Dünya Çocuk Günü, farklı ülkelerde farklı tarihlerde kutlanan gün. Bütün dünya çocuklarının mutlu ve sağlıklı olmaları her milletin ve insanın ortak arzusudur. Geleceğimiz olan çocuklar gereken özeni göstermeliyiz. Onları sevip korumalıyız. En iyi eğitimi almaları için elimizden geleni yapmalıyız. Ancak bu şekilde sağlıklı toplumlar oluşturabiliriz.
Eğitim çocuğu sevmekle başlar.
Çocuklar geleceğin teminatıdır.
Bugünün küçüğü, yarının büyüğüdür.
Çocuklukta duyulan sevgi, hiç kurumayan ağaca benzer (Brezilya Atasözü)
Oğul babadan öğrenir sofra açmayı, kız anadan öğrenir giysi biçmeyi (Türk Atasözü)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită în numeroase ţări, de regulă (dar nu obligatoriu) pe data de 1 iunie a fiecărui an. Celebrarea unei zile dedicate copiilor îşi are originile în Turcia din anul 1920 şi mai târziu în cadrul Conferinţei Mondiale a Bunăstării Copiilor de la Geneva, Elveţia, ce a avut loc în 1925. Nu este foarte clar de ce 1 Iunie a fost aleasă în cele din urmă ca Ziua Copilului: una dintre teorii susţine că consulul general chinez din San Francisco, SUA, a organizat o mică adunare a copiilor chinezi orfani pentru a sărbători Festivalul Dragonului în 1925, celebrarea având loc pe 1 iunie în acel an, fapt ce a coincis şi cu conferinta ţinută la Geneva.
În acest sens comisia de învâţământ a Uniunii Democrate Turce din România a organizat o activitate cu prilejul acestei zile, dedicată întru totul copiilor. Au participat copii de la filialele U.D.T.R.. Aceştia şi- au petrecut timpul în Complexul Muzeal de Ştiinte ale Naturii – Constanţa (Delfinariu). Programul a inclus spectacolul de la Delfinariu, vizitarea rezervaţiei naturale, a expoziţiei de păsări exotice, a planetariului şi, nu în ultimul rând, copiii s-au destins în locurile de joacă special amenajate pentru ei. Conducerea U.D.T.R. a fost alături de cei mici; s-a remarcat prezenţa preşedintelui Osman Fedbi, a secretarului general Ervin Ibraim, a deputatului Iusein Ibram şi preşedinţilor de filiale care au participat la eveniment.
La sfârşitul activităţii copiii au primit dulciuri oferite de U.D.T.R. şi au declarat că au petrecut o zi minunată în sânul naturii.
Nurgean Ibraim
În perioada 29-31 mai 2009, Departamentul de Relaţii Interetnice a organizat la Braşov seminarul cu tema „Realizarea manualului Istoria Minorităţilor Naţionale din România”. Acest seminar este o continuare a programului „Rolul cercetării şi predării istoriei în relaţiile interetnice”, ce a avut loc în perioada 2006-2008 şi al cărui rezultat a fost editarea unui material auxiliar pe teme de istorie a minorităţilor.
Prin organizarea acestui seminar Departamentul de Relaţii Interetnice îşi propune parcurgerea primilor paşi ai unui proces complex ce va avea ca finalitate elaborarea unui manual de Istorie a Minorităţilor Naţionale din România pentru elevi.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România a participat d-na Serin Türkoğlu.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Parcul Cişmigiu din Bucureşti a găzduit în perioada 19-21 iunie a treia ediţie a Festivalului Naţional de Folclor „Muzici şi tradiţii în Cişmigiu“, cu invitaţi speciali din Croaţia, Serbia şi Republica Peru, care îşi propune o reîntoarcere la tradiţiile şi rădăcinile culturale comune ale românilor. La prima ediţie manifestarea a avut peste 10.000 de spectatori. Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Bucuresti prin Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare şi Direcţia Cultură.
Noutatea adusă anul acesta de organizatori o constituie participarea mai multor ansambluri internaţionale din Mexic, Marea Britanie, Cehia, Republica Moldova şi Congo, ce au încântat bucureştenii pe parcursul celor trei zile de festival. Manifestările au început vineri, la ora 15:00, cu o paradă a participanţilor în costume populare pe traseul Piaţa Amzei – Calea Victoriei – Cercul Militar – Bulevardul Regina Elisabeta – Grădina Cişmigiu.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România a participat ansamblul Delikanlılar, care a prezentat un moment artistic urmat de Ismail Macbule, care a prezentat în faţa spectatorilor cântece tradiţionale turceşti.
Omer Minever
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor pentru Copii şi Tineri Interpreţi – „Dobroge, mândră grădină“ s-a desfăşurat, simultan, în aceste zile, la Mangalia, Eforie şi Albeşti.
Manifestarea, organizată de Asociaţia pentru Cultură, Învăţământ şi Turism Constanţa (ACITC), în parteneriat cu primăriile Eforie, Mangalia, Albeşti, Direcţia Judeteană pentru Tineret şi Inspectoratul Şcolar Judeţean, se bucură anul acesta de o participare-record, fiind înregistraţi peste 1. 200 de participanţi, dansatori, solişti vocali şi instrumentişti, membrii ai comisiilor de jurizare şi invitaţi speciali, festivalul fiind deschis în egală măsură şi tinerilor cu dizabilităţi.
Ţările participante au fost România, Republica Moldova, Belarus, Serbia, Bulgaria, Ungaria şi, nu în ultimul rând, Turcia.
Delegaţia din care făceau parte câţiva profesori din Kütahya de la „Linyit İlköğretim Okulu“ au vizitat şi sediul U.D.T.R. unde au fost primiţi de secretarul general al uniunii împreună cu redactori ai revistei „Hakses“. Aceştia au împărtăşit din experienţele lor profesionale, au stabilit întâlniri viitoare iar la final şi-au oferit plachete ce reprezintă emblema organizaţiilor.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Editura Ozan din Istanbul a publicat în limba turcă volumul „Poetul legendar al versului românesc: Mihai Eminescu”. Traducerea aparţine scriitorului şi traducătorului Ali Narçin, originar din Turcia. Volumul a fost publicat cu sprijinul Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul.
Ineditul apariţiei editoriale îl constituie faptul că volumul a fost tradus direct din limba română în limba turcă, nu prin intermediul unei limbi de circulaţie internaţională. Ali Narçin a trăit în România aproape 10 ani timp în care a învăţat limba română. Marcat de personalitatea şi de opera poetului Mihai Eminescu, Ali Narçin s-a ambiţionat să-i citească opera în limba româna şi nu numai atât, ci să-l şi traducă.
Volumul „Poetul legendar al versului românesc: Mihai Eminescu” va putea fi citit din această lună, în Turcia.
Sorina Asan
În perioada 8-12 iunie o delegaţie formată din cinci parlamentari din Republica Turcia a efectuat o vizită oficială în ţara noastră, la invitaţia conducerii Parlamentului. Cei cinci deputaţi turci fac parte din Grupul parlamentar de prietenie Turcia- România, iar vizita s-a înscris în ciclul de vizite periodice, pe care deputaţii turci şi români le întreprind anual, reciproc.
