În perioada 20 - 21 mai 2004, la invitaţia primului ministru al României, Dl. Adrian Năstase, Premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a efectuat o vizită oficială de două zile în România.
După ceremonia primirii cu onoruri militare, la Palatul Victoria a avut loc o convorbire tete-a-tete a celor doi premieri, urmată de convorbiri în plenul celor două delegaţii.
La finalul convorbirilor, Recep Tayyip Erdogan a înmânat omologului său român o copie a sabiei lui Ştefan cel Mare aflată în muzeul Topkapî din Istanbul.
Cu acelaşi prilej, cei doi premieri au semnat două acorduri economice, urmând să deschidă un Forum al oamenilor de afaceri româno-turc.
Pe agenda vizitei în România a premierului turc a figurat primirea la preşedintele Ion Iliescu şi întrevederi cu preşedinţii celor două camere ale Parlamentului: Nicolae Văcăroiu şi Valer Dorneanu, precum şi cu etnicii turci şi tătari din România
Premierul Adrian Năstase a reafirmat sprijinul total al României pentru apropierea Turciei de Uniunea Europeană.
Apreciind că apropierea Turciei de UE va contribui la creşterea rolului Uniunii şi va fi favorabilă colaborării în zona Europei de Sud-Est, şeful guvernului român a folosit prilejul pentru a mulţumi omologului său turc pentru sprijinul acordat de Turcia în procesul de integrare a Romaniei în NATO.
Cei doi oficiali au subliniat dinamica deosebită a schimburilor economice româno-turce, a căror valoare a crescut în ultimii 10 ani de la 402 milioane dolari, în 1994, la 1,8 miliarde dolari, la sfârşitul anului 2003. În primele luni ale acestui an, schimburile comerciale au continuat să crească şi este de aşteptat ca la finele lui 2004 să ajungă la 2,5 miliarde dolari, ţinta pentru 2005 fiind de sporire a acestora până la 3 miliarde de dolari, potrivit premierului Adrian Nastase. În acest moment Turcia este al patrulea partener comercial al României.
Întrevederea celor doi şefi de guvern a prilejuit, totodată, semnarea a două acorduri de cooperare între Agenţia Naţională pentru IMM-uri şi Institutul pentru Industrie Mică şi Mijlocie din Turcia, respectiv Exim Bank România şi Exim Bank Turcia.
De asemenea, s-a exprimat dorinţa colaborării între ministerele de Interne din cele două ţări ca parte a luptei împotriva terorismului, după ce, în urmă cu o săptămână, ministrul de Interne şi cel al Justiţiei din Turcia s-au aflat la Bucureşti, unde au negociat semnarea unui nou protocol de colaborare în lupta contra terorismului.
Pe data de 21 mai 2004 premierul turc s-a întâlnit cu membrii organizaţiilor etnicilor turci şi tătari din România. În cadrul acestei întâlniri Excelenţa Sa, Tayyip Erdogan şi-a arătat satisfacţia şi mulţumirea faţă de statul român în ceea ce privesc cele două minorităţi etnice şi a precizat ideea de înţelegere şi frăţietate între cele două etnii.
Cei prezenţi au solicitat sprijinul premierului turc în rezolvarea urgenţă a unor moschei la Bucureşti, Galaţi sau Brăila. De asemenea s-a solicitat în regim de urgenţă acordarea spaţiului de lângă cimitirul Ghencea ca destinaţie cimitirului musulman din Bucureşti, cimitir inexistent până în prezent. Discuţiile au fost cordiale, diplomatice.
pagină realizată de Gülten Abdula
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cum am început serialul de prezentare a filialelor la acest număr am dorit să vă facem cunoscută filiala Tulcea. Pentru aceasta am mers la Tulcea unde ne-a întâmpinat Preşedintele Organizaţiei Judeţene Tulcea, D-ul Ibram Iusein. Am avut ocazia de a vizita sediul format din 8 camere, bucătărie, baie, magazie, beci, garaj şi 50mp teren. După vizita cuvenită împreună cu D-na Sureia Şachir, Secretar General al U.D.T.R, D-ul Preşedinte al Organizaţiei Judeţene Tulcea al U.D.T.R ne-a onorat cu un interviu. În continuare vă prezentăm interviul:
Reporter: D-ule Preşedinte vă rog să vă prezentaţi cititorilor noştri.
I.I: Mă numesc Ibram Iusein, sunt jurist şi am 2 copii, cel mare este doctorant, lucrează în cercetare de profesie biolog, cel mic este student în anul III la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Străine, Secţia Engleză şi Arabă.
R: Ce-şi propune anul acesta filiala din Tulcea având în vedere schimbarea la centru?
I.I: În urma schimbărilor de la C-ţa, Filiala Tulcea îşi propune să-şi intensifice actvităţile cu toate că propuneri de activitate a avut şi în anii precedenţi. În mare parte cu vechea conducere s-au realizat aprox.30-40% după care s-au concretizat în final aproape tot ce ne-am propus. Anul acesta sperăm să obţinem mai mult sprijin şi cred că noua conducere, va lucra în echipă pentru că la vechea conducere aceasta lipsea cu desăvârşire. Anul acesta şi în anii care vor urma sperăm să câştigăm locul în Camera Deputaţilor. Sperăm să ne înţeleagă şi celelalte organizaţii noi constituite dorim să vină alături de noi că suntem unica Uniune din România care se ocupă de problemele etnicilor turci. Să vină, să ne sprijine, să fim o singură uniune să nu fim fărămiţaţi deoarece destrămarea a apărut în urma alegerilor din 2000. La noi foştii reprezentanţi în Parlamentul României şi la funcţia de conducere n-au înţeles că au pierdut alegerile şi trebuie să fie alături în continuare de noi şi cei care au pierdut alegerile au încercat să-şi facă alte organizaţii tendinţa fiind de fărămiţare a etnicilor turci prin diferite metode. Ar trebui să ne întâlnim cu toţi cei implicaţi,să ajungem la o cale de mijloc ca să avem un singur reprezentant. Uniunea Democrată Turcă are o bază materială, are sedii după cum vedeţi sediul din Tulcea este foarte mare avem multe de realizat ne lipseşte mobilier, dar suntem nerăbdători am început deja o campanie de strângere a fondurilor. Am comandat mobilier, o masă, 20 de scaune, o bibliotecă ulterior vrem să facem nişte mici reparaţii la clădirea sediului şi la gardul ce l-aţi văzut. Sediul este amplasat într-o zonă istorică, este foarte aproape de Geamie, este în cartierul vechi al turcilor.
R: Ce vă propuneţi să faceţi pe plan cultural?
I.I: Pe plan cultural avem acţiuni, avem un ansamblu de cor al femeilor,o echipă de copii care se ocupă de dansuri pe care i-aţi văzut şi la C-ţa. Vrem să confecţionăm costume tradiţionale nu vrem să le procurăm din Turcia.Vrem să scoatem în evidenţă tradiţiile turceşti autohtone. Pe vremea anilor ‘49 - ‘50 fetele purtau o rochie albă iar băieţii purtau pantaloni negrii, cămaşă albă şi un fes. Articolele şi pozele pe care le avem, îmbrăcămintea purtată de etnicii turci nu era diferită de cea europeană, singura diferenţă era purtarea unui fes. În toate fotografiile pe care le avem în arhivă sunt prezentaţi în geamie, pe stradă cu acest port.
R: Cum puteţi să-i ajutaţi pe tinerii turci din Tulcea?
I.I: În primul rănd pe tinerii turci încercăm să-i strângem. Noi am încercat şi anul trecut să le punem la dispoziţie clădirea sediului, să se întâlnească, să se cunoască,să se împrietenescă ca să poată să formeze o familie de tinere. S-au întâlnit într-un număr mai restrâns pentru că n-au liant, n-au pe cineva din generaţia lor tânără ca să-i mobilizeze. Eu încerc acum să-i adun să-şi aleagă singurI un lider cum doresc. Câştigul filialei ar fi dacă ei s-ar întâlnii foarte des aici ar discuta, aşa le-am cunoaşte şi noi nevoile.Nefiind prezenţi şi apărând sporatic de câteva ori pe an când se organizează o manifestare nu este posibil să le cunoaştem nevoile.
R: D-voastră cum le veniţi în ajutor?
I.I: Eu le ofer condiţii să se întâlnescă, am stat de vorbă cu majoritatea, sunt de acord în principiu dar este foarte greu să-i adun. Vom organiza în vara aceasta nişte serate, nişte adunări unde se vor întâlni în exclusivitate tineri începând de la vârsta de 9 ani până la 25 de ani. O să organizez o ieşire aici în Judeţ atunci voi vedea dacă mă pot baza pe ei, să reuşesc să-i adun şi să pot sta de vorbă cu ei. Unii spun că sunt plecaţi la şcoală, alţii spun că au cursuri etc.
R: Câţi turci sunt în Tulcea?
I.I: În tot judeţul sunt 3200 de etnici turci, în Tulcea sunt aprox. 300 de familii,1200 persoane.
R: În şcoli se predă Limba Turcă? Şi cum sprijiniţi aceste cursuri?
I.I: Se întâlnesc de obicei sâmbăta şi duminica uneori vinera după-amiaza. Acestea sunt condiţiile pe care le avem şi totuşi suntem destul de mulţumiţi.Totul pleacă de la părinţi noi nu putem obliga copiii ei trebuie să-şi dorească să vină cu plăcere la aceste cursuri de Limba Turcă.
R: Despre conducere ce ne puteti spune?
I.I: Conducerea este alcătuită din: Preşedinte - Ibram Iusein, Vicepreşedinte - Ali Izet, Secretara - Abdula Cader şi un numar de 7 membri. Anul acesta va trebui să alegem un nou preşedinte la Organizaţia Municipiului Tulcea, pentru că eu am fost numit preşedinte al filialei Tulcea. Vom face reorganizarea filialei din nou. În cursul săptămânii sediul filialei este deschis permanent. Partea activă a filialei o reprezintă femeile.
