Din păcate în ultima vreme s-au înteţit opiniile negative ale unei bune părţi a societăţii române la adresa învăţământului românesc, odinioară considerat unul din cele mai performante din întreaga Europă.
De la bun început trebuie precizat că aceste opinii vin de cele mai multe ori din partea nespecialiştilor, a răuvoitorilor sau chiar a unor „formatori de opinie“ care nu găsesc alt mod de a face gazetărie decât criticând tot ce (mai) este bun în România.
Nu negăm anumite disfuncţionalităţi din cadrul sistemului educaţional dar nu putem să nu constatăm că o bună parte a acestora (meditaţii la domiciliu, neparcurgerea adecvată a programei şcolare) se datorează şi nivelului (uneori mediocru, de cele mai multe ori mediu) al elevilor din ziua de azi. Asaltul nemilos al PC-ului, care utilizat neadecvat duce la carenţe mari în dezvoltarea psiho-intelectuală a copilului, lipsa de interes a părinţilor sau nepriceperea acestora în a alcătui un sistem de valori minime de care elevul să se agaţe zilnic duc la formarea unei generaţii care pare să nu mai înţeleagă ce se petrece în jur nicidecum să mai priceapă ceva din disciplinele (e drept uneori prea stufoase şi acestea) predate la şcoală.
Coroborând toate acestea cu salariile mai mult decât modeste ale cadrelor didactice putem înţelege măcar în parte dificultăţile cu care se confruntă sistemul educaţional românesc.
Nu înseamnă că nu mai avem dascăli dedicaţi acestei nobile profesii, şcoli performante, elevi străluciţi care încă uimesc lumea cu ingeniozitatea şi inteligenţa lor.
Din fericire învăţământul românesc încă mai există.
Ervin Ibraim
P.S. Vom reveni într-unul din numerele următoare cu o analiză destinată învăţământului de limbă turcă.
ÎNTÂLNIRE ÎNTRE ETNICII TURCI ŞI AUTORITĂŢILE LOCALE
În data de 30 mai 2006, la sediul Secţiei Nr.1 Poliţie Constanţa a avut loc o şedinţă a reprezentanţilor Poliţiei Constanţa şi a autorităţilor constănţene cu reprezentanţi ai comunităţii turce din Constanţa.
Au participat între alţii d-nul com. Pisica Dănuţ, şeful secţiei 1 al Poliţiei Constanţa, d-nul com. şef Ungureanu Radu – comandantul Poliţiei Constanţa, d-na prof. Ene Ulgean – inspector de specialitate în cadrul I.S.J. Constanţa, d-nul prof. Mustafa Ilhan-directorul Palatului Copiilor, d-na Dreşan Daniela-Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Constanţa, d-nul Ionel Felician – director adjunct al Direcţiei Forţelor de Muncă.
Din partea U.D.T.R. au participat d-nul Osman Fedbi – preşedinte şi consiler judeţean, d-nul Cadir Husein-preşedintele Organizaţiei Judeţene Constanţa, d-nul Enver Iaşar – preşedintele filialei Constanţa, d-nul Omer Nazif – vicepreşedinte, d-nul Ali Nurhan – vicepreşedinte şi consilier local, d-na Melek Osman – şef de cabinet al deputatului U.D.T.R., d-na Leila Hagi-Selim, consilier al minorităţii turce în cadrul Prefecturii Constanţa.
Principalele teme discutate au fost:
problema famiilor sărace, familii care nu-şi pot plăti facturile de energie, apă etc.
abandonul şcolar
oferte de locuri de muncă şi calificare în diverse meserii
posibilitatea ca un tânăr de etnie turcă să fie angajat în Poliţie ca agent sau ofiţer
prelungirea duratei autorizaţiiilor pentru nunţi pe stradă până la orele 24.00
modalităţi de îmbunătăţire a acordării ajutorului social
acordarea de autorizaţii pentru trăsuri.
D-nul Ionel Felician, directorul adjunct al Direcţiei Forţelor de Muncă Constanţa a arătat următoarele:
plata cursurilor şi transportului la cursurile de calificare pentru şomeri se suportă conform legii din ajutorul pentru şomaj
pentru copii care nu au certificate de naştere există un program naţional.
S-a pus problema datoriilor acumulate la RAJA astfel încât acestea să poată fi plătite eşalonat pe baza unei cereri.
De asemenea din cadrul şedinţei s-a desprins ideea ca tinerii între 13-23 ani să poată încheia un contract de solidaritate de 1-2 ani, agentul economic urmând a primi 75% din salariul minim pe economie din fondul de şomaj.
Putem aprecia că şedinţa şi-a atins scopul, etnicii turci din Constanţa aflând posibile modalităţi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă împreună cu autorităţile locale constănţene.
Unde se întâlnesc cele două mari ape a avut loc un mare festin culinar. Concursul de artă culinară desfăşurat la filiala noastră din Tulcea a strâns laolaltă cele mai pricepute femei în materie de gătit din Tulcea, Isaccea, Măcin, Babadag şi alte localităţi din jur.
Aşezate frumos, ca într-o expoziţie, ne îmbiau din farfurii felurite produse tradiţionale turceşti, începând de la mâncăruri, cum ar fi sarmale, imam bayildî, chiftele, continuând cu cocături, plăcinte, yufka şi terminând cu dulciurile.
Juriul, format din D-ra Mocanu Ionela (reprezentanta primăriei Tulcea), D-nul Toader Gheorghe (reprezentantul comunităţii ucrainiene), D-nul Ahmet Erdem (ataşat pe probleme de religie la Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa), D-nul Asan Murat (prim-vicepreşedinte al U.D.T.R.), D-na Şachir Sureia (secretar general al U.D.T.R.), D-na Osman Melec (şefa de cabinet a D-lui deputat Ibram Iusein) şi D-nul Gelaledin Negip (reprezentantul filialei Tulcea a U.D.T.R.), a avut cea mai grea sarcină. Nevoit doar să guste din fiecare produs, a trebuit în final să decidă care dintre aceste produse, pe categorii, va primi premiul cel mare. Avem plăcerea de a le nominaliza pe cele trei doamne: d-na Ulcher (Babadag) pentru «Aydin pastasi» la categoria dulciuri, d-na Veza (Tulcea) pentru «Karni Yarik» la categoria mâncăruri şi d-na Ghiulbie pentru «Yufka» la categoria cocături. Aceste trei doamne au primit câte un premiu în valoare de 100 lei fiecare, celelalte doamne primind toate câte un premiu de consolare şi o diplomă de participare.
De asemenea, din partea D-lui Gheorghe Toader, reprezentant al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Tulcea a U.D.T.R. a primit un premiu special pentru organizare.
Pe această cale, felicităm încă o dată filiala Tulcea pentru activităţile sale, felicităm membrii comunităţii turce de acolo, pentru munca depusă de-a lungul anilor, şi nu în ultimul rând, pe D-nul deputat Ibram Iusein, preşedintele filialei Tulcea, pentru sufletismul de care dă dovadă, fiind tot timpul alături de oameni.
În data de 23 Iunie, Uniunea Democrată Turcă din România a organizat o slujbă religioasă cu prilejul mutării la noul sediu. La această slujbă au fost invitaţi Consulul General al Republicii Turcia, d-nul Haluk Ağca, Muftiul Cultului Musulman din România, d-nul Murat Iuusuf, Consilierul Economic al Muftiatului, d-nul Musledin Revin şi imamul cartierului, d-nul Maarem Resul care a condus slujba. Din partea Uniunii Democrate Turce au participat preşedintele uniunii d-nul Osman Fedbi, Prim-vicepreşedinte d-nul Asan Murat, Preşedintele Comisiei de Religie, d-nul Islam Remzi, Preşedintele Organizaţiei Judeţene d-nul Husein Cadir, Preşedintele Filialei Constanţa d-nul Enver Iaşar, Preşedintele Comisiei de Invăţământ d-nul Ervin Ibraim. Întreaga Uniune s-a implicat prin diferite activităţi. În primul rând aducem mulţumiri domnilor Iaşar Enver şi Cadir Husein care au sponsorizat cu un batal din care d-na Emine Islam a preparat un deliciu invitaţilor. De asemeni mulţumim doamnelor Iusein Kâymet şi Iaşar Leyla care au preparat pilaful.
