Türkçe sanıldığından daha zengindir. Dilimizde genel olarak kullanılan 30000 kadar sözcük vardır. Bunlara halk ağızlarını ve dilimize girmiş yabancı sözcükleri de katarsak kelime hazinesi elli bini geçer Ayrıca Türkçe’de organ hayvan ve doğa adları zengindir. Renk ve akraba adları da birçok dillere göre daha çeşitlidir ve zengindir.
Türklerin Şamanist olduğu dönemlerde yani X Yüzyıldan önce Türkçe’de Arap-Fars etkisi oldu İslam’dan önce Çin Sanskrit Sogd ve Tohar dillerinin etkisinden söz edilebilir.
Bu dönemde Köktürkçe ve Uygurca güçlü varlığını korudu Hatta Uygur Türkçesi hukuk tıp ve dinle ilgili terimlerde gelişme göstermiştir Uygurca öteki Türk lehçelerine de bir ölçüde kaynak olmuştur.X-XII yüzyıllar arasındaki Türkçe’ye İslami sözcük ve terimler girmeye başlamıştır Samanoğulları Gazneliler ve Karahanlılar döneminde Türkçe önemini sürdürmüştür Ahmet Yükneki’nin Atabet ul-Hakaik’i Yusuf Hac Hacib’in Kutatgu-Bilig’i ve Gazneli Mahmud’un Divan-ı Lugat-ı Türk’ü bu dönemde yazılmıştır Bu yapıtlardan ilk ikisinin hem Uygurca hem de Arap harfleriyle yazılmış nüshası bulunmuştur İçerik elbette Türkçe’ydi.
XIII yüzyıldan sonra Türkçe üç ayrı lehçe olarak gelişti İdil-Ural dolaylarında Kıpçak Türkçesi Orta Asya’da Çağatayca ve Önasya’da Oğuz Türkçesi varlığını sürdürdü Anadolu dili de Oğuz Türkçe’sidir.Atatürk dilin önemini vurguladı ve şöyle söyledi: “Millet dil kültür ve ülkü birliği ile birbirine bağlı yurttaşların oluşturdukları sosyal ve siyasal topluluktur”. Atatürk 1928’de Türk alfabesinin kabulünü sağlayarak Türkçe’nin gelişmesine katkıda bulundu Bununla da yetinmeyerek 1932’de Türk Dili Tetkik Derneği’ni kurdu Bu dernek 1936’da Türk Dil Kurumu adını aldı Cumhuriyet döneminde dil kurultayları oluşturularak Türkçe’nin önemi ve zenginliği ortaya kondu özellikle yabancı sözcüklerden Türkçe’nin temizlenmesine çalışıldı. Şimdi ise hepimizin borcumuz dilimizi konuşalım ve gurur duyalım.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Asociaţia culturală “Güneş“, urmând exemplul Uniunii Democrate Turce din România a organizat anul acesta acţiunea „Punte culturală în Balcani“, program inspirat de activitatea derulată de uniunea noastra în ultimii ani, cu intenţia ca puntea culturală creată între România şi Turcia să se extindă pe toată zona balcanică. între comunităţile turce. Au participat turci din ţările balcanice, bărbaţi şi femei, copii şi adulţi. Scopul programului a fost împărtăşirea şi găsirea de soluţii pentru problemele existente. În acelaşi timp, împreună cu musafirii din ţara mamă, Turcia, s-au discutat schimbările intervenite în ultimii ani pe plan cultural şi educaţional.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat membrii comitetului de conducere, şefii şi membrii comisiilor de lucru, membrii ai ansamblurilor folclorice şi membrii ai filialelor teritoriale, în număr de 80 de persoane.
Programul a inclus cursuri de iniţiere şi aprofundare a literaturii turce, elemente ale gramaticii turce precum şi cursuri de cultură şi civilizaţie turcă şi a răspuns necesităţii de completare a cunoştinţelor de limbă turcă, precum şi necesităţii unei mai bune colaborări cu comunităţile turce din Balcani.
Activităţile concrete au constat în cursuri ţinute de profesori de limba turcă, întâlniri cu cadre didactice de limba turcă din Bulgaria, întâlniri cu membrii organizaţiei comunităţii turce din Ruse „GUNEŞ“.
Rezultatele estimate de organizatori şi în mare parte, realizate, au fost o mai bună cunoaştere a limbii materne de către participanţi, o mai bună cunoaştere între elevii şi adulţii de naţionalitate turcă, precum şi o mai bună cunoaştere între membrii comunităţii turce din România şi cei din Bulgaria.Uniunea Democrată Turcă din România a răspuns cu plăcere la această invitaţie, asigurând tuturor participanţilor materialele necesare bunei desfăşurarări a activităţii. Simpozionul a continuat cu tema „Punte culturală România-Turcia“, ce a avut ca scop principal informarea tinerilor cu privire la istoria şi cultura turcă şi română. Pe lângă profesorii de limbă şi literatură turcă, au participat şi doi specialişti în domeniul folcloristic care au susţinut cursuri de dans şi muzică.
Omer Minever
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Organizat de Uniunea Democrată Turcă din România în parteneriat cu Federaţia Internaţională a Cadrelor Didactice din Europa şi Asia, în perioada 23-31 iulie simpozionul „Educaţia şi viitorul“ a reunit profesori de limba turcă din România şi Turcia şi s-a înscris în seria de proiecte tradiţionale ale uniunii de perfecţionare a cadrelor didactice.
La simpozion au participat profesorii de limba şi literatura turcă ai căror elevi au obţinut inclusiv la olimpiada internaţională de limba turcă desfăşurată în acest an, la Ankara, rezultate deosebite.În cadrul reuniunii, participanţii la simpozion au convenit să continue derularea de proiecte comune în domeniul educaţiei şi cercetării, să implice cât mai mulţi elevi de etnie turcă în aceste proiecte, în scopul îmbunătăţirii performanţelor educaţionale.
La discuţiile din cadrul reuniunii desfăşurate în localităţi precum: Çanakkale, Aydın şi Datça au participat şi preşedintele UDTR domnul Osman Fedbi precum şi deputatul Ibram Iusein. Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului a fost reprezentat de Vildan Bormambet, inspector de specialitate şi de Lucia Popescu-director al Direcţiei Relaţia cu Parlamentul şi Partenerii Sociali. La simpozion au mai participat inspectori şcolari din cadrul ISJ Constanţa şi directori de instituţii de învăţământ.
În cadrul aceluiaşi program delegaţia română a participat la concertul oferit de „Asociaţia iubitorilor de muzică“ din Datça sub conducerea domnului Yılmaz Türkoğlu. Desfăşurat în incinta teatrului de vară din localitate spectacolul a oferit momente unice spectatorilor ce au fost încântaţi de acordurile muzicii clasice turceşti.
În închierea programului a avut loc festivitatea de premiere a participanţilor la simpozion, la Aydın, în sala de festivităţi a Liceului de Artă unde directorul instituţiei a oferit participanţilor diplome de participare şi excelenţă.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Berat, borçtan, kazadan ve günahtan kurtuluş anlamına gelmektedir. Müslümanların af olma beratını aldıkları, insanların yaptıklarının takdir edildiği, rızıkların taksim olunduğu, müminlere Allah’ın rahmet ve mağfiretinin bol, bol ihsan edileceği gecelerden biri de berat gecesidir. Bu gece birçok mühim hadiselerin birbirinden ayrıştırıldığı, gelecek seneye kadar kulların rızıklarının, ecellerinin, ve olacak hadiselerin karara bağlandığı, özellikle Peygamber Efendimiz (sav)’e büyük şefaatin verildiği mübarek bir gecedir.
