Poet naţional, scriitor total al literaturii româneşti, poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, făuritorul limbii literare şi Luceafărul culturii româneşti. Sunt doar cele mai cunoscute supranume ale lui Mihai Eminescu născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Activitatea literară a lui Eminescu se întinde pe ceva mai mult decât zece ani, suficient pentru a fi plasat pe cel mai important loc în literatura română.
Eminescu este un poet român tradiţional, folosind toate elementele literaturii antecedente. Deşi temele sunt legate de tradiţia românească, poezia lui Eminescu se înscrie în contextul european. Se regăsesc în ea, alături de folclorul românesc, elemente din Goethe, Schiller sau Schopenhauer.
Al doilea domeniu al preocupărilor sale, ignorat de cele mai multe ori, dar la fel de important, este jurnalistica. Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige existenţa. A fost un ziarist incomod, iar acest lucru i-a adus, în cele din urmă, şi sfârşitul.
A fost retrogradat, interzis, arestat, internat într-un ospiciu, iar apoi defăimat prin crearea unei poveşti potrivit căreia ar fi fost nebun şi bolnav de sifilis, adevărul fiind ascuns sub dragostea şi respectul pentru poezia şi geniul său, promovate chiar şi de cei care l-au redus la tăcere.
În urma poetului Mihai Eminescu a rămas opera sa unică şi inegalabilă, dar ziaristul Mihai Eminescu ne-a lăsat o lecţie postumă, valabilă şi astăzi.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
“Stratejik Ortaklık Kesinlikle Karadeniz Bölgesindeki Güvenliği Etkileyecektir“Sayın Başkonsolos, her yılın ilk ayında Hakses dergisinin okuyucularına seslenmeniz gelenek olmuştur. Mülakatın başında size profesyonel alanda başarılarla dolu ve aile hayatınızda sevinçle dolu bir yeni yıl dilememe müsaade ediniz. 1. Profesyonel alandaki başarılarınız açısından geçmiş yılı nasıl değerlendiriyorsunuz? Profesyonel açıdan hedeflediğiniz herşeyin gerçekleştiği iyi bir yıl mı, yoksa bararısızlık veya istediğiniz şekilde gerçekleşmeyen projeler de oldu mu? 2. Geçtiğimiz yıl Türkiye Cumhuriyeti’nin üç bakanı, Bükreş ve Köstence’ye resmi ziyaretlerde bulunmuşlardır. Cumhurbaşkanı Traian Băsescu ve Dışişleri Bakanı Teodor Baconschi resmi davetliler olarak Türkiye’yi ziyaret etmişlerdir. İki ülke arasındaki siyasi faaliyetler 2011 yılında artmıştır. İki ülke arasında siyasi, ekonomik ve askeri işbirliği açısından 2012 yılını nasıl görüyorsunuz? 3. Geçen yıl Romanya Cumhurbaşkanı’nın Türkiye ziyareti vesilesiyle, Romanya ve Türkiye arasındaki stratejik ortaklık imzalanmıştır. BU stratejik ortaklık iki ülkenin siyasetine neler getirecektir? 4. Romen devlet temsilcileri baştan beri Türkiye’nin Avrupa Birliği’ne üye olma konusundaki desteklerini ifade etmişlerdir. Almanya Dışişleri Bakanı’nın „Türkiye beklemesi gereken bir dosya değildir” açıklamalarını gözönünde bulundurarak, aday ülke olan Türkiye’nin bu yıl AB ile ilişkileri nasıl olacaktır? 5. Geçen yıl Köstence ve Bükreş’te “Yunus Emre” Kültür Merkezi açılmıştır. İlk defa Türk kültürü, sadece kültürel faaliyetler düzenleyen bir kurum ile burada temsil edilmektedir. Bu kültür kurumunu nasıl görüyorsunuz ve “Yunus Emre” Türk Kültür Merkezi aracılığıyla düzenlecek olan kültürel projelere katkınız ne olacaktır? 6. 2011 yılıda Türk toplumu ile birlikte birçok etkinliğe katıldınız. 2012 yılında Türk toplumunu da kapsayacak ne tür müşterek projeler düşünüyorsunuz? |
„Parteneriatul strategic va influenţa negreşit securitatea din zona Mării Negre"Interviu cu consulul general al Turciei la Constanţa, Füsun AramazReporter: Stimată doamnă consul general a devenit o tradiţie să vă adresaţi la început de an, cititorilor revistei Hakses. Pemiteţi-mi să vă urez în debutul interviului: Un An Nou plin de realizări în plan profesional şi de bucurie în viaţa de familie! Reporter: Cum apreciaţi anul care abia s-a încheiat din punctul de vedere al realizărilor în plan profesional? A fost un an bun în care aţi realizat tot ce v-aţi propus din punct de vedere profesional sau un an în care alături de realizări au existat şi eşecuri ori proiecte care nu s-au materializat aşa cum v-aţi fi dorit? Reporter: Anul trecut, trei miniştri din Republica Turcia au efectuat vizite oficiale în România la Bucureşti şi Constanţa. La rîndul său, preşedintele Traian Băsescu şi fostul Ministru de Externe, Teodor Baconschi au efectuat vizite oficiale în Turcia la invitaţia omologilor lor. Activitatea politică dintre cele două ţări a avut un trend ascendent în 2011. Cum credeţi ca va fi 2012 din punctul de vedere al cooperării dintre cele două ţări în plan politic, economic şi militar? Reporter: Anul trecut o dată cu vizita preşedintelui României în Turcia a fost semnat şi parteneriatul strategic dintre România şi Turcia. Ce va aduce nou în politica dintre cele două state acest parteneriat strategic? Reporter: Declaraţiile oficalilor români cu privire la sprijinul acordat de România pentru accederea Turciei în Uniunea Europeană au fost încă de la început exprimate. Care vor fi în acest an raporturile Turciei cu UE, în calitate de ţară candidată la aderare având în vedere şi ultimele declaraţii ale ministrului german de externe conform cărora „Turcia nu este un dosar care trebuie să aştepte”? Reporter: Anul trecut a fost inaugurat la Constanţa şi Bucureşti, Centrul Cultural „Yunus Emre”. Este pentru prima dată când cultura turcă prinde contur în România prin intermediul unei instituţii care derulează numai programe culturale. Cum apreciaţi aceasta instituţie de cultură şi care va fi contribuţia dumneavoastră la proiectele culturale derulate prin intermediul Centrului Cultural „Yunus Emre”? Reporter: Anul 2011 a fost un an plin de evenimente la care v-aţi aflat alături de membrii comunităţii turce. Ce proiecte comune în care să fie implicată şi comunitatea turcă intenţionaţi să desfăşuraţi în 2012? Interviu realizat de Sorina Asan |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Istoriografia si literatura romană a prezentat deliberat de-a lungul timpului această poezie excepţională a lui Eminescu drept antiotomană, antiturcescă etc. În perioada mea de studenţie la Facultatea de Litere am analizat cu atenţie această poezie. Dincolo de anumite aserţiuni, normale vremii în care a trăit geniul, iată ce a scris şi ce mesaj a vrut să transmită în realitate marele Eminescu, al cărui har poetic îl cinstim cu toţii. Alte strofe decât cele pe care le-aţi învăţat silabistic sau de pe rost în manualele de iz naţionalist-comuniste vă vor edifica pentru că versurile nici nu mai trebuie comentate pentru a fi înţelese.