R: Ce organizaţii mai sunt în Tulcea care reprezintă turcii şi tătarii?
I.I: În Tulcea nu mai există nici o organizaţie noi fiind singura filială a Uniunii Democrate Turce. În anii ’90 noi fiind o etnie amestecată din etnici turci şi etnici tătari am chemat la discuţii preşedinţii ambele uniuni din C-ţa. Am dorit să ne alipim de una care ne doreşte, am cerut sprijin financiar dar din păcate Uniunea Democrată a Tătarilor Turco Musulmani nu ne-a sprijinit. Filiala Tulcea U.D.T.R. a fost constituită oficil pe vremea D-nei Sureia Şachir, din 1992 funcţionăm ca filială a Uniunii Democrate Turce. Comunitatea locală nu vrea dezbinare. Copiii au fost în tabere, excursii în străinătate, acţiuni finanţate de Uniunea Democrată Turcă. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani a organizat tabără în Tulcea şi n-au invitat măcar un locuitor al Judeţului, un copil măcar, cu toate că filiala noastră le-a organizat o seara muzicală cu discotecă.
R: Ce aţi mai realizat în perioada conducerii d-voastră?
I.I: Am renovat geamia care acum este una din cele mai frumoase geamii din ţară. Este geamia care are bani, am închiriat spaţiile geamiei care produc lunar bani. Aici nu se mai dă bani la geamie de către enoriaşi spentru că este inutil să cotizeze cineva la geamie, se autogospodăreşte şi se autofinanţează.
R: Domnule Preşedinte vă mulţumim pentru interviul acordat şi vă dorim în continuare succes în carieră.
I.I: Vă mulţumesc şi eu că am putut să vă vin în ajutor oferindu-vă informaţiile dorite.
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cu ocazia sărbătorii religioase „Kandil Gecesi“, U.D.T.R. filiala Cobadin, ce-l are îm funcţia de preşedinte pe Dl. Mustafa Asan, a organizat în data de 07.05.2004 o masă festivă la geamia din localitate
Invitaţi au fost Dl. Ahmet Erdem din partea Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Dl. Bagîş Şahinghirai, Muftiul Cultului Musulman din România. Alături de oaspeţii de onoare au participat şi Consiliul de Conducere al filialei: Mustafa Asan, Ali Givan, Nazif Ecrem, Veli Iuksel, Raşid Ichimet, Gelil Visel, Demir Beihan, Alil Ferat, Memet Iusmen, şi un număr de 75 de persoane de religie islamică din localitate. După slujba religioasă, oaspeţii de onoare au ţinut discursuri legate de această sărbătoare şi, în final, i-au mulţumit D-lui Mustafa Asan pentru această activitate.
U.D.T.R. filiala Cobadin a organizat la sediul filialei, în zilele de 30.04.2004 şi 7.05.2004 alegerile la Comisiile de Tineret şi Femei, pentru funcţiile de preşedinte şi trei vicepreşedinţi. La şesinţe au participat Consiliul de Conducere al filialei. În urma voturilor obţinute s-a ales în funcţia de Preşedinte al Comisiei de Tineret Asan Neslihan, vicepreşedinţi: Raşid Nichear, Halil Birol şi Alil Geihun, iar la Comisia de Femei a fost aleasă ca preşedintă D-na Bileal Ghiulgihan, iar ca vicepredinte D-nele Ziadin Ghiulseren, Memet Mamurie şi Ismail Reihan. „Proaspeţii aleşi“ vor dezbate problemele etniei turce din localitatea Cobadin şi vor iniţia activităţi împreună cu Consiliul de Conducere.
Asan Neslihan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Art.7. – (1) În sensul prezentei legi, prin minoritate naţională se înţelege acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale.
(2) Pot depune candidaturi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament.
(3) Pot depuna candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor apaţinând minorităţilor legal constituite, care prezintă la Biroul Electoral Central o listă de membri. Numărul membrilor nu poate fi mai mic de 15% din numărul total al cetăţenilor care la ultimul recensământ s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective.
(4) Dacă numărul membrilor necesari pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3) este mai mare de 25.000 de persoane, lista membrilor trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de persoane domiciliate în cel puţin 15 din judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi pentru municipiul Bucureşti.
(5) Lista membrilor se întocmeşte pe localităţi şi judeţe şi trebuie să cuprindă: denumirea organizaţiei, numele şi prenumele membrilor, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate, semnăturile acestora, precum şi numele şi prenumele persoanei care a întocmit-o- persoana care a întocmit lista este obigată ca, împreună cu aceasta, să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturii membrilor.
Art. 44. – (1) Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din circumscripţia respectivă, dar nu mai puţin de 50 în cazul comunelor, 100 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.
Art. 45. – (1) Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează, numele şi prenumele susţinătorilor, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate, semnătura acestuia, precum şi numele şi prenumele persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată ca, împreună cu aceasta, să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturii susţinătorilor.
(2) Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege.
(3) Susţinătorii pot fi numai cetăţeni cu drept de vot. Un susţinător poate sprijini câte un singur candidat la funcţia de consilier local, câte unul la funcţia de consilier judeţean şi câte unul la funcţia de primar.
(4) Adeziunile susţinătorilor se dau pe propria lor răspundere.
(5) Lista de susţinători trebuie să fie însoţită de declaraţia de acceptare a candidaturii, dată în condiţiile art. 41 alin. (4) şi (5), şi se depune la biroul electoral al circumscripţiei pentru care candidează.
Art. 46. – (1) Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listelor de candidaţi, precum şi ale listei susţinătorilor. Candidaturile care îndeplinesc condiţiile legale sunt înregistrate. Candidaturile care nu îndeplinesc condiţiile legale de fond şi de formă se resping de către biroul electoral de circumscripţie.
(2) Două exemplare ale propunerii de candidatură se păstrează la biroul electoral de circumscripţie. Celelalte două exemplare, certificate de biroul electoral de circumscripţie prin semnătura preşedintelui acestuia şi prin aplicarea ştampilei, se restituie depunătorului, unul din exemplarele restituite depunătorului se înregistrează de către acesta la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care se depune candidatura, respectiv la tribunal.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Substantivul (felul, numărul, declinarea, funcţiile sintactice, izafetul).
Adjectivul. Felul adjectivului. Gradele de comparaţie. Locul adjectivului în raport cu cuvântul determinat. Izafetul realizat cu ajutorul adjectivului.
Pronumele. Felurile pronumelui. Declinarea. Funcţiile sintactice ale pronumelui.
Verbul. Modurile şi timpurile verbului. Verbe tranzitive şi intranzitive. Formele verbului: afirmativă, negativă, posibilitativă, imposibilitativă. Diateza (activă, pasivă, reflexivă, factitivă, a reciprocităţii). Verbe formate prin derivare. Verbe compuse. Locuţiuni verbale.
Participiile. Gerunziile.
Adverbul. Clasificarea semantică a adverbelor. Funcţiile sintactice ale adverbelor.
Postpoziţiile şi numele postpoziţionale.
Conjuncţia coordonatoare (copulativă, disjunctivă, adversativă, conclusivă).
Sintaxă.
Mijloace de exprimare a relaţiilor sintactice în limba turcă (juxtapunerea, joncţiunea, acordul, intonaţia).
Părţile de propoziţie (simple şi complexe).
Competenţe specifice:
Candidaţii trebuie să aibă capacitatea:
Proză
Poezie
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Prof. univ. dr. Ibram Nuredin
În perioada 30 aprilie – 2 mai, la Hotel President din Mangalia s-a desfăşurat un seminar – dezbatere pe tema: „Cadrul juridic referitor la minorităţile naţionale – actualitate şi perspective“.
Organizat de Guvernul României, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Fundaţia Hanns Seidel (România), dezbaterea a fost onorată de Secretarul de Stat în D.R.I., D-nul Cristian Jura, D-nii subsecretari Attila Marko, Ovidiu Ganţ şi Ilie Dincă, D-na Rodica Precupeţu, Director al Serviciului relaţii cu societatea civilă şi organismele internaţionale, deputaţi, reprezentanţi ai societăţii civile, ai Ministerelor de Externe, de Cultură, Educaţie şi Tineret, ai Administraţiei şi Interne, dar şi de D-na Tove Malloy, de la Centrul European pentru Problemele Minorităţilor, de D-na Soknan Han Jung, Rezident Coordonator ONU şi reprezentant rezident PNUD în România.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat D-nul Prof. univ. dr. Ibram Nuredin – Preşedinte de Onoare şi D-na Abdula Ghiulten – Preşedinte al Comisiei de Cultură a U.D.T.R.
Referatele susţinute şi dezbaterile aprinse, de substanţă, au reliefat că România, ca stat de drept, democratic şi social, a făcut paşi însemnaţi în direcţia promovării şi gestionării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a liberei dezvoltări a personalităţii umane, a garantării demnităţii omului. Şi, în acest context, a protecţiei minorităţilor.
Personal, am susţinut că Legea minorităţilor naţionale este nu un lux, nu o dulce inutilitate, nu este un act juridic gratuit, ceva supraadăugat, ci o necesitate vitală, un semnal că în România, legislaţia drepturilor omului şi eliminarea discriminării de orice fel se aliniază la legislaţia europeană în domeniu.
Se ştie că în ţara noastră au statut de minorităţi naţionale 19 grupuri compacte de etnii, care alcătuiesc peste 10% din populaţia ţării. În principal maghiari, germani, rromi, ucrainieni, turci şi tătari.