Kur’an-ı Kerimde, Duhan suresinde: ”Hâ Mîm! Helal ve haramı, hak ve batılı açıkça bildiren bu kitaba yemin olsun ki şüphesiz biz Kur’an-ı Kerim-i mübarek bir gecede indirdik. Gerçekten biz Kur’an’la uyarırız ve her hikmetli iş o mübarek gecede ayırt edilir. Rabbin katından bir rahmet olarak şüphesiz biz peygamberler gönderenlerdeniz. Gerçekten o Allah, işitendir ve bilendir.” buyurulmaktadır.
Anlaşılıyor ki Berat Gecesi Kur’an-ı Kerimle şereflenen bir gecedir. Kur’an-ı Kerim bu gecede Levh-i Mahfuz’dan dünya semasına topluca indirilmiş ve kadir gecesi de ayet ayet Peygamber Efendimize nazil olmaya başlamıştır. O halde her Müslüman Kur’an-ı Kerim’in rehberliği altında hayatına yeniden bir yön vermelidir. Hayrın, bereketin ve güzelliklerin bol bol ihsan edileceği bu gecede ellerimizle beraber gönüllerimizi de açarak manevi ziyafetlerden nasibimizi almalıyız. Bu geceye hazırlık için Efendimizin sözüne kulak verelim: “Şaban Ayının yarı gecesi olduğunda onu ibadetle ve taatle geçirin, gündüzünü oruç tutun. Allah-u Teâla bu gece, güneşin batışından itibaren dünya semasına rahmetle tecelli eder ve şöyle buyurur: Yok mu bana istiğfar eden,onu mağfiret edeyim. Yok mu rızık isteyen, rızık vereyim.Yok mu hastalığa yakalanan, ona şifa vereyim. Yok mu şunu bunu isteyen diye sabaha kadar devam eder.”
Mübarek Berat Gecesinin bizlerin ve bütün müminlerin beraatına vesile olmasını yüce Mevlamızdan niyaz ediyor ve daima sevgi ve kardeşlik duyguları içinde yaşayalım.
Hazırlayan: Firdes Musledin
Bükreş ve Köstence Yunus Emre Türk Kültür Merkezleri’nin açılış hazırlıkları sürüyorTürkiye’yi, Turkiye`nin kültürel mirasını, Türk dilini ve sanatını tanıtmak amacıyla faaliyetlerde bulunan Yunus Emre Enstitüsü’nün Bükreş ve Köstencede kurulan Yunus Emre Türk kültür merkezlerinin tefrişat çalışmaları devam ediyor. Centrul Cultural „Yunus Emre" |
Centrul Cultural Turc „Yunus Emre“În curând îşi va deschide porţile în România, Centrul Cultural „Yunus Emre“ care va funcţiona la Bucureşti şi Constanţa. Centrul Cultural „Yunus Emre“ va promova limba si cultura turcă alăturându-se astfel altor centre culturale străine care funcţionează în România precum: Consiliul Britanic, American Corner, Institutul „Goethe”, şi Institutul „Cervantes”. Sorina Asan |
Bükreş ve Köstence Yunus Emre’de Türkçe Kursları BaşlıyorTürk dilini ve kültürünü tanıtmak amacıyla Bükreş ve Köstence’de faaliyetlerine başlayan Yunus Emre Türk Kültür Merkezi’nde Türkçe kursları açılıyor. Bükreş’te Ekim ayının ilk haftası, Köstence de ise ikinci haftasından itibaren başlayacak kurslar çalışanların mesai saatlerine ve gelen taleplere uygun olarak açılacaktır. Başlangıç seviyesinden ileri seviyelere kadar bütün seviyelerde çocuklara ve yetişkinlere yönelik açılacak kurslar ile ilgili ayrıntılı bilgi, Bükreş YETKM ve Köstence YETKM yetkililerinden edinilebilir. Kurslara kayıt olmak için bir adet fotoğraf ve kimlik gerekmektedir. bukres@yunusemrevakfi.com.tr |
Centrul Cultural Turc Yunus Emre anunţă începerea cursurilor de limba turcă, la filialele sale din Bucureşti şi ConstanţaCentrul Cultural Turc Yunus Emre, înfiinţat cu scopul de a-şi promova limba şi cultura, anunţă începerea cursurilor de limba turcă, la filiala din Bucureşti şi la cea din Constanţa. Cursurile se vor ţine, în funcţie de cereri şi de programul celor care lucrează, începând cu prima săptămână a lunii octombrie, la Bucureşti şi cu cea de-a doua săptămână a aceleiaşi luni, la Constanţa. Acestea vor fi structurate de la nivelul de incepători până la cel de avansaţi şi se vor adresa atât copiilor cât şi adulţilor. Mai multe informaţii cu privire la cursuri, le puteţi obţine de la persoanele abilitate ale celor două filiale. Centrul Cultural Turc Yunus Emre (CCTYE) |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Timp de o lună de zile, Universitatea „Gazi” din Ankara a fost gazda cursurilor de limba turcă „TÖMER”, pentru un grup de peste 50 de cursanţi din România. După ce au absolvit cursurile de limba turcă organizate de Ambasada Turciei la Bucureşti şi de către Consulatul General de la Constanţa, o parte din absolvenţi cărora li s-au alăturat studenţi şi profesori de limba turcă au optat să-şi perfecţioneze cunoştinţele acumulate, în cadrul Universităţii „Gazi” din Ankara. Alături de cursanţii din România au participat şi studenţi din Turkmenistan, Ucraina şi Bosnia Herţegovina.
Cursanţii din România în marea lor majoritate etnici turci sau tătari au fost împărţiţi în grupe în funcţie de nivelul de cunoaştere al limbii turce: începători, nivel mediu şi avansaţi. Cursurile s-au desfăşurat pe patru module diferite: gramatică, scriere, conversaţie şi aprofundarea cunoştinţelor. Cursurile s-au desfăşurat zilnic în intervalul orar 9.15-13.45. iar după amiază au fost organizate excursii de studii sau diverse activităţi culturale.
Raluca Kerkmann, biolog a declarat: „cursurile au fost intensive, s-au derulat pe parcursul a 84 de ore şi au necesitat o concentraţie maximă, dar şi mult studiu individual după orele de curs. A fost o oportunitate pentru mine să iau parte la acest program, să îmi îmbunătăţesc cunoştinţele de limba turcă dobândite la cursurile organizate de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa“.
Pe perioada şederii la Ankara, cursanţii au avut oportunitatea să viziteze mausoleul întemeietorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk. dar şi fabrica de pâine de la Ankara unde se produc circa un milion de pâini zilnic. Un alt obiectiv vizitat de cursanţi a fost oraşul Beypazari. Situat la circa 100 de km distanţă de Ankara, oraşul respiră istorie romană, bizantină şi otomană. Beypazari este renumit prin atelierele în care se confecţionează obiecte de artizanat şi prin cele în care se obţin vopseluri naturale din plante medicinale sau fructe uscate. Femeile au dezvoltat o adevarată industrie de obiecte de artizanat şi ţesături pe care le comercializează.