În debutul vizitei în România, reprezentanţii legislativului din Turcia au fost primiţi de secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Mazâru. În cadrul convorbirilor purtate la Ministerul de Externe a fost evidenţiat stadiul bun al relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări, atât în domeniul economic cât şi în cel al energiei, al cooperării regionale, turismului şi culturii. Partea turcă şi-a exprimat interesul pentru a cunoaşte mai multe detalii despre procesul de aderare a României la UE şi eforturile făcute în acest sens, la nivel legislativ şi instituţional. Secretarul de stat Bogdan Mazâru a declarat că România sprijină activ şi consecvent procesul de aderare a Turciei la Uniunea Europeană.
Delegaţia prezentă în România a fost formată din: Hasan Sönmez-Ak Parti, preşedintele grupului parlamentar de prietenie Turcia-România, Safiye Seymanoğlu-Ak Parti, Hüsnü Tuna-Ak Parti, Recai Yldirim-MHP, Cüneyt Yüksel-Ak Parti.
Pe 11 iunie, parlamentarii turci au efectuat o vizită în judeţul Constanţa unde se află cea mai mare parte a populaţiei de etnie turcă. La Medgidia, parlamentarii turci au fost primiţi de autorităţile locale. În cadrul discuţiilor purtate la primăria din localitate au fost evidenţiate principalele oportunităţi de afaceri din zonă şi necesitatea demarării lucrărilor de construcţii al noului campus al Colegiului Naţional „Kemal Atatürk”, investiţie ce va fi realizată prin contribuţia financiară a celor două state, român şi turc. Reprezentanţii legislativului turc s-au mai întâlnit şi cu profesorii de la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” au vizitat geamia Abdul Megid şi au depus o coroană de flori la monumentul întemeitorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk.
În aceeaşi zi, parlamentarii turci s-au întâlnit cu muftiul cultului musulman din România unde s-a abordat problema construcţiei ridicate în imediata vecinătate a geamiei Hunkar, monument istoric, datat din 1862, una dintre cele mai vechi construcţii cu valoare istorică din municipiul Constanţa. Oaspeţii turci au mai vizitat geamia Hunkar şi Moscheea Carol.
În cursul după amiezei, deputaţii turci s-au întâlnit cu liderii U.D.T.R. La discuţii au participat: preşedintele U.D.T.R. Osman Fedbi, prim-vicepreşedintele Iusein Gemal, secretarul general Ervin Ibraim, deputat Ibram Iusein, preşedintele comisiei de religie, Islam Remzi, vicepreşedintele comisiei de cultură, Osman Melek, colectivul redacţional al revistei Hakses. În cadrul discuţiilor au fost prezentate realizările Uniunii Democrate Turce din România în ceea ce priveşte promovarea culturii, a învăţământului în limba turcă şi a exercitării credinţei religioase. La discuţii au mai participat muftiul cultului musulman din România, Iusuf Muurat şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Haluk Ağca.
Oaspeţii au fost încântaţi să afle informaţii despre istoricul existenţei comunităţii turce din România şi despre activitatea pe care o desfăşoară deputatul Ibram Iusein, în Parlamentul României.
După ce s-au întreţinut mai bine de oră cu liderii comunităţii turce, oaspeţii au vizitat sediul Radioului T unde au fost primiţi de directorul Ervin Ibraim şi unde liderul grupului deputatul Hasan Sönmez a acordat un interviu în exclusivitate jurnaliştilor postului de radio.
Pe tot parcursul vizitei în România, delegaţia parlamentară a fost însoţită de deputatul U.D.T.R., Ibram Iusein.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cursul de Kur’an-ı Kerim, promoţia 2008-2009, organizat de către Muftiatul Cultului Musulman din România, împreună cu ataşatul pe probleme de religie din cadrul Consulatului Republicii Turcia la Constanţa, a debutat în data de 6 octombrie 2008, cu un număr de 36 de cursante şi s-a încheiat în luna iunie 2009.
Cursul a fost susţinut şi coordonat de către d-na Şerife Coşkun, din partea Departamentului de Relaţii Culte din Republica Turcia.
Ceremonia de absolvire a cursului a fost organizată la geamia Hünkâr, unde au participat muftiul cultului musulman d-l Yusuf Murat, ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului Republicii Turcia la Constanţa d-l İsmail Ozkan, precum şi familile cursantelor. Pline de emoţie, cu bucuria realizării în suflet, dar şi cu regretul că nu se vor mai vedea zilnic, cursantele au susţinut cursul festiv de absolvire.
După deschiderea oficială, unde s-au rostit cuvinte frumoase şi laudative la adresa cursantelor, a început ceremonia de decernare a diplomelor precum şi felicitările de rigoare.
Nilgün Panaitescu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sărbătoarea religioasă Regaip este în prima noapte de joi din luna Recep, prima lună religioasă din cele 3 luni sfinte ale calendarului musulman. Sărbătoarea religioasă Regaip semnifică noaptea când mama profetului Muhammed a constatat că este însărcinată.
A fost o acţiune de mare amploare şi s-a desfăşurat în majoritatea filialelor U.D.T.R. unde s-au făcut rugăciuni, s-au interpretat cântece religioase. Femeile au pregătit gogoşi tradiţionale şi halva turcească, precum şi produsele culinare specifice unei slujbe religioase: ciorbă, fasole cu carne, pilaf, sarmale, orez cu lapte, compot, baclavale sau sarailii, lapte de pasăre. Obiectivul programului a fost cunoaşterea mai îndeaproape a tradiţiilor şi a religiei noastre. Chiar dacă în ultimii ani tradiţia legată de slujbele religioase s-a „modernizat“, la această acţiune am încercat să readucem la lumină obiceiurile moştenite din strămoşi: slujba religioasă propriu-zisă (în cadrul căreia imamii subliniază importanţa acestor sărbători religioase, se fac slujbe pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă şi pentru bunăstarea celor în viaţă, pentru pace şi prosperitate) şi masa „religioasă“, care urmează invariabil după o slujbă religioasă. Această masă conţinea în trecut un număr fix de feluri de mâncare, precum şi o anumită ordine. Această ordine era: ciorbă, fasole cu carne (în trecut de oaie, mai recent pasăre), sarmale sau ardei umpluţi cu carne tocată, pilaf sau cus-cus cu ayran sau compot, orez sau griş cu lapte, dulciuri tradiţionale – baclavale, sarailii. În loc de pâine, câteodată se mai prepară plăcintele tradiţionale turceşti cu carne sau brânză.
Membrii filialelor noastre au participat activ la pregătirea şi derularea acestei manifestări. Pe lângă produsele alimentare puse la dispoziţie de U.D.T.R., fiecare filială a contribuit cu alte alimente care le-au fost necesare.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La începutul lunii iunie, preşedintele S.U.A., Barack Obama şi-a continuat turneul vizitelor oficiale în ţări cu populaţie musulmană, oprindu-se pentru o zi în Egipt, una dintre cele două ţări arabe, care au semnat pacea cu Israelul.
Vizita preşedintelui american în Egipt vine la numai două luni după ce Obama a participat la cea de-a doua ediţie a Forumului Alianţa Civilizaţiilor desfăşurat în Turcia unde în dicursul său a declarat că: „nu este şi nu va fi niciodată în război cu islamul.” Înainte de învestire Barack Obama a promis să refacă imaginea Statelor Unite mai ales în lumea musulmană, iar în discursul său de învestire le-a oferit musulmanilor o nouă abordare bazată pe respect reciproc.
