În Conferinţa Generală UNESCO din 17 Noiembrie 1999, data de 21 Februarie a fost proclamată Ziua Internaţională a Limbii Materne, prin care se promovează recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne din lume, în special a limbilor grupurilor minoritare. La origine, a fost Ziua Mişcării pentru Limbă, comemorată în Bangladesh începînd din 1952, în amintirea studenţilor ucişi de către poliţie, care au militat pentru recunoaşterea limbii Bengali în Pakistan (ce cuprindea pe atunci statul Bangladesh).
Statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea bogatei diversităţi culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între popoare diferite. În prezent, potrivit statisticilor oficiale, mai mult de jumătate din limbile lumii este pe cale de dispariţie.
Cred ca toate acestea ne vor face sa fim mai conştienţi în privinţa responsabilităţii ce ne revine în privinţa păstrării limbii materne turce, aici în România, chiar dacă uneori suntem „convinşi” că nu noi suntem responsabili de acest fapt ci alţii.
Ervin Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 5-6 februarie, preşedintele României Traian Băsescu a întreprins o vizită oficială în Republica Turcia, la invitaţia omologului său, Abdullah Gül. Din delegaţia oficială condusă de preşedintele Băsescu a făcut parte şi deputatul Iusein Ibram. Programul vizitei oficiale a cuprins o întâlnire tete- a- tete între cei doi preşedinţi de stat, convorbiri oficiale cu participarea membrilor delegaţiilor, discuţii cu preşedintele Marii Adunări Naţionale Cemil Çiçek şi cu premierul Regep Tayyip Erdoğan. În prima zi a vizitei în Republica Turcia şeful statului şi membrii delegaţiei oficiale s-au întâlnit la sediul Ambasadei României de la Ankara cu reprezentanţii comunităţii române din Turcia precum şi cu studenţii români care învaţă la Ankara. În data de 6 februarie, preşedintele României a participat la Forumul economic româno- turc pentru investiţii şi comerţ după care a vizitat Platforma de producţie a Corporaţiei pentru Industriile aero-spaţiale şi Centrul naţional de simulare pentru instruirea piloţilor pentru avioanele de luptă F16. După discuţiile purtate cu Traian Băsescu preşedintele Republicii Turcia, Abdulah Gül a declarat: „Relaţiile dintre ţările noastre, atât relaţiile noastre politice, cât şi relaţiile noastre în domeniul securităţii, se află la un nivel excepţional. Deosebit de importante sunt şi relaţiile noastre economice, relaţiile noastre comerciale, ţările noastre reprezintă fiecare pentru cealaltă, cel mai important partener economic în zona Balcanilor. Volumul schimburilor noastre comerciale, este de 6 miliarde de dolari; intenţionăm să atingem un volum de 10 miliarde de dolari. Este un obiectiv pe care ni l-am propus împreună“. Preşedintele Republicii Turcia a mai adăugat: „România este una dintre ţările care susţine de o manieră puternică aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Această atitudine a României reprezintă o politică de stat, motiv pentru care eu doresc să îi mulţumesc domnului preşedinte. Între popoarele noastre există relaţii istorice. În România trăiesc un număr de 17.000 de cetăţeni turci, cărora li se adaugă şi 60.000 de conaţionali turci.” La rândul său preşedintele Traian Băsescu a declarat: „Vizita mea are un singur obiectiv: consolidarea şi creşterea relaţiilor bilaterale. Avem excelente relaţii politice şi economice iar dezvoltarea acestora este – susţin eu – la fel de importantă pentru ambele ţări. Aş vrea ca aici, în faţa domnului preşedinte Gül, să mulţumesc comunităţii de afaceri turce, care a investit circa 5 miliarde de dolari în economia României. Schimburile comerciale dintre noi sunt, aşa cum spunea şi domnul preşedinte Gül, la un nivel de circa 5 miliarde de euro şi sperăm ca foarte curând să ajungă la 10 miliarde de dolari”. Preşedintele Traian Băsescu a mai adăugat: „România are un interes deosebit ca Turcia să devină membră a Uniunii Europene. Dorim ca Balcanii, Turcia, statele riverane la Marea Neagră, un număr cât mai mare dintre ele, să fie membre ale Uniunii Europene, să avem aceleaşi valori, să avem aceleaşi interese în regiune.”
Conform declaraţiilor deputatului Iusein Ibram, în cadrul discuţiilor oficiale a fost abordată şi problema construirii unei geamii în cartierul Crângaşi din Bucureşti pe un teren pus la dispoziţie de Primărie. Lucrările vor demara de îndată ce vor fi obţinute toate autorizaţiile şi avizele necesare construirii lăcaşului de cult. Fondurile sunt puse la dispoziţie de ministerul Culturii şi investiţia se va realiza prin intermediul Muftiatului Cultului Musulman din România.