Cursanţii din România au fost primiţi de rectorul Universităţii „Gazi” din Ankara şi de alte cadre didactice ale instituţiei de învăţământ superior. La finalul cursurilor toţi elevii au susţinut un examen în urma căruia au primit diplome de absolvire. Majoritatea cursanţilor au obţinut peste 85 de puncte.
La finalul cursurilor Şeila Ibraim a declarat: „a fost o oportunitate pentru noi etnicii turci şi tătari din România să petrecem o lună de zile la Ankara. Am beneficiat de condiţii excelente, de cadre didactice competente, de cursuri intensive de limba turcă susţinute la un nivel academic. Apreciez eforturile statului turc de a susţine astfel de programe pentru etnicii turci din afara graniţelor patriei mamă.”
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii a fost marcată în acest an la Bucureşti sub semnul „Aloha”, salutul hawaian care înseamnă afecţiune, iubire, compasiune, milă. Ambasadorul Statelor Unite ale Americii a ales în acest an să aducă în atenţia participanţilor la sărbătoarea americană, Hawaiul, cel de-al cincizecilea stat american nu numai pentru că este locul de naştere al preşedintelui Barack Obama ci pentru că: „istoria acestui stat demonstrează că democraţiile puternice, durabile se construiesc prin eforturile bărbaţilor şi femeilor care dovedesc un curaj şi o dedicare deosebită.” Conform tradiţiei hawaiene, toţi invitaţii au fost întâmpinaţi cu ghirlande de flori, în culorile steagului american roşu, alb, albastru.
Ceremonialul marcării a 235 de ani de la Declaraţia de Independenţă a debutat cu intonarea imnurilor de stat ale României şi SUA, după care ambasadorul Mark Gitenstein a susţinut un discurs. Excelenţa sa a afirmat în debutul discursului că „premierul Emil Boc este un ferm susţinător al reformei” şi l-a numit pe Mircea Geoană, preşedintele Senatului, „un bun prieten şi cel mai bun prieten pe care SUA îl are în România”. În alocuţiunea rostită în faţa sutelor de invitaţi, diplomatul american a subliniat: „reformarea statului şi a pieţei libere şi existenţa unei democraţii sustenabile în România sunt priorităţi ale SUA pentru că acestea fac din România un aliat strategic, un partener comercial de încredere şi stabil. De aceea sunt aceste reforme atât de importante pentru preşedintele Băsescu şi preşedintele Obama.”
După rostirea discursurilor, ambasadorul american Mark Gitenstein a tăiat un tort ornat în motive florale hawaiene.
Ca în fiecare an, printre invitaţii ambasadorului Mark Gitenstein s-au aflat: secretarul general al UDTR, profesorul Ervin Ibraim împreună cu soţia, subprefectul judeţului Constanţa, Aidun Curt-Mola şi muftiul cultului musulman din România, Muurat Iusuf. Prezent la eveniment, ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Omür Şölendil s-a întreţinut într-o atmosferă cordială cu reprezentanţii comunităţii turce şi s-a fotografiat cu ei. Printre invitaţi s-au aflat: ministrul Educaţiei şi Cercetării, Daniel Funeriu, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, fostul preşedinte Ion Iliescu, principesa Margareta împreună cu principele Radu Duda, Ion Ţiriac, ambasadori şi ataşaţi militari, numeroşi jurnalişti.
Toţi invitaţii au avut posibilitatea să danseze şi să deguste din preparate culinare tradiţionale hawaiene şi americane, cocteiluri din fructe şi tort.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La începutul secolului XX, când ideile zborului mecanic au început să prindă viaţă, românii au fost protagoniştii unor invenţii şi realizări unice în istoria aviaţiei mondiale.
Creaţia lui Traian Vuia în domeniul aviaţiei a fost revoluţionară şi hotărâtoare, întrucât ea a deschis drumul spre progres zborului mondial. La 18 martie 1906, acesta a realizat primul zbor din lume cu mijloace proprii de bord, pe drumul comunal dintre Montesson şi Sena. Henri Coandă realizează în 1910 primul avion reactiv din istorie. La 16 decembrie 1910 zboară cu acesta, realizând astfel o premieră mondială.
În anul 1935, Herman Oberth la Mediaş, construieşte şi lansează primele rachete având drept combustibil propergol lichid. Astfel Mediaşul devine unul din primele oraşe ale lumii de unde şi-au luat zborul cei dintâi precursori ale puternicelor rachete purtătoare din zilele noastre.
Constanţa nu putea rămâne în afara avântului aviatic, printre aviatori înscriindu-se şi reprezentanţi ai diverselor etnii conlocuitoare ale oraşului nostru. Dintre aceste etnii vă vom prezenta în cele ce urmează, etnia turcă, prin următorii:
În anul 1908, împreună cu prietenul său Petre Scandrescu, brevetează două invenţii, înscrise la Ministerul Industriei şi Comerţului, după cum urmează:
Deci la începutul secolului 20, constănţeanul nostru şi prietenul său, posedau cunoştinţe destul de avansate în domeniul zborului, fapt ce rezida din titlurile celor două invenţii.
Pentru a-şi pune în practică ideile acesta pleacă în Franţa, participând la construcţia de aparate de zbor în cadrul şcolii de pilotaj de la Maurmelon le Grand. Gazi Panaghi aduce numeroase îmbunătăţiri unui aeroplan tip Sommer pe care îl şi încearcă în zbor în primăvara anului 1910, rezultatele testelor fiind foarte bune.
Prin prisma celor de mai sus, putem spune că Gazi Panaghi este primul inventator şi zburător constănţean, înscriindu-se printre precursorii aviaţiei.
În acea perioadă locotenentul Mircea Zorileanu se intruia pentru obţinerea brevetului de pilot în şcoala de pilotaj de la Maurmelon le Grand şi este posibil să-l fi cunoscut pe Gazi Panaghi.
S-a născut la data de 13 octombrie 1931 în Constanţa. Cunoaşte limbile turcă şi franceză. A absolvit în anul 1949 Şcoala Medie nr. 2 din Constanţa.
Atrasă de mirajul zborului, în perioada noiembrie 1949 – aprilie 1950, urmează un curs teoretic de aviaţie, ce îşi desfăşura lecţiile în localul Şcolii de fete nr. 1 din Constanţa. Grupul din care făcea parte era compus din:
În cadrul cursurilor de însuşire a principiilor zborului şi contrucţiei aparatelor de zbor, precum şi a instalaţiilor şi sistemelor de la bordul acestora, Maxut Jale a dovedit pasiune, interes, disciplină şi fermitate în dorinţa de a deveni pilot.
Pentru cei care au prezentat cunoştinţele necesare în cadrul disciplinelor enumerate mai sus amintim pe:
Absolvă cursul cu rezultate foarte bune. Partea practică a cursurilor teoretice se realizează în cadrul şcolii de planorism de la Iaşi, în perioada de vară a anului 1950. Îşi însuşeşte arta pilotării planoarelor ICAR 1, Grunau – Babz şi Sohay, obţinând brevetele de planoristă pentru categoriile A, B şi C.
După obţinerea acestor brevete o găsim elevă la Şcoala de pilotaj de la Giuleşti, unde sub conducerea instructorului Oprişan Muşat se antrenează în zborul cu motor pe avioanele ZLIN -22 şi ZLIN-381.
Rezultatele sunt excelente.