Romanya Demokrat Türk Birliği, 23 Haziran 2006 tarihinde yeni bir şubeye taşındığı için mevlid programı düzenledi. Programa T.C Köstence Başkonsolosu Sn. Haluk Ağca, Romanya Müslümanlar Müftüsü Sn. Murat Iuusuf, Müftülüğün Ekonomi Danışmanı Sn. Musledin Revin Engin katıldılar. Semtin imamı Sn. Maarem Resul mevlid merasimini yürüttü. R.D.T.B Başkanı Sn. Osman Fedbi, Başkan yardımcısı Sn. Asan Murat, Din Komisiyon Başkanı Sn. İslam Remzi, Villayet Teşkilatın Başkanı Kadir İusein, Köstence Şubesinin Başkanı Enver Iaşar, Eğitim Komisiyonun Başkanı Sn. Ervin İbraim Birliğimizi temsil ettiler. Tüm çalışanlara, özellikle İaşar Enver Bey’e ve Kadir Husein Bey’e kurban için teţekkür ederiz. Yemekleri hazırlayan Iusein Kâymet, İaşar Leyla ve Emine İslam hanımlara da teşekkür ediyoruz.
Republica Turcia (limba turcă: Türkiye), este o ţară întinsă pe două continente, aflată aproape în totalitate în peninsula Anatolia, cu 3% din teritoriul său aflat în regiunea Munţilor Balcani din Europa de sud-est. Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; şi Irak şi Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituţională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC şi Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice şi istorice. Datorită poziţiei sale geografice între Europa şi Asia şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de luptă a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ.
Istoria
Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie, 1923 din rămăşiţele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forţă importantă în regiune. În secolul al XI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est şi Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărţirea Imperiului prin Tratatul de la Sevres. Cu sprijinul aliaţilor, Grecia a invadat şi ocupat oraşul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost iniţiată o mişcare naţională sub conducerea lui Mustafa Kemal Paşa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Paşa a încercat revocarea termenilor tratatului semnaţi de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societăţii turceşti, în ceea ce va deveni războiul turc de independenţă (în turcă: Kurtuluş Savaţı).
La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupaţie ale Antantei au fost învinse şi ţara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) şi a devenit primul preşedinte al ţării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.
Oraşele
Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării. Alte oraşe importante sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskişehir, Diyarbakır, Antalya şi Samsun. Aproximativ 68% din populaţia Turciei locuieşte în centre urbane.
Limbă oficială
Turcă
Capitală
Ankara 52°31'lat.N 13°24'long.E
Oraş principal
Istanbul
Preşedinte
Ahmet Necdet Sezer
Prim-ministru
Recep Tayyip Erdoğan
Sistem politic
Republică
Suprafaţă – Total
780,580 km²
- % apă
1.3%
Locul
36
Populaţie – Total
69,660,559
- Densitate
230/km²
Locul
17
Independenţă
23 aprilie 1920 Crearea Parlamentului
Declararea Republicii
9 octombrie 1923
PIB – Total
$508,700 miliarde
- PIB/cap de loc.
$7,400
Locul
46
Monedă
Lira Turcească
Imn naţional
İstiklâl Marşı
Domeniu Internet
.tr
Prefix telefonic
90
De pe 1 ianuarie 2005, lira turcească a fost înlocuită de noua liră turcească.
Pe data de 20 iunie 2006 reprezentanţii conducerii U.D.T.R. respectiv preşedinte Osman Fedbi, prim-vicepreşedinte Asan Murat şi secretar general Şachir Sureia s-au deplasat în teritoriu la filialele U.D.T.R unde au avut loc întâlniri cu reprezentanţii comitetelor de conducere al filialelor.
Cobadin
La Cobadin a avut loc întrevederi cu reprezentanţii filialei, d-nul Asan Mustafa preşedintele filialei, Ali Givan vicepreşedinte, Ali Ferat vicepreşedinte, Bileal Ghiulgihan reprezentanta comisiei de femei şi Ali Geihan reprezentant al comisiei de tineret, Omer Cuimakai, membru Hocea Hazimbe, membră, Veli Salie membră.
Au fost punctate diverse probleme cu care se confruntă comunitatea turcă din Cobadin. În general membrii comunităţii sunt mulţumiţi de felul în care funcţionează filiala şi şi-au exprimat mulţumirea către conducerea U.D.T.R pentru sprijinul acordat la fiecare solicitare fiind încântaţi de prezenţa conducerii.
Fântâna Mare
Aici ne-am întrunit cu d-nul Memet Sebatin, fost preşedinte al filialei Fântâna Mare. Acesta şi-a exprimat dorinţa de a reveni în funcţia de preşedinte al filialei.
Membrii comunităţii doresc să devină membrii filialei U.D.T.R., urmând să se efectueze o vizită în ziua în care vor avea loc alegeri la comitetul de conducere al filialei Fântâna Mare.
Valu lui Traian
Ne-am întâlnit cu d-nul Curti Şaip fost preşedinte filială. S-au purtat discuţii privind pregătire alegerilor în cadrul filialei.
Cumpăna
Au fost prezenţi d-nul Muselim Bari, preşedinte, Memet Veli, vicepre-şedinte, Veli Zechiria, membru, Mustafa Mustafa, membru. În urma recesământului efectuat de conduce-rea filialei a rezultat că în Cumpăna trăiesc 120 de familii de turci. Majo-ritatea acestora sunt membrii ai filialei U.D.T.R. Ca o problemă urgentă de rezolvat ar fi găsirea unei sume de 400 RON pentru plata meşterilor care au terminat de clădit două încăperi în curtea geamiei unde în perspectivă urmează să se predea cursuri de limba turcă şi religie.
Pentru efectuarea acestei construcţii Primăria Cumpăna şi Consiliul Local au acordat sprijin material iar pe acestă cale aducem mulţumiri d-nei primar Gâju Maria care este întotdeauna aproape de membrii comunităţii şi îi sprijină în rezolvarea problemelor pe care le au.
Techirgiol
În data de 21.06.2006 conducerea uniunii s-a deplasat la Filiala Techirghiol unde a avut loc o întâlnire cu d-nul Riza Gavazoglu vicepreşedinte al comitetului director. Membrii comunităţii sunt mulţumiţi de activitatea filialei şi de sprijinul acordat permanent de către conducerea U.D.T.R. pe ţară.
Tuzla
La sediul filialei au fost prezenţi d-nul Salim Geavit, preşedinte, d-nul Ali Erol, vicepreşedinte, d-nul Şefchet Feami, secretar, d-nul Osman Rafi reprezentant al comisiei de religie, d-nul Ali Amet membru, d-nul Mamut Gevan, membru, d-nul Salim Levent membru. S-au discutat propuneri de organizare a unor acţiuni culturale în lunile august, septembrie, octombrie. Preşedintele Salim Geavit a declarat că a făcut acţiuni culturale cu sume obţinute din sponsorizări demonstrând astfel că există o colaborare bună între membrii comunităţii şi comitetul de conducere al filialei U.D.T.R. Tuzla.
Urmează în perioada următoare să se efectueze deplasări şi la celelalte filiale încercând astfel să ţină legătura permanent între conducerea U.D.T.R. şi conducerea filialelor.
În data de 17 iunie 2006, la pădurea din Negreşti, Uniunea Democrată Turcă din România – filiala Cobadin a organizat acţiunea „Güreş”. Preşedintele filalei Cobadin – d-nul Mustafa Asan a organizat cu minuţiozitate acţiunea, invitând conducerea Uniunii şi oficialităţi locale.
Câştigătorii au fost următorii:
La categoria juniori:
locul I Gelil Denis din Constanţa, a câştigat un berbec (Batal) în valoare de 4.700.000 lei
locul II – Velichea Ionuţ din Valu lui Traian, a câştigat un bayrak, îmbrăcăminte, încălţăminte în valoare de 2.500.000 lei
La categoria seniori:
locul I – Apas Elvis din Medgidia, a câştigat un berbec în valoare de 5.300.000 lei.
locul II – Cazan Gigi din Cobadin, a câştigat un bayrak, îmbrăcăminte, încălţăminte în valoare de 250 RON.
Au participat la această acţiune aproximativ 300 de locuitori din Cobadin dar şi din localităţile din jur.
Printre oaspeţii de seamă s-au remarcat d-nul Cristea Gâscan, primarul localităţii Independenţa, consilieri locali din Cobadin, d-nul Osman Fedbi, preşedinte U.D.T.R., d-nul Asan Murat, prim-vicepreşedinte U.D.T.R., d-na Şachir Sureia, secretar general U.D.T.R.