Pe parcursul vizitei delegaţiei oficiale din România au luat parte la convorbiri şi ambasadorii celor două state, Radu Onofrei respectiv Ömür Şölendil.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Miercuri, 19 februarie a avut loc festivitatea de deschidere a cursurilor de limba turcă la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa. Festivitatea s-a desfăşurat în prezenţa consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalışkan şi a preşedintelui „Universităţii Şaguna” prof. univ. dr. Aurel Papari. Uniunea Democrată Turcă din România a fost reprezentată la eveniment de secretarul general prof. Ervin Ibraim.
Conform declaraţiilor prof.univ dr. Aurel Papari la cursul de limba turcă s-au înscris 50 de persoane. Cursul durează un semestru şi la final studenţii vor primi certificate de absolvire care să le ateste cunoştinţele. Prima grupă formată din 20 de persoane va studia limba turcă începând din acest semestru în fiecare zi de joi, urmând ca a doua grupă să înceapă cursurile din toamna acestui an. Orele se vor organiza în sala ce poartă numele poetului Yunus Emre, special amenajată în stilul culturii turce.
La festivitatea de inaugurare au mai luat parte muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci „Dobrogea”, Zeki Uysal precum şi consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mikhail Reva.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa în parteneriat cu Uniunea Democrată Turcă din România a organizat sâmbătă, 15 februarie, olimpiada de limba şi literatura turcă, faza judeţeană. Concursul şcolar a fost găzduit de Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” din Medgidia. La olimpiada de limba turcă s-au înscris 140 de elevi din clasele IV-XII, din judeţul Constanţa. Elevii înscrişi în concurs au promovat faza locală a olimpiadei şi intră în competiţie pentru a obţine un loc fruntaş la faza naţională care se va desfăşura în luna aprilie.
Comisia de organizare şi evaluare din acest an a fost formată din: preşedinte prof. Adriana Oprea, inspector şcolar general adjunct în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa, preşedinte executiv, prof. Anefi Icbal, inspector şcolar de limba turcă, vicepreşedinte, prof. Ene Ulgean, secretar, prof. Seit – Memet Emel. A mai fost constituită o comisie de elaborare a variantelor de subiecte pe fiecare nivel de şcolarizare cu preşedinte Anefi Icbal, vicepreşedinte Özgür Kıvanç, director adjunct la Colegiul Naţional Mustafa Kemal Atatürk, secretar prof. Ene Ulgean şi membrii.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România a participat inspectorul de specialiate din cadrul MECTS, prof. Vildan Bormambet care a oferit diplome premianţilor. Câştigătorii locului întâi al acestei etape au fost: clasa a IV-a, Văduva Meliser de la Şcoala Gimnazială „Lucian Grigorescu, clasa a V-a Husein Nur, Şcoala Gimnazială „ Ghe. Ţiţeica“, profesor îndrumător Iomer Subihan, clasa a VI-a, Ismail Melinda, Colegiul Naţional „Mustafa Kemal Atatürk“, clasa a VII-a Erdogan Aybike, Şcoala Gimnazială „C-tin Brâncuşi“ şi Suliman Bilghe de la aceeaşi şcoală, clasa a VIII-a, Arslan Meral Dilber, Şcoala Gimnazială nr. 1 Ciocârlia, clasa a IX-a, Husein Fatima, Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân“, clasa a X-a, Demircan Esra Gulen, Liceul Teoretic „Traian“, clasa a XI-a, Yusuf Ayda, Liceul Teoretic „Ovidius“ şi clasa a XII-a, Alzaitri Alaa, Liceul Naţional de Informatică.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ziua Internaţională a Limbii Materne, 21 februarieCu ocazia acestei Zile speciale, de Ziua Limbii Materne, echipa UDTR felicită toate naţiunile lumii şi toate comunităţile etnice din România. Declarată de UNESCO pentru prima oară la 17 noiembrie 1999 şi recunoscută de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, promovează diversitatea lingvistică şi culturală, precum şi multilingvismul. |
