izin vermediler. Hz. Suhayb tam ğideceği zaman gitmesine izin vermediler, Medinede toplanıp güçlenmelerinden korktular. HZ Suhayb düşünüp Mekkede neyi varsa bırakıp, hiç bir hak iddia etmeyeceğini söyledi.”Sizin olsun, alın beni bırakın!”. Onlar”bırakmayız”dediler. O zaman omzundaki torbayı indirip: ”Bakınız bunun içinde altın, gümüş, mücevherler var bunları size vereyim ben bir ihtiyarım burada kalsam size yararım olmaz gitsem zararım olmaz, hiç olmazsa aşkı ile yanıp, tutuştuğum Rasülüme kavuşayım”dedi.”Olmaz o torbayı da alırız, öldürürüz yine de seni bırakmayız”cevabını aldı. Mekkede ki malını verdi, torbayı da verdi başka bir şeyi kalmadı. Bir tek canı kaldı. O zaman kendini toparlıyor, diyor ki”Ey Mekkeliler! Şunu iyi bilin ki benim Mekke de bıraktığım malımı alırsınız, mülkümü alırsınız, şu torbayı da alırsınız, icap ederse canımı da alırsınız, ama aşkıyla yandığım Rasülümün yolundan çeviremezsiniz, ölürüm geri dönmem”dedi. Canını ortaya koydu başka koyacak bir şeyi yok. Herşey Cenabı Hakkın yedi kudretindedir, kafirlerin kalbi de onun kudretindedir. Cenabı Hakk bir anda kudretiyle kafirlerin gönlünü çevirip şöyle dedirtti.”Bununla uğraşmaya gelmez. Bırakalım gitsin torbasını alalım, kendisi zaten Medine’ ye varmadan ölür” dediler. Hz.Suhayb canına minnet o yola revan oluyor. Yola revan olurken Medinede Rasülüllah ashabıyla oturmuş sohbet ediyor. Cebrail A.S gelerek şu ayeti inzal ediyor.”KULLARIMDAN ÖYLELERİ VARDIR Kİ, BENİM UĞRUMDA CANINI ORTAYA KOYUYOR. BEN ONDAN RAZIYIM”, buyurulunca ashab birbirlerine bakmaya başladı. Kim acaba bu kişi diyorlar. PeygamberEfendimiz şöyle buyuruyor:”Yoldadır yolda” ashab nereye gittiğini soruyordu Rasulullaha ” buraya geliyor, buraya, filan gün bu tepeden güneş doğduğu zaman o mübarekte şuradan görünecek” buyurdular. Hakikaten Peygamberimizin vaad ettiği gün geldiği zaman Hz. Ebu Bekir ashabın bazılarını alıp işaret ettiği tepeye cıktı ve sabah erkenden “işte güneş doğdu” deyince bir diğeride “işte bir zaat geliyor”buyurdu. Bakıyorlar, kumların üzerinden yuvarlanırcasına gelen bir ihtiyar bunlara yaklaşınca Ebu Bekir, ihtiyarı tanıyor ve selam veriyor. Bu ihtiyar adam Ebu Bekir ve yanındakileri görünce gözleri ümitle parlıyor, Ebu Bekir icap eden yakınlığı gösteriyor. Daha sonra”Ticaretin mübarek olsun, ya Suhayb!”.”Seninki de bereketli olsun ne ticaretinden bahsediyorsun, ey Ebu Bekir?”deyince Ebu Bekir hayran, hayran bakar” Sen Mekkeden ayrılırken neler verdiğini, Allah(C.C), Cebrail (A.S)’ la vahiy gönderdi habibine haber verdi” dedi, duyduğu zaman olduğu kumların üzerine çöküyor. ”Ey yüce Rabbim ben senin uğrunda bir şeyler yaptığımı zannetmiyorum ama sen benim için vahiy inzal ediyorsun. Bu nimetin şükrünü nasıl öderim” diyor. Şimdi Hz.Suhaybı numune alanlar bunu demelidirler. Allah’ ın razı olduğu insan bu insandır.