Felicităm în încheiere pe d-nul Asan Mustafa, preşedintele filialei Cobadin pentru această reuşită acţiune.
Sayın Emel Emin hanımın, "Gün Doğarken" adlı VII. ţiir kitabın tanıtımı yer aldı. Bu kitap, Emin Emel hanımın yazdığı en güzel seçme ţiirleri içeriyor. Onun arzusu genç ţairler de gazel yazmaya ele alsınlar. Emel Emin hanımın ţiirleri okunuyor ve beğeniliyor. Şiirlerde, çocuk eţ, kadın, sevgi gibi konular yer alıyor. Kitap tanıtımda bulunan hanımlar tercih eden ţiirleri okudular. Sonunda Emel Emin hanım yazdığı bir gazeli sıcak, yumuţak sesi ile ahenkle hanımlara okudu.
Türkiye Cumhuriyeti Baţkonsolosunun eţi, sayın Derya Ağca hanımın Romaniya’ya geliţinden altı ay geçse bile, bütün yureğiyle bizim faaliyetlerimize katılmıţtır. Herkes onu sevdi.
Derya hanımın hakkında sanatçı olduğunu biliyorduk fakat ţarkı söylediğini hiç duymadık. Değerli sopranonun sıcak sesi herkesi büyüledi ve piyanoda Necla Ionescu hanım eţlik etmiţtir.
Sürprizler burada bitmiyor. Karţımızda Dr. Doç. Kağan Korad ve Dr. Kürţad Terci gitar ikilisi resital verdiler. Onlar Bilkent Üniversitesi, Müzik ve Sahne Sanatları Fakültesi, Klasik Gitar Bölümün’de öğretim görevlisi olarak çalıţıyorlar.
Cem Küçümen, Bele Bartok, Kağan Korad, Enriko Granados gibi bestecilerin tüm dinleyiciler tarafından sevgi gösterisinde bulundular.
Terkeden köylüler sürü, sürü, kasabaya,
Gözleri arkada, yürüţleri baţka hayat kurmaya.
Belki sosyal yaţamı sürmüţ bu yaygın’a,
Memleketin her köţesine dağılmıţ yaţamaya.
Köylerin ţekli değiţti kalmadı renki,
Zaman geçince bir kısmı kökünden söndü.
Mezarlıklar yalnız kalmıţ muhtaç bir duaya,
Çoktan kimse geçmemiţ FATİHA okumaya.
Bu kadarlık olsa bir ţey değil.
Ne olur Musluman bunları sen de bil.
Nasıl olsa da onlar arada kalmıţ,
Bizlerde ne kadar yaţarsak, sonu oraya dönüţ.
Bizler için en mühim, dini dilimizi korumak,
Şu anda kendimizi ciddi kontrol altına tutmak.
Tehlikeler sarmıţ çevremizi, içinde yaţıyoruz,
Dinden anadilden, yavaţ, yavaţ uzaklaţıyoruz.
Bizlere bir tembih yakıţır ya terbiye.
Kimler gösterecek bunların hepsini millete?
Hayat devam eder bir ţeyden habersiz,
Onlar bizim içimizdeki hatamız.
Bir çağı yeterli bütün insanlara,
Kendimizin aramızda anadili konuţmaya.
Bizlere miras kalmıţ tatlı dil,
Unutma, anadilini konuţmaya iyi bil.
Rica ederiz gönülden, bütün Muslumanlara,
Anadilile meţgul olunuz çocuklarınızla.
Dedelerimizin silinmemiţ izleri tutmuţ oluruz,
Dinimizi, dilimizi, korumaya bizim görevimiz.
Kameri hesapla Recep ayının ilk Perţembesini Cuma gününe bağlayan gece Regaip Kandili’dir. Bu yıl Regaip Kandili 27 Temmuz Perţembe gününü, 28 Temmuz Cuma gününe bağlayan gecedir. Regaip, elde edilmesi arzu edilen değerler demektir. Bu mübarek gecede, Yüce Mevla kullarına bol bol rahmet ve hibede bulunduğu için bu adı almıţtır. Regaip gecesinin içinde bulunduğu Recep ayı, halk dilinde “üçaylar” olarak anılan rahmeti, bereketi ve mağfireti bol olan manevi bir ticaret mevsimine giriţimizin habercisidir. Recep ayı Kur’an’da haram aylar diye anılan dört aydan bir tanesidir. Regaib gecesinin böyle bir ayın içinde yer alması, aynı zamanda bu gecenin önemini de ifade etmektedir. Konuya iliţkin ayette Yüce Allah ţöyle buyurmaktadır:
“Allah katında ayların sayısı onikidir Bunlardan dördü haram aylardır. İţte bu Allah’ın dosdoğru kanunudur. Öyleyse o aylarda kendinize zulmetmeyin.”
Hz. Peygamber’in yaptığı ţu dua üç aylara verdiği önemi belirtmektedir: “Allah’ım! Recep ve Şaban aylarını bize mübarek eyle ve bizi Ramazan’a kavuţtur.”
Bu mübarek günler ve geceler, kendimizi denetleme ve değerlendirme bakımından çok önemlidir. Bir kere daha geçmiţimizin muhasebesini yapıp geleceğe hazırlıklı olmanın tedbirlerini almalı ve düţünmeliyiz.
Ey Allah’ı seviyorum diyen insan! Kulluk vazifeni yapabiliyor musun?
Peygamberimi seviyorum diyen Müslüman! O’nun sünnetini, ahlakını yaţıyor musun?
Kitabım Kur’an’dır dediğin halde emirlerine sarılıp yasaklarından sakınıyor musun?
Allah’ın nimetle-rini yediğin halde, ţü-krünü yerine getiriyor musun? Aç, biilaç, yoksul, kimsesiz, fakirleri koruyup, gözetiyor musun?
Ölümün hak olduğuna ţüphe yok. Şu anda ölüme hazır mısın? Kendi kusurlarını düzeltip tövbe ediyor musun?.
Geçen yılın bu mübarek gününde seninle beraber oldukları halde ţu anda göremediğin eţin, dostun, akraba ve arkadaţlarını düţünüp kendine çeki-düzen verebiliyor musun? Evet, bütün bunları kendimize sorup bir durum değerlendirmesi yapmak, bu mübarek günlerin ve gecelerin ţuuruna varmak demektir.
Bu insanî ve İslamî ölçülerle düţünür, kötülüklerimizden, kötü alıţkanlıklarımızdan vazgeçer, tövbe eder, geleceğimizi daha iyi değerlendirmeye azmeder, karar verirsek; her günümüz kandil geceleri gibi baţarılı, sonumuz da bayramlar kadar sevinçli olur.
Bu geceye mahsus bir ibadet ţekli olmamakla beraber gündüzünü oruçlu geçirmek, muhtaçlara yardımda bulunmak, varsa dargın olduğumuz kiţilerle barıţmak, anne ve babalarımızın, büyüklerimizin ellerini öpüp dualarını almak, geceyi Kur’an okumakla, ve salat-ü selam getirmekle, tövbe istiğfar etmekle ihya etmemiz uygun olur.
Hepinizin kandilini tebrik ediyoruz.
Unul din cei mai importanţi poeţi turci contemporani e Fazil Hüsnü Dağlarca fiind considerat cel mai prolific poet din istoria literaturii turce. A tipărit peste 45 volume de poezii şi este după Nazim Hikmet, poetul turc cel mai cunoscut în lume. Având un registru poetic ieşit din comun Fazil Hüsnü Dağlarca poate sta alături de cei mai mari poeţi ai lumii.
Timp de patru decenii din momentul debutului său editorial cu volumul Havaya Çizilen Dunya „Lumea creionată în aer” Hüsnü Dağlarca este veşnic în căutare de noi forme lexicale pentru lirica sa, reuşind adesea să creeze structuri sintegmatice de înaltă ţinută artistică.
Prima lui încercare literară a a fost o naraţiune premiată la un concurs în revista Yeni Adana.
În poeziile sale a abordat în mod concret sau abstract teme începând cu omul din epoca de piatră până la cel din zilele nostre descriind lumea lui sufletească şi aspectul exterior.