Dünya Anadil Günü'nde21 Şubat Anadil Bayramı'nı tüm milletler için kutluyoruz. UNESCO’nun Uluslararası Anadil Günü olarak kabul ettiği 21 Şubat 1999’dan beri bu günü Anadil Bayramı olarak kutlandığını hatırlatmak isteriz. Anadil’in önemi ismine bağlı duyduğumuz gibi anadan duyulan toplumun en güçlü bağlarını kurduğu dildir. Anadili en temel insan haklarından biridir. Bunun için engellenmesi büyük haksızlıktır. Anadil önemi, gerekliği tarihimize baktığımızda açıkça görürüz. Türkçe kursları yapılmadığı anda birliğimiz bozulmuştu. Dinimiz kaybolmak, kültürümüz yokolmaya ve asimilasyon için tek bir adım kalmıştı. Şu anda Dobruca okullarında Türkçe Anadili dersleri üniversiteye kadar verilir. Bu yüzden bize düşen görev ana dilde eğitim – öğretim haklarımızı korumak ve bizim baş sorumluluğumuz olmalı. Hepimiz dil eksikliklerimizi giderebiliriz ve yaşamın tüm alanlarında anadil kullanımın önemini anlamalıyız. Dil kaybolursa halkımız bu yüzyıllarca Dobruca tarihinden silinir. Bunun için hepinize sesleniyorum birlik olarak her şeyden önce tüm azınlığımız kendi anadilinde eğitim alması bütün anlarda Türkçemizi kullanmasıdır. |
Melek Osman
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Üçüncü “İslam’da Türk Kadının Yeri” SempozyumuKadın – Kültür ve Hayat Mirası22 Şubat tarihinde Romanya Demokrat Türk Birliği Din Komisyonu kadınlara yönelik üçüncü“İslam’da Türk Kadının Yeri” sempozyumunu düzenledi. |
„Femeia turcă în Islam”În data de 22 februarie Uniunea Democrată Turcă din România prin comisia de religie a organizat cea de-a treia ediţie a simpozionului „Femeia turcă în Islam”, cu tema „Femeia – moştenire culturală şi existenţială”. |
Firdes Musledin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ministerul Culturii, cu sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa a organizat în data de 25 februarie a.c. un seminar regional de informare privind oportunităţile de finanţare în cadrul programelor Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural şi Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european. Programul este implementat de Ministerul Culturii din România, prin Unitatea de Management a Proiectului (UMP), în calitate de Operator de Program, în parteneriat cu Consiliul Artelor Norvegia (Arts Council Norway), în calitate de Partener de Program din statele donatoare. Fondul pentru relaţii bilaterale este parte integrantă a Programului PA17/RO13 Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural European.
Principalul obiectiv al Fondului este de a spori cooperarea între organizaţiile şi instituţiile din România şi cele din statele donatoare, de a îmbunătăţi cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă şi de a împărtăşi experienţa rezultată din implementarea activităţilor sau proiectelor.
Seminarul a fost adresat potenţialilor solicitanţi care doresc să dezvolte proiecte în cadrul celor două programe şi a avut ca obiectiv prezentarea detaliată a condiţiilor prevăzute în Ghidul solicitantului pentru cererile de proiecte. Au fost invitate şi au participat reprezentanţi ai instituţiilor publice, organizaţii neguvernamentale active în domeniile vizate de cele două programe, culte şi asociaţii religioase recunoscute legale, instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetare, ale entităţi cu scop lucrativ active în domeniile vizate de programe, persoane fizice.
În prima parte a seminarului au fost prezentate programele ce se încadrează la „Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural“, condiţiile de finanţare şi eligibilitate, precum şi oportunităţile de finanţare a activităţilor de identificare a potenţialilor parteneri din statele donatoare – Norvegia, Islanda şi Liechtenstein. Aceleaşi subiecte au fost atinse şi în a doua parte a seminarului, pentru proiectele ce se încadrează la „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“. Scopul Programului se referă la sporirea dialogului cultural şi protejarea identităţii europene prin înţelegerea diversităţii culturale; reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Spaţiului Economic European; consolidarea relaţiilor bilaterale dintre statele donatoare şi România. Programul are două componente, după cum urmează: Componenta 1: Conştientizarea diversităţii culturale şi întărirea dialogului intercultural care se referă la creşterea mobilităţii la nivel internaţional pentru artişti şi operele lor; promovarea educaţiei prin artă şi cultură pentru un public mai larg; proiecte privind artele spectacolului; proiecte privind arta plastică şi arta vizuală şi Componenta 2: Documentarea istoriei culturale care se referă la consolidarea şi promovarea istoriei culturale a minoritatilor; evenimente/producţii cu şi despre minoritati (târguri, festivaluri, reprezentaţii).
Termenele de depunere a proiectelor sunt: 7 aprilie 2014 pentru proiecte mari şi 25 aprilie 2014 pentru proiecte mici.