…
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
În izvoadele batrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă căpiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe strada şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa,
Chintesenţa de mizerii de la creştet pâna-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să sază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumega desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire…
Spuma asta-nveninată, asta plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stapână şi pe tară şi pe noi!
Tot ce-n tările vecine e smintit şi stârpitura,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, …
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, …
Voi sunteti urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi aceasta ciuma-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndraznesc ca să rosteasca pân' şi numele tău… ţară!
…
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitura de origine romana!…
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vâneaza şi câstigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-aţi aţâţat arama sfâşiind această ţară,
Prea facuraţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limba, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte misei!
Da, câştigul fără munca, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
…
Cum nu vii tu, Ţepes doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în doua cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
P.S. Anumite strofe, versuri le-am scos tocmai pentru a nu se considera un atac la adresa anumitor etnii – nicidecum cea turcă – dar şi pentru a nu jigni anumite orientări poltice – după cum se ştie Eminescu avea anumite antipatii pentru orientări politice diverse prezente şi azi în eşichierul politic românesc.
Ervin Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
De Ziua Culturii Naţionale, preşedintele României, domnul Traian Băsescu subliniază în mesajul său: „Cultura trebuie să rămână o cale privilegiată de comunicare, o punte între cei care împărtăşesc dialogul, respectă pluralismul, diversitatea tradiţiilor şi încurajează fidelitatea cetăţenilor faţă de naţiune, pentru binele comun“
În urma unei legi promulgate în noiembrie 2010, începând cu anul 2011, pe 15 ianuarie, lumea culturală şi academică din România marchează naşterea poetului naţional Mihai Eminescu şi sărbătoreşte Ziua Culturii Naţionale. Acest an, ca şi anul trecut, au fost organizate manifestări culturale dedicate poetului. Au avut loc conferinţe, sesiuni omagiale, expoziţii de carte şi artă plastică, evocări, recitaluri de muzică şi poezie, concerte, întâlniri cu scriitorii dedicate poetului Mihai Eminescu Toate aceste manifestări cultural- artistice, potrivit legii, au primit sprijinul material şi financiar al autorităţilor, iar Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va elabora un ghid anual al manifestărilor culturale dedicate Zilei de 15 ianuarie – Ziua Culturii Naţionale. Bineînţeles, în paginile acestei agende a manifestărilor culturale anuale, veţi găsi alături de toate celelalte evenimentecare pot insera în media valenţele culturii naţionale în plan internaţional şi programul anual al manifestărilor culturale importante, relevante şi cu mare impact naţional sau internaţional din anul 2012, al Uniunii Democrate Turce din România. Evenimentele planificate pentru acest an sunt: Primăvara Comunitară – aprilie; 23 Aprilie – Ziua Copilului în Lumea Turcă-aprilie; Festival Cultural Sportiv al Tineretului – mai; Urme ale Civilizaţiei Turce în România – septembrie; Femeia Turcă din Balcani – septembrie; Festival de Artă Culinară – octombrie; Ziua României – decembrie; Ziua Minorităţilor – decembrie. Pe lângă acestea UDTR va organiza numeroase alte activităţi pentru copii, tineret, femei şi bărbaţi, la care aşteptăm să participaţi în număr cât mai mare. Prezenţa dumneavoastră demonstrează că eforturile noastre nu sunt zadarnice iar activităţile uniunii vă trezesc interesul faţă de folclor şi muzică, scriitori, poeţi, creatori în domeniul culturii care s-au identificat prin acţiuni pentru păstrarea identităţii etnice. De aceea îmi permit să le mulţumesc tuturor acelora care în nenumărate rânduri ne-au sprijinit şi s-au implicat în desfăşurarea proiectelor uniunii. Allah să vă binecuvânteze!
Melek Osman
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În data de 17 februarie noul ataşat de cult islamic al Consulatului General al Republicii Turciei la Constanţa d-nul Aytekin Akçın a efectuat o vizită la sediul Uniunii Democrate Turce din România unde a fost întâmpinat de preşedintele U.D.T.R. d-nul Osman Fedbi, secretarul general d-nul Ibraim Ervin şi preşedintele comisiei de religie d-nul Islam Remzi. Gazdele au prezentat problemele cu care se confruntă comunitatea şi au decis să-şi unească foţele pentru a le depăşi împreună. Noul ataşat, Aytekin Akçin a fost imam şi muftiu în Turcia şi ataşat de cult islamic în cadrul Consulatului General al Republicii Turcia la Köln, Germania. El a venit în România pentru o perioadă de 3 ani.
17 Subat 2012 tarihinde T.C. Köstence Başkonsolosuluğu Din Hizmetleri yeni Ataşesi Sn. Aytekin Akçin, Türk Birliği merkezini ziyaret etti. R.D.T.B. Başkanı Sn. Osman Fedbi, Genel Sekreter Sn. Ibraim Ervin ve Din Komisiyon Başkanı Sn. İslam Remzi yeni ataşeiyi karşıladılar. Görüşmede yerli Müslümanların problemleri hakkında bilgi veridi ve birlikte bunları çözmeye karar verildi. Sn.Aytekin Akçin Romanya’ya gelmeden once, Turkiye’de imamlık ve muftu gorevlerinde hizmet vermiştir. 2002 -2005 yılar arasında Almanya’nın Koln şehrinde, Dini Hizmetler Ataşesi gorevini yapmıştır. Romanya’daki gorevin suresi uç yıldır.
Firdes Musledin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Timp de trei zile, în perioada 18-20 ianuarie 2012 profesorii care predau în limbile comunităţilor etnice s-au reunit la Cluj Napoca pentru a dezbate oportunităţi şi perspective pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în contextul Legii Educaţiei Naţionale nr.1 din 2011. Reuniunea a fost organizată de Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului-Secretariatul de Stat pentru Învăţământ în limbile minorităţilor naţionale şi Inspectoratul Judeţean Şcolar Cluj. Potrivit declaraţiilor inspectorului de specialitate din cadrul MECT, Vildan Bormambet la reuniune au participat reprezentanţi a 15 minorităţi etnice care fac parte din comisiile de elaborare a programelor şcolare în limbile minorităţilor naţionale şi inspectori de specialitate cu atribuţii în învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. La prima întrunire de luru din acest an profesorii au dezbătut pe comisii programele şcolare de limba maternă. Acestea vor suferi modificări începând cu învăţământul preşcolar, gimnazial şi liceal. Din comisiile de lucru pentru elaborarea noilor programe şcolare de limbă maternă fac parte profesori cu competenţe care au mai elaborat programe şcolare dar şi profesori care vin cu experienţa didactică acumulată la clasă. Pentru prima dată în acest an, la dezbateri au participat şi profesori din Turcia care predau limba turcă la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” din Medgidia. Printre profesorii care predau limba maternă în instituţii de învăţământ din judeţul Constanţa s-au numărat inspectorul şcolar Ene Ulgean, numeroşi profesori de limba turcă precum Şachir Ruchie, Arif Aisel, Mustafa Muazis, Seidali Zulfie, Halime Demirtaş, Ömer Bozatlı, Özgür Kıvanç, Gafar Ekrem, Gazi Cidem, Osman Orhan şi lectorul universitar dr. Neriman Hasan de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa.