Liderul american a ales Universitatea din Cairo pentru a se adresa lumii musulmane şi pentru a declara:„un nou început între SUA şi lumea musulmană, bazat pe interes şi respect reciproc, bazat pe adevărul că America şi Islamul nu se exclud şi nu trebuie să fie în competiţie. Mai degrabă se suprapun şi împărtăşesc principii comune, principiul justiţiei şi progresului, al toleranţei şi al demnităţii tuturor fiinţelor umane”. În discursul său Obama a mai subliniat: „ Ne-am întemeiat ţara pe idealul că toţi sunt creaţi egali, şi am vărsat sânge şi am luptat de secole pentru a da înţeles acestor cuvinte, între graniţele noastre şi între lume. Noi suntem modelaţi de toate culturile, extraşi din toate colţurile Pământului, şi dedicaţi unui simplu concept: E pluribus unum – dintre mulţi, unul”.
Preşedintele american a mai arătat în dicursul său că libertatea în America este strâns legată de libertatea practicării propriei religii şi că în fiecare stat american există câte un lăcaş de cult musulman şi 1200 de moschei înăuntrul graniţelor ţării. Din acest motiv, guvernul SUA a apelat la justiţie pentru a proteja dreptul femeilor şi al fetelor de a purta hijab-ul şi pentru a-i pedepsi pe aceia care ar nega acest drept.
Liderul de la Casa Albă a mai spus: „islamul este o parte a Americii, iar eu cred că America reţine în sine adevărul, că fără deosebire de rasă, religie sau poziţie socială, în viaţă împărtăşim aspiraţii comune: să trăim în pace şi în securitate; să obţinem o educaţie şi să lucrăm cu demnitate; să ne iubim familiile noastre, comunităţile noastre şi Dumnezeul nostru. Aceste lucruri le împărtăşim. Aceasta este speranţa întregii omeniri.”
Referitor la extremiştii din Afganistan, Obama a spus că: „acţiunile lor sunt ireconciliabile cu drepturile fiinţelor umane, progresul naţiunilor, precum şi cu islamul… Islamul nu este o parte a problemei în combaterea extremismului violent este o parte importantă a promovării păcii”. În opinia liderului american, „puterea trebuie menţinută prin consimţământ, nu prin coerciţie; trebuie să respecţi drepturile minorităţilor şi să participi cu un spirit de toleranţă şi compromis; trebuie să pui interesele poporului precum şi activităţile legitime ale procesului politic, deasupra intereselor partidului tău. Fără aceste ingrediente, alegerile sigure nu pot forma o adevărată democraţie.”
În discursul său preşedintele american s-a oprit şi asupra drepturilor femeilor, subliniind că dacă unei femei îi este negat dreptul la educaţie, îi este negată egalitatea, tocmai de aceea, SUA va fi partener cu orice ţară majoritar musulmană pentru a sprijini extinderea educaţiei pentru fete.
În finalul discursului ţinut la Universitatea din Cairo, Obama a concluzionat: „Oamenii lumii pot trăi împreună în pace. Ştim că aceasta este viziunea lui Dumnezeu. Trebuie sa lucrăm împreună să construim acest lucru.”
Vizita în Egipt a preşedintelui american nu a rămas fără ecouri atât în ţările cu populaţia de religie musulmană cât şi în ţările din Orientul Mijlociu. Preşedintele turc Abdullah Gül a catalogat discursul luı Obama drept sincer, onest şi realist şi a apreciat că acesta demonstrează posibilitatea unui parteneriat între lumea musulmană şi SUA. „Preşedintele american, cu declaraţiile făcute şi cu angajamentele luate azi dovedeşte încă o dată că este un lider constructiv cu care lumea musulmană se poate angaja într-un parteneriat pentru pace şi stabilitate”, a adăugat preşedintele turc.
Dincolo de comentariile politice şi de speculaţiile jurnaliştilor, vizita liderului american în Egipt rămâne una istorică iar discursul său făcut public printr-o multitudine de mijloace de comunicare deschide drumul reconcilierii dintre America şi lumea musulmană.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La data de 22 iunie 2009, la Muzeul de Artă Populară a fost lansat cel de-al treilea volum din seria „Dobrogea – studiu etnografic”, intitulat „Turcii şi tătarii”. Seria „Dobrogea – studiu etnografic” mai cuprinde două volume dedicate românilor autohtoni şi românilor balcanici (aromânii). Această lucrarea a fost coordonată de directorul muzeului de etnografie, dr. Maria Magiru. La eveniment au luat parte invitaţi de seamă ai comunităţii turce şi tătare, ataşaţi ai Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Mesut Çevik şi Nedime Yalçın, membri ai Uniunii Democrate Turce din România şi ai Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, precum şi personalităţi ale vieţii culturale constănţene.
„Lansarea acestui volum constituie un eveniment deosebit şi pentru personalul de specialitate al Muzeului de Artă Populară din Constanţa. O parte din aceşti specialişti, în urmă cu 35 de ani, au bătut aşezările rurale şi urbane din Dobrogea pentru a aduna obiect cu obiect lucruri care să vorbească despre viaţa tradiţională a tătarilor şi turcilor din acest ţinut. S-au constituit colecţii muzeale care au fost valorificate prin expoziţii temporare, dar şi prin studii de specialitate, cum este şi cel pe care îl lansăm astăzi”, a specificat dr. Maria Magiru.
Volumul este structurat pe trei capitole şi este bogat ilustrat ce pun în evidenţă varietatea şi complexitatea colecţiilor muzeale. Primul capitol, semnat de către dr. Maria Magiru, este dedicat istoricului aşezării turcilor şi tătarilor în Dobrogea, mişcării de emigrare după 1878, vieţii, obiceiurilor şi tradiţiilor turcilor şi tătarilor. Ultimele două capitole, semnate de muzeograful Argentina Bărbulescu, se referă la locuinţa şi anexele gospodăreşti, precum şi la portul, podoabele, ţesăturile şi broderiile turcilor şi tătarilor.
Volumul „Turcii şi tătarii” a fost prezentat de către directorul general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, Bucureşti, Paula Popoiu şi de profesorul universitar dr. Tahsin Gemil, director al Institutului de Turcologie şi de Studii Central – Asiatice al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj. Doctorul în etnografie Paula Popoiu, directorul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a sugerat traducerea în limbă engleză a studiului „Turcii şi tătarii“. „Dacă, în urmă cu ceva timp, nu aveam cărţi despre Dobrogea etnografică, începem, deja, să constituim o bibliografie foarte importantă a acestei zone”.
„Această lucrare este un volum de documente de artă populară, aproape dispărute. Mama mea avea o ladă de zestre cu obiecte tradiţionale. După anii ’50, aceste obiecte aproape că au dispărut. Prin această lucrare, Maria Magiru şi colectivul ştiinţific pe care îl conduce au făcut un act de salvare culturală şi istorică. Astfel, aceste obiecte nu vor dispărea, ci se află în atenţia celor interesaţi de aria de civilizaţie din această zonă. Vă mulţumesc în numele comunităţii turce-tătare pentru acest gest de salvare a patrimoniului cultural, care aparţine deopotrivă României şi acestei zone a Balcanilor, cât şi întregii zone turcice”, a declarat profesorul Tahsin Gemil.
Nilgün Panaitescu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Comisia de femei a Uniunii Democrate Turce din România a organizat la începutul lunii iunie, simpozionul cu tema „Tradiţii şi obiceiuri ale turcilor dobrogeni, legate de naştere şi botez”. Simpozionul s-a desfăşurat într-o ambianţă specifică pusă în valoare de decorul tradiţional turcesc de la Cafe Efendi din Neptun şi a reunit 60 de doamne de vârste diferite.