Temele abordate de colosul Hüsnü Dağlarca sunt diferite. Iată în poezia „Somnul plopilor” în liniştea şi frumuseţea nopţii cum descrie poeţii tragediile oamenilor de rând:
Somnul plopilor
E aproape ora unu,
Suntem pe bulevardul Niksar din Sivas,
Întunericul măreţ s-a înălţat până la clădirile în ruină
Frumuseţea nopţii s-a întins până în istorie;
În cerul albastru, ramură cu ramură, somnul plopilor:
Domnule suntem flămânzi, flămânzi!
În depărtare plesneşte ca un pepene
Timpul din pricina căldurii,
Vezi, în fundul unui bec ce moţăie e ziua de apoi,
Opt apărători cu ardoare au albit,
Trei bătrâni ţărani cu mâinile negre se roagă:
Domnule suntem flămânzi, flămânzi!
Dimineaţa când se luminează crestele munţilor, păsările se aşează pe creaţia poetului şi totul devine mai vesel dar după un timp vine noaptea cu întunericul, cu frigul, singurătatea greutăţile vieţii.
Dureros de vechi
De când strălucesc crestele munţilor
Faţa-mi se luminează
Din ţinuturi îndepărtate păsări mari se aşează
Pe masa, pe florile, pe scrisul meu,
Cu alt sens lumina
Noaptea-apa.
Îngână noapte cântecul frânt al ciobanului orb,
Iarba, vlăstarul, sămânţa
Se retrag în cel mai îndepărtat loc al vieţii.
Lupta între viaţă şi moarte martiriul pentru patrie sunt redate ca în lumea de poveşti în poezia „Delice Böcek“-„Insecta nebunatică”
Regretul pentru scurgerea timpului, fără ca el să poată ajuta oamenii; pentru dragostea; înţelepciunea care pier simţim în catrenele poeziei „A cheltui”
A cheltui
Eu îmi cheltuiesc visteria
Foarte repede, asemeni trecerii întunericului pe pământ,
E tristă dar frumoasă
Călătoria cu muritorii de rând
Nu e atât de întuneric, sunt eu obosit
Timpul şi visul meu cât de repede pier
N-am putere să privesc stelele
Să mă asund în cer
Primesc salutări din oraş prin iubită,
De dragul iubitei mai respir pe câmpie.
Dorinţa de pace, de zile înflorite se pot constata în poezia:„Çicek“
Operele lui Fazil Hüsnü Dağlarca sunt în jur de 50. Cele mai importante sunt: Çakırın destanı „Legenda lui Çakır (1945); Üç Şehitler destanı „Legenda celor trei martiri”; „Furnica din Sivas”. Poezile alese sunt tipărite sub titlul - Anıtkabir.
Talentatul şi prolificul poet a obţinut numeroase premii. Cel mai semnificativ este premiul acordat de Forumul Internaţional de poezie, Pittsburg în 1968 ca „Cel mai bun poet turc în viaţă”.
Prin bogăţia sa ideatică, prin frumuseţea imaginilor create, naturaleţe în exprimare şi mai ales prin arta sa poetică, Hüsnü Dağlarca va dăinui în literatura turcă.
Bildiğiniz üzere Mayıs ayında Hz. Mevlana kutluyoruz. Hz. Mevlana’ya göre din, dil, ırk ayırmayan, her ţeyi ve herkesi Tanrı’nın bir parçası olarak gören yüce Mevlana’nın kadını bu düţüncenin dıţında tutmadığını anlatmaya herhalde gerek yoktur. Her zerrenin Tanrı’nın birer parçası olduğunu belirten bu büyük insanın cinsiyet ayrımı yapabileceğini düţünmek ancak cahilliktir. O’na göre Tanrı katında cinsiyet yoktur. Dolayısıyla maddi alemde de cinsiyet ayrımının getirdiği davranıţ farklılıkları olmamalıdır.
Hz. Mevlana aţkla, müzikle, sema ve ţiirle beslenip geliţen bu dinler üstü yolda kadına da büyük bir önem vermiţ. Kadini hayatin diger parçalari gibi, belki de daha fazla önemsemiţtir. Onları hayatın içine çekmeye çalıţmıţ ve devrin ţartlarina aldirmadan, hiç çekinmeden insanligin kadinla birlikte var oldugu mesajini tüm aleme vermiţtir. Mesnevisinde, “Kadın bir Nur’dur sevgili değil, kadın yaratıcıdır yaratılmıţ değil…” sözleriyle kadına bakıţını çok net olarak tanımlayan Hz. Mevlana, onu “yaratan kudret” mertebesine çıkarmıţ ve yaratıcılığın simgesi olarak göstermiţtir. O her ţeyden önce, kadının kapanmasının ve örtülmesinin aleyhindeydi. “Fi-hi Mafih” adlı eserindeki bir fasılda, karısını örten kapatıp kimseye göstermeyen erkeği ‘koltuğunun altına bir somun ekmeği saklamaya çalıţan insan’a benzeterek kınamıţtır. Gizlenmenin ve örtünmenin karţısındaki insanın daha çok merakını arttıracağını ve görme duygusunu kamçılayacağını belirten Mevlana bunun sadece kötülüğü arttıracağını ifade etmiţtir.
Kadının veya erkeğin değil, insanın iyisi ve zararlısı olduğunu söyleyen Mevlana, bu görüţlerini hayatında da uygulamıţtır. O’nun bir çok kadın müritleri vardı ve onların davetlerine hep uyar, aralarına katılır onlarla ţiirler okur ve onlarla sema derdi. Hz. Mevlana’yı seven kadınlar onun baţına güller serperdi.
Hz. Mevlana tek kadınla yaţamıţ, cariye ve köle kullanmamıţtır. Oğlu Sultan Veled‘e yazdığı bir mektupta zevcesini hoţ tutmasını, ona saygı göstermezse kendisini de incitmiţ olacağını belirtmiţtir.
Sufletul românesc se redeschide, se redăruie, incă odată prin Dimitrie Cantemir, universalului. Perioada anilor petrecuţi de junele beizadea, in oraşul de pe malul Bosforului, corespunde cu cel de al treilea „period” de înflorire a muzicii imperiale. In serile molcome, mângâiate de parfumul leandrilor si chiparoşilor, se organizau in oraşul Istanbul–capitala de imperiu concerte de muzică la care se manifestau cele mai de seama spirite, cei mai iluştri interpreţi ai vremii. În acei ani, ca urmare a faimei ce şi-o câştigase în lumea muzicii, ca interpret şi creator, prinţul moldovean, era invitat adeseori la ospeţele din serai unde dinaintea sultanilor şi a mai marilor Curţii, interpreta renumitul cântec Semai Neva.
În afara de tambur, Cantemir ştia sa cânte dintr-un alt instrument, ney, un fel de fluier de trestie care semăna cu cavalul pastorilor de oi din Carpatii româneşti.
Sunt numeroase mărturiile care pun în lumina etapa celor 15 ani în care Cantemir a studiat muzica orientală, creând, zămislind o operă demnă de prestigiosul său nume (Kantemiroglu), afirmându-se in teritorii infinite ale artei cu o uşurinţa de maestru al muzicii turco– arabe – persane. Cercetător de prestigiu subliniază grandoarea personalităţii lui Cantemir, grandoare pe care doar muzica ştie să o releve. Academicianul Virgil Cindea, ca si dr. Cornelia Călin Bodea au certificat originalitatea lui Cantemir in culegerea cântecelor turceşti de faima, cât şi dialogul purtat de acesta cu autorii anonimi, adică cu geniul poporului turc. Cantemir apoi a dezvoltat teoria muzicii clasice turce si a crescut enorm in „simfonia compoziţiei”. Este mare prin truda depusă la dezvoltarea şcolii muzicale turce, mai ales in perimetrul inovaţiei ce a adus-o…
Lui Cantemir i se datoreşte notaţia muzicală alfabetică, adică sistemul de scriere al muzicii, până atunci inexistent…
Cu aparatul notaţiei el a dat viata, prin muzica, la peste 300 de piese, dintre care 20 sunt semnate, ele fiind expresia trăirii în spaţiile astrale ale muzicii orientale. Astfel, datorită cărturarului de excepţie, muzica turceasca începe sa fiinţeze grafic, depăşindu-se stadiul transmiterii orale.