Minever Omer
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Neiul este instrumentul folosit în interpretarea muzicii religioase cât şi a celei culte. Cel mai vechi nei se pare că datează din jurul anilor 3.000 î. Hr. şi este expus la Muzeul Universităţii Philadelphia din SUA. Muzica interpretată la nei este unică, neiul fiind simbolul sufismului graţie poetului şi filozofului anatolian Rumi Celaleddin-i Mevlana.
La început neiul a fost confecţionat excusiv din trestie. Trestia este îndreptată prin încălzire şi tăiată după anumite măsuri. Conform acestor măsuri se deschid cele şapte orificii.
Din Konya, oraşul marelui filozof Mevlana, a venit în Constanţa la invitaţia Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre“ Constanţa şi Turkish Airlines, muzicianul Şükrü Fırat, artist emerit. Concertul a debutat cu o scurtă prezentare a acestui instrumental muzical.
Şükrü Fırat este originar din Konya, patria dervişilor rotitori, oraşul în care se găseşte Muzeul Mevlana şi Centrul Cultural „Mevlana”. Deşi nu provine dintr-o familie de muzicieni, Şükrü Fırat a început să cânte la nei în urmă cu 15 ani, iar în prezent este unul dintre artiştii turci cu o bogată activitate concertistică atât la nivel naţional cât şi internaţional. La concert au participat: consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalişkan, consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mikhail Reva, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci Dobrogea, Zeki Uysal, precum şi preşedintele Comisiei de Cultură a Uniunii Democrate Turce din România, Serin Türkoğlu.
1908’de Erzincan’da doğdu. Zonguldak Maden Yüksek Mühendis Mektebi’ni bitirdi. Halkevleri müfettişi, milletvekilli, İstanbul Radyosu edebiyat müşaviri ve Robert Kolej edebiyat öğretmeni olarak çalıştı. Bazı şiirlerinde Ankaralı Aşık Ömer mahlasını kullandı. 1969’da İstanbul’da öldü.
Bir çiçek istiyorum, ben bakmasam solacak.
Bir kanat istiyorum, beni yerden alacak,
Bir güneş istiyorum, gece bende kalacak.
Bir mermer istiyorum, arzumca oymak için,
Bir kadın istiyorum, ruhunu soymak için,
Bir çift diz istiyorum, başımı koymak için.
Bir zincir istiyorum, hırsımı bağlayacak,
Bir yangın istiyorum, ruhumu dağlayacak,
Bir ana istiyorum, başımda ağlayacak.
Bir bilinmez kaleyi fethetmek tek başıma,
Vurulup düşmek birden son burcun son taşına,
Uzanan bir çift dudak gözlerimin yaşına.
Bir ilham istiyorum, bir gün vahye erecek,
Bir çift göz istiyorum can evimi örecek,
Bir sevgi istiyorum, ölümlere sürecek.
Bir mihrap istiyorum önünde diz çökmeye,
Biraz yer istiyorum, yoldan fidan dikmeye,
Ve tohum istiyorum boş tarlamı ekmeğe.
Bir yapı, temeline elimle taş koyacak,
Bir sevgili, her derdim gözüne yaş koyacak,
Bir iman istiyorum uğruna baş koyacak.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
CMN este un organ consultativ al Guvernului, fără personalitate juridică, ce se află în coordonarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice şi are drept scop asigurarea relaţiilor cu organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
În 20 februarie a.c., la sediul Partidei Romilor, a avut loc prima reuniune din acest an a Comisiei pentru cultură, culte şi mass media a Consiliului Minorităţilor Naţionale.
Pe ordinea de zi a lucrărilor s-au aflat două puncte principale:
În unanimitate de voturi au fost aleşi:
În rândul activitatilor propuse de membri ai Comisiei de cultură, culte şi mass-media pentru anul 2014, amintim:
Comisia pentru învăţământ şi tineret în unanimitate de voturi au fost aleşi:
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Viitorul nostru aparţine unei lumi în care culturile şi valorile umane se întrepătrund, în care graniţele ţărilor vor rămâne doar pe hârtie, în care neînţelegerile şi prejudecăţile apar şi dispar la fel de repede, în care informarea şi comunicarea sunt elementele fără de care nu ne putem dezvolta sau urca pe scara socială. Într-o lume guvernată de trenduri, de împrumuturi culturale fără esenţă, noi ne folosim de beneficiile comunicării şi informării pe care ni le ofera canalele de socializare pentru a ne seta propriul trend.