Evenimentul a avut ca scop reînvierea tradiţiilor şi obiceiurilor practicate la naşterea şi la botezul copiilor musulmani. Prezente la eveniment, membrele U.D.T.R. de la filialele din Constanţa, Medgidia, Cumpăna, Techirghiol, Mangalia şi Cobadin au expus câteva din obiceiurile practicate în localităţile lor, la naşterea copiilor. În satele dobrogene exista tradiţia ca placenta şi coordonul ombilical să fie îngropate la pragul casei ca simbol al norocului şi sănătăţii copilului. La împlinirea a 40 de zile de la naştere se organizează o ceremonie numită „kırklama” unde se spun rugăciuni, se îmbracă haine noi, se oferă cadouri moaşei sau femeilor care au ajutat la îmbăierea copilului. Atât copilul cât şi lăuza nu sunt lăsaţi singuri, Coranul nelipsind de lângă ei.
Numele copilului se pune de regulă în primele trei zile de la naştere, de regulă, de către imam. După ce rosteşte la urechile copilului chemarea la rugăciune-ezan, imamul îi spune numele spre cele patru puncte cardinale.
Melek Amet, preşedinta comisiei de femei a U.D.T.R. şi iniţiatoarea proiectului a declarat:„am conceput acest proiect cu scopul de a reînvia obiceiurile şi tradiţiile turcilor din Dobrogea, legate de naştere şi botez. Este important ca tinerele doamne din rândul comunităţii turce să afle de la cele mai în vârstă din diverse localităţi dobrogene cum se practicau aceste obiceiuri în urmă cu 50-60 de ani, astfel încât tradiţiile să nu-şi piardă continuitatea.”
La eveniment a participat şi preşedinta comisiei de cultură, Serin Turkoglu şi soţia consulului Republicii Turcia, Derya Agça.
Sorina Asan
15 Haziran tarihinde, Kara Deniz’in sahilinde, Neptun tatil köyünde, Romanya Demokrat Türk Birliği Kadınlar Kolu Komisyonu, Dobruca Türklerin Adet ve Gelenekleri adlı bir faaliyet düzenledi. Katılanlar, Romanya Demokrat Türk Birliği şubelerinden türk hanımları (Köstence, Mangalia, Cumpăna, Cobadin, Techirghiol, Medgidia), T.C. Köstence Başkonsolosluğun tarafından sayın Derya Ağca ve basın mensupları idi.
Açık ve geniş bir ortamda hanımlar sünnet ve doğum gibi konular üzerine çalışmalar gerçekleştirdiler. Herkez kendi bildiklerini sundu, yaşantılarını ve hayatlarını geçirdikleri yerlerin adet ve geleneklerini diğer katılımcılar ile paylaştılar.
Bazen tatlı hatıralar, bazen hüzün dolu olaylar bir duygu seli yaşattılar. Türküler eşliğinde güzel dakikalar yaşandı.
Dobruca Türklerinde evlenme dolayısıyla yapılan töre ve eğlenceler sevinçli ve telaşlı bir kalabalık içinde geçer. Aile kurma etrafında doğan adet, gelenek ve merasimler tüm bu eğlence, sevinç ve töreleri yansıtır. Evlenmelerde, kız anaları, gelinlik çağına yaklaşan kızına, eş olarak, yakışıklı damadı bekler. Oğlan anaları da oğluna güzel, çalışkan bir kızı arar. Evlenmelerde erkeğin ve kızın fikrine bakılır.
Böylece bir daha Kadınlar Komisyonun başarılı bır çalışmalarına tanık olduk. Gerek bu özel konuyu seçtikleri için, gerek kusursuz organizasyonları için bizlere bu güzel dakikaları yaşattıkları için, gönulden teşekkür ederiz.
Nurcan İbraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 17 iunie a.c., în Aula Universităţii Ovidius Constanţa a avut loc cursul festiv de absolvire a studiilor universitare, pentru promoţia 2006 – 2009 a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa, specializarea Română – Turcă, care după o pauză de câţiva ani, şi-a reluat funcţionarea.
La eveniment au participat consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, d-l Haluk Ağca, împreună cu soţia, preşedintele Uniunii Democrate Turce din România d-l Fedbi Osman, o delegaţie de profesori din Gemlik -Turcia, familii şi prieteni. Aşa cum era de aşteptat, absolvenţii erau emoţionaţi, chiar dacă unii dintre ei şi-au realizat acest vis cu o mică întârziere.
Profesorul coordonator al anului, d-l Căprioară a ţinut un discurs emoţionant, urmat de ultimul curs predat acestei generaţii. Rând pe rând, toţi profesorii care au avut prilejul să predea promoţiei 2006-2009, au felicitat şi chiar au sfătuit toţi absolvenţii să nu se oprească aici.
Printre absolvenţi s-au numărat şi colegele noastre Melek Osman şi Vildan Bormambet, care au obţinut diploma de licenţă cu brio.
Nilgün Panaitescu
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
1071 yılından sonra Anadolu’yu fethetmeye başlayan Selçuklular; bölgeye Asya’dan getirdikleri Türk boylarını yerleştirme çabalarına girdiler. Selçuklu İmparatorluğu’nun zayıflayıp dağılmaya başlaması üzerine kurulan Anadolu beyliklerinden Osmanlı Beyliği, kısa zamanda gelişip çevresindeki Tekfurlar’ın arazilerini de alarak güçlenip büyüdü.
Osmanlı Beyliği’nin kurucusu, 1258 yılında Söğüt kasabasında doğan Osman Bey’di. 1299’da Bilecik, Yenikent, İnegöl ve İznik de Beyliğin topraklarına katıldı. Altıyüz yılı aşkın hüküm sürecek olan Osmanlı İmparatorluğu’nun temelleri atılmıştı. Osman Gazi’nin başarılarıyla Osmanlı Beyliği’nin güçlenmesi karşısında kuşkulanmaya başlayan Bursa tekfuru Atranos, Bizans’tan dilediği yardımlara, Kestel ve Kite tekfurlarının güçlerini katarak 1301’de Koyunhisar’da Osmanlı ordusu ile çarpışmaya başladı. Savaşın galibi Osman Bey’in orduları oldu.
Artık Türkler’in hazırlıkları yavaş yavaş başlamıştı. Tekfurlar’ın bu olaydan sonra da birlik halinde çalıştıklarını gören Osman Bey, 1317 yılında kenti kuşatmaya doğru ilk adımı attı. Öncelikle deniz ilişkisinin kesilmesi gerektiğinden, Kaplıca tarafında bir kale yaptırıp, kardeşinin oğlu Ak Timur’u kumandan tayin etti. Osmarı Bey’in kölesi Balabancık da dağ tarafına yapılan kaleden sorumluydu. Bu bölgelerden halkın kente giriş ve çıkışları engellenmişti. Atranos Beyce kalesini yıkan Türkler, Pınarbaşı’na karargahlarını kurdular. Osman Gazi kuşatma için gerekenleri yaptıktan sonra kumandayı, oğlu Orhan Bey’e devrederek Yenikent’e döndü.