Un factor important în dezvoltarea muzicii din Imperiul Otoman l-a constituit eflorescenta sectelor musulmane. Stabilite in Anatolia şi alcătuite în ordine de dervişi, sectele religiei islamice au găsit adăpost şi ocrotire mai întâi sub sultanii selgiucizi şi apoi sub sultanii otomani (sec. XIII–XIV). Primii sultani otomani (sec. XIV–XV) erau afiliaţi cultului dervişilor şi au înzestrat lăcaşurile prin fundaţii pioase (vakıf), iar exemplul lor a fost urmat de cei mai de seamă oameni ai imperiului. Cu timpul, dervişii au exercitat o forţa de influenţă în imperiul otoman.
Dervişii mevlevi, cărora europenii le-au spus dervişii „învârtitori” (les derviche tourneurs), au adus o substanţiala contribuţie la înflorirea muzicii otomane. Ordinul mevlevi a fost infiintat de poetul Dielaleddin Rummy (1207-1272), care găsise adăpost la curtea sultanului selgiucid Alaeddin Keikobad (m.1237). Ordinul mevlevi a avut centrul la Konya (vechiul Iconium), în Asia Mica, oraş care ocupa al treilea loc în muzica islamică, după Damasc si Bagdad (sec. XI –XII).
Ordinul a prosperat sub sultanii otomani, îmbogăţindu-se cu alte aşezăminte, dintre care cele mai importante se aflau la Constantinopol, în Pera (Galata) şi la Yenikapu. Sultanii otomani au făcut danii bogate acestor mănăstirii şi cu timpul ordinul mevlevi a ajuns cel mai puternic în statul otoman.
După un an de muncă, a venit în sfârşit vacanţa mare. Pentru unii din elevi, emoţiile încă nu s-au terminat, aşteptându-i examenele de capacitate şi de bacalaureat. Pentru ceilalţi însă, a venit vremea plimbărilor, a drumeţiilor, a băilor la mare, a taberelor.
Anul acesta am încercat să prezentăm, cât am putut vedea, situaţia învăţă-mântului de limbă maternă din şcoli. Începând cu luna septembrie, ne vom relua vizitele prin şcoli, şi, acolo unde situaţia nu se prezenta prea bine, sperăm că vom găsi cadre didactice cu dăruire şi elevi interesaţi de învăţarea limbii turce. De asemenea, sper ca pe viitor, materialele didactice de care duc lipsă cadrele didactice, să nu prisosească; facem pe această cale un apel către toţi cei care îi pot ajuta, să nu stea deoparte şi să vină în sprijinul lor.
Vacanţa a venit şi pentru clasa I cu predare intensivă a limbii turce din cadrul şcolii nr. 12 Constanţa, după un an lung şi obositor. Ca o tradiţie, au sărbătorit finalul clasei I cu „Serbarea abecedarului“, în cadrul căreia ne-au arătat cunoştinţele acumulate, ne-au cântat şi ne-au recitat poezii. De asemenea, nu au lipsit cântecele şi poeziile în limba turcă, dua-urile, ca o dovadă că ei sunt întreadevăr clasă de limba turcă.
Ca invitaţi şi spectatori au fost nelipsiţii părinţi, bunici, fraţi, iar oaspetele de seamă a fost soţia Con-sulului General al Republicii Turcia la Constanţa, D-na Derya Agca, care, alături de noi, a admirat puritatea şi inocenţa copiilor, a cântat şi a dansat alături de ei. Domnia sa a felicitat, la sfârşit, copiii şi învăţătoarea, D-ra Seitali Feidan, pentru prestaţie, promiţând că va fi alături de copii şi ca om şi ca soţie de diplomat. Clasa I, prin învăţătoare, a primit cadouri frumoase din partea Consulatului: o farfurie inscripţionată, tablouri reprezentative pentru Republica Turcia, diverse broşuri şi hărţi. Îi mulţumim în numele elevilor şi al părinţilor, invitând-o să fie tot timpul alături de noi.
De asemenea, vacanţa a venit şi la grădiniţa Cambridge, unde copiii, în cadrul unei serbări, au reprezentat câte o etnie a Dobrogei.
Süt beyazı parlak teniniz, açık renk gözleriniz ile tüm yıl elinizde tuttuğunuz “en kıskanılan ten”sıfatını esmerlere bırakma zamanı. Bu tür ciltler, güneş altında korumasız kaldıklarında toksik bir melanin salgılayarak hücrelerini zehirler ve ciddi hastalıklara yol açabilir.
En iyi strateji, sabahları erkenden veya akşamları güneş batarken güneşlenmeyi tercih etmektir. Bu arada başınızdan ayaklarınıza kadar özenle kremlenmeyi ve kreminizi sık sık yenilemeyi unutmayın. Şemsiyeler yeterince koruma sağlayamazlar. Ayrıca kumdan yansıyan güneş de sizin için tehlikeli olabilir. Dolaşırken, pamuklu giysilerle sımsıkı örtünmeyi, güneş gözlüğü kullanmayı ve ensenizi de koruyacak geniş kenarlı bir şapka takmayı kesinlikle ihmal etmeyin.
KUMRALLAR
Açık renk teniniz, sarışınlar kadar olma-sa da güneşin zararlı ışınlarından kolayca zarar görür. İlk günler-deki güneş çarpmala-rından korunmak ve UV ışınlarının isten-meyen sonuçlarıyla karşılaşmamak için, “yavaş giden sağlıklı gider”sözünü hiç aklınızdan çıkarmayın.
En iyi strateji, brozlaşmanıza yar-dımcı olacak karoten içeren yiyecekleri (havuç, kavun, kayısı) planladığınız tatilin birkaç hafta öncesinden bol bol yemektir. Güneşin tepede olduğu saatlerde gölgede kalmalısınız. Yüzünüz için yüksek koruma faktörlü bir ürün seçmelisiniz çünkü cildiniz güneşin zararlı ışınlarından kolayca etkilenir bu da uzun vadede kırışıklıklara neden olabilir.. Vücudunuz içinde ilk 8 gün yüksek koruma faktörlü (30) bir ürün kullanmalısınız. Sık sık gölgeye geçmeyi ihmal etmeyin.
KOYU KUMRALLAR
Açık veya koyu renk saçlı olsanız da, kolayca karamel bir bronzluğa kavuşabilirsiniz. Yine de ilk günlerde güneşle iyi geçinmeye özen göstermelisiniz.
En iyi strateji, ilk günlerde, 15 koruma faktörlü bir kremi iyice sürerek, saat 11.30’a kadar güneşlenmektir. Suyun içindeyken de kreminizi yenileyin. Çünkü güneş çarpması riski orada da devam ediyor. Gözlük ve şapka kullanmayı unutmayın. Öğlen saatlerini güzel bir uykuyla değerlendirmeniz en iyisi.
ESMERLER
Kolayca dikkat çekici bronzluğa kavuşabilir ve bu bronzluğu uzun süre koruyabilirsiniz. Ama ne yazık ki UV ışınları sizin için bile tamamıyla güvenilir değil. İnce kırışıklıklar, güneş çarpması gibi tehlikeler hala mevcut.
En iyi strateji, ilk günlerde 8 koruma faktörlü bir ürün kullanmaktır. Daha sonra ise cildinizin koyuluğuna göre 8-15 arası faktörlü bir ürünle bronzlaşabilirsiniz. Burun, eller, kulaklar, omuzlar gibi hassas bölgelerinizi daha yüksek koruma faktörlü stick şeklindeki ürünlerle korumak iyi bir fikir olabilir.
Geçen sayılarımızda sizlere Tulça’da Kuran öğrenen hanımlardan bahsettik. Onların faaliyetlerini devamlı tanıttık, sizlere aktardık. 22 Haziran tarihinde belge alma programı düzenlendi. Programa, Romanya Müslümanlar Müftüsü Sn. Murat Iuusuf, T.C Baţkonsolosluğu Din Hizmetler Ataţesi Sn. Ahmet Erdem, Romanya Müftülüğün Ekonomi Danıţmanı Sn. Musledin Revin Enghin ve Tulça Camii İmamı Sn. Nuredin Hamdi katıldılar.