Şeyma Çimen
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
ılim ve araştırma aşkı, ilâhî isimleri, o isimler arkasındaki Zât’ı yakından tanıma, tanıyıp yakınlığına ulaşma ve canlı-cansız karşılaşılan her nesnede O’ndan esintiler duyup hissetme adına zevkli, mukaddes bir iştiyak ve heyecanın unvanıdır. Böyle bir heyecan taşıyan kimse ne gecelerin karanlığına takılır ne de gündüzlerin gürültü ve velveleleriyle dağınıklığa düşer; geceyi ayrı bir temâşâ ufku görür, yürüyeceği noktaya yürür; gündüzü de ayrı bir fırsat faslı olarak değerlendirir ve hep aksiyon soluklar. O, hakikate ulaşma ve inayet görmenin zahmetli bir yolculuğa bağlı olduğunun farkındadır. Meşakkat ve sıkıntıların nebiler yolunun zâdı, zahiresi, sermayesi olduğunu çok iyi bilir. Yarınları ve yarınki nesilleri aydınlatmaya koşarken, mumlar gibi erimesinin gerektiğine yürekten inanmıştır. Ömür tüketir varlığı doğru okuyup doğru yorumlama yolunda.. ve bilgisini mârifete, mârifetini de yakîne ulaştırma azmiyle dur-durak bilmeden koşar varlık şiirinin değişik fasılları arasında.
O, her zaman yeni bir şeylere ulaşma peşindedir; ufku, hedefi ve imkânlarının fersah fersah önünde; hızı ve irtifaı en yüksek uçanlardan daha yüksek; sermayesi bir damla olduğu durumlarda dahi gözlerinde her zaman engin deryaların o mehâbetli görüntüleri; kanatlarını ümitle açar-kapar ve bu uzun yolculukta tek kuruş sermayeye sahip olmasa da, dünyanın hazinelerini ayaklarının altında hissediyor gibi yürür hedefine. Bu itibarla da, o şimdilerde ne durumda olursa olsun, taşıdığı bayrağın yarın yükselip göklerde dalgalanacağında şüphesi yoktur.
Dün muasırları sürüm sürümken o yine böyleydi; didik didik ediyordu eşyâ ve hâdiseleri durup dinlenme bilmeden: Çağdaşları her şeyi uzaktan uzağa seyrede dursun, o her gün yeni yeni tespitleriyle yürüyordu varlığın özüne ve özlerin de özüne doğru. Bir dönemde böyle çalımla yürürken niye birdenbire durduk bilemeyeceğim; ama bugün bizim o muhteşem mirasımızı onların sahiplendiği açıktır. Evet, bu kez biz duraklamaya geçtik onlar yürüdü; yürüdü ve kökü bize ait esasları değerlendirerek nice keşiflere imza attılar. Her şeyin özüne, esasına ulaşamasalar da, çağın ilim ve teknoloji harikalarının arkasında onların olduğu muhakkak...
Bizler, uzak geçmişimiz itibarıyla oldukça parlak, şimdilerde ise zavallılardan daha zavallı birer zamanzede olmamıza karşılık; onlar, o kapkaranlık mazilerinden intikam alıyormuşçasına, ellerinde ilim meşalesi fersah fersah önümüzdeler ve insanî değerlerde olmasa da ilim ve araştırmadaki fâikiyetleriyle bize karşı caka yapmaktalar. Bize ne olmuştu da böyle gerilerin gerisinde kalıvermiştik.! Oysaki çok sağlam bir geçmişimiz, güçlü ve her zaman geçerli dinamiklerimiz, ilmi ve araştırmayı ibadet sayan bir dinimiz vardı; bu açıdan da, ne ilimlere ne de varlık ve hâdiselere hiç de yabancı değildik; ama her nasılsa bir kere cehalete, bağnazlığa, tembelliğe yenik düşmüş; sonra da kahreden bir taklit ve şablonculuğa takılıp kalmıştık!..