La dezbateri au mai participat vicepremierul Marko Bella, Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Daniel Funeriu şi Szocs Domokoş, director în cadrul Direcţiei pentru Învăţământ în limbile minorităţilor naţionale şi prefectul Clujului, prof.dr. Florin Stamatian.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 22-25 ianuarie Crucişătorul USS „Vella Gulf” s-a aflat în Portul Constanţa unde împreună cu Fregata „Regina Maria” a executat exerciţii militare comune în cadrul unui program de pregătire bilaterală, în cadrul NATO. USS „Vella Gulf „(CG-72) este un crucişător din clasa Ticonderoga ce are la bord rachete dirijate şi este echipat cu sistemul de apărare antirachetă AEGIS, ce reprezintă prima fază a abordării europene adaptive în etape, privind apărarea antirachetă. La Deveselu urmează să fie amplasate elemente ale scutului antirachetă asemănătoare celor de pe Crucişătorul Vella Gulf.
Nava americană staţionată în Portul Constanţa face parte din Flotila a- VI-a SUA şi este al doilea crucişător care vine în România după ce în luna iunie a anului trecut jurnaliştii români au avut oportunitatea să viziteze „Monterrey” şi să-l cunoască pe însuşi comandantul flotilei, Harry B. Harris jr. La bordul crucişătorului USS „Vella Gulf” se află un echipaj format din 400 de membri majoritatea dintre ei fiind familiarizaţi cu acţiuni militare de combatere a pirateriei, a traficului de droguri şi de persoane, operaţiuni de căutare şi salvare pe mare. Nava „Vella Gulf“ (CG-72) are o lungime de 173 de metri, 16,8 metri lăţime, un deplasament de 11.373 tone şi poate atinge o viteză de 32,5 noduri.
Vizita „Vella Gulf“ în Portul Constanţa „contribuie la continuarea eforturilor Flotei a -VI- a aparţinând SUA de a dezvolta parteneriate cu statele europene şi de a spori siguranţa şi stabilitatea maritimă. În scopul continuării colaborării cu aliaţii şi a promovării păcii şi stabilităţii regionale, nave americane efectuează periodic vizite în Portul Constanţa” se arată într-un comunicat de presă al Ambasadei SUA la Bucureşti. Radarul de avertizare timpurie din cadrul sistemului de aparare antirachetă al NATO în Europa este operaţional în Turcia din luna ianuarie. Sistemul este amplasat în Malataya, la aproximativ 640 de km sud-est de Ankara şi este gestionat de militari turci şi americani. Turcia este una dintre cele cinci ţări, alături de România, Portugalia, Polonia şi Spania care şi-au dat acordul pentru a participa la acest proiect.
Pe parcursul şederii în Portul Constanţa, membrii echipajului au fost primiţi de autorităţile locale române, au efectuat vizite la Academia Navala „Mircea cel Bătrân” şi la Muzeul Marinei Române.
Sorina Asan
Mult discutatul şi mult aşteptatul Parteneriat strategic dintre România şi Turcia a fost semnat la sfârşitul anului trecut după ce, începând din luna februarie trei miniştri turci au vizitat oficial România intensificând dialogul politic, printre aceştia numărându-se şi şeful diplomaţiei de la Ankara, Ahmet Davutoglu. Semnarea Parteneriatului strategic dintre cele două ţări are loc pe fondul unor tensiuni în Orientul Mijlociu unde Turcia îşi adjudecă rolul de Putere regională dar, pare să fie firească luând în considerare relaţiile diplomatice româno-turce vechi de 130 de ani.
Parteneriatul strategic vizează domeniile de maxim interes din cadrul relaţiei dintre cele două state şi anume, cooperarea în politica externă, în politica de securitate şi în mod special în lupta antiteroristă. Totodată, parteneriatul prevede conform unei declaraţii de presă a preşedintelui român: „consolidarea cooperării economice, lucru extrem de important mai ales în această perioadă când pe primele nouă luni ale anului, volumul schimburilor economice dintre România şi Turcia a depăşit 3,5 miliarde euro ceea ce înseamnă aproximativ 5 miliarde de dolari.” Documentul mai stabileşte o „consolidată cooperare în probleme de educaţie, de sănătate, de mediu, de ştiinţă şi cultură.”
Conform declaraţiilor consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz, „din perspectiva cooperării militare şi de securitate, parteneriatul strategic va influenţa negreşit securitatea din zona Mării Negre. Din punctul de vedere al cooperării economice, parteneriatul va duce la creşterea volumului schimburilor comerciale dintre Turcia şi România”. Turcia este primul partener comercial al României din afara UE şi din cadrul statelor membre OCEMN şi al 5-lea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale ale României.
În virtutea parteneriatului strategic ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Ömür Şölendil şi liderii Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci au avut o întâlnire cu fostul ministru român de externe Teodor Baconschi la fix o lună de zile de la parafarea documentului la Ankara, pe 12 ianuarie. Oficialii celor două ţări au stabilit în urma discuţiilor purtate „să se formeze un grup mixt de lucru alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ambasadei Republicii Turcia la Bucureşti şi membri ai Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România, care să dezvolte proiecte în special în domenii precum cel energetic şi cel al transporturilor şi să pună bazele unor iniaţive comune de deschidere către noi pieţe, mai accesibile” a declarat consulul general Füsun Aramaz.
În cadrul discuţiilor purtate de cele două părţi a fost evidenţiat rolul important pe care comunitatea oamenilor de afaceri îl poate avea în potenţarea cooperării culturale dintre cele două ţări, prin susţinerea unor proiecte majore, menţionând interesul părţii române pentru renovarea sediului Institutului Cultural Român din Istanbul, care este o clădire de patrimoniu. Fostul şef al diplomaţiei române a menţionat „oportunităţile sunt deschise oamenilor de afaceri turci de procesele de privatizare care au loc în România, dar şi de colaborarea cu parteneri români în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană, în contextul în care România face eforturi pentru a creşte rata de absorbţie a fondurilor europene”.