Noi aparţinem minorităţilor turce şi tătare din Romania. Strămoşii noştri au venit pe aceste meleaguri cu secole în urmă, s-au stabilit aici, au învăţat limba, şi-au întemeiat familii, au devenit parte a României. În tot acest timp şi-au păstrat limba, religia, tradiţiile şi obiceiurile prin transmiterea acestora din generaţie în generaţie.
Conform ultimului recensământ în România sunt 27698 de turci şi 20282 de tătari. Numărul acestora este într-o continua scădere şi reprezintă unul din factorii care întreţin fenomenul asimilării, un fenomen ce afectează orice comunitate cu un număr restrâns de membri. Fenomenul se manifestă mai pregnant în rândul tinerilor în momentul în care ies din cadrul comunităţii, de exemplu se mută într-un alt oraş ce îi oferă anumite oportunităţi. Aceştia sunt cei mai vulnerabili în faţa asimilării, un fapt foarte important, deoarece aceştia reprezintă viitorul comunităţii. Seniorii comunităţii sunt într-o mare măsura responsabili de transmiterea valorilor şi tradiţiilor tinerilor. Fără o preocupare constantă şi un interes pentru educarea şi susţinerea tinerilor, nici un efort depus pentru prevenirea asimilării minorităţilor nu poate avea succes.
Uneori cei care vin să lupte contra fenomenului asimilării sunt chiar tinerii. Tineri care înţeleg şi îşi asumă identitatea de turc sau tătar, împreună cu limba şi cultura pe care o reprezintă. Aceştia ştiu că au o responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi faţă de urmaşii lor să continue lupta pentru conservarea bogăţiilor culturale lăsate moştenire de strămoşii lor. Astfel de tineri avem printre noi în comunitatea din Bucureşti.
Conform ultimului recensământ în Municipiul Bucureşti sunt 2315 de turci şi 417 de tătari. Numărul acestora va creşte favorizat şi de faptul că Bucureştiul oferă tinerilor oportunităţi de educaţie şi de angajare. Tinerii turci şi tătari care se mută în Bucureşti sunt majoritatea cu studii superioare, fiecare în parte valoros pentru comunitatea din care provine. Potenţialul pe care îl reprezintă această comunitate în creştere din Bucureşti trebuie fructificat prin măsuri şi proiecte ce susţin dezvoltarea acesteia în direcţia corectă.
Era informaţiei ne facilitează căi de comunicare accesibile tuturor printr-un click şi capacitatea de adaptare la schimbările din spaţiul virtual dictează şi modul în care suntem văzuţi noi tinerii turci şi tătari atât în cadrul comunităţilor, dar şi în cadrul general, de către majoritate.
Genclik Bucureşti este un grup de Facebook ce face parte din efortul de prevenire a fenomenului de asimilare a limbii, culturii şi religiei, o iniţiativă a tinerilor turci şi tătari din Bucureşti. Grupul a fost înfiinţat în urma cu 2 ani şi are în acest moment 321 de membri. Conform descrierii acestuia este “Grup dedicat informaţiilor despre comunitatea tinerilor turci şi tătari din Bucureşti – România”.
De la apariţia grupului Genclik Bucureşti toate acţiunile desfăşurate de organizaţiile de tineret, şi nu numai, ale Uniunii Democrate Turce din România şi Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani – filialele Bucureşti au fost promovate pe acest grup. Cu toate acestea scopul nu este de afiliere a tinerilor la o uniune, ci de strângere la un loc a persoanelor ce reprezintă minorităţile turce şi tătare, de a le oferi un canal de socializare, un spaţiu unde să se regăsească, unde pot cunoaşte persoane care împart aceleaşi valori de viaţă, unde pot vorbi aceeaşi limbă, unde îşi pot face noi prieteni. Pe această cale tinerii devin ei înşişi promotorii luptei pentru păstrarea moştenirii culturale.
Membrii grupului „Genclik Bucuresti” află pe pagina acestuia despre cursuri de turcă dedicate exclusiv lor, întâlniri periodice de socializare şi cu scop educativ, cultural, simpozioane şi alte evenimente ce au ca public ţintă tineretul minoritar turc şi tătar din Bucureşti. Toate acţiunile sunt iniţiate de tineri pentru tineri. Pe grup se vorbeşte atât turca, tătara cât şi română. Discuţiile sunt libere în măsura în care nu aduc atingere integrităţii vreunuia dintre membrii grupului. Toţi tinerii turci şi tătari din Bucureşti care dau „Join” grupului nostru îşi găsesc în noi, din acel moment, nişte prieteni cu care se pot înţelege şi relaţiona pe mai multe planuri şi cel mai important la nivel de identitate. Noi îi aşteptăm cu inimile deschise pe toţi cei care doresc să ne cunoască şi să ni se alăture în efortul nostru de a crea un spaţiu liber în care culturile turce şi tătare pot să înflorească. Un spaţiu care poate oferi oameni de valoare acestor comunităţi.