ılk Müslümanlar, yeryüzünde ıslâmiyeti neşrederken, bir yandan bütün himmetleriyle gönülleri aydınlatmaya çalışıyor ve insanlara, o döneme hâkim değişik istibdatlardan sıyrılma yollarını gösteriyor, diğer yandan da ulaşabildikleri her topluma yeni bir ilim anlayışı, tefekkür tarzı ve araştırma usulü sunuyorlardı. ıslâm’ın zuhûru üzerinden henüz bir asır geçmemişti ki, Akif’in ifadesiyle: “Başlarda gezen kanlı ayaklar suya erdi / Aczin ki, ezilmekti bütün hakkı, dirildi / Zulmün ki, zevâl aklına gelmezdi, geberdi...” Evet, onun gür sesinin ulaştığı her yerde, firavunluklar tarumâr olup gitti ve her bucakta hak ve adaletin bayrağı dalgalanmaya başladı. Putperestliğin yerini tevhid düşüncesi ve Allah’a kulluk alırken, taklit ve ustureler de bir bir yerlerini ilim aşkına ve araştırma iştiyakına bırakıyorlardı. O gün her ilim, ilim kabul ediliyor ve hepsi de bu aşk ve iştiyaktan nasibini alabiliyordu: Bir taraftan âlet ve belâgat ilimleri, tefsir, ha-dis, fıkıh, usul-i hadis, usul-i fıkıh ve usul-i din gibi ilimler yeni bir dinî sistemin, bir hayat felsefesinin ve bir ukba mülâhazasının dili, tercümanı olarak ortaya konurken –burası o konuyu açmanın yeri değil– diğer taraftan da matematik, geometri, kimya, tıp, astronomi, ziraat ve şehircilik... gibi pek çok fen o güne kadar çok iyi bilinmeyen farklı bir çerçevede yeniden vaz’ediliyordu. O dönem itibarıyla, bu ilim dallarının hemen hepsinde, araştırma sevdalısı bir hayli mütefekkir, filozof ve kâşif göstermek mümkündür: Muhammed b. Zekeriyya er-Râzî’den (d. 864) Kûfeli Cabir’e (d. 815), Fârâbî’den (d. 870) ıbn Sina’ya (d. 980), Fezârî’den (d. 796) el-Bettânî’ye (d. 858), ıbn Yunus’tan (d. 950) Zehrâvî’ye (d. 936), Gazzâlî’den (d. 1058) ıbn Rüşd’e (d. 1126) kadar daha yüzlerce deha... bizim bura-da işaret ettiklerimiz, kimya, matematik, geometri, tıp, astronomi, mûsıkî, fıkıh, usul-i fıkıh, tasavvuf... gibi ilim dallarında sistemler geliştirmiş ilim adamı, düşünür, filozof ve kâşiflerden sadece birkaçı… Bunların insanlığa armağan ettikleri eserler çağları aşacak nitelikte ve Batı Rönesansına öncülük yapacak mahiyettedir. Bunun böyle olduğunu içimizdeki bir kısım haricîler kabul etmeseler de, münsif ilim dünyası artık bu konuda farklı düşünmektedir. Bu itibarla, bize ve bütün eğitimcilere sadece, insanımızda, bir kere daha kendi soyumuzla tanıdığımız hakikat ve ilim aşkını uyarmak, bir kere daha onları, araştırma azm ü iştiyakıyla şahlandırmak kalıyor. Ne var ki, bu koca coğrafyada böyle bir şeyi başarmak için de, zinde dimağlara, hakka adanmış gönüllere, garazsız, ivazsız ve hiçbir gâile karşısında sarsılmayacak kadar da yürekli babayiğitlere ihtiyaç olduğu bir gerçek; şahsî, ailevî, siyasî ve ekonomik herhangi bir menfaat mülâhazası olmayan ve her türlü beşerî ihtiraslardan uzak babayiğitlere.