Dorind să devină pilot profesionist, în toamna aceluiaşi an, 1950, se înscrie la Şcoala civilă de pilotaj, ce funcţiona pe Popeşti–Leordeni. Maxut Jale a absolvit şcoala cu rezultate excelente, fiind brevetată pilot pe avioanele bimotoare Li-2 şi AERO-45.
În această calitate, de pilot profesionist, se prezintă la Direcţia generală a aviaţiei civile, pentru a fi angajată în cadrul acesteia. Cererea de angajare i-a fost refuzată, întrucât avea rude în Turcia. Dezamăgită de rezultatul acestui demers şi neavând puterea să lupte împotriva concepţiilor din acea epocă, Maxut Jale renunţă la activitatea de zbor, devenind un om obişnuit. Pentru a-şi asigura traiul în decursul timpului a îndeplinit pe rând funcţiile:
În cadrul Expoziţiei permanente a Cercului Militar Constanţa, iniţiată de Filiala ARPIA – Constanţa, pe panoul intitulat „Piloţi constănţeni“ se află şi frumosul portret a lui Maxut Jale.
Cdor. av. (r) dr. ing.
Vasile Reghintovschi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Departamentul pentru Relaţii Interetnice a organizat în perioada 24-29 iulie 2011 tabăra de vară multietnică pentru elevii de liceu care au obţinut premiul I la faza naţională a olimpiadei de limba maternă în acest an, intitulată „Tineri pentru diversitate şi multiculturaliate“ ce s-a derulat sub egida a două programe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, „Anul Internaţional al Tineretului: dialog şi înţelegere reciprocă“ şi „Alianţa Civilizaţiilor“. Programul s-a desfăşurat în oraşele Barcelona, Costa Brava şi Santa Susanna din Spania.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat Harman Bahriye Yıldız, Colegiu Naţional „Kemal Atatürk“, Medgidia clasa a X-a şi Reşid Unal, Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“, Constanţa, clasa a XI-a sub îndrumarea profesor Iomer Subihan.
Nurgean Ibraim
|
24-29 Temmuz tarihleri arasında Römen devleti tarafından düzenlen Barselona gezisine katıldım. Bu gezi, Romanya’nın farklı köşelerinde yaşayan, ana dilleri ve kökenleri farklı olan gençler arasında iletişim kurulması amacıyla düzenlenmiştir. Avrupa’ nın en güzel şehirlerinden biri olan, Barselona, kültürel ve mimari güzellikleriyle de tanılmaktadır. Bu gezi sayesinde tarihi geçmişi ve İspanyol sanatı hakkında birçok bilgi öğrenebildik, ama en önemlisi, Barselona’nın simgesi olan, Antonio Gaudi’ nin muhteşem eserini, Sagrada Familia’ yı yakından görebildik. Ayrıca İspanyol Sanatı Müzesinde, Pablo Picasso ve Salvador Dali gibi ünlü resamların sanat eserlerini yakından inceleyebildik. Sadece altı gün içinde Park Güell, La Rambla ve Barselona Akvaryumu gibi turistik yerleri gezdik. Gezi kısa olsa da, bizlere birçok şey öğretti ve bence amacına da ulaştı. Barselona gezisini düzenleyen herkese çok teşekkür ediyorum ve umarım ki bu muhteşem şehrin güzelliğini ve asilliğini tekrar ziyaret edebilirim. |
În perioada 24-29 august, am participat la excursia organizată la Barcelona de către Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României. În cadrul acestui program au participat elevi de liceu, reprezentanţi ai minorităţilor etnice din România . Fiind unul dintre centrele culturale ale Europei şi cunoscută prin celebra Sagrada Familia, Barcelona se află printre cele mai vizitate oraşe din lume. Aşadar am avut ocazia să vedem îndeaproape acestă faimoasă operă a lui Antonio Gaudi, dar şi să admirăm picturile lui Pablo Picasso sau Salvador Dali, expuse la Muzeul de Artă Catalană. În doar şase zile, am vizitat punctele turistice importante ale acestui oraş precum: Park Guell, Portul, La Rambla sau Acvariul din Barcelona. Doresc să le mulţumesc organizatorilor pentru această excursie minunată şi sper ca în viitorul apropiat să vizitez din nou capitala catalană. |
Reşid Ünal, Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ Constanţa
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din Romania “Europa 21” a organizat în ziua de 15 iulie, la Muzeul Municipiului Bucureşti, evenimentul cu tema „Alianţa Civilizaţiilor în viziunea unor artişti minoritari. Omul. Casa. Biserica”. Programul a cuprins mai multe module care s-au completat armonios: vernisajul a două expoziţii, una de fotografie – Maria Dobrescu (minoritatea albaneză) şi una de pictură – Angella Tomaselli (minoritatea italiană), simpozionul „Mari prietenii literare”, o paradă a costumelor populare ale minorităţilor şi un mic spectacol de dansuri tradiţionale greceşti sustinut de ansamblul Uniunii Elene din Romania – Filiala Ploieşti.
Fotografie: Este o simfonie a pluralismelor pe care şi expoziţia a încercat s-o surprindă in tablourile aflate într-un dialog multicultural. al creştinismului cu islamismul. al Balcanilor cu restul Europei, al acestor răspântii dintre Vest şi Est care îşi susţin polifonia valorilor materiale şi spirituale într-o lume din ce în ce mai globalizantă (Maria Dobrescu).
Pictura: „Deplin stăpână pe mijloacele sale artistice, Angela Tomaselli creează un discurs plastic ale cărui calităţi majore sunt coerenţa, diversitatea şi o mare mobilitate în receptarea lumii vii”. (Luiza Barcan, critic de artă, despre opera artistei Angela Tomaselli).
În cadrul manifestării eminenţi profesori universitari, oameni de cultură, invitaţi din mediul diplomatic şi jurnalistic au rostit comunicări inedite despre relaţiile stabilite la nivel artistic între mari personalităţi ale lumii literare, în speţă între un scriitor etnic şi un majoritar sau între doi mari scriitori de diferite etnii. Moderatoarea, doamna Maria Dobrescu, a fost de parere că „este impropriu să-i catalogam dupa etnie pe marii creatori, dar e frumoasa alăturarea, iar timpul a demonstrat că aceste prietenii au fost prolifice pentru opera protagoniştilor. Lucrarile, prezentate de profesori, jurnalişti şi scriitori ai majorităţii şi minorităţilor etnice, vor face obiectul publicării unui viitor volum.
Printre subiectele abordate s-au aflat prieteniile mai mult sau mai putin cunoscute dintre: Cezar Ivănescu şi Marin Preda; Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis; Marin Mincu şi Umberto Eco; Hans Bergel şi Manfred Winkler; Kadare şi tarducatorul sau în română – Marius Dobrescu etc.
Proiectul a fost realizat de AJSMER „Europa 21”cu sprijinul financiar al Guvernului Romaniei – Departamentul pentru Relatii Interetnice. Parteneri: Primăria Municipiului Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti, Asociaţia Italienilor din Romania, Uniunea Elenă din România.