Ainur Ablai, fondator Genclik Bucuresti
www.facebook.com/groups/genclikBucuresti/
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Reporter: – Deoarece dialogul nostru are loc la început de an permiteţi-mi să vă felicit pentru proiectele derulate în anul 2013 şi pentru activitatea bogată desfăşurată în promovarea identităţii etno-culturale a turcilor dobrogeni. În ultima perioadă comunitatea turcă din Dobrogea a devenit un subiect de interes pentru studiile sociologilor români interesaţi de istoricul comunităţii dar şi de evoluţia ei de-a lungul timpului. Există puncte de vedere diverse legate de existenţa turcilor pe aceste meleaguri. Care este istoricul comunităţii turce din România?
Osman Fedbi: – Conform izvoarelor istorice, prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 (respectiv anul 662 după Calendarul Musulman) când, în urma luptelor interne de tip feudal din Anatolia, 12000 de ostaşi conduşi de sultanul Issedin Keykavuz II şi liderul umanist musulman Sari Saltuk Dede s-au aşezat în Dobrogea. Aceştia au fost trimişi de împăratul Mihail al- VIII -leaPaleologul pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine. Turcii au numit aşezarea dobrogeană Babadag, ceea ce înseamnă “Tatăl Munţilor”. Mulţi ani, localitatea a fost o garnizoană militară dar şi un centru cultural important. Un nou val de etnici turci a sosit după cucerirea Varnei în 1484 dar şi în anii următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre Ţara Românească şi Imperiul Otoman. Cea mai impresionantă figură din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari Saltuk Dede (decedat în 1304 – cu influenţă covârşitoare în islamizarea popoarelor de la Marea Neagră), care a avut o atât de mare influenţă asupra etnicilor turci încât la 1641, când Petru Bogdan a vizitat Babadagul, a menţionat că în oraş turcii cinsteau în mod deosebit mormântul său înconjurat de candele iar creştinii într-o vreme au ajuns chiar să-l confunde cu Sfântul Nicolae. Deoarece în secolul XVII mai toate localităţile din Dobrogea aveau nume turceşti, se poate spune că turcii ajunseseră să fie într-un număr foarte mare în Dobrogea.
Reporter: – Câţi membri numără comunitatea turcă din Constanţa ? Dar cea din Dobrogea ?
Osman Fedbi: – Conform datelor oficiale publicate în urma recensământului efectuat în 2011, în România trăiesc 27698 de etnici turci faţă de 32098 potrivit recensământului din 2002. Cifra este în scădere la fel ca şi populaţia României de la un recensământ la celălalt Aceasta se datorează în mare parte scăderii natalităţii în rândurile comunităţii turce din România dar şi migrării populaţiei spre Republica Turcia sau spre ţări ale Uniunii Europene sau SUA.
Reporter: – În ce localităţi dobrogene există comunităţi mari de etnici turci? Există aşezări tipic turceşti în Dobrogea unde amprenta etnoculturală transpare atunci când intri in contact cu ele ?
Osman Fedbi: – Turcii sunt răspândiţi în Dobrogea atât în oraşe precum Constanţa, Tulcea, Mangalia, Medgidia, Techirghiol, Băneasa, Murfatlar dar şi în mediul rural în localităţi precum Cobadin, Tuzla, Independenţa, Cumpăna. În judeţul Constanţa există o localitate, Fântâna Mare (Baş Pinar) unde populaţia este în procent de sută la sută formată din etnici turci, circa 374 de persoane. Uniunea Democrată Turcă din România are o filială deschisă la Fântâna Mare în cadrul căreia se desfăşoară activităţi de promovare a identităţii etno-culturale. Fântâna Mare este o localitate tipic turcească, cele peste 100 de locuinţe fiind construite asemeni celor anatoliene.
Reporter: – Ce sărbători există la nivelul Dobrogei marcate de toate etniile, la care participă şi comunitatea turcă?
Osman Fedbi: -Există sărbători comune pentru etniile dobrogene spre exemplu, Ziua Minorităţilor Naţionale, marcată anual la 18 decembrie care se celebrează în România din, 1998. În fiecare an UDTR organizează manifestări culturale la care participă şi liderii altor comuntăţi etnice din Dobrogea. O altă sărbătoare „Nevruz” care este marcată la 21 martie o dată cu echinocţiul de primăvară este transformată de uniunea noastră într-un eveniment interetnic unde în cadrul unui simpozion vorbesc despre obiceiurile şi tradiţiile de primăvară atât organizatorii, cât şi reprezentanţi ai altor etnii precum tătarii, grecii, germanii, armenii ş.a.