Parteneriatul strategic încheiat de România cu Turcia împlineşte dezideratul lui Nicolae Titulescu care spunea că: „Strâmtorile sunt inima Turciei şi plămânii României. Când o regiune reprezintă inima unei naţiuni şi plămânii alteia, logica cea mai elementară comandă celor două ţări să se unească, să se alieze.”
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
UNESCO a declarat anul 2012, Anul Internaţional Itri pentru a face cunoscută personalitatea muzicianului turc, la comemorarea a 300 de ani de la trecerea sa în nefiinţă. Ceremonia de comemorare s-a desfăşurat la Istanbul la Casa Mevlevi de la Yenikapi unde a trăit Itri. La ceremonia de comemorare a participat şi Jorge Sampaio, fostul preşedinte al Portugaliei, înalt emisar pentru Alianţa Civilizaţiilor. Domnia sa a declarat: „Mă aflu aici pentru a vedea la faţa locului cum pune în practică Turcia proiecte în cadrul Alianţei Civilizaţiilor. Doresc ca astfel de proiecte comune să fie desfăşurate şi în viitor.”
La ceremonia organizată la Universitatea „Fatih Sultan Mehmet” a fost prezentată lucrarea „Ceremonie Segah” a marelui compozitor.
Buhurizade Mustafa Itri a trăit între anii 1620-1711 şi a fost un exponent major al muzicii clasice turceşti. A fost un compozitor prolific care a compus mai bine de o mie de lucrări din care astăzi se mai păstrează 40. A devenit celebru în perioada lui Mehmet al -IV- lea la curtea căruia dădea concerte. Itri s-a remarcat şi în calitate de poet dar şi de specialist în caligrafie.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
PAULA SCALCĂU
L-am cunoscut pe Husref Durgut Karaiman în casa lui primitoare din Schela Cladovei. Am vorbit atunci timp îndelungat, la o cafeluţă, având pe masă cărţi, albume, tăieturi din ziare vechi şi-un morman de fotografii în jurul fiecăreia ţesându-se câte-o poveste şi toate la un loc ţesând povestea insulei Ada-Kaleh, unde trăise până la 26 de ani… Citisem multe despre turcii din România dar era pentru prima oară când stăteam de vorbă cu un turc în carne şi oase, şi încă unul din Ada-Kaleh…
Am vorbit despre paradisul pierdut, despre ostrovul plin de grădini de trandafiri şi lalele, de chiparoşi şi smochini, mi-a arătat fotografiile cu cireşii şi zarzării înfloriţi, cu vechea cetate orientală şi catacombele ei, cu vechii lui prieteni insulari… Despre unii dintre ei îmi spune cu tristeţe că se-odihnesc în cimitir, că s-au stins de supărare… Din când în când discuţia noastră e-ntreruptă de câte un telefon, iar eu mă bucur să văd pe faţa acestui munte de om, pe care suferinţa şi-a lăsat amprenta, şi-un zâmbet – îl sună din Turcia câte un vechi prieten, insular, să-i ureze Mulţi ani, căci azi e sărbătoare, e Paştele turcesc. Îmi spune atunci că a-ncercat şi el să se stabilească-n Turcia, când a aflat că insula va fi scufundată. Dar n-a rămas decât 20 de luni, „n-am îndurat mai mult, m-a chemat Dunărea”. Tatăl său turnase deja la Schela fundaţia casei. A făcut nenumărate drumuri cu barca pe insula părăsită cărând cărămizile vechii locuinţe din Ada-Kaleh cu care a continuat să zidească locuinţa de la Schela, în care ne aflam. A fost ultimul locuitor al insulei înainte ca ea să dispară pentru totdeauna sub ape. O lume dispărută despre care se ştie prea puţin…
I-am vorbit domnului Durgut despre unul din proiectele mele de la Şcoala „Petre Sergescu” prin care încerc să fac cunoscute valorile şi tradiţiile diferitelor etnii care au trăit aici, în zona noastră şi despre întâlnirile elevilor pe care le-am organizat, cu membri ai unor familii greceşti. Mi s-a părut o idee minunată să-l invit la şcoală, să-l cunoască şi elevii mei, nu doar ca pe un reprezentant al etniei turce din Mehedinţi, dar şi ca pe un locuitor al paradisului pierdut, al unei unei lumi fascinante, lumea Ada-Kaleh-ului. Nu mai primise o astfel de invitaţie, dar a acceptat imediat, aşa că în săptămâna următoare, ştrengarii mei din clasa a VII-a s-au pregătit, citind despre insula de sub ape, nerăbdători să-l cunoască pe turcul din Ada-Kaleh.
Scrisesem la începutul orei pe tablă câteva versuri albe, exprimând regretul nostru de a nu fi cunoscut insula: Nu te-am văzut, nu te mai pot vedea şi nici nu voi putea să te privesc ori să te-ating vreodată, Ada Kaleh….
Am împărţit copiilor nişte cartonaşe albe, pentru a-şi nota eventualele impresii. Oarecum timizi la început, simţind căldura oaspetelui, au început să se dezgheţe şi să-l asalteze cu tot felul de întrebări. Nu era clar – poveştile pe care le citiseră erau doar „poveşti” sau erau adevărate? Voiau să afle dacă prinţul din Buhara, Miskin Baba, a existat cu adevărat, dacă un ciorchine de struguri cântărea într-adevăr 5 kg… Voiau să ştie cum era la şcoala la Ada-Kaleh, cum era să fii elev, cum erau profesorii? Cum ar arăta o zi a noastră, ca turişti, pe insulă? Ce-am fi putut cumpăra din vestitul bazar din Ada-Kaleh? Cum arătau casele? De ce femeile şi bărbaţii aveau încăperi separate? Ce s-a salvat de pe insulă? Ce alte etnii trăiau pe insulă pe lângă turci? Cum era viaţa-mpreună? De ce s-a renunţat la proiectul strămutării de pe Ada-Kaleh pe insula Şimian? Nu conteneau cu întrebările, zici că se băteau turcii la gura lor… De îndată ce oaspetele începea să vorbească, amuţeau ştiind să-l asculte… L-au descusut pe îndelete, de la amănuntele despre insulă, la cele despre viaţa personală şi sentimentele încercate privind pământul natal dispărând sub ape…
Întâmplarea a făcut să mai avem în acea zi un musafir în clasă: Domnul Liviu Onofrei, care lucrează la Hidrocentrala „Porţile de Fier”, născută cu preţul scufundării insulei. Unii dintre copii avuseseră deja ocazia să-l cunoască în vizita de la Hidrocentrală, unde ne fusese ghid. Este şi el legat de lumea dispărută a Ada-Kalehului, nu numai prin pasiunea pentru istoria acestor locuri, dar şi prin faptul că tatăl său a lucrat multă vreme ca şef al grănicerilor din Ada-Kaleh. Dacă domnul Durgut a fost ultimul locuitor, tatăl domnului Onofrei, prin funcţia sa, a fost ultimul om care a părăsit insula înainte de scufundare. A fost emoţionant când domnul Durgut a găsit fotografii cu insulari, printre care şi tatăl domnului Onofrei.