Evenimentul a reprezentat o contribuţie la promovarea patrimoniului cultural, lingvistic şi religios al României, la întărirea legăturilor dintre minorităţi şi majoritate prin cunoaşterea valorilor comune, în contextul participării ţării noastre la iniţiativa ONU Alianţa Civilizaţiilor.
www.dri.gov.ro
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La sfârşitul lunii iulie comisia de religie a Uniunii Democrate Turce din România având ca preşedinte pe d-nul Remzi Islam, vicepreşedinte d-na Firdes Musledin şi secretar pe d-nul Ali Accoium au avut o serie de activităţi la filialele UDTR. Ieşind pe teren, mergând prin sate, comisia s-a interesat de problemele cu care se confruntă fiecare comunitate. Membrii comisiei au vizitat sediile filialelor şi geamiile din localităţile respective. Aici au stat de vorbă cu enoriaşii şi au identificat problemele existente în fiecare localitate. Cu această ocazie membrii comisiei au distribuit „imsakiye-uri“ cu prilejul venirii lunii Ramazan. Pentru buna desfăşurare a lunii Ramazan şi pentru a veni în ajutorul celor nevoiaşi membrii comisiei de religie au decis ca familiile de etnici turci să organizeze mese de iftar etnicilor turci la filialele U.D.T.R. Localităţile pe care comisia le-a vizitat au fost Cumpăna, Lazu, Eforie Nord, Techirghiol, Tuzla şi Mangalia.
Firdes Musledin
Yalan, kişinin gerçeği saklayıp bildiğinin aksini söylemesidir. Dinimiz yalanı haram kılmış ve şiddetle yasaklamıştır. Yalancılık çok çirkin bir hastalıktır ve büyük günahlardandır. Müslümanların yalandan ve yalancı şahitlikten kendilerini korumaları gerekir.Çocukları daha küçükken doğru sözlülüğe alıştırmalı, yalanın zararları kendilerine anlatılmalıdır.
Cenab-ı Hak Kuranı Kerim de” Yalan sözden kaçının” diye emretmiş ve sevgili peygamberimiz (s.a.v) de ”Yalanın münafıklık alametlerinden” olduğunu haber vermiştir. Dolayısıyla gerçek bir Müslüman kendi aleyhine de olsa, doğru söylemeli ve asla yalana yaklaşmamalıdır.
Yalan, insanları birbirine düşürür, güven duygusunu yok eder, toplum içinde karışıklıklara sebep olur, dostlukları yıkar, yerine düşmanlık tohumları eker. Yalan, insanı dünyada ve ahirette de felâkete sürükler.
Hatır, ya da çıkar için hakimin huzurunda yalancı şahitlik yaparak haklıyı haksız, haksızı haklı çıkarmaya çalışmak büyük bir günahtır. Yalancı şahitlik yapan, her şeyden önce en büyük kötülüğü kendine yapmıştır. Çünkü başkasının dünyası için kendi ahiretini, ebedi mutluluk yurdunu (cenneti) vererek cehennemi satın almıştır. Bunun yanında, haksızı haklı çıkarmak için yalancı şahitlik yaptığı kimseye kötülük yapmıştır. Haksız olarak yardım etmiş, onu haklı göstermiş ve aleyhine yalancı şahitlik yaptığı masum kimseye de zulmetmiştir. Onun hakkını başkasına çiğnetmiş, hakkının zayi olmasına yol açmış onu herkesin nazarında haksız duruma düşürmüş, ayrıca mahkemeyi de yanıltmıştır.
Sevgili peygamberimiz (s.a.v) bu konu ile ilgili şöyle buyuruyor. “Ben de insanım, sizler, aranızdaki anlaşmazlıkları bana getirmektesiniz, olabilir ki, biriniz delillerini diğerinden daha iyi arz eder ben de ondan işittiğim şekilde hükmedebilirim. Bu şekilde kime kardeşinin hakkını vermişsem, ona ateşten bir parça vermiş olurum.”
Yüce Allah Nisa suresinin 135. ayetinde meâlen şöyle buyurmaktadır: ”Ey iman edenler! Adaleti, titizlikle ayakta tutan, kendiniz, ana-baba ve akrabanız aleyhinde de olsa, Allah için şahitlik eden kimseler olun, (Haklarında şahitlik ettikleriniz) zengin olsunlar, fakir olsunlar, Allah onlara (sizden ) daha yakındır..” Yalancı şahitliğin keffâreti yoktur. Yalnız tevbe etmekle de bunun vebâlinden kurtulmak kolay değildir. Çünkü bu, bir kul hakkıdır ve bu hakkı ihlal eden kişi, ancak mağdûr ettiği tarafın zararını telâfî ederek, helâllik isteyip gönlünü aldıktan ve bir daha yapmamak üzere tevbe edip Allah’tan af diledikten sonra affını ümit edebilir.
Şu üç günlük fani dünyada acı da olsa gerçeği söyleyelim ve kendi aleyhimize bile olsa hakikat ve adaletten ayrılmayalım.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Her mesleğin kendine özgü bir günü var. Türkiye Gazeteciler Cemiyeti 1946 yılında kurulduğu zaman “gazeteciler için de bir gün belirleyelim” düşüncesi ortaya atılmış. “İlk gazetenin çıktığı günü belirleyelim” demişler. Ama iki ayrı görüş ortaya çıkmış. Türkiye’de ilk gazetenin çıkışı, tabii Osmanlı’dan sonraki Cumhuriyet döneminde kalan topraklar üzerinde. İlk gazetenin çıkışı kimilerine göre 1831, yani Takvim-i Vakayi’nin yayınlanışı. İlk Türkçe gazete ama onu, resmi gazete olduğu için ilk gazete saymayan görüştekiler de 1861, yani Tercüman-ı Hakikat’ın çıkışını ileri sürmüşler. Bu anlaşmazlık nedeniyle o konuda bir görüş birliği olmamış. Bunun üzerine Fatih Rıfkı Atay, Akşam gazetesinde 24 Temmuz’u ortaya atmış. 24 Temmuz bildiğiniz gibi II. Meşrutiyet’te 1908’de Anayasa’nın yeniden yürürlüğe girmesinin ertesinde çıkan gazetelerin, gazeteciler tarafından sansür memurlarına verilmeden, gösterilmeden çıkarılmış olduğu birgün. Yani bir başkaldırı simgesi. Bu nedenle 24 Temmuz kabul edilmiş ve tabii Basın Bayramı olarak belirlenmiş.
Temmuz 1926 günü, Türk Denizlerinde 391 yıldan beri yabancılara verilmiş kapitülasyonların sona erdirildiği gündür. Bu günden sonra yurdumuzda deniz taşımacılığı yalnızca TÜRK bayraklı gemiler ve TÜRK insanıyla yapılmaya başlanmıştır.
Ancak bu gün geldiğimiz noktada, şehir hatları vapurlarından başka Türk bayrağı taşıyan ticari teknelerimiz oldukça azalmışken ve Türk Bayraklı gemilerde, yabancı gemi adamları çalışmaya başlamışken, Kabotaj bayramı olarak, neyi kutlayacağımızı soranlar da elbet olacaktır.
Diğer taraftan, ülkemizin çok kuvvetli bir donanması ve son yıllarda gittikçe büyüyen Amatör Denizciler filosu bulunmaktadır.
Türkiye Denizciliğinin dahada gelişmesi dileğiyle kabotaj ve deniz bayramınızı kutlarız
Dünya Nüfus Günü 1987’den bu yana her yıl 11 Temmuz tarihinde kutlanıyor. Birleşmiş Milletler Nüfus Fonu, bugünü bir kutlamadan çok nüfus artışından kaynaklanan sorunların gündeme gelmesi, tartışılması ve çalışmaların hızlandırılması için bir fırsat olarak değerlendirmektedir.