Reporter: – S-a vorbit şi se vorbeşte cu fiecare prilej de modelul interetnic dobrogean. Au existat totuşi, sau există momente în care turcii s-au simţit sau se simt discriminaţi?
Osman Fedbi: – Într-adevăr modelul interetnic dobrogean demonstrează că mai multe comunităţi etnice de religii diferite pot convieţui paşnic de-a lungul timpului fără a isca conflicte interetnice şi inter-confesionale. Nu se poate vorbi în România de discriminare întrucât toate comunităţile etnice se bucură de drepturi şi libertăţi la fel ca şi cetăţenii români. Mai mult decît atât comunităţile etnice primesc anual un buget de la DRI prin intermediul Secretariatului General al Guvernului cu ajutorul căruia îşi pot promova valorile etnoculturale şi lingvistice au propriile publicaţii, în cazul nostru chiar şi un radio.
Reporter: – Care sunt trăsăturile fundamentale caracteristice comunităţii turcilor?
Osman Fedbi: – Cred că trăsătura fundamentală a comunităţii noastre şi a turcilor în general este aceea de a fi puternici aşa cum demonstreză etimologia cuvântului „türk” O altă trăsătură definitorie ar fi aceea că suntem cetăţeni loiali României, ţara în care trăim de sute de ani.
Reporter: – Prin ce se caracterizează o aşezare tradiţională turcească? Cum se poate recunoaşte ea într-o succesiune de aşezări ale altor etnii?
Osman Fedbi: – Elementul definitoriu al unei aşezări tipic turceşti din România il constituie geamia, lăcaşul de cult musulman unde credincioşii merg la slujba oficiată de imam. Chemarea muezinului la rugaciune este elementul distinct care conferă o anumită identitate, turcească acelei aşezări, diferenţiind-o de altele.
Reporter: – În ce măsură membrii comunităţii de la oraş şi din zonele rurale şi-au păstrat limba maternă, costumele populare şi tradiţiile?
Osman Fedbi: – În general etnicii turci şi-au conservat limba maternă indiferent că trăiesc in mediul urban sau rural. Copiii au posibilitatea să studieze în şcoli limba maternă şi religia islamică. În ceea ce priveşte costumele tradiţionale şi obiectele de artizanat acestea mai pot fi găsite doar în lăzile de zestre ale bunicilor. Desigur în mediul rural femeile în etate mai cos motive tradiţionale pe anumite obiecte folosite în ornamentarea locuinţei. Comisia de femei din cadrul UDTR organizează anual expoziţii de ţesături, cocnursuri de artă manuală tradiţională tocmai pentru a conserva aceste valori ale comunităţii. Din păcate, astăzi femeile de etnie turcă sunt implicate activ în viaţa socială având profesii diverse şi nu mai au timp să îşi ornamenteze locuinţele cu obiecte lucrate manual.
Reporter: – De-a lungul timpului, între etniile ce au coabitat în aceste ţinuturi au avut loc, firesc, interferenţe. Dacă ne gândim, de pildă, la muzica dumneavoastră tradiţională, la dansurile tradiţionale, la obiceiurile, datinile, credinţa, tipurile de gospodării tradiţionale, care credeţi că este etnia/comunitatea care şi-a lăsat cele mai pregnante amprente asupra lor şi cum s-au manifestat aceste amprente? De asemenea, în ce măsură şi în ce aspecte tradiţiile turceşti le-au influenţat pe cele ale celorlalte comunităţi dobrogene ?
Osman Fedbi: – Având în vedere că trăim în Dobrogea unde alături de populaţia majoritară trăiesc şi alte etnii este firesc să existe influemţe. De pildă există asemănări între geamparaua dobrogeană şi un dans turcesc acum nu se ştie care dintre dansuri l-a influenţat pe celălalt. Există influenţe şi în limba română din limba turcă. Toponimia românească este bogată în denumiri turceşti. Chiar şi astăzi există localităţi româneşti care mai păstrează denumirea turcească, spre exemplu Murfatlar, Babadag şi exemplele pot continua.
Reporter: – Există membri ai comunităţii care merg în patria mamă şi se întorc cu elemente de tradiţie împrospătate revigorând astfel aici ceea ce poate s-a pierdut sau s-a estompat în timp, legat de obiceiurile străvechi?