Kuşatma sekiz yıl sürdü. Hastalıklarla boğuşmaya başlayan Osman Gazi’nin sefere gidip savaşacak dermanı kalmamıştı. Oğlu Orhan Gazi’ye kenti ele geçirme emrini verdi. Orhan Gazi önce Evrenos Kalesi’ni aldı. Kale tekfuru dağlara kaçtı. Artık hedef Bursa’ydı. Orhan Gazi, Bursa tekfuruna Mihal Bey’i gönderip, teslim olmasını istedi. Tekfur, Orhan Gazi’den bağışlanmasını isteyerek, kıymetli elbiseleri ile kırk bin altın gönderdi. Orhan Gazi babasının onayını aldıktan sonra, Tekfur’un ailesinin ve adamlarının kaleden ayrılıp Gemlik sahiline ulaşabilmeleri için gerekli izni verdi. Tekfur ve beraberindekiler buradan bir gemiyle İstanbul’a doğru yola çıktılar. 1326 yılında Bursa artık Türkler’indi.
Kentin alındığı haberi, hastalığı çok şiddetlenen Osman Gazi’ye ölüm yatağında ulaştırılabildi. Saltanatı Orhan Gazi’ye bırakan Osmanlı İmparatorluğu’nun ilk Sultanı yüzünde bir tebessümle yaşama veda etti. Bursa’nın alınması Osmanlı Beyliği için bir dönüm noktası olmuştu. Dedesi Ertuğrul Gazi’nin yaşamını yitirdiği 1281 yılında doğan Orhan bin Osman, artık Osmanlı sultanlarının ikincisiydi. Sultan’ın ağabeyi birgün huzura çıkıp, saltanat için üç şey yapması gerektiğini söyledi. İlki, adına sikke bastırmaktı. İkincisi diğer insanlardan farklı kıyafetler giymek, üçüncüsü ise yaya askerine hazineden uIufe tayin etmekti. Önceleri sikke, Selçuklu sultanları adına bastırılırdı. 1328’de Orhan Gazi, adına sikke bastıran ilk Osmanlı Sultanı oldu. Kılık kıyafette de yenilikler yapıldı. Kırmızı ve siyah renklerde giysileri olan askerler, artık beyaz renkte üniformalar giymeye başladılar.
Bithynia, Roma ve Bizans’ı yaşayan Bursa, 1335 yılında Osmanlı’ya ilk başkent oldu. Saltanatı yaklaşık 35 yıl süren Orhan Gazi, 1360 yılında yaşama veda ederken, yerini oğlu Murad’a bıraktı. 1326 yılında doğan Sultan Murad han bin Orhan bin Osman Gazi, Osmanlı sultanlarının üçüncüsüydü. Hüdavendigar adıyla ünlenmişti.
1362’de Edirne kenti ele geçirildi. Murad-ı Hüdavendigar bir gece düşünde, ak sakallı, nur yüzlü bir kimseyle yarenlik ederken, o kişi ona Edirne’de bir saray yaptırmasını söylediğinden, Edirne’de büyük bir saray inşa ettirildi. Daha sonra başkentliği Edirne üstlendi. Sonraki yıllarda da Bursa önemini hiç yitirmedi.
1399’da Yıldırım Bayezid, su tedavisine çok önem verilen Bursa Darüşşifası’nı kurdu. 1402’de kente giren Timur orduları medrese, cami gibi binalara büyük zararlar verdiler ve kentte yangınlar çıkardılar. 1429’da veba salgını kenti kasıp kavurdu. 1482’de Cem Sultan Bursa’da 18 günlük sultanlığına başladığında kendi adına para da bastırmıştı. Yetişen II. Bayezid ordularıyla çarpışmaya mecbur kalan Cem, kenti yenilmiş olarak terketti.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. Ultimul preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici.
Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia literară Română din 1848 dar aceasta nu funcţionează.
O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română şi ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei.
Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, Emil Gârleanu a obţinut recunoaşterea SSR ca „Persoană morală“. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcţionat în refugiu la Iaşi. În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de şapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor literari cea mai fastă perioadă a SSR. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc. Conferinţa de fuziune între S.S.R. şi societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înfiinţarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.“, devenită U.S.R. în 1990.
În perioada 1949-1989, U.S.R. a funcţionat ca „organizaţie obştească şi profesională de creaţie„ fiind din punct de vedere legal subordonată statului şi finanţată de stat. Cu toate acestea, U.S.R. şi-a păstrat o autonomie de organizare şi de acţiune care a făcut din ea cea mai incomodă organizaţie recunoscută de statul comunist. În U.S.R., alături de membri care urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gândire şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi, deşi aveau de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale U.S.R. au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist. În cadrul U.S.R. a funcţionat Fondul literar, înfiinţat în iunie 1969, ca organism financiar de gestiune a drepturilor de autor şi de ajutor financiar pentru scritori.
După 1989, U.S.R. a devenit o asociaţie de creatori, non-guvernamentală, non-profit şi apolitică, întreţinându-se prin autofinanţare. U.S.R. a cunoscut schimbări succesive ale statutului în funcţie de modificarea obiectivelor sale şi de evoluţia societăţii româneşti. Primul statut care stipula independenţa politică a Uniunii a fost adoptat în aprilie 1990. Au urmat amendări ale statutului în 1995 şi 1997. Cea mai recentă schimbare de statut a survenit în martie 2005.
U.S.R. a cuprins întotdeauna un număr relativ mare de membri, admişi la început cu mare uşurinţă, apoi tot mai greu pe măsură ce statul totalitar nu mai dorea extinderea acestei organizaţii care îşi manifesta opoziţia faţă de politica sa totalitară. În 1956, U.S.R. număra 445 de membri titulari şi 144 de stagiari, ceea ce permitea organizarea de adunări generale ale Uniunii. Ulterior s-au organizat conferinţe cu o anumită normă de reprezentare.
Ultima Conferinţă a U.S.R. din perioada comunistă a avut loc în 1981. După această dată nu s-a mai organizat nici una, ceea ce arată clar că în epocă existau temeri ale puterii legate de o asemenea manifestare.
Între 1982 şi 1989 nu au mai fost primiţi noi membri. După 1990 a urmat o creştere bruscă a numărului de scriitori admişi în U.S.R., comisiile de validare acţionând cu multă îngăduinţă. După anul 2000, s-a revenit la o exigenţă firească.
În luna iunie a.c., în Uniunea Scriitorilor din România filiala Constanţa, a avut loc acceptarea ca membru a d-nei Fatma Sadâc, care astfel se alătură d-nei Emin Emel ca fiind reprezentante de seama a comunităţii turce din România în această organizaţie.
Fatma Sadâc s-a născut la 29 august 1950 în Făurei, comuna Băneasa, judeţul Constanţa, într-o familie de condiţie medie de fermieri de etnie turcă. Studiile primare şi gimnaziale le face în satul natal, liceul absolvindu-l în Constanţa.
Fatma Sadâc a făcut cunoştinţă cu poezia din fragedă copilărie. I-a fost tovarăş şi confident.
Debutează în 1965 cu poezii în ziarul „Dobrogea nouă“. În 1982, Geo Dumitrescu o prezintă în revista „Luceafărul“ la rubrica „Vă propunem un nou poet“.
Debutează editorial, în anul 1988 cu volumul “Cântec pentru surâsul păpădiei“, prefaţă de G. Mirea, urmat de „Yol – Drum“ (volum de basme). În acelaşi timp a publicat şi traduceri din limba turcă în limba română cum ar fi: „Izbânzile unui copil“ de scriitorul turc Riza Yetim.