Deşi Consiliul Minorităţilor Naţionale s-a înfiinţat în 1993, nici până azi – din varii motive – nu există în ţara noastră o Lege a minorităţilor naţionale, o lege specială, ce ar particulariza principiile şi valorile juridico-politice ale Constituţiei ca lege fundamentală şi ar fi în acord cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu.
Ca reprezentant al U.D.T.R., am arătat că Legea minorităţilor naţionale pe care o dorim, deşi mult întârziată, va fi acel document juridic – politic de inventariere şi promovare a principiilor, mecanismelor şi modalităţilor de păstrare, apărare şi dezvoltare a identităţii etno-lingvistice, culturale şi religioase a etnicilor – cetăţeni români. Acest demers normativ va putea să prevină excluderea, neacceptarea sau marginalizarea socială a etnicilor şi minorităţilor naţionale, deci şi a etnicilor turci. Cu atât mai mult, Legea va bloca cazurile de asimilare şi strămutare a acestora. Legea minorităţilor va fi şi instrumentul de instituire a unei metodologii mai eficiente privind utilizarea fondurilor publice destinate comunităţilor etnice, dar şi a reprezentării lor în consiliile locale municipale şi judeţene, în Parlamentul României.
După 1989, România a cunoscut o consolidare a democraţiei şi a statului de drept. S-au făcut paşi însemnaţi în cristalizarea şi evoluţia sistemului de protecţie a minorităţilor naţionale.
Legislaţia românească cu privire la sistemul de protecţie a minorităţilor naţionale este una impresionantă. Să amintim câteva legi, reglementări şi iniţiative juridico-politice în domeniu.
În 1993 s-a înfiinţat Consiliul pentru Minorităţi Naţionale ca organ consultativ al Guvernului (H.G. nr. 137/1993) menit să asigure cadrul adecvat, modern, de participare democratică a reprezentanţilor minorităţilor naţionale la luarea deciziilor de ordin legislativ, administrativ şi financiar care le privesc.
În 1995, România a semnat şi ratificat Convenţia – cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, instrument juridic al Consiliului Europei şi s-a adoptat Legea învăţământului (nr. 84) cu modificările din 1999.
Între 1997 şi 2000, menţionăm Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului privind retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparţinut comunităţii evreieşti şi respectiv, comunităţilor, organizaţiilor, cultelor religioase şi cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.
Ziua de 18 decembrie a fost declarată „Ziua minorităţilor naţionale din România“ (H.G. nr. 881/1998).
S-a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 121/2000 privind înfiinţarea Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, s-a adoptat Legea nr. 215/2001 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
După alegerile din 1992, minorităţile naţionale au fost reprezentate de grupurile parlamentare ale U.D.M.R. din Senat şi Camera Reprezentanţilor şi de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, alcătuit după alegerile din 2000, din 19 membri.
În 1997 s-a înfiinţat Departamentul pentru protecţia Minorităţilor Naţionale (D.P.M.N.) în cadrul Guvernului României şi s-a numit un ministru delegat pe lângă primul ministru pentru minorităţi naţionale.
S-au creat în 1997 birourile teritoriale ale D.P.M.N. la Constanţa, Suceava, Cluj Napoca, Drobeta Turnu Severin, Arad. În 1998 s-a creat instituţia Avocatului Poporului, care include şi o direcţie pentru problemele ale minorităţilor naţionale.
Reorganizarea, în 2000, a D.P.M.N. ca structură în cadrul Ministerului Informaţiilor publice, cu denumirea de Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi în 2002, crearea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) sunt alţi paşi însemnaţi pe linia realizării statului de drept în România.
Ca politici şi programe în domeniu menţionăm că de la bugetul de stat se alocă, anual, începând cu 1994, un buget pentru organizaţiile membre ale C.M.N. în vederea susţinerii parţiale a cheltuielilor pentru cumpărarea şi administrarea sediilor, pentru presă şi activităţi proprii.
Adoptarea strategiei guvernamentale pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor (H.G. 430/2001), susţinerea unor evenimente culturale interetnice relevante pentru patrimoniul cultural al României, ca şi editarea şi tipărirea cu aportul D.R.I. a unor manuale de liceu în limbile materne conturează şi ele efortul guvernului român de a veni în sprijinul minorităţilor naţionale.
Paşi însemnaţi s-au făcut în direcţia cooperării cu instituţiile internaţionale. Astfel în 1998 s-a elaborat primul program Phare pentru îmbunătăţirea situaţiei rromilor din România, al doilea în 2002.
Anul 2001 marceahză participarea la campania Anul European al limbilor, desfăşurată de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană, iar 2002 – colaborarea cu filialele din România ale fundaţiilor Hans Seidel şi Friederich Ebert (Germania), pentru ratificarea Cartei Europene a limbilor.
În 2003 începe participarea la primul proiect în România în cadrul Programului comunitar de acţiune pentru combaterea discriminării (2002-2006) în colaborare cu Direcţia Muncă şi Afaceri a Comisiei Europene.
C.N.C.D. prin cercetările şi documentările privind situaţia discriminării din România faţă de diferitele categorii de persoane va definitiva un Plan naţional de Combatere a Discriminării şi de implementarea lui.
Desfăşurarea în 2003 a seminarului „Minorităţile şi mass media“ în două module (iunie – Mangalia şi Timişoara) în cooperare cu Consiliul Europei, Direcţia Generală a Drepturilor Omului, a acţiunilor pe tema ratificării şi implementării Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare sunt edificatoare pentru implicarea ţării noastre în direcţia rezolvării problemelor minorităţilor, a consolidării sistemului politic şi al instituţiilor democratice, al întăririi cooperării politice, economice şi culturale cu statele membre ale Uniunii Europene, al consolidării statutului României pe scena europeană şi internaţională în termeni de stabilitate şi securitate.
U.D.T.R., organizaţie a cetăţenilor români de etnie turcă, parte a Consiliului Minorităţilor Naţionale, face politica etniei, conservă, apără şi promovează identitatea etno-lingvistică, religioasă şi culturală a celor 32.596 de etnici turci din România.
Cele 25 de filiale ale U.D.T.R., cele mai mari şi mai active fiind cele din Constanţa, Medgidia, Cobadin, Cumpăna, Techirghiol, Mangalia, Tulcea şi Galaţi, prin proiectele derulate, au folosit mijloacele financiare constituţionale oferite de Guvern şi statul de drept pentru ca etnicii turci să beneficieze de egalitatea de şanse oferită de legislaţia românească de apărare şi promovare a drepturilor omului şi ale minorităţilor naţionale.
Obiectivele noastre au fost promovarea armoniei sociale şi a toleranţei, evitarea relaţiilor de tip conflictual, promovarea identităţii, dar şi multiculturalitatea. Totodată, am realizat că educarea şi integrarea socială a populaţiei defavorizate, combaterea discriminării, inclusiv a discriminării rasiale sunt principalele căi şi mijloace de a trăi într-o Românie a şanselor egale, a libertăţii, a justiţiei şi solidarităţii sociale.
S-au făcut, pe baza Legii învăţământului, paşi însemnaţi în direcţia învăţământului în limba maternă. A crescut numărul de unităţi şcolare din învăţământul preuniversitar: grădiniţe, şcoli şi licee unde limba şi literatura turcă, religia islamică şi istoria, cultura şi tradiţiile minorităţii turce şi-au găsit loc în planurile de învăţământ. Circa 4000 de elevi de etnie turcă învaţă limba maternă, iar peste 70 de cadre cu calificare superioară îşi desfăşoară activitatea în peste 60 de unităţi de învăţământ din municipiul şi judeţul Constanţa. În Constanţa, Medgidia şi Cobadin există grădiniţe bilingve română-turcă, iar cadrele didactice implicate în sistemul de învăţământ primar, gimnazial şi liceal sunt absolvenţi ai Liceului pedagogic şi teologic „Mustafa Kemal Ataturk“ din Medgidia, ai Colegiului de institutori – învăţământ superior de 3 ani de pe lângă Universitatea „Ovidius“ Constanţa, ai Facultăţilor de Filologie din Universităţile Bucureşti şi „Ovidius“. Anual, un număr de tineri bursieri îşi fac studiile superioare, masteratele şi doctoratele în Republica Turcia.
Uniunea Democrată Turcă a sprijinit financiar editarea unor cărţi privitoare la istoria, religia, cultura şi tradiţiile minorităţii turce din România şi raporturile cu civilizaţia şi cultura islamică cum ar fi: „Comunitatea musulmană din Dobrogea – Repere de viaţă spirituală“, „Tradiţii şi obiceiuri ale turcilor din România“, volume de poezii şi proză scurtă, de gramatică a limbii turce, „Islamul în proverbe“, „Papucii lui Mahmud“ de Gala Galaction (ed. bilingvă), „Hz. Mevlana-spirit universal“ şi multe altele.
Presa etniei turce este exprimată prin gazetele bilingve lunare Genc Nesil (Noua generaţie) şi Hakses (Vocea autentică), dar şi prin revista „Scrisori Dunărene“ a Centrului de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură „Dunărea de Jos“ în colaborare cu filiala Galaţi a U.D.T.R.
Uniunea Democrată Turcă din România este parte a grupurilor de lucru „Religie şi convingeri“, „Rasă, naţionalitate, limbă“ şi „Etnie“ ale Asociaţiei Naţionale Împotriva Discriminării. Ridică un mare semn de întrebare şi ne îngrijorează ca şi comunitate religioasă, perceperea noastră, a populaţiei musulmane – turci şi tătari - de către românii majoritari, care după unele sondaje sociologice, spun că 11-20% dintre români nu-şi doresc ce vecini pe musulmani. Poate, nu întâmplător, a apărut Recomandarea nr. 5 a Consiliului Europei pentru contracararea şi combaterea islamofobiei. Islamul, trebuie să se ştie, este o religie a păcii, a toleranţei, a frăţietăţii.