Pe cartonaşele împărţite copiilor, era scris doar atât: Îmi pot închipui… şi i-am lăsat să completeze imaginea insulei. Pe unii i-am văzut scriind, pe câţiva desenând… Se pare că discuţia i-a ajutat într-adevăr să vadă, prin amintirile oaspetelui, lumea insulei. Cu două zile în urmă aceşti copii participaseră la o campanie a poliţiei locale de prevenire a furturilor şi erau învăţaţi cum să se ferească de hoţi. Acum descopereau o lume dispărută în urmă cu jumătate de secol, în care oamenii îşi ţineau casele descuiate, în care turcii, românii, ungurii, nemţii şi evreii se aveau ca fraţii. O lume apusă, din trecut, din care putem învăţa ceva despre cum ar trebui să privim viitorul. Povestea de iubire dintre Ada şi Kaleh e poate doar o legendă, dar povestea insulei Ada-Kaleh este cu adevărat o poveste de iubire, despre pace şi înţelegere între oameni de toate neamurile.
Copiii i-au oferit oaspetelui lor un semn de carte confecţionat de ei, cu imagini din Ada-Kaleh, dar au vrut şi ei să păstreze câte unul, pe care domnul Durgut le-a dat, emoţionat, câte-un autograf. În timp ce musafirul nostru a iscălit semnele de carte, am adunat impresiile copiilor pe care le-am pus cap la cap, zugrăvind şi mai clar lumea minunată a insulei Ada-Kaleh. L-am citit şi am fost cu toţii de acord să intitulăm acest „mozaic de impresii” Poem pentru Ada-Kaleh:
Nu te-am văzut
Nu te mai pot vedea
Şi nici nu voi putea să te privesc ori să te-ating vreodată,
Ada Kaleh….
Şi-am vrut mereu atât de mult să te cunosc,
măcar să mi te-nchipui,
loc magic şi sacru, plin de poveşti şi simboluri,
petec de pământ învăluit în mister…
Dar iată, mi te pot închipui acum,
ostrov străvechi, îmbrăţişat de ape,
la un taifas cu domnul Husref Durgut Caraiman…
Te zugrăvesc în mintea mea, dulce liman:
orăşel oriental, cu flori ivite din orice crăpătură
împrăştiind mireasmă de liliac şi roze.
Pot să-mi închipui ţărmul tău
Cu barcagiii lenevind în iarbă
lângă bărcile lor viu colorate
albastre, roşii, albe şi verzui…
Pot să-mi închipui zidurile vechiului fort austriac
Văd parcă cetatea în formă de stea
Şi grădinile tale, serai fermecat,
Parcă le văd aievea şi simt cum mă-nvăluie
Mireasma de trandafiri şi cafea.
Pot să-mi închipui în mijloc moscheea
Cu versete din Coran pe pereţi
Cu zveltul ei minaret şi faimosul covor
Pe fiii şi fiicele tale închinându-se lui Allah
Ori aprinzând vreo lumânare
la mormântul lui Miskin Baba
Încredinţându-i ale lor fierbinţi dorinţe…
Şi văd nu departe măslinul cel sfânt – răcoros
Din care Heracle a luat o mlădiţă
ca s-o sădească-n Ellada, să crească
Şi- învingătorilor olimpici apoi
Cununi să-mpletească.
Pot să-mi închipui copilaşii înnotând zglobii
Fete sprintene jucând volei şi băieţi alergând după minge la fotbal
Flăcăi în toată firea jucându-se de-a v-aţi ascunselea prin catacombe
Pot să-mi închipui casele cu foişor,
cu selamlic şi haremlic
Pe prispă oameni zâmbitori, cu fes în cap, lipsiţi de griji,
Ce nu-şi încuie porţile vreodată
Căci nu există hoţi….
Îi văd mergând pe străzi, vorbind între ei
Români şi turci, unguri, evrei…
Sunt toţi pentru unul şi unul pentru toţi!
O lume minunată, ca de poveste
Aproape-i greu să crezi c-a fost adevărată.
Un loc liniştit, unde timpul se poate opri din curgerea lui,
Învăluit într-o pace adâncă.
Pot să-mi închipui străduţele cu cafenele unde,
pe scăunele scunde,
se fumează ciubuc şi narghilea.
Sau pot să iscodesc bazarul
Plin de covoare turceşti şi persane
Broderii şi suveniruri
i tarabe cu podoabe:
Cu brăţări şi inele,
Cu papuci şi cu mărgele.
Pot să-mi închipui negustorii ce-şi laudă marfa:
Unul vinde măsline,
Altu-şi laudă strugurii – şi-abia poate ţine-un ciorchine,
Aşa de mari şi frumoşi sunt!
Turcoaice frumoase ne-mbie zâmbind:
- „Am măceşe, şi migdale, şi castane brumării…”
- „Ţigarete la tătici şi cofeturi la copii….”
- „Am dulceţuri aromate de smochine, trandafiri…”
Raiul pe pământ e-aicia: e locul cu cel mai gustos rahat
Şi cele mai vestite baclavale,
Cu peltea şi saraiale,
Cu halviţe şi halva,
Cu şerbet şi îngheţate,
Ieftine ca braga – toate!
Chiparoşi, oleandri, nuferi albi şi lalele,
toate freamătă şi te fac să semeni c-o grădină de vis…
Eşti oază de lumină, colţ de paradis!
Când zic acum Ada-Kaleh îmi pot închipui
O lume frumoasă, în care poţi trăi….
AUTORII „Poemului”: Barbu Raluca, Bărbulescu Adrian, Belega Dan, Bololoi Mihaela, Costăchioiu Andreea, Dăogaru Alisa, Dobrescu Alexandru, Dodea Andrei, Găman Eduard, Ghiţan Andreea, Lungu Gabriela, Lungu Vlad, Minune Alexandru, Peleaşă Teodora, Pătra Ionuţ, Puican Ioan, Rupa Roxana, Stan Cristina, Şipoteanu Răzvan, Ţuţuman Lavinia, Udrea Daniela, Cismaru Maria, Boengiu Anca, Prof. îndrumător Paula Scalcău
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Fără îndoială, otomanii nu erau singurii dornici să se instaleze în Tracia: Hâci Ilbegi sosise cu Umur Bey din Aydın înaintea otomanilor; Evrenos Bey, originar din Karesi, trecuse, după spusele tradiţiei otomane, în serviciul lui Suleymân, fratele lui Murâd, însă poate era pe picior de egalitate cu el; ca şi Hâci Ilbegi, el purta titlul de bei, acelaşi care fusese rezervat mai întâi lui Orkhân şi Murâd 1, în timp ce Lâlâ Şâhîn, supus al celor din urmă, nu purta decât titlul de paşă. începând din 1362, profitând de absenţa lui Murâd şi a grosului armatei, independenţa lor creşte. Or, chiar Evrenos Bey şi Hâci Ilbegi sunt cei care înlesnesc căderea Adrianopolelui, împingându-i spre Maritza pe prinţii sârbi Vukaşin şi Ioan Uglieşa, în jurul anului 1371. Această victorie, care a deschis turcilor drumul spre Macedonia, nu a fost deci opera otomanilor înşişi.