A publicat în revistele: Flacăra, Tomis, Luceafărul, Hakses, Karadeniz, colaborează la Radio Cultural.
Începând cu anul 1988 face parte din Asociaţia Literară Turcă Cipru-Balcani-Euroasia (KIBATEK), ca reprezentant al României.
În perioada 2001-2007 a locuit în Turcia, unde a colaborat la diverse reviste literare. Figurează în manualele şcolare de gimnaziu din acestă ţară. Creaţia sa se studiază, de asemenea, la facultăţile de litere, la capitolul „Literatură balcanică“.
În anul 2008 poeta Fatma Sadâc a publicat trei cărţi cu ajutorul Uniunii Democrate Turce din România, două în limba română şi una în limba turcă: „Răsfăţica“ (poveşti şi basme), „Coaja pergamentului“ (poezii) şi „Arkadaşlık ve sevgi bağları“ (roman pentru copii).
Când a scris „Răsfăţica“, fetiţa ei (Vildan) era la vârsta de 4-5 ani când îşi dorea să descopere lumea. Scriind basme a dorit să le ofere copiilor un crâmpei din mirifica lume a animalelor, plantelor şi a lumii înconjurătoare.
Pentru poeta Fatma Sadâc scrisul este un lucru special, momentele sale de inspiraţie sunt cele care decid. Uneori scrie cu plăcere basme şi proză, alteori cu aceeaşi plăcere scrie şi poezie.
Scriu să nu-mi uit şoaptele
vreau să fiu fidelă cuvintelor
un demon razvrătit mă scormone
nu e nevoie să bat gongul
scriu din risipă de stele de tot ce
stă cu sabia scoasă acest demon
nedumerire modelată-n oglinzi
geana zborului de zbor
iată gura mea
gândind în vocale
destinele noastre au o unică gură
au un singur ochi o singură limbă
între noi trepte de amăgiri şi furii
trecutul zace-n drum
ca un val spart de mărgele
desculţă
caut un cântec vesel şi vreau
să ne-mbrăcăm în duminică
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
İsrâiloğullarına gönderilen peygamberlerden. Hazret-i Müsâ’nın ana-baba bir büyük kardeşidir. Babasının ismi, İmrân bin Yasher’dir. Soy itibârıyla Yâküb aleyhisselâmın oğullarından Lâvi’ye dayanır. Mısır’da doğdu. Müsâ aleyhisselâmdan üç sene önce Tür-i Sinâ’da vefât etti. Hârün aleyhisselâm, isrâiloğulları üzerine firavun’un ve Kıbtilerin zulüm ve baskılarının arttığı sırada doğdu. Çocukluğu ve gençliği Mısır’da geçti. Müsâ aleyhisselâma peygamberlik emri bildirildikten sonra, Hârün aleyhisselâma da peygamberlik emri bildirildi. Müsâ aleyhisselâmla birlikte Firavun’a gitmeleri, onu ve avânesini Allahü teâlâya imâna dâvet etmeleri emredildi. Hârün aleyhisselâm, Müsâ aleyhisselâmla birlikte Firavun’u ve adamlarını hak dine inanmaya dâvet ettiler. Kendisinin tanrı olduğunu iddiâ eden ve insanların kendisine secde etmelerini isteyen Firavun, Müsâ ve Hârün aleyhisselâmın dâvetini ve izahlarını kabul etmedi. İlk önce alay edip hakâret dolu sözler sarf etti. Müsâ aleyhisselâma inananlara ve İsrâiloğullarına korkunç zulümler yaptırdı. İsrâiloğulları durumlarını Müsâ ve Hârün aleyhisselâma bildirip duâ istediler. Allahü teâlâ, Firavun ve kavmine ikâz olarak musibetler gönderdi. Müsâ ve Hârün aleyhisselâm, Allahü teâlânın emriyle İsrâiloğullarını Mısır’dan çıkarıp, Kızıldeniz’den yürüyerek Sinâ Yarımadasına geçtiler. Firavun ve ordusu da geçmek için denize yürüyünce, küfür ve azgınlıklarının cezâsı olarak, boğulup helâk oldular.
Müsâ aleyhisselâm, kavmiyle berâber Tih sahrasındayken Allahü teâlâdan gelen vahiyle Tevrât-ı şerif’i almak üzere Tür Dağına gittiği sırada Hârün aleyhisselâmı yerine vekil bıraktı. Müsâ aleyhisselâm Tür Dağındayken, İsrâiloğulları Hârün aleyhisselâmı dinlemeyşp Sâmiri adında bir münâfığın hilelerine kapılarak, yaptıkları altın buzağı heykeline taptılar. Hârün aleyhisselâm kavminin bu câhilce ve azgınca hareketi karşısında onlara nasihatlerde bulundu. Onları bu inanış ve hareketlerinden uzaklaştırmaya çalıştı. Onun nasihat ve uyarılarını bir kısmı kabul ettiyse de bir kısmı kabul etmedi. Hârün aleyhisselâmı tehdit ettiler. Hârün aleyhisselâm, kendisine tâbi olan 12.000 kişiyle birlikte onların içinden ayrılmak veya onlarla sert bir şekilde mücâdele etmek istedi. Fakat Müsâ aleyhisselâmın, “İsrâiloğullarını parçaladın, birbirinden ayırdın!” diyeceğini düşünerek, bu işten vazgeçti. Müsâ aleyhisselâmın Tür’dan dönmesini bekledi.
Müsâ aleyhisselâm, Tür Dağından dönüşünde kavminin altın buzağı heykeline taptığını görünce çok üzüldü. Bu hâlin sebebini Hârün aleyhisselâma sordu. Hârün aleyhisselâm da İsrâiloğullarının kendisini dinlemediklerini ve kendisini ölümle tehdit ettiklerini, Sâmiri adında bir münâfığa uyarak bu yola saptıklarını bildirdi. Müsâ aleyhisselâm Sâmiri’ye bedduâ etti ve İsrâiloğullarının tövbe etmelerini bildirdi. İsrâiloğulları, Müsâ aleyhisselâmın dediklerini kabul ettiler ve tövbe ettiler. Bu mücâdeleler sırasında Hârün aleyhisselâm da Müsâ aleyhisselâmla birlikte gayret etti. Allahü teâlâ, Müsâ aleyhisselâma kavmini toplayıp, Arz-ı Mev’üt denilen bölgeye (Filistin ve Şam bölgesi) götürmesini ve puta tapan Amâlika kavmiyle harp etmesini emretti. İsrâiloğulları, o beldelerde zâlim ve kuvvetli hükümdârların bulunduğunu ileri sürerek harbe gitmediler. Allahü teâlâ bu isyânları sebebiyle İsrâiloğullarına kırk yıl müddetle Arz-ı Mev’üd’a girmeyi haram kıldı. İsrâiloğulları bu kırk sene içinde Tih sahrâsında şaşkın ve perişan şekilde dolaştılar. Bu sırada Hârün aleyhisselâm da Müsâ aleyhisselâmla birlikte İsrâiloğullarının sıkıntılarına sabretti.
Hârün aleyhisselâm, İsrâiloğullarının nankörlükleri üzerine, cenâb-ı Hakk’ın kendilerini Tih çölünde kalmaya mahküm ettiği kırk senenin sonlarına doğru, hazret-i Müsâ’dan birkaç sene veya bir rivâyete göre üç sene evvel vefât etti. Kabrinin nerede olduğu husüsunda çeşitli rivâyetler vardır. Hârün aleyhisselâmla ilgili olarak Kur’ân-ı kerim’in Mâide, A’râf, Yünus, Tâha, Furkan, Şuarâ, Kasas, Saffât, sürelerinde bilgi verilmektedir.