În Islam, valorile fundamentale sunt cele ale vieţii, libertăţii, convingerii religioase, onoarei şi demnităţii, ale proprietăţii câştigate prin muncă.
Ne propunem, ca atare, să intrăm în dialog, în primul rând cu celelalte „religii ale Cărţii“ (creştinism, iudaism). În România sunt 67.000 de musulmani, iar în ce ne priveşte ca cetăţeni români condamnăm ferm fundamentalismul şi fanatismul de orice tip, inclusiv cel religios. Dobrogea este un model interetnic şi acceptarea celuilalt, diferit de tine, este un semn al culturii, multilateralităţii şi toleranţei, pe care noi, etnicii turci ne-am însuşit-o şi o aplicăm în viaţă. Mai sunt multe de făcut, şi de către populaţia majoritară, şi de către noi, etnicii turci, pentru îndeplinirea standardelor în ce priveşte „Eurobarometrul de discriminare“, pentru combaterea şi sancţionarea – legală şi morală – a actelor de discriminare religioasă şi rasială. Nu uităm că, în promovarea principiilor şi practicii egalităţii şanselor şi nediscriminării un rol deosebit îi revine mass-mediei scrise şi audio-vizuale, proiectelor interetnice şi multiculturale de tipul „Proetnica“ organizat anual la Sighişoara şi a Forum-urilor interetnice ale tineretului, de tipul Calendarului cultural al minorităţilor, implementării Planului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Parteneriatul cu Asociaţia Naţională Împotriva Discriminării, cu societatea civilă, va fi benefic pentru U.D.T.R.
Primirea României ca ţară membră a N.A.T.O. a demonstrat că s-au îndeplinit standardele respectării drepturilor omului, că în România există responsabilitate faţă de proprii cetăţeni, că avem o legislaţie adecvată împotriva discriminării. Dar încă sunt viruşi de tipul stereotipuri, prejudecăţi, mentalităţi favorizante ale xenofobiei, rasismului, discriminării. Fiecare zi ar trebui să fie un 21 martie ca „Zi Internaţională împotriva rasismului“ sau un 16 noiembrie ca „Zi Internaţională a toleranţei“ sau ca un 18 decembrie ca „Ziua minorităţilor din România“.
Legea minorităţilor naţionale pentru care am pledat ca persoană, ca cetăţean român şi ca reprezentant U.D.T.R., se va împotrivi prin mijloacele legii asimilării, fie şi culturale, va elimina „scurt circuitele“ de comunicare şi cooperare între minorităţile naţionale şi instituţiile statului cu sarcini în îndeplinirea protecţiei minorităţilor, va statua ca drepturi câştigate de genul „învăţământ în limba maternă“, „utilizarea limbii materne în justiţie şi administraţie“, „inscripţii bilingve“, „reprezentarea parlamentară a minorităţilor“ şi altele de acest gen sunt imprescriptibile.
Într-o Europă dinamică şi pragmatică, Legea minorităţilor trebuie să îndeplinească ca act juridic naţional standardele europene şi internaţionale în domeniul legislaţiei drepturilor omului. Ca atare, grupul mixt de lucru ce va fi alcătuit din jurişti ai comisiilor de resort din C.M.N. şi D.R.I. , din consultanţi şi experţi de pe lângă Consiliul Europei şi O.N.U., din specialişti în ştiinţe juridice, parlamentari şi alţi factori politici de decizie, va trebui ca până la finele anului să ne dea un text – proiect ce va fi supus dezbaterii publice şi aprobării Parlamentului României. Şi cine ştie, în 2005 să avem această mult aşteptată Lege a minorităţilor naţionale.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sub acest titlu generos, în seara de 21 mai 2004, la hotelul Majestic din Bucureşti a avut loc o acţiune în cadrul căreia s-a prezentat Uniunea Democrată Turcă din România.
Acţiunea s-a desfăşurat ca urmare a invitaţiei făcute de Asociaţia Internaţională a Doamnelor din cadrul corpului diplomatic, doamna Zotescu, fondatoarea acestei asociaţii.
Uniunea Democrată Turcă din România, sediu central, a primit cu satisfaţie această invitaţie şi în data de mai sus a prezentat o expunere pe bază de imagini, un purtpuriu de cântece Rumeli realizat de grupul MEHTAP, dansuri specifice prezentate de formaţiile Fidanlar - Constanţa şi Sureya din Tekirgol, formaţia BAYAR din Măcin. În încheiere doamnele corpurilor diplomatice au fost invitate la expoziţia culinară şi de artă popoulară, prezentate sub genericul “Mâini cu miros de tei“.
Soţia domnului ambasador al Turciei Omer Zeytinoglu a felicitat pe toţi cei care au oferit un program de înaltă ţinută.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Salı günü, 11 Mayıs tarihinde T.R.T. Ankara’dan gelen bir ekip, Balkanlar tarihi üzerine bir belgesel yapmak amacıyla Romanya Demokrat Türk Birliği’ni ziyaret etti.
Ekibin sorumlusu, sayın Metin Edirneli beyle yaptığımız röportajı okuyucularımıza sunuyoruz.
İ. S.: İlk önce, Romanya’ya hoş geldiniz! Heyetin üyelerini okuyucularımıza takdim edebilir misiniz?
M. S.: Şimdi, biz T.R.T. Ankara Televizyon’dan gelen bir ekibiz. Ekibimiz: ben Metin Edirneli – ekibin sorumlusuyum; kameraman asrakaşlarımız Volkan Çınar ve Ali İhsan Açıkgözoğlu var ve ekip yardımcımız, sayın Tolga Yener’le birlikte buradayız.
İ. S.: Romanya’ya gelişiniz sebebi nedir?
M. E.: T.R.T. olarak biz bir belgesel yapıma başladık. Proje daha çok Balkanlar’ın siyasi tarihi ve bu siyasi tarihi içinde, artı olarak Balkanlar’dan Anadolu’ya ve Türkiye’ye yönelik göçleri ele alıyor. Tabii, bu sadece Anadolu’ya yönelik değil, aynı zamanda Anadolu’dan bazı tersine göçleri Balkanlar’a yönelik tersine göçleri mübadele bağlandı. Bunlara değer veriyorum. Ama daha çok Balkanlar siyasi tarihi ve göçler üzerine bir belgesel.
İ. S.: Hakses gazetesinin okuyucularımız için mesajınızı alabilir miyiz?
M. E.: Romanya okuduğum ve bildiğim bir ülkeydi. Bildiğimi sanıyordum daha doğrusu. Fakat, Köstence’ye gelince, çok uzakmış gibi gelen, bir bölge ne kadar olduğunu gördüm. Tam anlamıyla Köstence’yi gezemedim. Görebildiğim kadarıyla güzel bir kent, insanları güzel. Kenti kendisi güzel, işte, deniz kıyısında kurulmuş bir kent. Aslında şunu farkettim: Romanya ile Türkiye birbirine sınır ülke; Köstence ile Türkiye de sınır ülke; İstanbul da sınır ülke, aramızda bir Karadeniz var. Aslında Karadeniz ayıran deniz değil, bana göre Karadeniz Türkiye ile Romanya’yı bağlayan ve iki ülke arasındaki tek sınır aslında. Bu boyutta baktığımız zaman Köstence ile aramızda hiç bir sınır yok aslında Türkiye ile Romanya arasında kalben bizi bağlayan deniz. Bu anlamda ben diliyorum ki, gelecekte de olucağına inanıyorum iki ülke de Avrupa’da yer aldığı zaman çok daha hoş ilişkilerin geliştiği bir dünya kurulacak ve bundan da Köstence’deki Romanya tüm insanlar da Türkiye tün insanlar da çok daha olumlu şeklinde yargılanacak ve bunu birlikte biz Romanya devletini Türkiye devleti ve Romanya’da yaşayan insanlarla Türkiye’de yaşayan insanlar bunu birlikte başaracak. Burada Köstence’de yaşayan Türkler’e aslı görev düşüyor çünkü Türkler ve Köstence’de yaşayan diğer Tatarlar ve Türkler, Türkiye ile Romanya arasında aslında bir barış köprüsü, bir bağlantı noktası ve ben inanıyorum ki, bu toplulukta bu sorumluğunun bilincinde ve iki ülke barış içinde yaşanması için en büyük araç onlar. Köstence’deki Türkler ve Tatarlar, zaten asırlardır barış içinde yaşayan Romanya ile Türkiye arasında, Romenler ve Türkler arasındaki büyük bir barış köprüsü olacaktır ve bunun daha da sağlam temel oturması için en büyük araç olmayı devam edecektir.
İ. S.: Çok teşekkür ederim.
M. E. Ben de teşekkür ederim.
Mülakatı yapan İomer Subihan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ne-am obişnuit de vreo câţiva ani încoace să sărbătorim cu toată deschiderea sufletească şi cu toată pioşenia naşterea profetului nostru, lăudat să-i fie numele, Muhammed (S.A.V).
În săptămâna 1-7 2004 mai în toate moscheile şi mesciturile din Dobrogea s-au făcut slujbe de pomenire iar în marile localităţi au fost şi conferinţe, care au făcut cunoscută viaţa şi mesajul adus de Profet.
Pentru prima dată, după 1989, enoriaşii turci de religie musulmană din Galaţi şi Brăila au trăit timp de 2 ore înălţarea sufletească.
Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură “Dunărea de Jos“ , UDTR - Filiala Galaţi, Consulatul General al Turciei la Constanţa – Departamentul Culte şi Muftiatul Cultului Musulman din România au fost coparteneri la această sărbătoare.