Bu yıl tüm dünyada işlenen ana temalar “yoksulluğun azaltılması ve üreme sağlığı hizmetlerinin iyileştirilmesi” olarak belirlenmiştir.
Yapılan araştırmalar yoksulluk içindeki annelerin ölüm riskinin yüksek gelirli olanlardan daha fazla olduğunu göstermektedir. Gayri Safi Milli Gelir düzeyi azaldıkça gebelik, doğum ve doğum sonu problemlerden kaynaklanan anne ve bebek ölümleri artmaktadır. Her yıl hemen hemen tamamı gelişmekte olan ülkelerde olmak üzere 514,000 kadın gebeliğe bağlı nedenlerden hayatını kaybetmektedır. Yani her dakika bir kadın; gebelik yada doğum sırasında ortaya çıkan sorunlar nedeniyle yaşamını yitirmektedir. Ayrıca her yıl 50 milyondan fazla kadın da gebelik ve doğuma bağlı kalıcı sağlık sorunları yaşamaktadır.
Kadın, kalkınmanın vazgeçilmez ve temel unsurlarından biridir. Daha yüksek gelir ve daha iyi eğitimin anlamı sağlıklı gebelik ve güvenli doğumdur. Kadınlar eğitimli ve sağlıklı bireyler olarak kalkınmanın bir parçası oldukları taktirde ülkeler ekonomik, sosyal ve kültürel olarak daha sağlam bir yapıya sahip olacaklardır. Ancak özellikle gelişmekte olan ülkelerde kız çocukları daha az eğitim almakta, daha kötü beslenmekte, sağlık hizmetlerinden daha az yararlanmakta ve daha düşük ücretlerle çalışmaktadır. Kadınların hala erkekler kadar iş olanaklarına ve aynı derecede ekonomik güvenceye sahip olmaları istenen düzeyde değildir.
Birleşmiş Milletler Nüfus Fonu, bu gerçeklerin ışığında nüfus ve kalkınmayla ilgili 2001-2005 yılları arasında Türkiye’de uygulanacak projeler için 3. Ülke Programı çerçevesinde 5 milyon doların üzerinde bir kaynak sağlamaktadır. Bu program kapsamında;
Özellikle yürütülmekte olan savunuculuk alt programı ile de kadının eşitlik hakkının ve temel sorunlarının gündemde tutulması ve karar süreçlerinde daha güçlü temsil edilmesi için dernekler, vakıflar ve medya işbirliğinde çalışmalar yapılmaktadır. Bu kapsamda oluşturulan Medya Danışma Kurulu çalışmalarını sürdürmektedir. Bu kurulun önerileri ile önümüzdeki günlerde bu kurulun önerileri doğrultusunda basın yayın kuruluşları ile daha yakın çalışmalar yapılmaya başlanmıştır.
Kaynak: www.dersimiz.com
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Robert Mantran
Orice formaţiune statală simte nevoia de a-şi sprijini puterea politică pe o bază ideologică. În ceea ce priveşte statul otoman, motivele invocate pentru a justifica predominanţa casei lui Osmân s-au schimbat de-a lungul anilor.
Având în vedere rapida expansiune datorată faptelor de arme, gândul se opreşte în primul rând la „dreptul sabiei”. Cronicarul‚ Aşikpaşazâde este singurul care îl menţionează, punând aceste cuvinte mândre în gura lui Osmân, într-o discuţie despre numirea unui cadiu în oraşul Karacahisar: „Am cucerit acest oraş cu vârful sabiei mele, de ce ar trebui să cer acum permisiunea sultanului? Dumnezeu, care i-a dat lui demnitatea de sultan, mi-a dat mie demnitatea de han, cu ajutorul războiului sfânt”.
Dacă dreptul sabiei constituie unul dintre stâlpii puterii, se preferă totuşi invocarea altor factori pentru legitimarea ei. Unele cronici insistă pe apartenenţa casei lui Osmân la tribul Kayi. La Yazicizâde, beii din provinciile de frontieră spun: „Hanul Kayi era, după Oghuz, cel mai vârstnic şi han al tuturor elanurilor oghuze. După testamentul lui Gunkhan şi legea oghuzilor, demnitatea de han şi cea de padişah [suveran] nu pot reveni altor elanuri atâta vreme cât există descendenţi Kayi. Acum nu mai putem spera la ajutorul sultanilor selgiucizi, ei au pierdut cea mai mare parte a teritoriului şi tătarii îi domină. Având în vedere că defunctul ‚Alâeddîn v-a privit cu bunăvoinţă – primiţi îngăduinţa de a fi han. Vom fi în slujba voastră şi vom porni războiul sfânt”. ‚Aşikpaşazâde îl consideră şi el pe Osmân ca trăgându-se din oghuzi, iar mai departe, din Noe.
După împrăştierea tribului, această idee nu mai este vehiculată. Ceea ce se încearcă acum este prezentarea otomanilor ca succesori ai selgiucizilor. Trebuiau totuşi găsite legături care să justifice transferul de putere.
Primele încercări sunt timide. Yazicizâde menţionează doar bunăvoinţa pe care i-ar fi arătat-o ‚Alâeddîn lui Osmân. Cât despre ‚Aşikpaşazâde şi Neşri, ei îi introduc pe selgiucizi în discuţie în două rânduri. Când Ertoghrul porneşte către provinciile de frontieră, sultanul îi desemnează păşunile de iarnă şi de vară, apoi, în epoca lui Osmân, el îi trimite o coadă de cal, un stindard şi o orchestră militară, însemne ale unui guvernator de provincie. Neşri pretinde chiar că sultanul ‚Alâeddîn îl considera pe Osmân ca pe propriul său fiu, el însuşi neavând moştenitori. Or, ştim că nu este adevărat, având în vedere că ultimul sultan a fost Mas’ud al III-lea. Acest text este interesant fiindcă arată efortul stabilirii unei filiaţii între dinastia selgiucizilor şi cea a otomani lor, fie ea şi de ordin spiritual. După spusele lui Spandugino, Mehmed al II-lea a încercat să impună ideea descendenţei otomani lor din familia Comnenilor din Trebizonda, lucru ce nu a fost posibil.
În fine, în toate cronicile şi operele epice tema ghâzî, adică luptătorul pentru credinţă, apare ca un laitmotiv. Osmân şi Orkhân sunt prezentaţi ca nişte conducători al căror singur ţel este propagarea religiei musulmane. Toţi cei din jurul lor sunt însufleţiţi de acelaşi ideal: distrugerea necredincioşilor recalcitranţi care nu vor să accepte supremaţia Islamului. Pe inscripţia de la moscheea Şehâdet, la Brusa, Orkhân nu poartă oare titlul de „sultan al participanţilor la războiul sfânt şi al luptătorilor întru credinţă”?
Chiar dacă nu este cazul să negăm forţa religiei, această viziune simplistă, care a găsit totuşi un mare ecou, poate fi cu greu susţinută pentru perioada lui Osmân şi Orkhân. Turcii care au atins Dardanelele în prima jumătate a veacului al XIV -lea s-au pus în serviciul bizantinilor. Ei au apărat alternativ partida lui Ioan Cantacuzino şi pe cea a adversarului său, Ioan al V-lea Paleolog. Nu este vorba nici pe departe de o cucerire, ci de un ajutor militar. Turcii s-au aflat pe teritoriile bizantine în aceeaşi calitate ca şi catalanii.