Nurla Ozghin – Cumpana caminin imamı
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Zamanın göreceliği konusu bugün ispatlanmış bilimsel bir gerçektir. Ancak bu gerçek, yüzyılın başlarında Einstein’ in görecelik kuramı ile ortaya çıkmıştır. O döneme dek insanlar zamanın göreceli bir kavram olduğunu, ortama göre degişkenlik gösterebileceğini bilmiyorlardı. Ama bilim adamı Albert Einstein, görecelik kuramı ile bu gerçeği açık olarak ispatladı. Zamanın, kütleye ve hıza bağımlı bir kavram olduğunu ortaya koydu. Insanlık tarihi boyunca hiç kimse bu konuyu açıkça dile girmemişti. Kuran’ da, zamanın izafi olduğunu gösteren bilgiler veriliyordu. Bu konuyla ilgili bazı ayetleri şöyle sıralayabiliriz: “Onlar senden, azabın çarçabuk getirilmesini istiyorlar; Allah, va’dine kesin olarak muhalefet etmez. Gerçekten, senin Rabbinin katında bir gün, sizin saymakta olduklarınızdan bin yil gibidir.” (Hac Suresi, 47) “Gökten yere her iºi O evirip düzene koyar. Sonra (iºler,) sizin saymakta oldugunuz bin yil süreli bir günde yine O’na yükselir.” (Secde Suresi, 5) “Melekler ve Ruh (Cebrail), ona, süresi elli bin yil olan bir günde çikabilmektedir.” (Mearic Suresi, 4)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Opt mai, Ziua Mamei deloc întâmplător, ca în primăvara pură să fie sărbătorită mama prin frumuseţea şi misterul ei, prin curajul şi gingăşia ei, prin ipostaza ei maternă, mama este sărbătorită.
De câte ori le-am sărutat mâna pentru devotamentul, uitarea de sine, munca neobosită pentru noi. De câte ori i-am oferit o floare, de câte ori i-am mulţumit pentru simplu fapt că există.
Cum ar trebui să fi devenit noi ca să le ştim fericite. Cum ar fi trebuit să le mulţumim pentru toată dragostea necondiţionată ce ne este dăruită.
Printr-un simplu zâmbet, print-o gingaşă floare.
Serin Gafar
Allah her insan için ayrı bir yer verir, ama zamanı gelince, bu yere sahip olmak için başta kısa veya uzun bir hayat yaşamalıdır. ınsanın hayatı yazılmış bir roman gibidir, bazen o kadar zor bir alfabe ile yazılır ki okuyamazsın, mutlu, acı anılar çıkar o romanın sayfalarından... Sen başkasının hayat denilen romanını okuyamazsın ne de başkası senin hayat romanını. Bazen uzun hayat kısa gelir, kısa hayat ta uzun gelir. Bir gün gelir kendini misafır sanırsın ve o kendine ayırılan yere göçersin. Bu fani dünyayı bırakıp, arkana bakmadan kimseden bir şey dilemeden, yakınlarını bırakıp gidersin... ve o giden misafirin yerine başka biri yerini alır. Eski misafir bir yıldız olur, uzaklardan bütün yakınlarına bakarak ve onları koruyarak yeni bir yıldızlarla danışıp ”yeni” hayatını sürdürür. Yakınları o eski misafiri çok özler. Uzakta da olsa onların kalbinde yakın kalır, sevdikleri onu görmezler ama o oınları hep görür duyar... Hepimiz bir dünyanın misafirleriyiz ve bu ilacı olmayan “hastalıklardan” hiçbir zaman kurtulamayız, bugün annem göçen misafir olsa yarın ben, sen veya o olabilir. Hepimizin saati çaldığında göç edebiliriz. Her gece gökyüzünü parlatan yıldızlara çok saygı duyarım.
UNUTMA Kİ DÜNYA FANİ
VEREN ALLAH ALIR CANI
BEN NASIL UNTURUM SİZİ
CAN BEDENDEN ÇIKMAYINCA...
NURLA DILEC
“Annem için”
...
Serpilip büyüdün yörük yaylasında.
Kaşın gözün yerinde, sçlar topukta.
ılmek ilmek sevda dokundun, istar başında…
Güzelliğin karşısında akıl durur mu başta,
Kınalı ellerin, koyun sağdı ağılda,
...
Sevgiyle saklandın, dokuz ay karnında,
Yavrum dedin bastın bağrıına…
Helal ettin sütünü emzirdin doyasıya.
Ödeyemem hakkını ana, ne yapsam sana.
Her gün “anneler günü”…
Dizin yastık, saçların yorgandır bana,
Şefkatli ellerini tarak yaptın saçıma.
Öğrettin, cennet anaların ayağı altında.
Kucağında büyüttün, sonra saldın yar koynuna.
Ödeyemem hakkını ana, ne yapsam sana.