Sala “Panoramic“ din cadrul hotelului Galaţi a găzduit expoziţia de carte şi imagini “ Slăvit să-ţi fie numele“ precum şi programul dedicat acestui moment. Numărul mare de musulmani din cele două localităţi precum şi investitorii turci din cele localităţi ca şi oaspeţii sosiţi din partea celor două instituţii diplomatice şi ministeriale ca şi profesorii de la liceul M. K. Ataturk din Medgidia au putut trăi clipe emoţionante uneori pline de lacrimi.
Referatele îmbinate cu ilahiuri, fragmente din Coran, şi imagini redate pe ecran au dat trăiri emoţionale ce nu pot fi redate în cuvinte.
Astfel s-a ajuns la conluzia necesităţii unei ceamii pentru cele două oraşe, idee susţinută şi în faţa Premierului turc, Tayip Erdogan, de către excelenţa sa muftiul Osman Şanghirai.
In numele meu personal cât şi al întregii comunităţi musulmane din cele două oraşe municipii de judeţ, Galaţi şi Brăila mulţumim pentru frumoasele expuneri, pentru momentele de înălţare spirituală, pentru tot ce ne-au oferit pentru a ne da puterea de a continua.
Gulten Abdulla – preşedinte U.D.T.R.-Galaţi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Türk Fest adıyla 25 Haziran - 4 Temmuz arasında İngiltere’nin başkenti Londra’da “Modern Türk Müziği Festivali” düzenlenecek. Festival’de Türk müziğinin ustalarının yanı sıra genç bestecilerin eserleri de seslendirilecek.
Kültür ve Turizm Bakanlığı’nın desteğiyle Londra’daki Hackney Empire Theatre’da gerçekleştirilecek festivalde, Türkiye’nin dinamik ve çalkantılı tarihini yansıtan farklı tarzlardaki müzik geleneği gözler önüne serilecek.
Sanat yönetmenliğini Oliver Butterworth’un, sanat danışmanlığını Ateş Orga’nın üstlendiği festival, 25 Haziran Cuma günü “Kardeş Türküler” ve “Boğaziçi Gösterileri Sanat Topluluğu” nun konseriyle başlayacak.
Konserde 40 genç müzisyen ve dansçıdan oluşan Boğaziçi Gösteri Sanatları Topluluğu, kendilerine özgü aranjmanları ile Anadolu ve Mezopotamya’dan geleneksel müzik yorumlarını sunarken, Kardeş Türküler, 1970’lerin Türk popüler kent müziğinden örnekler sunacak. Konser, 26 Haziran Cumartesi günü de tekrarlanacak.
Festival kapsamındaki etkinliklerden biri şef Gürer Aykal yönetimindeki İngiliz Oda Orkestrası’nın konseri. 27 Haziran’daki konserde, ünlü piyanist İdil Biret, Ahmet Adnan Saygun’un “Concerto Da Camera” sını yorumlayacak.
28 Haziran’da Şef Clark Rundell yönetiminde Liverpool Kraliyet Filarmoni Orkestrası 10:10 Topluluğu, kanun eşliğinde Türkiye’nin yaşayan yeni nesil bestecilerinin eserlerinden örnekler sunacak.
Şef Gürer Aykal yönetimindeki Borusan İstanbul Filarmoni Orkestrası da 29 Haziran’da bir konser verecek. Orkestra, Ulvi Cemal Erkin’in “Köçekçe”, Ahmet Adnan Saygun’un “Five Turkish Folk Songs”unun yanı sıra yeni nesil bestecilerden Mahir Çetiz’in ”Left”, Kamran İnce’nin “Symphony No 2” adlı eserlerini seslendirecek.
Kamran İnce, 30 Haziran’da da Vellinger String Quartet ile sahne alacak.
1 Temmuz’da da çello sanatçısı Çağ Erçağ Şef Gürer Aykal yönetimindeki Borusan İstanbul Filarmoni Orkestrası eşliğinde bir konser verecek.
Türk pop müziğinin ünlü isimlerinden Candan Erçetin’in de 2 Temmuz’da bir konser vereceği festivalde, Uluslararası arenada film müzikleri ile tanınan Türk müziği hayranı İngiliz besteci Micheal Nyman da sahne alacak. 3 Temmuz’daki konserde Nyman ve Kamran İnce, Nyman’ın adıyla kurulan topluluğu yönetecek. Orkestra, konserde Nyman’ın eserlerinin yanı sıra Kamran İnce’nin “Flight Box” ve “Turquoise” adlı eserlerini seslendirecek.
Türk Fest, 4 Temmuz Pazar günü, ünlü sanatçı Candan Erçetin’in ikinci konseriyle sona erecek.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hünkar Camii’ nin bayan öğrencileri Eforie Nord Camii’ ye giderek oradaki müslüman topluma güzel bir faaliyet gerçekleştirdiler. Misafir konuk Türkiye Cumhuriyeti Din Ateşesi Ahmet Erdem Bey etkileyici konuşmalarıyla hanımları Kur’an-ı Kerim kurslarına teşvik etti. Agigea, Techirghiol, Eforie Nord Hanım cemaatleri katıldılar. Eforie Nord Camii imamı Revin Musledin ve Hünkar Camii imamı Nevzat Cebeci hocalar Kur’ an-ı Kerim okudular. Aşr-ı Şerifler,Tekbirler ve Salavat-ı şerifler okundu.İlahi ve şiirlerle program süslenerek misafirlerin beğenisini kazandı.
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
8 Mayıs tarihinde İslam Dini Bölgesel Olimpiyatı düzenlenerek başarılı öğrencilere derece kazanarak ödüllendirildiler. Tüm yarışmacılar bilgilerini göstermek için heyecan ve mutlulukla Mecidiye Atatürk Kolejine giderek en güzel şartlarda yarıştılar.Tüm öğrenciler çalışmalarından dolayı ödül kazanmayı hak ediyorlardı ama her yarışmalarda olduğu gibi en iyi olanlar derece aldılar. Belge alan öğrencilerin not listesini sizlere sunuyoruz
| Adı ve Soyadı | Okul | Not | Derece |
|---|---|---|---|
| IV Sınıf | |||
| Aslı Güvenç | 1. No. Okul Valu Traian | 8,60 | I | Vildan Remi | K. Atatürk Koleji | 8,50 | II | Caner Ali | C. Silva Eforie | 8,40 | III | Unal Raşid | 30. No. Okul Köstence | 8,30 | Mansiyon |
| V Sınıf | |||
| İldiz Enan | 1. No. Okul, Valu Traıan | 9,10 | I | Sezen İsmail | 1. No. Okul Valu Traian | 9,00 | II | Ayla Şerif | C. Brancuşi | 8,88 | III | Turchian Curtamemet | 1. No. Okul Ovidiu | 7,85 | Mansiyon |
| VI Sınıf | |||
| Levent Amet | K. Atatürk Koleji | 9,40 | I | G. Abdurahman | Cumpana | 9,00 | II | Elida Enan | Valu Traian | 8,50 | III | Suheila Curpedin | K. Atatürk Koleji | 7,95 | Mansiyon | İlhan Amet | C. Brancuşi | 7,55 | Mansiyon |
| VII Sınıf | |||
| Hulia Suliman | C. Brancuşi | 10,00 | I | Resul Cadir | 37 Okul Köstence | 9,20 | II | Emel Nurmambet | İon Minulescu | 8,40 | III | Aydın Mustafa | K. Atatürk Koleji | 8,30 | Mansiyon | Narcis İslam | İon Minulescu | 8,10 | Mansiyon | Aisun Ali | 36 Okul Köstence | 7,85 | Mansiyon |
| VIII Sınıf | |||
| İrfan Memet | K. Atatürk Koleji | 10,00 | I | İlmi Zulchefil | C. Brancuşi | 9,90 | II | Revan Ali | K. Atatürk Koleji | 9,80 | III | Levis Ablamit | K. Atatürk Koleji | 9,10 | Mansyon | Sevil Memet | Okul. İon Minulescu | 9,05 | Mansiyon | İndina Derviş | Medgidia | 8,40 | Mansiyon |
Bu dereceleri öğrencilere kazandıran öğretmenlerin başarılarını tebrik eden ve her zaman öğretmenlere destek olan Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosluğu Türk Kültürü ve İslam dinini genç kuşaklara öğretilmesi konusunda gösterdiğikleri üstün gayretlerin bir sonucu olarak öğrencilerinin 2004 yılı Bölgesel Din Olimpiyatında finale katılmalarını sağlayan değerli öğretmenlere Teşekkür Belgeleri sunuldu. Bu öğretmenleri sizlere gururla tanıtacağız:
Salim Sarı, Mustafa Ali Doğru, Murvet Ziadin, Suna Alibey, Neida Ahmet, Firdevs Veli, Gülendan Menai, Sibel Regep, Diner Vuap, Sergül Sergül, Dilek Murat. Öğrenci ve öğretmen arkadaşlarımızı gönülden tebrik eder ve başarıların devamını artmasını dileriz.
Firdevs Veli
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
19 Mayıs 1919 tarihi, Türkiye Cumhuriyeti’nin tarihindeki dönüm noktalarından biridir. Atatürk’ün Samsun’a ayak bastığı tarih olan 19 Mayis aynı zamanda “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanmaktadır. Atatürk Millî Mücadele sıralarında Türk milletini ileri götürecek olanların ve köhnemiş fikirlere karşı gelecek olanların genç fikirler olduğunu görmüştü. Bu nedenle de “gençlik” kavramı Atatürk için ayrı bir önem taşımaktadır. Atatürk gençlerden sık sık bahsederken, yaş sınırı dışında fikri olarak gençliği yani, fikirde yeniliği ifade etmiştir. O’nun şu sözü çok anlamlıdır:“Genç fikirli demek, doğruyu gören ve anlayan gerçek fikirli demektir.”