Otomanii nu vor întârzia totuşi să se impună în Europa, mai ales datorită politicii lor bizantine. La încheierea negocierilor purtate după cruciada lui Amedeo de Savoia, Ioan al V-lea plecase în Italia. El sosi aici în august 1369, făcu jurământ de credinţă catolic pe 18 octombrie şi abjură schisma pe 21. La Veneţia, el ajunse la un acord oportun pentru bizantini, care se temeau că Republica se va înţelege cu Murâd 1 şi îi va ceda Scutari (Uskudar). Totuşi, călătoria se dovedi un eşec, din moment ce împăratul nu va primi ajutor. Problemele fmanciare îl vor împiedica chiar să plece din Veneţia; cum fiul său Andronic, care asigura regenţa la Constantinopol, nu-i venea în ajutor, cel de-al doilea fiu, Manuel, este cel care strânge banii şi merge el însuşi să-i ducă la Veneţia.
întors la Constantinopol pe 28 octombrie 1371, Ioan al V-lea pierduse orice speranţă de a primi ajutor din partea creştinilor din Occident. în faţa înaintării otomanilor în Tracia, el nu mai avea altă soluţie decât înţelegerea cu Murâd I. Acest acord şi-a arătat importanţa în momentul revoltei fiului său Andronic. Acesta, iritat probabil de creşterea cotei fratelui său Manuel, s-a înţeles cu unul dintre fiii lui Murâd 1, pe nume Saver, pentru a organiza o rebeliune comună împotriva taţilor. Cei doi prinţi se răscoală în mai 1373, cu ocazia – conform anumitor surse – unei campanii duse împreună de cei doi suverani, ceea ce înseamnă că Bizanţul se afla deja într-un raport de vasalitate cu emiratul otoman. Oricum ar fi fost, cei doi taţi şi-au unit forţele, iar Murâd, cu ajutorul lui Ioan al V-lea, îşi trecu trupele în Europa: era prima dată după pierderea fortăreţei Gallipoli – şi numai graţie ajutorului bizantin – când emirul se regăsea, în plină forţă, în Rumelia. Bătut pe 25 mai în apropierea capitalei, Andronic s-a predat pe 30. Cât despre Saver, el fu prins la Dimetoka pe 29 septembrie şi orbit; el va muri de pe urma rănilor primite. La îndemnul lui Murâd I, Ioan al V -lea, care, trăgând concluziile evenimentelor, îl asociase la putere pe fiul său Manuel – proclamat basileu pe 25 septembrie sub numele de Manuel al II -lea -, ordonă orbirea lui Andronic şi îl închise. însă operaţia nu reuşi în totalitate: prinţul rebel a rămas un pericol pentru Ioan al V -lea şi Manuel al II-lea, pe care Murâd I va şti să-I exploateze. Pentru moment, otomanul era marele învingător: pusese din nou piciorul în Europa, iar împăratul bizantin îi devenise vasal1.
Problemele interne ale Bizanţului au permis otomanilor să înregistreze repede noi paşi înainte. Cu ocazia călătoriei în Italia, Ioan al V-lea propusese cedarea insulei Tenedos (Bozca Ada) care controlează intrarea în Dardanele, veneţienilor; în vara anului 1376, această posibilitate este abandonată definitiv. Genovezii, vechi rivali ai veneţienilor, nu agreau acest tratat, căci aveau interese considerabile în Galata şi pe Marea Neagră. Astfel că îl sprijină pe Andronic (refugiat la Galata) într-o nouă rebeliune. Andronic, care între timp îşi asigurase sprijinul material al lui Murâd I în schimbul promisiunii de supunere şi de plată a unui tribut, asediază Constantinopolul în iulie. Victorios în octombrie, el îi va închide pe Ioan şi pe Manuel. Cedarea insulei Tenedos genovezilor avu puţine consecinţe, însă învingătorul, proclamat împărat sub numele de Andronic al IV-lea, dădu Gallipoli înapoi suzeranului otoman. Traversând strâmtoarea cu flota genoveză în toamnă, emirul îşi recâştigă oraşul. Otomanii nu vor mai pleca niciodată de aici.
Iată deci că, datorită politicii sale bizantine, Murâd I putu din nou să acţioneze după bunul său plac în Europa, începând din 1376 şi probabil chiar din 1373. Nu fusese niciodată complet exclus, dar acum urma să se extindă, pentru a ajunge unicul suveran al regiunii.
Oricare ar fi fost rolul lor odinioară, beii locali se găsiră într-o situaţie de dependenţă, după cum demonstrează inflaţia de titluri ale lui Murâd I, care, după ce fusese bei şi emir, ca şi tatăl său, deveni emir al emirilor (emir ul-iimera) şi sultan. Hâci Ilbegi a fost suprimat de Lâlâ Şâhîn, în timp ce diverse compromisuri au fost găsite pentru ceilalţi. Evrenos Bey şi ai săi, aşezaţi la Adrianopole, vor merge mai apoi la Komotini, la Serres şi în fme la Yenice Vardar (Gianiţa). Familia lor va rămâne atotputernică în această regiune timp de secole; cei din familia Turahan vor părăsi Malkara pentru Thesalia. Existenţa acestor familii pe întreaga durată a Imperiului otoman şi importanţa influenţei lor locale demonstrează că aceşti bei vor rămâne puternici. Ca şi înainte, ei vor fi destinaţi rolului de „seniori de frontieră“ (uc beyleri), însărcinaţi cu războiul sfânt în imperiul suveranului lor otoman.
În timp ce se năşteau condiţiile care vor permite cucerirea Balcanilor de către otomani, Murâd I înainta şi în Anatolia. Şi acolo, succesul său se baza pe slăbiciunea şi dezbinarea dintre principate: Germiyân, Teke, Hamideli… Aceste state pierduseră mult din raţiunea lor de a fi de când nu mai erau în contact cu creştinii. Ascensiunea otomană îi vlăguia, atrăgându-le nu numai luptătorii, ci şi ulemalele, interesate de cariere1e oferite de nevoile administrative ale emiratului otoman. Numai karamanizii reuşiseră să iasă din încurcătură: începând de la sfârşitul anilor 1360, sub conducerea lui Alâeddîn, ei îşi extinseseră teritoriul considerabil, în defavoarea vecinilor. Nu este deci de mirare că principatele mai mici, încolţite între karamanizi şi otomani, ceruseră ajutorul primilor împotriva celorlalţi, şi că aceştia din urmă profitaseră.