Her gün “anneler günü”…
Hasret kaldım örmene, heybene, palazına,
Kerçene, üçeteğine, ala çorabına.
...
Ödeyemem hakkını ana, ne yapsam sana.
Her gün “anneler günü”…
Dualarım seninle ana, muhtacım hayır duana.
Ala çuvalın dik dursun, kıl çadırın dönsün otağa…
Ödeyemem hakkını ana, ne yapsam sana.
Her gün “anneler günü”…
Namık Kemal Yıldız “Gönülden kaleme”
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sâmbătă, 14 mai 2005, a avut loc cea de-a VIII-a ediţie a Concursului Naţional de Matematică “Lumina Math”. Rezultatele au fost afişate duminică, 15 mai, pe siturile www.ichc.ro si www.luminamath.ro.
Concursul a “adunat” laolaltă matematicieni de clasele V-VIII din toată ţară, concursul fiind organizat şi desfăşurat pe centre de examen.
Au răspuns acestei provocări generate de pasiunea pentru ştiinţele exacte dar şi pentru autoevaluarea cunoşţintelor la aceasta disciplina peste 10.500 de elevi din toată ţara.
Organizator, Lumina Instituţii de Invăţământ, prin Liceele Internaţionale de Informatică Constanţa şi Bucureşti, în colaborare şi cu sprijinul Inspectoratelor Şcolare Judeţene Bucureşti şi Constanţa, continuă tradiţia acestui concurs început în urmă cu 8 ani (chiar suntem mândri că acest concurs s-a născut la Constanţa), şi vine anul acesta cu o inovaţie, de data aceasta şi elevii claselor a V-a fiind invitaţi să participe.
Au participat elevi din 22 de judeţe şi 274 de de şcoli.
Centrele de examen au fost urmatoarele: Medgidia – Şcoala nr. 1 ”Constantin Brancuşi” + Cernavoda–301 participanţi, Mangalia – 218, Constanţa – 1931, Călăraşi-Olteniţa – 833, Brăila – 1144, Slobozia-303, Galaţi – 577, Tulcea – 246. Au mai reprezentat centre de examen Bucureştiul-2748, Iaşi-240, Ploieşti-674, Piteşti-679, Craiova-415.
Din Constanţa au fost centre de examen următoarele şcoli: Liceul Internaţional de Informatică, Şcoala Generală nr. 43 Unesco, Şcoala Generală “Dan Barbilian”, Şcoala Generala nr. 38 “Dimitrie Cantemir”, Şcoala Generală nr. 8, Şcoala Generala nr. 16, Şcoala Generală “B.P. Haşdeu”.
Şcolile cu participanţi numeroşi au fost următoarele: Şcoala Generală nr.43 – 214 participanţi, Şcoala 8-142,Şcoala 39-190, Şcoala 16-95, Liceul de Artă – 116, Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân-111, Liceul Ovidius-114.
Micii matematicieni au fost premiaţi la Hotelul "Ibis" din Constanţa.
O mulţime de figurine cu zimţi
Se agaţă de haina cerului,
Luminând chipul demascat al nopţii,
Surprins de privirea uimită a omului.
Surâsul florilor cochete,
A fost scuturat de palidul vânt,
Care îşi aşternă ultima răsuflare
La hotarele cer-pământ.
Natura se-nchină în faţa lunii
Prăbuşindu-se în somnul monoton,
Alături de amprenta zilei primăverii.
Intampinată de cântecul greierilor.
Această apăsătoare tihna ,
S-a preschimbat într-un sentiment de plictiseală,
Ore târzii ce revin noapte cu noapte
Definesc viaţa cotidiana.
Omer Geilan, Cls. a-VII-a B
Şcoala nr.1 „Constantin Brâncuşi” Medgidia
Într-o margine de soare mângâiată,
Fărâma de pământ cu doine încântată
Trăieşte urmărit de ecourile tinereţii,
Codrul istovit de vârsta bătrâneţii.
El zice:
- Uneori fug cu nepăsare de imaginea mea,
Şi-n gândul meu mă preschimb
In veşmintele din basme,
Eroi cu fizionomia tinerească.