În Anatolia, creştinii luptă în rândurile armatei otomane. Kose Mikhâl, înainte de a se converti, a bătut drumuri lungi alături de Osmân. Într-un registru de legaţii pioase din anii 1454-1455 privind provincia Khudavendigâr (regiune ce se întinde de la Niceea la Pergam, cu capitala la Brusa), este menţionat un timariot creştin pe nume Anastos.
Trebuie subliniat, de asemenea, că inscripţia de la moscheea Şehâdet nu este din timpul domniei lui Orkhân, ci din aceea a lui Mehmed I, fiind datată 820 Hegira (18 februarie 1417 – 7 februarie 1418). Ea menţionează de altfel şi incendiul care a distrus moscheea lui Orkhân, în urma atacului karamanizilor asupra Brusei din 1413, care a făcut necesară reconstrucţia sa. Exaltarea rolului de luptător pentru credinţă pare deci a fi formulată în cinstea emirilor anatolieni, pe de o parte pentru a-i îndemna să dea mână liberă otomanilor, care constituiau avanpostullumii musulmane, iar pe de altă parte pentru a-i blama pe cei ce se arătau potrivnici. Astfel, tema ghâzî se adaugă celorlalte motive menite să justifice întâietatea casei lui Osmân.
Când este vorba de primii otomani, apar aceleaşi clişee: imaginii idilice a păstorilor păscându-şi turmele i se opune cea a războinicilor neîndurători, devastând tot ce le stă în cale, sau imaginea fanaticilor religioşi ce îşi propagă credinţa cu tăişul sabiei.
Să spunem mai întâi că primii otomani nu sunt nomazi în sensul strict al cuvântului, adică oameni care străbat drumurile în lung şi în lat fără un domiciliu fix. Ei trăiesc în triburi şi practică transhumanţa. În toamnă, ei coboară la câmpie pentru a ierna, iar la începutul verii pornesc din nou spre munte. Deşi au cucerit devreme un număr de mici oraşe şi Brusa în 1326, în 1329, când Andronic al III-lea porneşte bătălia de la Pelekanon, ei locuiau încă în corturi, după cum spune istoricul bizantin Ioan Cantacuzino. Împăratul chiar trebui să se grăbească pentru a sosi înainte ca turcii să pornească spre culmile împăduri te.
Câţiva ani mai târziu, Ibn Battâta îl întâlneşte pe Orkhân la Niceea, însă mitropolitul Grigore Palamas, luat în captivitate în 1354, în urma abordării vasului său pe malul septentrional al Dardanelelor, îl găseşte pe Orkhân Într-o tabără de vară, după ce trecuse prin oraşele Lampsacos (Lapseki), Pegae (Kara Biga) şi Brusa.
Primii otomani nu sunt refractari totuşi elementelor de viaţă urbană. Ei construiesc, după exemplul suveranilor musulmani, o serie de edificii în oraşele recent cucerite. La Brusa, ca şi la Niceea, înfloresc moscheile, şcolile (medrese), cantinele pentru săraci, băile, podurile şi hanuri1e. Aceste construcţii, care se constituie câteodată în mari complexe, constituie punctul de pornire al noilor cartiere în jurul cărora se articulează viaţa de zi cu zi a populaţiei. În apropierea moscheii lui Orkhân de la Brusa se află o baie, o cantină, o bucătărie, adăposturi. pentru cei aflaţi în trecere, după cum ne informează actul de fondare datat 19-28 aprilie 1360. Iată că existau preocupări nu numai pentru salvarea sufletului, ci şi pentru bunăstarea trupului.
Membrii familiei domnitoare şi demnitarii contribuie în egală măsură la dotarea oraşului cu edificii de utilitate publică: lui Niliifer, soţia lui Orkhân, i se datorează un lăcaş de rugăciune şi un pod pe fostul drum dintre Brusa şi Mudanya; lui’ Alâeddîn, fratele lui Orkhân, i se datorează o tekye (mănăstire) şi un paraclis la Brusa; lui Suleymân, fiul lui Orkhân, o medrese la Niceea şi o baie la Nicomedia, pentru a nu-i cita decât pe aceştia. Printre construcţiile ridicate de demnitari, menţionăm moscheea lui Hâci Hamza şi cea a lui Hâci Oz Bey, ambele aflate în Niceea. Lâlâ Şâhîn Paşa a construit şi el clădiri cu funcţie religioasă: o medrese la Brusa şi o moschee, o zâviye şi o medrese la Mustata Kemal Paşa, numită pe vremuri Kirmasti.
Dacă permanenţa este asigurată de localnici, cadrele superioare sunt transferate la început din oraşele anatoliene care se bucură de o lungă tradiţie musulmană. Primul profesor la medrese. din Niceea este un anume Dâvâd din Kayseri. Prin semnatarii actelor legaţiilor pioase din epocă putem cunoaşte numele oraşelor din care aceştia erau originari: Kayseri, Krrşehir, Konya, Sivas, tot atâtea centre importante prin care credinţa şi ştiinţa sunt transmise până la graniţe. Să notăm totuşi că araba aproape că nu era vorbită, după cum constată cu oarecare decepţie lbn Battuta. Spre marea surpriză a călătorului, conducătorul religios din Geyve, care se intitulează cu mândrie fakîh, adică jurisconsult, vorbeşte persana şi nu araba.
Akhi contribuie la instalarea musulmanilor în oraşele de curând cucerite: membri ai corporaţii lor, ei formează şi comunităţi de întrajutorare socială şi spirituală. Cel mai cunoscut, deoarece este cel mai citat, este akhi Hasan, nepotul şeicului Edebah, la rândul său, socrul lui Osmân. El participă la campaniile lui Orkhân şi se stabileşte la Brusa, unde construieşte şi o mănăstire. Este, de asemenea, prezent la împărţirea moştenirii lui Osmân. Un registru de legaţii pioase al anului 859 (1454-1455) care inventariază, între altele, donaţii le făcute până la Osmân şi Orkhân, arată că numeroşi akhi-i primesc daruri din partea primilor suverani otomani sau din partea membrilor familiilor acestora. În regiunea Sapanca, Siileymân Paşa lasă prin testament terenuri pentru întreţinerea unui pod şi încredinţează administrarea lor unor akhi. Zâviye pe care Orkhân o ridică în memoria fiului său (actul datează din 6 iunie – 4 iulie 1361) este administrată de Osmân ibn Yâsuf, supranumit Karaoghlan, al cărui fiu, akhi Mustafa, moşteneşte această însărcinare după moartea tatălui său. Khadîce, fiica lui Orkhân, înalţă o zâviye pentru akhi Turca.lbn Battâta, în periplul său prin Anatolia, poposeşte la Bahkesir, Giirle, Geyve şi Mudumu în zâviye ţinute de akhi.
Alături de populaţia citadină musulmană, care prinde rădăcini în oraşele de puţin timp cucerite de la bizantini, trăiesc turcomani, care continuă tradiţiile turceşti tribale. Dacă primii sunt promotorii ştiinţei din medrese şi, în consecinţă, ai credinţei ortodoxe, cei din urmă profesează o religie populară ce poate fi calificată drept heterodoxă: cultul lui ‚Alî, ginerele Profetului, venerarea celor doisprezece imami, reuniuni iniţiatice secrete.