Öğrenciler Kuran-ı Kerim, ilahiler ve ţiirler okudular. Hanımlara ders veren Nevzat Cebeci hoca öğrencilerine ţiirler okudu. Programın sonunda tüm öğrenciler belge aldılar. Hanım öğrencileri sizlere tanıtmaktan gurur duyuyoruz:
Adil Hasibe
Reţit Emriye
Şakir Bennaz
Menali Makbule
Mahmudi Gülbiye
Mahmudi Azime
İsmail Sadiye
Menan Nelifer
Mambet Emriye
Osman Güler
Osman Kadife
Abibula Ferdane
Preda Sena
Yunus Zulfer
Osman Remziye
Salavat Leyla
Bu güzel programın sonunda Romanya Demokrat Türk Birliği Tulça ţubesinin hanımları lezzetli yemekler ikram ettiler. Sarmalar ve böreklerle neţelenen davetliler aynı zamanda Tuna’nın manzarasını seyretmeye de fırsat buldular.
Primăria Cumpăna, în colaborare cu Uniunea Democrată Turcă din România şi Uniunea Democrată Tătarilor Turco-Muslumani din România, a organizat acţiunea „Obiceiuri şi tradiţii la Cumpăna”. Din partea U.D.T.R. au participat secretarul general al U.D.T.R. d-na Şakir Sureia şi membrii filialei Cum-păna în frunte cu preşedintele filialei d-nul Mulesim Bari.
Cu acest prilej au avut loc spec-tacole, întreceri sportive şi luptele „Güreş”. Spec-tacolele au fost susţinute de formaţiile U.D.T.R. „Delikanlılar”, „Fidanlar” şi din partea UDTTMR de formaţia „Kaytarma” din Valu lui Traian.
Acţiunea a avut un mare succes. Penrtu acţiunile spotive a fost invitat d-nul Cristian Ţopescu, care a comentat cu profesionalism concursurile care au avut loc.
D-na Primar a comunei Cumpăna Câju Mariana a mulţumuit conducerii U.D.T.R. pentru buna colaborare cu autorităţile locale şi speră ca pe viitor să organizeze acţiuni şi mai fructuoase.
Yüzyıllardan beri Anadolu mutfak kültürünün vazgeçilmezlerinden olan helva, sadece bir damak tadı değil.
Arapça’da „tatlı“ anlamına gelen helva, genel olarak tatlıları ifade eden „hulviyyat“ sözcüğünden türemiştir. Bu nedenle Arap mutfak kültüründeki helva ile Osmanlı’daki helva arasında şöyle bir fark vardır. Araplar, helvayı tatlıların ana başlığı olarak kullanırlar. Oysa Türkler; un, pekmez (bal, şeker) ve sade yağ karışımı ile hazırladıkları tatlı çeşitlemelerini helva başlığı altında toplamışlardır. Türk helva geleneğinde un yerine, irmik ve nişasta da kullanılır.
Helvanın lezzetli olabilmesi için, un, nişasta ya da irmiğin halis buğdaydan elde edilmiş olması çok önemli. Eğer ateşi artırırsanız, helva kurşuni bir renk alır ve acımtırak bir tada bürünür.
Susam ve şekerin muhteşem uyumundan doğan „tahin helvası“, özellikle kış günlerinde sofraların vazgeçilmezidir. Yüzyıllardır aynı yöntemle yapılan tahin helvası, küçük kazanlarda ağır ateşte kıvamı tutuncaya kadar kaynatılır; ardından kalıplara dökülerek soğutulur. Soğuyan malzeme yoğrulup tekrar kalıplara aktarılır. Kimi ekmek arasına koyup yemeyi adet etmiştir kendine; kimi de nefis bir balık ziyafetinden sonra… Belki de daha hafif olduğu için „yaz helvası” adını taşıyan helvanın da pek çok çeşidi vardır. Fındıklısı, üzümlüsü, cevizlisi, fıstıklısı… Yaz kış revaçta olan kâğıt helva ise, özellikle çocuklar tarafından çok sevilir. Hele arasına dondurma konmuşsa…
Anadolu’da sosyal yaşamın birçok alanında kullanılır helva. Yeni doğan için helva kavrulur; yeni satın alınan evin mutfağında ilk pişirilendir. Ölüm sonrası taziyeye gelenlere sunulan geleneksel tatlı da yine helvadır. Anadolu’da, özellikle kahvelerin olmadığı dönemlerde insanlar, konukevinde sosyalleşiyordu. Kasaba halkı, gün-lük çalışmalarından geriye kalan zamanlarda konukevinde toplanıp sohbete koyulurdu. Bu sohbet sırasında, çayın yanı sıra esas ikram, yedi sekiz kişinin bir araya gelerek yaptığı „tel helva“ydı. Çember oluşturulduktan sonra çekilip bükülerek hazırlanan bu helva türünün diğer adı ‘pişmaniye’dir. Yani, „Yiyen bir pişman, yemeyen bin pişman”… Helva sohbetleri ve töresi, Mevlâna’ ya kadar uzanan bir gelenektir. Helva, Mevlevi-lik öğretisinde sabrı ifade eder. Mevlâna’nın eserlerinde en çok adı geçen tatlı da helvadır.
NASREDDİN HOCA’DAN HELVA FIKRASI
Nasreddin Hoca, arkadaşlarıyla yemek üzerine sohbet ederken, söz döner dolaşır helvaya gelir. Biri, „Şu anda neye sahip olmak istersin?” diye sorar Hoca’ya. Hiç düşünmeden cevap verir Hoca: „Helvam olsun isterim. Uzun zamandan beri helva yemeye fırsatım olmadı”. Nedenini de açıklar hemen, „Unumuz olduğunda şekerimiz yoktu. Şu anda biraz şekerimiz var, fakat yağımız yok. Yağı bulduğumuzda da un bulamayız. Bu yüzden helva yiyemedim.”Arkadaşları da, tüm malzemenin tam olarak bulunduğu bir anının olup olmadığını merak eder. Bunun üzerine Hoca şöyle cevap verir: „Ha, o zaman da ben evde değildim.”
Tarifler Helvay-i Sabuni
Malzemesi:
100 g (1 su bardağı) buğday nişastası
250 g tereyağı (erimiş)
500 g bal
500 g badem
2 bardak su
Hazırlanışı:
Bademleri sıcak suya koyun. Biraz bekletip kabuklarını soyun. Birkaç bademi süslemek için ayırın, kalanı iri parçalar haline getirerek ezin. Nişastayı bir kap suda karıştırın. Balı sulandırmadan benmari usulü ısıtarak eritin ve nişastanın içine katıp tümünü bir tencereye koyun. Çok kısık ateşte tahta kaşıkla devamlı karıştırarak pişirmeye başlayın. Macunlaşmaya başlayıp karıştırmak zorlaşınca, eritilen tereyağını azar azar ekleyip devamlı karıştırarak yedirin. Bademleri katıp 2-3 dakika daha karıştırın, helva sakız gibi olunca ateşi söndürün. Helvayı bir tabağa boşaltın. Soğuduktan sonra isteğe göre kesin, bademle süsleyin ve servis edin.
600 gr dilimlenmiş taze tonbalığı
4 domates
4 soğan
2 diş sarımsak
3-4 dal maydanoz
1-2 defneyaprağı
2 çorba kaşığı kapari
1 çorba kaşığı sirke
1 su bardağı su
1 çay kaşığı kekik
2 çorba kaşığı zeytinyağı
Tuz, karabiber
Hazırlanışı:
Domatesleri soyup küp küp doğrayın. Maydanozu temizleyip kıyın. Soğanı soyup küçük küçük doğrayın. Sarımsakları soyup ezin.
Zeytinyağını tencerede ısıtıp soğan ve sarımsağı pembeleştirin. Domates ve defneyaprağını ilave edip 5 dakika pişirin. Balık, tuz, kekik ve sirkeyi ekleyin. Sirke buharlaşınca bir bardak suyu ilave edip tencerenin kapağını kapatın ve 15 dakika pişirin.
Kapariyi sudan geçirip süzün ve balığa ekleyin. Balığı kevgirle ayrı bir tabağa alıp sosunu yüksek ateşte koyulaşıncaya kadar pişirin. Ateşten alıp balığı ekleyin. Üzerini kapatıp 5 dakika dinlendirin. Maydanoz serpip sıcak olarak servis yapın.