Atatürk’ün gençlige armağan ettiği ve “Gençlik ve Spor Bayramı” olarak kutlanan 19 Mayis tarihinin önemini daha iyi anlayabilmek için Atatürk’ün 16-19 Mayıs 1919 tarihleri arasında gerçeklestirdiği Istanbul-Samsun yolculuğunu bir kez daha hatırlamamız gerekir.
Türkiye Cumhuriyeti’nin tarihindeki önemli olaylardan biri Atatürk’ün Samsun’a ayak basısıdır. TürkMilleti Birinci Dünya Savaşı sonrasında kötüleşen koşullar içinde kurtuluş çareleri ararken büyük bir lider Mustafa Kemal Atatürk ortaya çıktı ve Samsun’a ayak basarak “Kurtuluş” yolunu açtı. Dolayısıyla Atatürk’ün 16-19 Mayıs 1919 Istanbul’dan başlayan yolculuğu bir kurtuluş dönemini simgeler. Samsun’a ayak basısının taşıdığı önem Atatürk’ün Büyük Nutku’nu 19 Mayıs 1919 Samsun’a çıkışı ile başlatmasından anlaşılmaktadır. 19 Mayıs 1919 Ulusal Kurtuluş Savaşımızın başladığı gündür. I. Dünya Savaşı sonunda Türkiye’nin birçok yeri savaşı kazanan devletler tarafından işgal edilmişti. Türkiye’yi bu durumdan kurtarmak için Atatürk, 16 Mayıs 1919’da “Bandırma Vapuru” ile İstanbul’dan Samsun’a hareket etti. 19 Mayıs 1919’da Samsun’a vardı ve burada Kurtuluş Savaşını başlattı. Üç yıl süren savaşlar sonunda ülkemiz yabancı güçlerden kurtarıldı.Atatürk Türk gençliğini seviyor, ve onlara güveniyor ve Türkiye’nin geleceğini onların ellerine bırakmaya çekinmiyordu. Gençliğe bıraktığı bu önemli görevi söylevinde şöyle dile getiriyordu Atatürk: “Ey Türk Gençliği! Birinci ödevin; Türk bağımsızlığını, Türk Cumhuriyetini sonsuzluğa değin korumak ve savunmaktır. Varlığının ve geleceğinin biricik temeli budur. Bu temel senin en değerli güven kaynağındır.”
Atatürk, “Sağlam kafa sağlam vücutta bulunur!” sözü ile başarılı olabilmenin bir koşulunun da sağlıklı olmak olduğunu, sağlıklı olmak için de spor yapmak gerektiğini vurgulamıştır.Her yıl 19 Mayıs günü Gençlik ve Spor Bayramı Türkiye ve Türkiye dışında yaşayan Türk gençleri ve O ülkelerin gençleri ile beraber spor gösterileri ve törenlerle kutlanır.
19 Mayıs; 1981 yılından bu yana “Atatürk’ü Anma Günü” olarak da kutlanmaktadır. Bunun nedeni Atatürk’ün bir söyleşi sırasında: “Ben 19 Mayıs’ta doğdum” demiş olmasıdır.
A military hero who had won victory after victory against many foreign invaders, Atatürk knew the value of peace and, during his Presidency, did his utmost to secure and strengthen it throughout the world. Few of the giants of the modern times have spoken with Atatürk’s eloquence on the vital need to create a world order based on peace, on the dignity of all human beings, and on the constructive interdependence of all nations. He stated, immediately after the Turkish War of Independence, that “peace is the most effective way for nations to attain prosperity and happiness.” Later as he concluded treaties of friendship and created regional ententes, he affirmed: “ Turks are the friends of all civilized nations.” The new Turkey established cordial relations with all countries, including those powers which had tried a few years earlier to wipe the Turks off the map. She did not pursue a policy of expansionism, and never engaged in any act contrary to peaceful co-existence. Atatürk signed pacts with Greece, Rumania and Yugoslavia in the Balkans, and with Iran, Iraq and Afghanistan in the East. He maintained friendly relations with the Soviet Union, the United States, England, Germany, Italy, France, and all other states. In the early 1930s, he and the Greek Premier Venizelos initiated and signed a treaty of peace and cooperation.
n 1932, the League of Nations invited Turkey to become a member. Many of Atatürk’s ideas and ideals presaged the principles enshrined in the League of Nations and the United Nations.” As clearly as I see daybreak, I have the vision of the rise of the oppressed nations to their independence... If lasting peace is sought, it is essential to adopt international measures to improve the lot of the masses. Mankind’s well-being should take the place of hunger and oppression... Citizens of the world should be educated in such a way that they shall no longer feel envy, avarice and vengefulness.”
In recognition of Atatürk’s untiring efforts to build peace, the League of Nations paid tribute to him at his death in November 1938 as “ a genius international peacemaker”. In 1981, on the occasion of the Centennial of his birth, the United Nations and UNESCO honored the memory of the great Turkish Statesman who abhorred war - “ Unless the life of the nation faces peril, war is a crime,” - and expressed his faith in organized peace:” If war were to break out, nations would rush to join their armed forces and national resources. The swiftest and most effective measure is to establish an international organization which would prove to the aggressor that its aggression cannot pay.”
His creation of modern Turkey and his contribution to the world have made Atatürk an historic figure of enduring influence.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Bir gün oturmuş, iki gün oturmuş, ama soran yok. Üçüncü gün kral, hizmekârlarını çağırıp, onları güzel bir azarlamış.
- Böyle bir şey nasıl olabilir! Üç günden beri şu insan sarayın kapısında oturuyor ve hiç kimse onu sorguya çekmiyor ! Paranızı niçin alıyorsunuz? Bunun için mi sizi işte tutuyorum?
Hizmetkârlar sakına sakına cevap verememişler. Sonunda Aleodor Kralı, Verdeş kralın önüne götürmüşler.
- Ne istiyorsun, Delikanlı? Niçin sarayımın kapısında bekliyorsun?
- İsteğim sizin kızınızdır; onu istemeye gönderildim ,yüce kralım.
- Peki, Delikanlı. Fakat öncelikle, bizim sarayımızda bir gelenek vardır... Üç gün boyunca nereye istersen saklan, ama benim kızım seni bulursa, senin başın kesilir ve başın başsız kalan 100’üncü sırığın üzerine koyulacaktır. Benim kızım seni bulamazsa o zaman kız senindir.
- Tanrıma güveniyorum, yüce Kralım. Sırığa başka birşey de koyabiliriz, insan kafasını vermeyiz.
- Tamam mı?
- Tamam!
Anlaşarak el sıkışmışlar. Kız orada olduğundan dolayı, ikinci günden itibaren anlaşmışmayı uygulasınlar.ve Aleodor bildiği gibi saklansın. Bu işin çok tehlikeli olduğunu Aleodor biliyor ve heyecandan kendisini zor tutuyormuş.
Nasıl saklanmaya düşünüp taşınıp hiç bir karar veremiyormuş. Onun hayatı buna bağlıydı. Düşüne düşüne en sonunda turnabalığı aklına gelmiş. Balık pulunu cebinden çıkararak turnabalığına düşünmüş ve anında onunla göz göze gelmiş.
- Emrin nedir, Delikanlı?
- Ne olsun? Baksana bana neler oluyor! Bana birşeyler öğretebilir misin?
- Sen hiç düşünme, bu işi bana bırak, demiş turnabalığı.
Anında bir kere kuyruğundan vurarak , Aleodor’u küçük bir balığa dönüştürmüş ve denize saklamış.
Kız, sabah kalktığında, dürbünü gözüne koyarak her tarafa bakmış. Aleodor’u göremiyormuş. Onu istemeye gelen önceki yiğitler, evin arkasına, bodruma veya saman yığınağa saklanırlarmış. Ama, Aleodor ortada gözükmüyormuş ve kız zaferinden şuphelenmeye başlamış. Araya araya kız denize de bakmış ve balıkların arasında Aleodor’u görmüş çünkü kızın dürbünü sihirliymiş. Gülerek ona:
- Çık oradan, kurnaz! Koskocaman bir insandan balık olarak denize saklanmışsın.
Babasına dönerek kız demiş:
- Baba, bence bu delikanlı benden üstün göründü. Üstelik çok sevimli. Üçüncü kez de onu bulursam yine de onu affet çünkü diğerleri gibi değil, o çok farklıdır.
- Düşünürüz, cevap vermiş kral.
Ertesi gün, delikanlı kargaya düşünmüş. Karga hemenceçik onun önüne çıkarak, demiş:
- Sahibim, emrin nedir?
- Baksana bana ne oldu? Birşeyler oğretebilir misin?
- Bir deneyelim, demiş karga.
Ve kanadınla vurarak, onu bir karga civcisi yapmış ve bir karga sürüsüne atmış. Kız, kalkar kalkmaz dürbünü gözüne koyarak onu aramaya başlamış. Yoktu! Toprakta yoktu! Sularda ve denizlerde yoktu! Kız düşünmeye başlamış. Birden bire bakarken, kız gök yüzüne de bakmış ve karga sürüsünde görünce parmağıyla çağırmış:
- Gel, seni haydut seni! Yine ortadan? insan halinden niye girdin bu hale? Cenette bile benden kurtulamazsın!
Aleodor ne yapacaktı artık, yere inmiş. Kral, Aleodor’un zekâsına şaşırmış ve kızının dediklerine kulak vermeye başlamış.
Fakat, anlaşma gereğince Aleodor’un üç defa saklanma hakkı olduğu için, kral:
“- Bakalım bu defa nereye saklanacaksın” demiş kendi kendine.
Üçüncü gün sabahın köründe, Aleodor atsineğini düşünmüş ve bu bir solukta gelmiş. Ona istediği şeyi söyledikten sonra, atsineği:
- Bırak bana bu işi, demiş.