In liniştea mângâietoare a serii
Imi revin în suflet mândria tinereţii,
Şi lacrima neutră îmi limpezeşte chipul,
Demascând contrastul, mâhnire-fericire.
Aştept cu nerăbdare momentul
Ce îmi va da dragul prilej,
Să evadez din braţele bătrâneţii
Şi din singurătatea nopţilor albastre.
Să mă eliberez din chipul îmbătrânit
Autorul sentimentelor de neputinţă.
- Voi îndepărta întrebările fără răspuns,
Urmărind paşii răzleţi ai vântului,
Şi dacă aş putea voi lua înfăţişarea
Razelor de primăvară ale soarelui.
Voi învinge puterea infinitului...
Dorinţa mea...
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 29 aprilie-2 mai a.c., Şcoala Internaţională de Informatică din Bucureşti a organizat o deplasare la Istanbul având drept scop cunoaşterea sistemului educaţional al Colegiilor Fatih şi Fetih dar şi vizitarea unor obiective istorice, culturale şi turistice ale Istanbului.
Au participat la această deplasare profesorii Şcolii Internaţionale de Informatică din Bucureşti, elevi dar şi invitaţi din mediul educaţional între care d-nul conf.univ.dr. Agiemin Baubec şi prof. Chengiali Erdin, directorul Colegiului Naţional „Kemal Ataturk“ din Medgidia.
De asemenea a participat din partea U.D.T.R. preşedintele Comisiei de Învăţământ, prof. Ervin Ibraim.
Au fost vizitate sediile celor 2 colegii din Istanbul care ne-au impresionat dar şi obiective istorice, culturale şi turistice ale Istanbului precum Palatul Topkapı, Palatul Dolmabahçe, Miniaturk, Muzeul Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, Colinele Çamlıca, Marele Bazar Acoperit, Bazarul Egiptean etc.
Pentru că deplasarea a coincis cu Sfintele Paşti, cei care au dorit au participat la slujba de sâmbătă noapte, la Patriarhia Ecumenică din Istanbul.
La sfârşitul vizitei organizatorii ne-au invitat la o croazieră pe Bosfor de unde am putut admira superbele palate şi conace otomane.
Mulţumesc şi pe această cale organizatorilor, Şcolii Internaţionale de Informatică din Bucureşti dar şi Liceului de Informatică din Constanţa, personal d-lui Feyzullah Yıldız, directorul instituţiei precum şi Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sub sloganul „Diversitate etnică şi culturală” în perioada 07-11.05.2005 în Bucureşti s-a desfăşurat festivalul târgul minorităţilor cu titulatura „Miracolul diversităţii”.
Activitatea a avut ca scop promovarea diversităţii etnice, prevenirea şi combaterea rasismului şi xenofobiei.
Printre cele 19 minorităţi participante s-a numărat şi Uniunea Democrată Turcă din România, care şi-a adus aportul ei semnificativ la buna desfăşurare a festivalului. La acest eveniment remarcabil uniunea a fost reprezentată de către secretarul general, în persoada d-nei Şachir Sureia care a fost însoţită şi de către cunoscuta formaţie de dansuri tradiţionale „Fidanlar”.
Cu aceasta ocazie a avut loc la hotelul Best Westen Parc seminarul cu tema „Miracolul diversităţii-un atu al Europei viitoare” .Seminarul s-a bucurat de participarea şi a unei delegaţii a Uniunii Europene. Din partea U.D.T.R.a participat d-na Şachir Sureia . Lucrările au fost deschise de dl. Attila Marko secretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice accentul punându-se pe încurajarea dialogului, sublinierea valorilor culturale şi combatere prejudecăţilor despre minorităţile naţionale.
Formaţia de dansuri Fidanlar a evoluat pe scena din curtea interioară a Muzeului Ţăranului Român bucurându-se de un succes remarcabil şi obţinând aplauze la scena deschisă.
Invitaţii, nu puţini la număr, au admirat costumele tradiţionale ale copiilor noştri şi s-au fotografiat cu aceştia.
Un deliciu pentru vizitatori a fost degustarea preparatelor tradiţionale turceşti dar mai ales cunoscutele baclavale care au fost în cadrul standului rezervat uniunii.
Gafar Serin