La drept vorbind, aceste cuceriri otomane de la fraţii lor musulmani şi turci erau destul de rău văzute, cu atât mai mult cu cât ele erau făcute cu ajutorul vasalilor creştini. Izvoarele turceşti dau deci puţine detalii. Conform tradiţiei, emirul din Germiyân ar fi dat drept zestre la nunta fiicei sale, în 1381, cu fiul lui Murâd I, Bâyezîd, oraşele Simavna, Egrigoz, Tavşanh şi chiar capitala Kutahya. Iar Murâd I ar fi achiziţionat prin cumpărare (?) de la Hamid Oghullan teritoriile cuprinse între emiratele Teke, Germiyân şi Karaman: Beyşehir, Akşehir, Seydişehir, Yalvac…
În acest timp, la Constantinopol, Ioan al V-lea şi Manuel al II-lea preluaseră puterea cu sprijinul veneţienilor, dar şi al lui Murâd I, căruia îi promiseseră un tribut greu, o contribuţie militară anuală şi cesiunea Philadelphiei, ultima posesiune bizantină în Anatolia. Andronic al IV -lea a trebuit să se refugieze la prietenii săi genovezi din Pera, care au suportat o vreme asediullui Ioan al V -lea şi al aliaţilor săi. într-un sfârşit, a fost semnat un acord între genovezi şi turci în mai 1381, iar Murâd I l-a obligat pe vasalul său bizantin să-i recunoască drept moştenitori legitimi pe Andronic al IV-lea şi pe fiul acestuia Ioan, şi să le cedeze Selymbria, Herac1eea, Rhaedestos, ca şi Panidos. El contribuia astfel în mod esenţial la fărâmiţarea Imperiului bizantin. Ioan al V -lea domnea la Constantinopol şi Andronic al IV -lea în zona Mării Marmara, în timp ce Manuel se stabilea, la sfârşitul anului 1382, la Salonic, iar un alt fiu al lui Ioan al V -lea, Theodor, devenea, tot în 1382, despot al Moreei.
Aceştia doi nu vor întârzia să se opună otomanilor. în 1371, Manuel profitase de înfrângere a sârbilor pentru a pune mâna pe Serres, incomodând astfel înaintarea turcă. Sosit la Salonic, el reia o politică agresivă2, dar, după primele succese, el trebui să cedeze în faţa contraatacului turcilor. Aceştia reiau Serres pe 19 septembrie 1383, apoi asediază Salonicul. Pe de altă parte, Sofia cade în mâinile lor în 1385, Niş şi Larissa în anul următor. La Salonic, Manuel se afla în dificultate şi populaţia, ostilă lui, a preferat să se predea. Pe 6 aprilie 1387, despotul a trebuit să părăsească oraşul, în care turcii vor intra trei zile mai târziu. Respins de Lesbos, Manuel navighează către Tenedos. Ioan al V -lea refuzând să primească la Constantinopol un fiu a cărui atitudine antiturcească era opusă politicii sale şi care dusese la pierzanie cel de-al doilea oraş al imperiului, Manuel nu avea decât o soluţie: să se pună în serviciul lui Murâd 1. El merse să îl întâlnească la Brusa la sfârşitul verii anului 1387. Până în 1394, s-a arătat un vasal fidel otomanilor.
În Moreea, Theodor avea cu atât mai puţin de ales. După căderea Salonicului, seniorii din Thesalia au trebuit să recunoască supremaţia otomanilor, acum vecini ai ducelui latin de Atena Nerio I Acciaiuoli, cumnat şi aliat al lui Theodor. Nereuşind să înfrângă rezistenţa deschisă a arhonţilor săi, acestuia nu-i mai rămânea decât să urmeze exemplul fratelui său şi să se alieze cu turcii. Începând cu 1387-1388, el va apela la Evrenos Bey pentru a-şi întări puterea, oferindu-i drept soldă prada pe care acesta o lua. O expediţie dusă în toamna anului 1387 îi aduse ceea ce voia. Plecat să îşi aducă omagiul pe lângă Murâd I, Theodor se văzu confirmat ca vasal în despotatul său. El se va strădui să îl consolideze şi să îl extindă, luând Argos de la veneţieni şi confiscând pământurile arhonţilor nesupuşi. În câţiva ani, Murâd I şi beii săi construiseră în Europa un imperiu ce nu putea fi neglijat, având în vedere că determinaseră toţi prinţii Paleologi şi mai mulţi suverani sârbi să accepte suzeranitatea otomană.
Ameninţarea va veni din Anatolia: karamanidul ‚Alâeddîn, care nu putea admite ruptura de echilibru dintre forţele Asiei Mici în favoarea rivalului său otoman, îi declară război acestuia. În fruntea trupelor sale alcătuite în mare parte din elemente ale triburilor turcomane, Murâd pornea împotriva duşmanului său cu toate forţele. Prezenţa contingentelor de vasali creştini sârbi şi bizantini afecta serios idealul de ghâzâ3. Desigur, Murâd I s-a mărginit să-şi consolideze poziţia cu o victorie în câmpia Konyei, ceea ce putea să limiteze criticile: el îi lăsa în fapt teritoriile lui ‚Alâeddîn, venit să se supună.
Dimpotrivă, această blândeţe a fost puţin gustată de soldaţii sârbi, lipsiţi de pradă şi câteodată pedepsiţi pentru actele de jaf; se întărea astfel sentimentul antiturcesc al sârbilor. Or, printr-o politică matrimonială abilă, cneazul Lazăr reuşise să câştige o parte din conducătorii locali şi să constituie o uniune antiturcă cu regele bosniac, Tvrtko. Pe de altă parte, ţarul Bulgariei refuza să se supună. Era necesară o expediţie. În ciuda înfrângerii otomane în faţa bosniacilor la Ploşnik în 1388, Candarh ‚Alî Paşa a condus operaţiuni de succes în Bulgaria, unde a cucerit mai multe fortăreţe; ţarul asediat a trebuit să promită plătirea unui tribut şi să cedeze Silistra. Otomanii s-au întors împotriva celor două armate aliate, sârbe şi bosniace: pe 15 iunie 1389, după o bătălie grea, turcii au învins pe câmpia de la Kosovo. Lazăr, făcut prizonier, a fost executat. Murâd I, care conducea lupta, a fost asasinat. Însă fiul său, Bâyezîd, era prezent şi preluarea puterii s-a făcut fără consecinţe grave pentru stat. Datorită victoriei de la Kosovo, noul suveran otoman moştenea un imperiu bine stabilit în Balcani.
1. Pentru comoditate, vom folosi frecvent termenii de vasalitate şi suzeranitate pentru a desemna un raport de dependenţă între două puteri. Trebuie bine înţeles că aceşti termeni nu sunt utilizaţi aici într-o accepţie tehnică precisă.