Analiza naţionalismului arab a permis apariţia multor lucrări aparţinând literaturii europene privind „cazul” islamic, dar uneori şi anumite texte arabe fară bază istorică, servesc doar ca referinţe care alimentează „fondul” de materiale cu care lucrează noii orientalişti. Cercul este astfel închis, închis ermetic, creând un joc abstract, în afara oricărei realităţi normale. Aceasta are ca bun exemplu greşelile de interpretare ale observatorilor occidentali, din, 1952, privind natura Mişcării ofiţerilor liberi, care l-a detronat la 23 iulie a aceluiaşi an pe regele Faruk, prea discreditat de o viaţă personală agitată, de comportamente politice imprevizibile şi de încăpăţânarea englezilor de a se infiltra în Egipt în special în zona canalului Suez. Fiind de origine socială modestă, Ofiţerii liberi au fost imediat percepuţi ca fiind formaţi la şcoala Fraţilor musulmani, ca fiind buni naţionalişti musulmani, ce îşi vor ţine ţara departe de influenţa Uniunii Sovietice atee şi nu vor imita excesele „naţionaliste” ale ţărilor europene, ceea ce ar pune în pericol interesele economice ale puterilor occidentale în regiune. Ofiţeri buni musulmani, în Egipt, însemna revenirea la ordine, supravegherea unui partid comunist care devenea din ce în ce mai activ. Însemna şi evitarea loviturii lui Massadegh din Iran, acest mare burghez „insolent”, naţionalist de tip european, care în 1951 a avut tupeul să naţionalizeze industria petrolieră străină, bazîndu-se pe forţa partidului comunist şi l-a obligat la exil pe şahul lrakului.
Fascinaţi de revoluţionarism, în ciuda tuturor eforturilor depuse de anumite personalităţi din lumea universitară, sau de unii ziarişti, ca Jean Lacouture, de a explica realitatea, observatorii occidentali, în 1952, nu au văzut că alte tradiţii intelectuale, alte modele politice urmau să triumfe în Egiptul nasserian. Mai întîi, modelul ofiţerilor Junilor turci, al căror ideal era identic cu cel al Revoluţiei franceze şi al grupării unanime a naţiunii în jurul statului republican. Militarii arabi intraseră la începutul secolului în rîndurile armatei otomane a Junilor turci.
Succesele lui Atatürk laicitatea lui de tip european erau încă vii în amintire în 1952. Acest mare ofiţer şi om de stat turc a împiedicat nimicirea ţării sale şi exploatarea ei metodică de puterile coloniale. El a ştiut să cîştige, cu abilitate, stima sovieticilor pentru a face faţă mai uşor armatelor aliate care încercau să dezmembreze Turcia modernă, republicană. Pentru tinerii ofiţeri egipteni naţionalismul arab laic, mobilizând toate grupurile sociale, musulmani şi nemusulmani, era singura cale care permitea provinciilor arabe din imperiu să scuture jugul unui colonialism care continua să manipuleze regi nedemni, în Egipt, în Irak, în Transiordaniâ, care oscilau ca nişte marionete între despotismul de drept divin şi monarhia constituţională.
Cu doisprezece, ani înainte, în Irak, militarii încercaseră să pună mîna pe putere dar lovitura de stat a lui Raşid Ali el Kilani a fost rapid reprimată de englezi care l-au acuzat de a fi în slujba naziştilor. Nouri el Said, un alt ofiţer care şi-a facut primii paşi în armata otomană, a guvernat atunci cu abilitate Irakul, ca personalitate civilă, în umbra unei monarhii care nu şi-a revenit niciodată de pe urma dispariţiei în 1933 a regelui Feisal, fiul cel mare al şerifului Hussein şi care fusese marele erou al naţionaliştilor arabi din anii ’20. Nouri el Said a zdrobit, prin forţa personalităţii sale, regenţa aflată în mîinile slabe ale lui Abdel Ilah şi a antrenat Irakul în războiul rece, facând ţara membră a CENTO (Organizaţia Tratatului Central), pact ce trebuia să întărească centura de securitate a ţărilor occidentale în faţa intenţiilor expansioniste sovietice. Capul lui Nouri el Said a ajuns din păcate pentru el în vârful unei suliţe în timpul revoluţiei irakiene, declanşată de alţi ofiţeri conduşi de Abd-al-Karim Kassem, la 14 iulie 1958. Doar această dată poate într-un fel confirma influenţa Revoluţiei franceze asupra acestor ofiţeri arabi naţionalişti care doreau să scape de monarhia care se dovedise falimentară în toate domeniile vieţii socio-politice şi economice.
Aceşti ofiţeri, au fost reformatori sociali, naţionalişti înfocaţi în căutarea unei naţiuni încă divizate, care au pus pretutindeni mîna pe putere. Noutatea pentru Egipt a fost intrarea în răndurile naţionaliştilor arabi care i-a fost impusă de nasserism. Egiptul era de mult timp prima putere arabă, dar conştiinţa identitară de apartenenţă la Egipt rămăsese dominantă faţă de cea a apartenenţei la lumea arabă. Continuitatea istorică politică a entităţii egiptene încă din timpul mamelucilor, regenerată prin opera dinastiei albaneze a lui Mohammed Ali, pot explica acest fapt iar preocupările filosofico-politice ale marilor ulemas, din Egipt, axate pe indispensabilele schimbări din cadrul islamismului instituţional tradiţional nu fac altceva decât să confirme această tradiţie. O dată cucerită această modernitate, iar legitimitatea regală doborâtă, calea era liberă pentru naţionalismul arab pe care siro-libanezii din Egipt l-au promovat activ şi pe care statul nasserian l-a preluat în politica de putere regională, in special datorită unei rivalităţi acerbe cu monarhia saudita, dar şi cu cea a haşemiţilor care deţinea puterea în lordania. Dintr-odată, la sfîrşitul anilor ’50, haşemiţii şi wahhabiţii s-au apropiat pentru a face faţă ascensiunii nasserismului, devenit duşmanul lor comun.
Pentru a oglindi mai bine gândirea politică a acestei elite putem să luăm ca exemplu gândirea lui Sati’ el Hosari cel ce a fost izvorul intelectual al acestui naţionalism, care a fost repede pervertit în favoarea loviturilor de stat militare în cadrul jocurilor de putere la nivelul lumii arabe, aflată în mâinile grupurilor sociale victorioase. El Hosari este reprezentantul tipic al marii intelligentsia arabă, născută din păturile sociale superioare ale societătii otomane în declin. De origine turcă, fidelitatea lui pentru regele Feisal, al cărui apropiat era, l-a facut să îmbrăţişeze cauza naţionalismului. El şi-a dedicat cariera dezvoltării educaţiei moderne, mai întîi în Siria, în timpul domniei efemere a primei monarhii a lui Feisal, rapid distrusă de Franţa, apoi în Irak, unde l-a urmat pe nefericitul rege şi unde mulţi ani a fost directorul instrucţiei publice. Memoriile lui, despre acest lung episod al vieţii sale, constituie un document reprezentativ al sociologiei profunde a societăţii arabe dintre cele două războaie mondiale.
Realitatea socială le-au oferit argumente puternice: unitatea naţională arabă nu putea fi realizată numai prin legături religioase, în primul rînd pentru că civilizaţia arabă a existat înaintea islamismului, apoi pentru că evreii şi creştinii, precum şi numeroşi levantini de origine europeană erau membrii integranţi ai societăţii arabe. Unitatea naţională arabă nu se putea cimenta pe apartenenţa etnico-rasială, pentru că fuziunea populaţiilor a fost atît de puternică de-a lungul secolelor încât nu se poate lua în considerare existenţa unei „rase arabe”. Pentru această elită, adevărata legătură care uneşte societăţile arabe, de la Atlantic pînă la golful Persic, este unitatea de limbă şi de civilizaţie, în ciuda existenţei a numeroase dialecte, dar şi dorinţa individuală de a simţi o comunitate de destin. Renaşterea culturii şi mai ales dezvoltarea instrucţiei publice erau elementele ce puteau asigura extinderea unor legături unificatoare între toate societăţile arabe.
Noile pături sociale, fară bază culturală şi fără memorie istorică, mica burghezie urbană şi rurală, care urmărea cucerirea puterii, au acaparat ideea naţională şi au folosit-o în mod demagogic în variante confuze pe care au încercat să le adapteze sentimentelor de frustrare socială şi de anticolonialism ale „maselor” populare.
Este numele monedei unice europene ce a luat nastere la 1 ianuarie 1999, odata cu intrarea în a treia faza a Uniunii Economice si Monetare.
Această monedă a înlocuit monedele nationale ale statelor care participă la zona euro. La această zonă participă toate statele membre UE cu exceptia Marii Britanii, Danemarcei si Suediei.