Aleodor’u bir bite dönüştürmüş ve kızın saçına saklamış. Kız kalktığından beri bütün gün aramış ama boşuna, o hiç bir yerde yokmuş. Kız çok kızmış, çünkü onu hissediyor ama göremiyormuş. Dürbünüyle denize, toprağa ve havaya bakmış ama onu görememiş. En sonunda aramaktan yorulmuş ve bağırmış:
- Artık önüme çık. Seni hissediyorum ama göremiyorum. Beni yendin. Artık seninim, demiş.
Bunu duyunca, kızının peliğinden ? inerek kendini göstermiş. Kral ona kızını vermiş ve onları memleketin dışına kadar uğurlamış. Yolda bir mola yapmışlar. Birşeyler yedikten sonra, Aleodor kızın kucağına başını koymuş ve uyumuş. Kız ona bakınca, yakışıklılığına ve duruşuna bayılmış; kendini tutamamış ve ona bir öpücük vermiş. Aleodor, kalkar kalkmaz kıza bir tokat atmış ki Giurgiu köpekleri bile işitmiş. Kız ağlayarak demiş ki:
- Aleodor, canım, ellin ne kadar da ağırmış!
- Seni o öpücük için tokatladım çünkü seni başkasının emanetisin.
- Tamam da o zaman bunu bana niye evdeyken demedin? Çünkü ben de ne yapacağımı bilirdim. Ama şimdi de geç değildir.
Buradan gidince Yarı – İnsan - Altı – Yarı – Topal – Tavşan’a yetişmişler.
- Ben işimi bitirdim! deyip, Aleodor uzaklaşmaya istemiş.
Kız bu sakatlıyı görünce, midesi bulanmış ve onun yanında kalmayı hiç istememiş. Sakatlı, kızı görünce tatlı tatlı sözlerle konuşmaya başlamış ama kız:
- Kaç önümden, sakatlık! Cehenneme defol!demiş.
Sakatlı kızın sevdasından eriyormuş ve onu kandırmak için üzükoyun toprakta ağnıyordu?. Ama kız ağır sözlerle ve kötü bakışlarla onu uzakta tutuyormuş. Sakatlıya karşı cin, uyuntu gibi adlandırmalarla hitap ediyormuş
- Seni uyuntu! Bu dünyadan yokol!
Bir kadın ona nasıl o kadar kötü davranabileceğine inanamayan sakatlı öfkesinden çatlamış. Bunu görünce Aleodor memleketini Yarı – İnsan – Atlı – Yarı –Topal – Tavşan’ın topraklarıyla birleştirmiş. Verdeş Kralın kızıyla evlenmiş ve hükümdarlığına dönmüş. Aleodor’u sağlıklı ve yanında o kadar güzel bir gelin getirdiğini gören halkı çok mutlu olmuş.
Aleodar tahtına dönmüş ve mutlu bir ömür yaşamış.
Ve ben atlı yere oturarak size bu masallı anlatım.
Çeviren Nilgün Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Numită şi aparatul administrativ al Uniunii Europene, Comisia Europeană – cu atribuţii legislative, executive, administrative şi judiciare are, azi, aproximativ 19.000 de funcţionari, 20 de comisari şi dreptul unic de a face propuneri legislative Consiliului şi Parlamentului European. Marile ţări europene: Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania numesc fiecare doi comisari, iar celelalte ţări câte unul. După 2005 fiecare ţară va numi un singur comisar, iar după extinderea cu 25 şi apoi 27 de membri se va conveni asupra numărului final de comisari, care va fi mai puţin decât 27, şi vor fi desemnaţi prin rotaţie.
Este singurul organ ales prin vot direct de Uniunea Europeană şi singura adunare transnaţională din lume. La Strasbourg au loc sesiunile lunare iar şedinţele comisiilor parlamentare şi minisesiunile au loc la Bruxelles. Parlamentul – împreună cu Consiliul de Miniştri – adoptă legislaţia şi bugetul pe şase ani al U.E. Parlamentul, azi cu 626 membri, poate demite Comisia Europeană.
Este instituţia care supraveghează cheltuirea bugetului de aproximativ 90 de miliarde euro anual de către Comisia Europeană.
Are sediul la Luxemburg şi asigură interpretarea identică a legislaţiei U.E. în întreaga Uniune. Legislaţia Uniunii are prioritate asupra legislaţiei unei ţări. Curtea de Justiţie – cu misiunea de a judeca diferendele între diferitele instituţii ale Uniunii şi ţările membre – are, actualmente 15 judecători, câte unul din fiecare ţară membră.
Este principalul organ decizional al Uniunii Europene, format din miniştri ţărilor membre. Prin rotaţie pe o perioadă de 6 luni, Preşedinţia Consiliului de Miniştri este asigurată de fiecare ţară membră. Numărul de voturi de care beneficiază fiecare ţară membră este, în linii mari, proporţional cu populaţia sa. Astfel, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia au câte 29 de voturi fiecare, Spania şi Polonia au 27 de voturi fiecare, Olanda 13 voturi, 5 ţări, Grecia, Republica Cehă, Belgia, Ungaria, Portugalia au câte 12 voturi fiecare, Suedia şi Austria câte 10 voturi, Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania câte 7 voturi fiecare, Letonia, Estonia, lovacia, Cipru, Luxemburg câte 4 voturi fiecare, Malta are 3 voturi, iar România şi Bulgaria vor avea, când vor fi primite în 2007, câte 14 voturi şi respectiv 10 voturi. În domenii sensibile precum: impozitarea, protecţia socială şi imigraţia deciziile trebuie luate în unanimitate. În celelalte domenii este folosit votul majoritar modificat (VMM).
Şefii de stat şi de guvern ai Uniunii se întrunesc de patru ori pe an în Consiliul European, organ decizional suprem. A nu se confunda Consiliul European, care nu este un organ al Uniunii Europene. Summiturile Consiliului European sunt găzduite, acum, de ţara care deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii.
Are sediul la Frankfurt şi atribuţia de a fixa rata minimă a dobânzilor în cele 12 ţări care au adoptat moneda unică europeană, Euro, ca şi controlul cursului ei pe pieţele valutare. Euro a fost lansat în 1999. La 1 ianuarie 2002 euro a devenit realitate pentru cei 300 de milioane de locuitori din 12 ţări europene: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxembrug, Olanda, Spania, Portugalia.
Cele douăsprezece stele aurii ce formează un cerc pe un fon albastru reprezintă solidaritatea şi armonia între popoarele Europei. Drapelul Uniunii Europene nu şi-a adăugat nici o stea, nici la extinderea din 1995 – când au aderat la uniune Austria, Suedia şi Finlanda, nici la extinderea de la 1 mai 2004, când alte 10 state au devenit membre ale Uniunii, anume: Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria Republica Cehă, Estonia, Lituania, Malta, Cipru.
S-a considerat de Executivul european că numărul doisprezece reprezintă prin tradiţie un simbol al perfecţiunii, al plenitudinii şi al unităţii, astfel că indiferent de extinderi recente şi viitoare drapelul rămâne la fel. Numărul doisprezece reprezintă, simbolic, plenitudinea. El corespunde şi numărului de ore de pe cadranul unui ceas şi numărului de luni dintr-un an, iar când formează un cerc, reprezintă, printre altele, un simbol al unităţii. În anii ’50 Consiliul Europei de la Strasbourg a încercat să găsească un simbol pan european, iar în 1983 Parlamentul European a optat pentru aceasctă emblemă. În 1985, steagul a fost adoptat de toţi şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene drept emblema ificială a Uniunii.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sâmbătă, 1 mai 2004, la ora 0,00 a Europei Centrale, s-a înregistrat cea de-a 5-a extindere a Uniunii Europene, când „Cei 15“ au devenit „Cei 25“, iar România şi Bulgaria vor deveni membre în 2007.
Acum 54 de ani, în mai 1950, ministrul francez de Externe, Robert Schumann, a propus stabilirea unui control comun asupra industriilor cărbunelui şi oţelului din Franţa şi Germania. A fost un gest înţelept al unei iniţiative, care prevenea conflicte devastatoare., dar era şi un semnal pentru construcţia europeană. De la o cooperare economică s-a ajuns, treptat, la o cooperare în domeniul justiţiei, al afacerilor interne, al politicii externe şi de apărare. Statele europene s-au alăturat acestui proiect şi de la 6 membri fondatori ai Uniunii Europene s-a ajuns la 12, la 15 şi azi la 25 de membri.
„Europa Mare“ a celor 25 a devenit a treia entitate demografică a planetei – peste 450 milioane de locuitori, a doua entitate economică şi prima din punct de vedere comercial a planetei.
Războiul Rece şi Cortina de Fier sunt de domeniul trecutului şi au lăsat loc libertăţii, democraţiei, primatului legii şi respectului demnităţii umane. Istoria Europei secolului 20 măcinat de războaie şi crize a luat sfârşit. Europa mileniului trei se îndreaptă cu paşi repezi spre pace, bunăstare şi stabilitate.
România – în curs de încheiere a negocierilor sale de aderare – a intrat în acest proces ireversibil al Europei Unite. În 2005, România va semna Tratatul de Aderare, iar în 2007 se va alătura marii familii europene.
Agricultura, Concurenţa, Administraţia, Justiţia şi Mediul sunt domeniile cele mai sensibile ale negocierii, unde se aşteaptă, din partea noastră, a României, eforturi şi măsuri pe măsură.
Aderarea la U.E. înseamnă reformarea structurală a economiei, stabilizarea pe termen lung şi o îmbunătăţire constantă a mediului economic din România. Şi, desigur, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii pe măsură ce reformele îşi produc efectul.