Kaynak: www.cocukpinari.com
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Anneler Günü kadar eski olmasa da Babalar Gününün de bir geçmişi var. Bazı tarihçiler, Babalar Gününün Antik Roma’da bile kutlandığını belirtiyor. Bazı araştırmacılar tarih belirtmezken Babalar Gününün Batı Virginia’da ortaya çıktığını savunuyor. Batı Virginia’da yaşayan John Dowdy’nin annesi öldükten sonra onun yerini alan babası için böyle bir gün kutlanmasını istediği söyleniyor. Diğer araştırmacılar ise 1910 yılında Washington’daki John Bruce Dodd’un 6. çocuğunun doğumu sırasında hayatını kaybeden annesinin ardından hayatını çocuklarına adayan babası William Smart’a özel bir gün armağan etmek amacıyla bu fikri ortaya attığını belirtiyor. Dodd, anneler günü kutlanırken babalar gününün olmayışını büyük bir haksızlık olarak nitelendirmiş. Hemen babasının doğum günü olan 5 Haziran’ın babalar günü ilan edilmesi için çalışmalara başlamış. Ama bu çalışmalar bir sonraki yılın 19 Mayıs’ına kadar sürmüş.
Babalar Günü ilk kez 19 Haziran 1910’da Washington’ın Spokane şehrinde kutlanmış. Daha sonra diğer eyaletlere yayılmış. Ancak Babalar Günü resmi olarak 1924 yılında Amerika Birleşik Devletleri Başkanı Calvin Coolidge’in desteğiyle kutlandı. 1966 yılında ise o dönemin başkanı Lyndon Johnson, her yıl haziran ayının üçüncü pazarının Babalar günü olarak kutlanacağını açıklayan bir bildiri yayımladı.
Nerede olurlarsa olsunlar babalarımıza bugün sesimizi duyuralım. Tüm babaların ve baba adaylarının bu özel günü kutlu olsun…
Kaynak: www.dersimiz.com
Şenol Mersin
sığmazsın bilirim bir kaç mısraya,
anlatmak isterim seni dünyaya,
acelen neydiki uçtun semaya,
mezarının başında ağlarım baba,
gururu sevgiyi senden öğrendim,
mis gibi kokunu özledim baba,
bu kadar genç yaşda ölmemeliydin,
hasretin ciğerimi deliyor baba,
bu kadar acıya nasıl dayandın,
sabırlı olmayı öğrettin baba,
bu koca dünyaya neden sığmadın,
geride bıraktın bizleri baba,
hastane yolları kaderin oldu,
yanında biz varız üzülme baba,
o kanser illeti ecelin oldu,
mevladan ümitler kesilmez baba,
sen gittin kimsemiz kalmadı şimdi,
bizi terketmeye hakkın yok baba,
dostum dediklerin düşmandır şimdi,
iyiki namerdi görmedin baba,
ağlarım gizlice sensiz günlerde,
faydasız bilirim ağlamak baba,
yaşamak isterdin sende bizlerle,
sensizken mutsuzuz inanki baba,
siğaran elinde kaşların çatık,
nasılda sevDİğini gizlerdin baba,
bir dilim ekmeğe soğanı katık,
çayıda çok fazla severdin baba,
Sayfayi hazirlayan: Omer Minever
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
200 gr. Bonfile
1 Çorba Kaşığı Margarin
1 Adet Patates
2 Çorba Kaşığı Yoğurt
½ Domates
Sıvı Yağ (Kızartmak İçin)
1 Adet Sivribiber
1 Tutam kekik
Tuz, Karabiber
Bonfileyi keskin bir bıçakla ince ince dilimleyin. Fırın ızgarasında çevirerek altını ve üstünü 1-2 dakika pişirin.
Tavada margarini eritin. Izgarada pişmiş bonfileleri sote edin. Tuz, karabiber ve kekiği ekleyin.
Patatesi kibrit çöpü biçiminde doğrayın. Sıvı yağda kızartın. Servis tabağına alın. Üzerine yoğurdu ilave edin. Izgarada kızarttığınız etleri de ekleyin. Domates ve biberi ızgarada kızartıp, garnitür olarak yemeğin yanında servis yapın.
1 Top Çilekli Dondurma
1 Top Fıstıklı Dondurma
1 Top Limonlu Dondurma
2 Çorba Kaşığı Çilek Sosu
50 gr Krem Şanti
Çilekli, fıstıklı ve limonlu dondurmayı genişçe bir kup bardağına koyalım. 2 Çorba kaşığı çilek sosunu üzerine gezdirerek, temizlenmiş çileklerle birlikte servis yapalım.
Çilek Sosu İçin: İstediğiniz miktar çileği yıkayıp, temizleyin. Çilekleri blendırdan geçirin ve kullandığınız çileğin yüzde onu kadar şeker ekleyin. Şeker eriyene dek tekrar blendırdan geçirin.
Not: Kendiniz hazırlayabileceğiniz gibi çilek sosu, nane sosu, vişne sosu ve çikolata sosu gibi malzemeleri hazır olarak marketlerde de bulabilirsiniz.
1 adet göbek salata
2 yaprak roka
1 adet salatalık
2 yaprak aldilya(bir tür kıvırcık salata),
1 adet havuç
1 adet domates
2 dal maydanoz
4 adet mantar
Bir avuç soya filizi
Bir avuç rendelenmiş keçi peyniri
2 adet zeytin
1 su bardağı yoğurt
2 çorba kaşığı taze krema
Tuz ve karabiber
Göbek salatayı, aldilya yapraklarını ve rokaları iyice yıkayarak ince ince doğrayın. Salatanın üzerini süslemek için bir iki dilim ayırdıktan sonra havuçları rendeleyin. Hepsini karıştırdıktan sonra geniş bir tabağa koyun.
Domates ve salatalıklar doğrayın. Mantarları dilimleyin. Salatanın üzerini süsleyin. Soya filizlerini serpin. Yoğurt, krema, tuz ve karabiberi karıştırarak sos hazırlayın Salatanın üzerine bu sosu dökün. En üste keçi peynirini serpin.
Maydanozları, ayırdığınız havuç dilimlerini ve zeytini salatanızın üzerine yerleştirin. Servis yapın.
1 çay kaşığı hindistan cevizi
1 çay kaşığı bal
1 olgun muz
Birkaç damla vanilya esansı
1 fincan yoğurt
Yapılışı
Tüm mazemeleri karştırın. Muz yerine çılek kulanabilirsinizç.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Bir varmış, bir yokmuş. Evvel zaman içinde, kalbur saman içinde bir oduncu yaşarmış ormanın derinliklerinde. Bu oduncunun Hansel ve gratel adında iki çocuğu varmış. Hansel ve gratel’in anneleri onlar daha çok küçükken ölmüş, babalarıda çok kötü kalpli bir kadını üvey anne olarak başlarına getirmiş. Üvey anne, hain, kötü kalpli bir kadınmış. Bu fakir hayatı yaşamaktan nefret ediyor, hansel ve gratel’e elinden geldiğince kötü davranıyormuş.