Încă de la 1 ianuarie 2001 euro a apărut pe piată sub forma banilor de cont. Tot de la acea dată tările care fac parte din zona euro au început să afiseze preturile la produse si servicii si în moneda natională dar si în euro.
Începând cu 1 ianuarie 2002 euro a luat si o formă fizică intrând în circulatie în paralel cu moneda natională a statelor participante la zona euro. Începând cu 28 februarie 2002 unitătile monetare nationale s-au reatras de pe piată.
MONEDA
Există 8 tipuri de monede: 1 euro, 2 euro, 50 de centi, 20 de centi, 10 centi, 5 centi, 2 centi, 1 cent.
Fiecare din aceste monede are un desen comun pe una din fete, pe cealaltă fată desenul diferind de la tară la tară. Orice monedă poate fi folosită si in celelalte tări ale spatiului euro, diferenta de model de pe una din fete neîngrădind acest lucru.
BANCNOTA
Bancnotele vor fi în număr de 7, si vor avea următoarele valori: 5 euro, 10 euro, 20 de euro, 50 de euro, 100 de euro, 200 de euro si 500 de euro.
Pe fata bancnotelor au fost desenate usi si ferestre care simbolizează spiritul european al deschiderii si cooperării. Pe reversul fiecărei bancnote este desenat câte un pod care simbolizează strânsa colaborare si comunicare dintre Europa si restul lumii.
În data de 9.06. 2006, la Şcoala Specială nr. 1 din Constanţa, a avut loc activitatea „De la străbuni aminte”- „Hayat ve Mesutluk”, în parteneriat cu ISJ Constanţa, Şcoala cu cls. I-VIII Cumpăna şi Grup Şcolar „Dimitrie Leonida” din Constanţa.
Şcoala Specială nr.1 din Constanţa este parteneră cu Şcoala Specială din Comăneşti şi Şcoala „Spiru Haret ” din Bacău, pe tema „De la străbuni aminte – tradiţii si obiceiuri ”. Şi, pentru că în şcoală sunt mulţi elevi de etnie turcă, tema proiectului a fost tradiţii şi obiceiuri la musulmanii turci şi tătari.
„Narghilea, cafea la nisip, şalvari, văl, cadână“ – toate au un farmec parcă de mult apus. Şi totuşi ele nu au dispărut, aşa cum nu au dispărut nici cei care le-au creat şi le-au făcut cunoscute în lume. La ţărmul unei mări care îi desparte de ţara mamă, într-un spaţiu multietnic, trăiesc alături de români, turcii şi tătarii ale căror tradiţii şi obiceiuri deschid porţile Orientului.
Cadrele didactice şi elevii au încercat şi au reuşit, prin programul pregătit, să ridice vălul ce acoperă misterul unor tradiţii şi obiceiuri ancestrale.
Cadrele didactice, Ghiulnaz Mutalip şi Caiali Carmencita, au prezentat, prin programul Power Points, obiceiurile de naştere, de punere a numelui la copilul nou născut şi botezul la băieţi. Copiii de la Şcoala Cumpăna-coordonaţi de d-na înv. Valentina Luncanu, şi de la Gradiniţa bilingvă romano-turcă au prezentat un program artistic cu dansuri turceşti.
Sponsorul acestei activităti a fost S.C. Victoria 2 S.R.L. din Constanţa, str. Grănicerului, nr. 8. Patronul societaţii, domnul Güler Ali a sponsorizat cu baclavale şi produse tradiţionale turceşti.
Adıyaman’ın, Malatya, Urfa, Diyarbakır, Maraş gibi zengin folklor kaynakları olan komşu bölgelerden, özellikle Malatya’dan değişik durumu yoktur. Ancak, yine de her bölgenin kendi havasına uygun adetler, özellikle halk müziği ve oyunlar bakımından değişiklikler ortaya koyduğu bir gerçektir. Torosların güney eteklerine düşen yörelerdeki yaylacı topluluklar arasında, bugün de yaşatılan görenek ve gelenekler, bölgenin folklor araştırmaları açısından oldukça ilginçtir. Bulançay çevresindeki sıradağlarda, aşağı yukarı 28 dağ köyü vardır. Burada, genellikle göçebe olarakyaşayan topluluklardan Kağu Aşireti’nde, gelenleri ilk karşılayanlar, her biri emlik danalar kadar iri köpeklerdir. Bu aşiretin kocaları (yaşlıları) en aşağı 100 yaşındadır.120 yaşına kadar yaşayanlar olduğu söylenir.101 yaşında olduğunu söyleyen, henüz sakalına yer yer ak düşmüş Çakır Emmi adındaki Türkmen kocası, bugün benzeri az kalmış bir folklor babasıdır:
"Ünüme Çakır Emmi diyeler" diyor." İş yaşda değil yarenim, gönül gocamasın yoğusa, bizim soyda 100 yaşında adam evlendirirler, bubameyn (babam ve babamın babası) 125 yaşında gittiydiler.’’Çakır Emmi’ye göre, Batal Gazi buralarda çok at oynatmış. Dede Korkut’tan Beyböyrek’ten öyküler anlatıyorlar. Buradaki, konar göçerler müzik ve oyunlarına da yansıyan kendilerine özgü bir ağızla konuşuyorlar. Bölgede, Torosların Yama dağlarındaki Yörük aşiretleri ve Arapkir dağlarına gelen Şavak aşiretlerinde kadına aşırı saygı gösterilir. Aşiret içinde ortaya çıkan anlaşmazlıklara, hatta kan davalarına kadar giden kavgalarda, kadının ağırlığınıkoyması her zaman görülebilir. Bunun önemini gösteren şöyle bir olay anlatılmıştır. Garro Hüseyin adında biri, namus davası yüzünden, çadır halkından 16 kişiyi öldürmüş, kalan son kişiyi de öldürmek için geldiği sırada komşu çadırın kadını başındaki keti denilen başlığını çıkarıp yere çalması üzerine, katil delikanlı; "Ben bu çadırın halkını öldürmeğe yemin etmiştim, lakin törem buna mani oldu. ’’diye öldürmekten vazgeçmiştir. Nitekim, Avşarların aşiret arası geçimsizliklerinde, çoğunlukla kadının ağır basan aracılığıyla birçok kavgalar durmuştur. Bunun pek güzel bir örneği de Avşarların Ceritlerle kavgası sırasında, Avşar Beyi ile Cerit Beyi’nin kavgalarını, bey kadınınınaraya girerek durdurması olmuştur.
Adıyaman’da, özellikle süslemede saç örgü biçimleri dikkati çekmektedir. Daha önce Çukurova Bölgesindeki yaylacı Türkmenler arasında görülen biçimlerle hemen hemen aynıdır denilebilir. Küpeli keçek denilen yazmanın altında inceden ince örgülü saçlar hemen fark edilir. Kırkörük denilen örgü biçiminde, saç örgüleri, belden aşağı, uçları pürçekli bir çiçek demeti gibi dökülmüştür. Bu gnç kadınlara bir başka güzellik vermektedir. Saçlarını bazı bitkilerden çıkardıkları suyla yıkayıp, boyalarla da doğal rengini bozmadan parlatırlar. Bu bölgede de halkın çoğunluğu Türkmendir. Kılık çeşitleri ve biçimleri, öteki bölgelerde yaşayan toplulukların aynıdır. Sağmal ve eti yenen hayvanları kutsal saydıkları için burada da koç boynuzu motiflerine önem verilmektedir. Şahmeran denilen, yedi başlı bir yılan efsanesine dayanan inançla, yılankavi denilen bir işleme biçimi özellikle kilimlerinde, gerçekten çok güzel görünmektedir. Kuş motiflerine özellikle bülbül yuvası anlamına gelen bülbül bükü biçimine işlemelerde sık sık rastlıyoruz. Bülbülün sabahları gün doğmadan dem çekmesi bu kuşun Tanrıya tapındığı inancına bağlanmaktadır. Bu işlemeler fabrika yapımı benzerleri gibi cansız değil, minyatür el sanatının canlı ve pek güzel örnekleridir. Kadın kılıklarında süslemeler, renkli başlıklar çeşitli motiflerle süslü içlik çepken, sal kuşak, üçetek ve şalvarlar Malatya’daki örneklerin benzeridir. Erkek kılıklarında hele hiç ayrım yoktur.