Prin aderare, românii vor deveni cetăţeni europeni, vor circula în U.E. pe baza actului de identitate, nu a paşaportului, vor avea drept de muncă în statele membre, pe baza unor acorduri bilaterale, eventual chiar şi în perioada de tranziţie, convenită între 2, 5 – 7 ani, pentru anumite sectoare din piaţa muncii. Mărfurile româneşti şi serviciile vor circula liber pe piaţa Uniunii Europene. În plus, România va primi fonduri substanţiale pentru mediu, dezvoltare regională şi agricultură cu condiţia îndeplinirii anumitor criterii de protecţia mediului, de calitate şi de siguranţă alimentară.
Fiecare zi este un pas spre Europa. Nu mă îndoiesc, vom face aceşti paşi necesari.
Prof. univ. dr. Ibram Nuredin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Istoria Techirghiolului se pierde în negura vremurilor. Mărturii arheologice atestă existenţa unei civilizaţii încă din perioada neoliticului, pe o pantă foarte lină, în apropierea lacului.
În antichitate, în imediata vecinătate a lacului Techirghiol, trecea drumul imperial dintre Tomis şi Callatis. Romanii care cunoşteau efectul terapeutic al nămolului de Nil, se pare că l-au descoperit şi pe cel de Techirghiol. Scrierile lui Plinius (23-79 p.H.), ale lui Dioscorides (50 p.H.) şi mult mai târziu, ale lui Galenos, consemnează acest lucru.
Pentru prima oară, această aşezare este atestată documentar în 1560 sub numele de Tekfur-koy în două firmane ale sultanului Magnificul către domnitorul Moldovei. Numele de Tekfur sugerează culoarea pestriţă, vărgată a suprafeţei lucioase a lacului. Ulterior, istoria acestei aşezări se contopeşte cu cea a Imperiului Otoman până în 1878, când a urmat Congresul de la Berlin, prin care Dobrogea era redată României.
Oraşul este situat în extremitatea sud-estică a României, la 18 km. de municipiul Constanţa.
Aici există o mică, dar unită, comunitate de turci, majoritatea fiind membri ai U.D.T.R., filiala Techirghiol.
Am fost într-o vizită inopinată la sediul filialei, unde am fost primiţi, ca de obicei, cu multă căldură şi ospitalitate, simţindu-ne ca acasă. Aici se desfăşura o activitate intensă, femeile preparau diverse mâncăruri tradiţionale turceşti, pe care U.D.T.R. urma să le prezinte vineri, 21 mai, la Bucureşti, hotel Majestic, în faţa corpurilor diplomatice şi ai altor oaspeţi de seamă. Stând de vorbă cu preşedintele filialei, Dl. Riza Gavazoglu şi cu D-na Menseit Seriha, preşedinta comisiei de femei, am aflat că filiala se află în plin proces de reorganizare şi, cu toate acestea, este una dintre cele mai active.
„Totul a început în luna ianuarie, când câteva suflete de aici din Techirghiol, oameni care au considerat că trebuie să ne cunoaştem mai bine, şi să scoatem în relief tot ce este mai frumos al nostru, au stabilit să se facă o întâlnire a comunităţii şi totodată să organizeze un toplantî. Bineînţeles că această dorinţă s-a realizat, la începutul lunii martie, când etnicii turci au dat cu toţii curs invitaţiei noastre. A fost o acţiune de mare succes. Atunci am considerat că toţi cei care au venit ne iubesc şi într-adevăr vor ca obiceiurile şi tradiţiile noastre să meargă mai departe şi să scoatem în relief, repet încă o dată, tot ce este mai bun. După toplantîul acesta, tot cu ajutorul unor oameni inimoşi, s-a organizat la sediul filialei un mevlid, la care au participat peste 140 de persoane: bărbaţii de la geamie, precum şi soţiile lor. De asemenea, în afară de techirghioleni, am avut invitaţi din Constanţa, de la Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, de la Muftiatul Cultului Musulman din România, şi nu în ultimul rând, de la Uniunea Democrată Turcă din România – sediul central. Iar a fost o mare realizare. De ce – pentru că ne-a dat un curaj extraordinar, curaj pentru cei tineri care într-adevăr vor să facă ceva şi să ducă tot ce este bun mai departe, pentru că avem lucruri frumoase de realizat şi este păcat ca ele să se piardă. În afară de aceste două mari acţiuni am avut şi activităţi culturale cu copiii, la care bineînţeles şi-au dat concursul copii din Techirghiol, copii care au participat la activităţi culturale atât în oraş cât şi în judeţ. În cinstea zilei de 23 Aprilie – Ziua Copilului – s-a organizat la cinematograful Techirghiol, în colaborare cu UD.T.T.M.R., o acţiune în cadrul căreia s-au oferit 41 de diplome copiilor cu rezultate foarte bune la învăţătură, ca stimulente şi pentru ceilalţi, ca la anul să putem oferi mai multe diplome. În cadrul acestei festivităţi s-a prezentat şi un program artistic care a cuprins dansuri, cântece. Am încercat pe cât posibil să prezentăm obiceiurile noastre. A fost iarăşi o reuşită frumoasă. De asemenea, au fost acţiuni de Hîdîrlez, pentru cei care nu au reuşit să ajungă la mezarlîk - aşa cum se obişnuieşte - să vină la sediul filialei. S-a ţinut o slujbă religioasă de pomenire. Au participat în jur de 40 de femei. În simţul omeniei, fiecare a venit cu preparate culinare turceşti, aşa cum este obiceiul. Acest lucru reflectă dorinţa şi faptul că există flacăra aprinsă pentru a fi toţi laolaltă, pentru a ne iubi mai mult şi a ne înţelege. Ne pregătim acum pentru o altă acţiune de amploare. Suntem invitaţi şi vom participa aşa cum se cuvine la Bucureşti săptămâna aceasta, vineri, unde vom prezenta o expoziţie de artă culinară tradiţională, o expoziţie de obiecte vechi turceşti şi un program artistic.
Pentru reuşita acestei acţiuni, precum vedeţi, aici sunt prezente câteva din femeile noastre care au pus umărul să se realizeze această acţiune. Dar vreau să vă spun că celelalte, care nu sunt aici, şi ele sunt alături de noi. Toată lumea este alături de noi, este dornică să facă câte ceva, nu există discordie.
Acum deja am demarat demersurile pentru a deschide aici, în Techirghiol, un muzeu, de fapt o casă tradiţională turcească, unde să avem expoziţii tot anul.“ (Menseit Seriha)
„Vizitaţi-ne, şi noi stăm la dispoziţia Dumneavoastră!“ (Riza Gavazoglu)
Reportaj realizat de Nilgün A. şi Minever O.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
- Böyle, ilk defa, bir Hrıstiyan ülkede, müslümanları ve Hrıstiyanları böyle bir arada görünce, sizi nasıl etkiledi?
- Şimdi bizim buHrıstiyanlarla beraber olmamız ilk değil. Daha önce Amerika bir kaç sefer; Avrupanın bir kaç tane daha ülkesinde: Danimarka, Almanya, Polonya, değişik alanlara gidip, yerlerde, biz bu gösterimizi yaptık. Ve ordada tabii Hrıstiyanlarla haşir meşir olduk. Onlar dinlediler ve çok beğendiklerini söylediler. Zaten bizim de amacımız böyle bir diyalog, bir tanışma, bir bilişme, kendi özelliklerimizi göstermek, icabında sonunda onlarınkilerinide bizim öğrenmemizde açısından bizim için bir değişiklik, ve neticede biz çok memnun oluyoruz yani.
- Ahmet bey, sizse Romanya’ya ilk defa geliyorsunuz. Ne duygularla dönüyorsunuz? İki gündür iki gösteri oldu, yani insanlar sade gösteri gibi aldılar mı, yoksa biraz anlamının gördünüz mü, nasıl hissetiniz, ki bir his bırakıyorsunuz, mesela ben kokunuzu aldım.
- Şimdi ben başka yerlerede bu duyguyu taşıdım, arkadaşlarla beraber gördük. Şimdi biz bu programlarda, biz artık bunu bir ibadet veya zikir gibi düşünüyoruz. Bir program gibi, bir sanat eseri gibi değilde, bir zikir gibi, ve burda biz duygularımızı seyircilerle paylaştığımıza inanıyoruz. Yani bir rezone olma olayı var. Bizimle, bizim duygularımızla ruhlarımızla, hissiyatımızla, seyircilerle aramızda bir itibat, bir ilgi, bir diyalog olduğunu zannediyoruz. Her ne kadar dillerini anlamasakta, insanları anlamasakta, yabancı olsakta, ilk defa görsekte, fakat o toplulukla bizim topluluk arasında kalplerde bir itibat olduğunu tamin ediyoruz. Bunu başka yerlerdede hissettik. Ve hatta rüyalardada bile bu görülüyor. Buna benzer örnekler yaşadık. Mesela, en son İsviçre programımızda, bir Fransız psihiatrist bayan, rüyasında bir davaya gitmeden önce bizleri görüyor. Ve ruyasından sonra gelip bizleri seyrediyor. „İşte rüyamda gördüm, kişiler bunlardır“ diyor. Yani bu tür böyle subutiyen enteresan şeyler yaşıyoruz. Yani bilimsel olarak anlatması zor. Tamamen ruhani bir olan, ve biz paylaştığıma inanıyoruz.
- Diyebilirim ki Mevlana sevgili olduğu için, ben bir kitap çıkardım Mevlana üzerine ve onunla bütün Romanya’yı dolaşıp Maevlanayı anlattık. Romanyanın insanları tamamen her bölgede semazenlere sema sevişine hayran kalıyorlar. Yani felsefeniz o kadar zengi, o kadar derin ki, tanımasalar, çok değişik bir şey olur, derim ben.
Nilgün Asan ve Minever Omer