2. Se pune întrebarea dacă ameninţarea despotatului de Salonic nu ajucat un rol în supunerea beilor faţă de Murâd I.
3. Ghâzâ: expediţie militară având drept obiectiv cucerirea de teritorii nemusulmane.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Bir varmış, bir yokmuş Allah’ın kulu çokmuş. Evvel zaman içinde, kalbur saman içinde uzak bir ormanda, bir oduncu ve karısı yaşarlarmış. Oduncu gündüz ormanda ağaç keser, akşamüzeri odunları satar. Eline geçen paralarla bakkaldan bir şeyler alır ev,ne getirirmiş. Sonra da birlikte eğlenip dururlarmış.
Onlar böyle geçinedursunlar, padişah geceleri mum yakılmasını yasaklamış. Bu yasağa herkes uymuş ama bizim odunca gece mum yakmaktan, çalıp oynamaktan vazgeçmez.
Bir gece padişah çıkıp mahalleleri, evleri dolaşmaya başlar. Geze geze oduncunun evine kadar gelir, bakar ki, bir gürültü bi tıngırtı, çalgı gırla gidiyor.
Padişah bir süre pencerenin aralığından onları seyreder, pek hoşuna gider ve oduncunun evini unutmamak için kapısına bir işaret koyup uzaklaşır.
Ertesi gün adamlarına oduncunun evine gitmelerini bir at ve elbise götürmelerini söyler. Onlar söyleneni yaparlar ama oduncunun karısı “ kocam evde yok, odun kesmek için ormana gitti” der. Onlarda oduncuyu ormanda bulurlar. Padişahın gönderdiği urbaları giydirip, ata bindirerek yola çıkarırlar. Yolda giderlerken oduncuyu gören dilenciler oduncudan para istemişler. Oduncu elini cebine sokar ve para olmadığını görünce,”dönüşte, dönüşte” diye bağırır. Bu arada padişahın yanına getirirler. Padişah bu oduncudan çok hoşlanır ve ona kapıcıbaşı ünvanını verir ve güzel bir kılıcıda eline vrdirir.
Oduncu evine dönerken yolda yine o dilencilerle karşılaşır, dilenciler yine para isterler, ellerini cebine atar, para yoktur ”Siz dede yok, bende de yok” diye diye evine kadar gider.
Eve geldiğinde karısı kapıyı açar. Oduncu içeri girer. Oturup konuşmaya başlarlar.. Adam o gün başından geçenleri anlatır. Bu arada akşam karanlığı basar, karınları acıkır. Adam “bu iyi olmadı” der. Para pul ve yiyecekleri yoktur.
Kadın ”Hadi git şu padişahın verdiği kılıcı sat yiyecek bir şeyler al” der.
Adam kılıcı alır bakkala gider, yiyecek bir şeyler alır, karısıyla birlikte yer, içer eğlenirler.Padişahın adamlarından biri kılıcı bakkala bıraktıklarını görüp, padişaha anlatır. Bu arada oduncu da kendine tahtadan bir kılıç yapar. O zamanlarda bu şekilde kılıç verilen kişiler aynı zamanda padişahın korunmasından da sorumlu olurlarmış Padişah oduncuyu yanına çağırıp, hadi kurtar beni diye bağırmış. Oduncu tahta kılıcına sarılıp”Allah Allah” diye saldırmış karşısındaki askerlere. O tahta kılıçla öyle şeyler yapmış ki, hepsi şaşırmışlar.
Padişah ona yeni bir kılıç ve altın verdirmiş. Oduncuya bir de konak vermiş. Oduncu ve karısı ömürlerinin sonuna kadar o konakta mutlu mesut yaşamışlar.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
1 kg patates
1 soğan
1 tatlı kaşığı margarin
1 yemek kaşığı sirke
Yarım limonun suyu
1 çay kaşığı karabiber
Yarım demet maydanoz
1 dolmalık kırmızıbiber
Tuz
Patatesleri haşlayıp kabuklarını soyduktan sonra ezerek püre haline getirin. İnce kıydığınız soğanı patates püresine ilave edin. Margarin, sirke, tuz, limon suyu ve karabiberi ilave edip iyice karıştırın. Hazırladığınız harçtan ceviz büyüklüğünde parçalar koparıp elinizle yuvarlayın. Ortalarına parmağınızla bastırarak çukurlar oluşturun. Maydanozu ince kıyın. Patates toplarını maydanoza bulayın. Dolmalık biberi küp doğrayın. Patates toplarının çukurlarını kırmızıbiberle doldurup servis yapın.
Lalezar artık hazır, afiyet olsun.
4 yufka
1 tavuk göğüs eti
Yarım su bardağı çekilmiş ceviz içi
125 gr eritilmiş tereyağı
1 yumurta sarısı
Tuz
Karabiber
2 su bardağı tavuk suyu
Susam
Tavuk etini haşlayın. Haşlama suyundan 2 su bardağı ayırın. Tavuk etlerini tel tel ayırın. Ceviz içi ile karıştırıp tuz ve karabiberle tatlandırın. Yufkalardan birini tepsiye yayın. Kenarlarını içe doğru katlayın. Erittiğiniz tereyağını üzerine gezdirin. Tavuklu harcın dörtte birini üzerine yayın. Diğer yufkaları üst üste yerleştirerek aynı işlemi tekrarlayın. En son yufkanın üzerini kalan yağ ile yağlayıp önceden ısıtılmış 180 dereceye ayarlı fırında üzeri kızarıncaya kadar pişirin. Tepsiyi fırından çıkarıp üzerine ayırdığınız 2 su bardağı tavuk suyunu gezdirin. Rulo şeklinde sarıp üzerine yumurta sarısı sürün. Susam serpip, önceden ısıtılmış 180 dereceye ayarlı fırında üzeri kızarıncaya kadar pişirin. Yarım saat dinlendirdikten sonra dilimleyerek servis yapın.
Tavuk etli rulo börek artık hazır, afiyet olsun.
Hamuru için
150 gr un
25 gr mısır unu
40 gr pudra şeker
90 gr tereyağı
1 paket vanilya
2 yumurta sarısı
Kreması için
250 gr süt
1 çay bardağı toz şeker
Yarım çay bardağı un
1 tatlı kaşığı buğday nişastası
2 yumurta sarısı
1 çay kaşığı vanilya
Üzeri için
Orman meyveleri
Hamur için gerekli malzemeleri mutfak robotunda karıştırın ve yağlanmış tartölet kalıplarına yerleştirin. 180 dereceye ayarlanmış fırında kızarıncaya kadar pişirin. Fırından çıkartıp soğumaya bırakın. Kreması için, süt, şeker, un, nişasta, vanilya ve yumurta sarılarını tencerede karıştırın. Orta ateşte muhallebi kıvamına gelinceye kadar pişirin. Kremayı tartöletlerin içlerine paylaştırın ve soğumaya bırakın. Orman meyvelerini üzerlerine yerleştirip servis yapıncaya kadar buzdolabında bekletin.
Orman meyveli tartölet artık hazır, afiyet olsun.