Hansel ve Gretel bir gece uyumaya hazırlanırken, üvey annelerinin babalarına, “Çok az yiyeceğimiz kaldı. Eğer bu çocuklardan kurtulmazsak, hepimiz açlıktan öleceğiz,” dediğini duymuşlar. Babaları birkaç cümle söyleyip karşı gelmeye çalıştıysa da, kadını razı edemiyormuş bir türlü. “Yarın onları ormana bırakacağız” sözlerini duyun Gretel ağlamaya başlamış. “Endişe etme Evin yolunu buluruz.” diyerek kardeşini taselli etmiş Hansel. O gece geç saatlerde gizlice dışarı çıkmış ve cebine bir sürü çakıl doldurmuş Hansel.
Sabah olunca, ailece ormana doğru yürümeye başlamışlar. Hansel bu taşları yolu bulmak için kullanacakmış, sahiden de akşam olmadan iki kardeş eve dönmüşler, üvey anne sinirden deliye dönmüş ama babaları sevinçten ne yapacağını şaşırmış.
Birkaç gün sonra üvey anne yine aklına takmış çocukları bu sefer onların taştoplamalarına izin vermemiş, onları yine yola çıkarmış, Hansel cebinde kalan ekmek kırıntılarını yollara dökerek gidiyormuş ancak hesap etmediği bir şey varmış, o da ekmek kırıntılarını kuşların, böceklerin yiyeceğini düşünememiş. Geriye dönmek için ekmek kırıntılarını aramışlar ama ormanın içinde kaybolup gitmişler. Bir ara uzakta bir ev görmüşler, sevinçten ne yapacaklarını şaşırmışlar. Gittikçe yaklaşmışlar ve evin önüne geldiklerinde çok ama çok şaşırmışlar. Bu evin duvarları ekmekten, çatısı pastadan ve pencereleri şekerdenmiş.
Çocuklar tüm sıkıntılarını unutmuşlar ve eve doğru koşmuşlar. Tam Hansel çatıdan, Gretel de pencereden bir parça yiyecekken içeriden bir ses duyulmuş: “Evimi kim kemiriyor bakiiym?” Bir bakmışlar kapıda dünya tatlısı yaşlı bir teyze. “Zavallıcıklarım benim,” demiş kadın, “ve onları içeri almış hayatlarında hiç yemedikleri yiyecekleri yemişler ve o gece orada derin bir uykuya dalmışlar.
Sabah kalktıklarında bu yaşlı teyzenin aslında bir cadı olduğunu anlamışlar.Hansel ve gretel’e çok kötü davranmaya başlamış. Greteli mutfağa götürmüş, yemek yapmasını istemiş. Çünkü Hansel çok zayıfmış ve onu bu şekilde yemek istemiyormuş. Gretel bol bol yemek yapmış, başka yapacak bir şeyi de yokmuş çünkü. Fakat Hansel’in aklı hala başındaymış. Cadının gözlerinin çok iyi görmediğini anlamış ve onu kandırmak için bir plan yapmış.
Neyse ki Hansel’in aklı hâlâ başındaymış. Gözleri pek iyi görmeyen cadıyı kandırmaya karar vermiş. Cadı şişmanlayıp şişmanlamadığını anlamak için her sabah Hansel’in parmağını yokluyormuş. Hansel de parmağı yerine bir tavuk kemiği uzatıyormuş ona. “Yok, olmaz. Yeterince şişman değil!” diye bağırıyormuş cadı. Sonra da mutafa gidip Gretel’e daha fazla yemek yapmasını söylüyormuş.
Bu böyle bir ay boyu sürmüş. Bir gün artık cadının sabrı taşmış. “Şişman, zayıf fark etmez. Bugün Hansel böreği yapacağım!” diye haykırmış Gretel’e. “Fırına bak bakalım hamur kıvama gelmiş mi!” Korku içinde yaşamasına rağmen Gretel’in de Hansel gibi hâlâ aklı yerindeymiş. Cadının onu fırına iteceğini anlamış.
“Başımı fırına sokamıyorum! Hamuru göremiyorum!” diye sızlanmış. Cadı elinin tersiyle Gretel’i hızla kenara itmiş ve başını fırına sokmuş. Gretel bütün gücünü toplayıp yaşlı cadıyı fırının içine itmiş, sonra da arkasından kapağı kapatmış. Cadı fırına düştükten sonar bizimkiler koşarak oradan uzaklaşmışlar. O kadar hızlı koşuyorlar mışki, kendileri de şaşırmışlar buna. Bir ara bacasından duman tüten bir ev görmüşler ve eve doğru koşmaya başlamışlar. Gördüklerine kendileri de inanamamışlar. Bu ev kendi evleriymiş. O kadar sevinmişler ki… Biraz sonra babaları kapıyı açmış, onları kucaklamış. Sevinçten ağlamış. Hansel ve Gretel ceplerinden çıkardıkları altınlarla babalarını çok şaşırtmışlar. Cadının evinden kaçarken ceplerine doldurdukları altınlarla bir ömür boyu rahat yaşamışlar.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Bir aslan miyav dedi
Minik fare kükredi
Fareden korktu kedi
Kedi pırrrrrr uçuverdi
Yalan mı tuhaf mı
Yoksa inanmadın mı
Yalan mı tuhaf mı
Yoksa inanmadın mı
Çobanın kulübesi sazdan samandan
İçeri girilmiyor tozdan dumandan
Çoban ninen ölmüş bıraksana kavalı
Ben bırakmam kavalı, ah niye ölmüş zavallı
Çoban annen ölmüş bıraksana kavalı
Ben bırakmam kavalı, ah niye ölmüş zavallı
Çoban baban ölmüş bıraksana kavalı
Ben bırakmam kavalı, ah niye ölmüş zavallı
Çoban nişanlın ölmüş bıraksana kavalı
Ben bıraktım kavalı, ah niye ölmüş zavallı
Erken Yatarım
Erken yatarım, erken kalkarım
Bir yumurtayı sütle çalkarım
Kızarmış ekmek, biraz da peynir
Aman efendim, ne güzel yenir.
Bir manastırda yaşayan üç rahibe oturmuş dedikodu yapıyorlarmış.
Birincisi ‘Kızlar’ demiş ‘Geçen gün baş papazın odasını temizlerken bir sürü seks mecmuası buldum’.
Diğerleri ‘Peki ne yaptın?’ diye sorunca ilk rahibe ‘Hiiç’ demiş ne yapacağım hepsini çöpe attım’
İkinci rahibe anlatmaya başlamış ‘Bende bir ay önce baş papaz efendinin odasını temizliyordum bir sürü prezervatif buldum’
İlk rahibe sormuş ‘Peki sen prezervatifleri ne yaptın? Attın her halde’
İkinci rahibe ‘Yok canım’ demiş ‘Hiç üşenmedim tek tek hepsini iğne ile deldim ve tekrar paketlerine koydum’
Bunu duyan üçüncü rahibe düşmüş bayılmış.
Nasreddin Hoca bir gün eşeăi Karakaçan’a binip yola çıkmış. Karakaçan aniden ürküp hızla koşmaya başlar, köy meydanında aniden durur. Karakaçan’in üstündeki Hoca tutunamayıp eşekten düşer. Olayı görenler, yere yayılan Hoca’ya bakıp gülüşmeye başlar. Hoca hiçbir şey olmamış gibi yerden kalkar, üstünü silkerken şöyle der:
— Boşuna gülmeyin, der.
— Düşmeseydim zaten ben inecektim.