În registrul de legaţii pioase deja menţionat (1454-1455), numeroşi baba (titlu dat superiorului anumitor ordine de dervişi heterodoxe) beneficiază de pământuri graţie unor acte emise de Orkhân: Ermez Baba în nâhiye (circumscripţia) Yarhisar, Zekeriyâ Baba şi Saru Baba în nâhiye Ermeni IIi, Kara Baba în nâhiye Inegal şi un Baba în nâhiye Germece. Satul în care trăieşte acesta din urmă se numeşte de altfel Babailer, nume purtat de discipolii lui Baba Ilyâs, care a provocat răscoala din 1240. Un alt sat Babailer se găseşte în regiuneaTarhala (azi Soma), supranumit Kopek Şeykh („şeicul Câine”): acest nume dovedeşte încă o dată că avem de-a face cu heterodocşi, căci câinele, în religia musulmană, este considerat impur. Cronicarul ‚Aşikpaşazâde spunea că este un descendent al lui Baba Ilyâs, În cronica sa, el consacră un capitol relaţiilor dintre un discipol al acestuia, pe nume Geyikli Baba, şi Orkhân. După spusele sale, Orkhân a ridicat un mausoleu, o mănăstire şi o moschee, care au fost renovate în timpul vieţii acestuia. O parte a acestor construcţii mai există încă. În prezent, satul se numeşte Baba Sultan.
De la fondarea statului otoman, există şi o altă categorie de dervişi care pot fi consideraţi heterodocşi: dervişii abdâl. Brusa a păstrat – cel puţin până la jumătatea acestui secol- câteva vestigii ale mănăstirii lui Abdâl Murâd şi a celei a lui Abdâl Mâsâ. Cartierele în care dervişii s-au stabilit fac parte din oraş astăzi, însă în vremea respectivă erau în afara zidurilor.
În sfârşit, câteva cuvinte şi despre populaţia bizantină. Pachymeres, a cărui operă se încheie cu anul 1307, nu încetează să-şi plângă compatrioţii anatolieni, expuşi atacurilor turceşti şi fugind cu puţinele lor bunuri către „Oraş”, către Constantinopol adică. Imperiului nu-i lipsesc totuşi oamenii de valoare care încearcă să ţină piept inamicului. Otomanii înşişi sunt impresionaţi de rezistenţa locuitorilor Brusei şi de numărul cadavrelor celor morţi de foame ce zac pe străzi, atunci când ei intră în oraş, după cum relatează ‚Aşikpaşazâde.
Însă mulţi bizantini luptă fără convingere, căci se simt trădaţi şi abandonaţi de putere. Planul lui Andronic al III-lea de a veni în ajutorul celor din Brusa pe calea mării nu se realizează; sub Andronic al II-lea, combatanţii fuseseră deja lipsiţi de cai şi de bani din cauza contribuţiei cerute de stat pentru plata trupelor auxiliare, alanii. Nu trebuie deci să ne mirăm că bizantinii au căutat să se acomodeze cu noii stăpâni. Oare casa imperială nu dădea ea însăşi exemplul, căsătorindu-şi prinţesele bizantine cu conducătorii necredincioşilor?
Martori oculari precum Ibn Battuta şi Grigore Palamas, care străbat Bithynia începând cu al doilea sfert al secolului al XIV-lea, amintesc de populaţia greacă. Palamas se simte reconfortat când descoperă că otomanii, al căror prizonier este, îi îngăduie să locuiască împreună cu coreligionarii săi. În ciuda tulburărilor provocate de invazia turcă din secolul al XIV -lea, legăturile dintre grecii din Constantinopol şi cei de sub dominaţia otomană nu au fost întrerupte. În 1350, un negustor grec de vin din Constantinopol vinde unui veneţian, domiciliat în acelaşi oraş, vin de Triglia, adică vin provenind de pe malul meridional al Mării Mannara, în valoare de 565 de hyperperi. Nu ştim data cuceririi acestui port, important pentru restul ţinutului, dar el se află cu siguranţă în mâinile turcilor în 1350. Populaţia se adaptează deci, de bine, de rău, cu noua situaţie. Viaţa merge mai departe.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
2 bostan patlıcan
1 yemek kaşığı un
1 kahve fincanı ayçiçeği yağı
1 su bardağı süt
Yarım çay bardağı rendelenmiş kaşar peyniri
250 gr kuşbaşı dana eti
1 soğan
1 havuç
1 su bardağı su
1 defne yaprağı
Yarım yemek kaşığı salça
2 diş sarımsak
Tuz
Karabiber
Türk mutfağının vazgeçilmezi patlıcan ile leziz tarifler. Bostan patlıcanların üzerini bıçakla birkaç yerinden delin ve fırın ızgarasında yumuşayıncaya kadar közleyin. Hafif soğuyunca kabuklarını soyun ve bir kaseye alın.
Unu ayçiçeği yağının yarısı ile pembeleşinceye kadar kavurun. Sütü azar azar ekleyip karıştırın. Patlıcanı ilave edip karıştırın. Rendelenmiş kaşar peyniri, tuz ve karabiber ekleyin ve ocaktan alın.
Ayrı bir tencerede yemeklik doğranmış soğan, kuşbaşı et, sarımsak, küp doğranmış havuç ve defneyaprağını sıvıyağda kavurun. Salça, 1 çay kaşığı un ve 1 su bardağı su ekleyip etler yumuşayıncaya kadar pişirin. Tuz, karabiber ile tatlandırın. Patlıcanı servis tabağına yayın. Üzerine etleri yerleştirip servis yapın.
Hünkar beğendi artık hazır, afiyet olsun.
6 çarliston biber
200 gr krem peynir
100 gr beyaz peynir
Tuz
Karabiber
10 gr tereyağı
Kırmızı pul biber
Taze Kekik
Zeytinyağı
Pratik yemek tarifleri arasında özel bir yere sahip. Peynirleri bir kasede karıştırın. Tuz, karabiber, pul biber ve kekiği ilave edin.
Biberleri yumuşayıncaya kadar hafif közleyin ve uzunlamasına tek tarafından keserek çekirdeklerini temizleyin.
Peynir karışımını içlerine doldurun. Üzerlerine zeytinyağı sürüp fırında kızarıncaya kadar pişirin. Sıcak servis yapın.
Peynirli karışıma rendelenmiş kaşar peyniri de ilave edebilirsiniz. Aynı lezzeti kırmızıbiber ile de hazırlayabilirsiniz. Tercih sizin…
Peynir dolgulu biber artık hazır, afiyet olsun.
100 gr bitter çikolata
2 yumurta
100 gr tereyağı
150 gr toz şeker
60 gr un
100 gr damla çikolata
Yarım kg vanilyalı dondurma
8 çilek
Şık sunumu ve enfes lezzetleriyle yaz sıcağına siz de lezzetli serinlik katın. Çikolata ve tereyağını sos tenceresinde karıştırarak eritin. Bir kapta yumurtaları ve şekeri 3 dakika çırpın. Unu ilave edin. Çikolataları ekleyip çırpmaya devam edin.
Dikdörtgen kek kalıbını yağlayıp hamuru aktarın ve 180 dereceye ayarlanmış fırında 35 dakika pişirin. Fırından alıp soğumaya bırakın ve 16 kare elde edecek şekilde kesin.
Bir dilimi servis tabağına alın. Üzerine dondurmayı yayın. Üzerine ikinci dilimi kapatın. Kenarlarına damla çikolata ve çilek dilimleri yapıştırın. Buzdolabında soğutup çilekle süsleyerek servis yapın