Osman Fedbi: – Membrii comunităţii păstrează legătura cu rudele care trăiesc în mediul rural şi se vizitează în special cu prilejul sărbătorilor religioase. Tradiţiile legate de sărbătorile religioase sunt aceleaşi şi la sat şi la oraş. La fel, tradiţiile legate de botez, nuntă sau înmormântare care nu au suferit modificări majore de-a lungul timpului.
Reporter: – Există deosebiri esenţiale între tradiţiile populare practicate în Turcia şi cele practicate acum de către membrii comunităţii pe care o conduceţi?
Osman Fedbi: – Vizitez Republica Turcia în fiecare an. Există deosebiri desigur între dansurile populare ale turcilor dobrogeni şi cele din Turcia dar aceste deosebiri se datorează zonelor geografice în care s-au născut paşii de dans. De pildă dansurile din zona Mării Negre sunt aprope la fel cu cele ale turcilor dobrogeni. In cadrul UDTR ansamblurile folclorice se pregătesc cu coregrafi din România dar şi din Turcia în cadrul unor schimburi culturale. La fel, corul „Mehtap” al organizaţiei noastre interpretează cântece vechi care se regăsesc atât în folclorul turcilor dobrogeni cât şi în cel al patriei mamă.
Reporter: – În ce mod promovaţi valorile etnoculturale ale comunităţii pe care o reprezentaţi?
Osman Fedbi: – În cadrul UDTR există o comisie de cultură care organizează evenimente menite să promoveze identitatea etno-lingvistică a comunităţii turce şi care asigură cooperarea cu alte instituţii. Pe lângă această comisie de cultură, comisia de femei şi cea de religie promovează valorile etnoculturale şi religioase ale turcilor dobrogeni.
Reporter: – Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea de a fi acceptat acest interviu şi vă doresc succes în activităţile pe care le desfăşuraţi pentru binele comunităţii turce şi pentru păstrarea valorilor ei tradiţionale.
Interviu realizat de Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Academia şcolilor central şi sud est europene a fost creată la iniţiativa fundaţiei ERSTE în 2006 în colaborare cu Interkulturelles Zentrum -Austria, VCELI DOM –Republica Slovacă şi cu Ministerul Educaţiei din 15 ţări din centrul şi sud-estul Europei.
Proiectul nostru Flying with different feathers are ca parteneri Gymnasium Antona Bernolaka Senec, Slovacia şi NMS Dr. Renner, Graz, Austria.
Pe 11 februarie 2014 elevii Colegiului, coordonaţi de profesor Cristina Gîlă, alături de partenerii din Slovacia, profesorii: Andrea Cerna şi Emília Šupalova precum şi cei 3 elevi desfăşoară activităţi pe tematica diversităţii culturale, de vârstă, gen, etnică.
Oamenii pot face faţă prejudecăţilor din societate fiind activi şi recunoscând diversitatea din jurul lor. Descoperirea diversităţii se bazează pe experienţa proprie. Dacă învăţăm tinerii cum să accepte diversitatea din jurul lor corect, îi putem ajuta să pună întrebări despre diferenţele din jurul lor, astfel prin dialog şi toleranţă se pot elimina toate barierele şi blocajele din comunicare.
Colaborarea transfrontalieră este un mod perfect de a învăţa şi arată cât de important este impactul stereotipurilor şi al prejudecăţilor în crearea percepţiei noastre asupra lumii.
Din activităţile proiectului amintim: spectacol de teatru susţinut de elevii români şi slovaci, coordonator artistic lector univ.dr. Dana Enache, vernisajul expoziţiei Mozaic, cordonator prof. Venera Ivanciu, workshopuri: Am talent! Sunt diferit!, pictură pe apă (ebru) la Centrul Cultural Yunus Emre, spectacol artistic Crează atitudinea, coordonatori prof. Svetlana Albu, prof. Musledin Firdes, prof. Elena Vintilă.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mintea si NoroculIon Caragiale „Se zice că odată norocul şi mintea s-au prins să meargă împreună la drum şi au plecat amândoi într-o călătorie. Ziua întreagă au tot mers ei pe un drumeag de ţară, plin de colb, şi mai cu vorba, mai cu gluma, iată că soarele se ascunde după un deal, şi noaptea i-apucă pe cei doi călători în mijlocul drumului, departe de satul la care gândeau că vor ajunge ca să înnopteze acolo. |
İkbal ile AkılBirgün ikbal ile akıl birlikte yola çıkmışlar. Güle oynaya sabahtan akşama kadar yolda giderken güneş batar ve gece iki arkadaşı da yolda yakalar. O gün köye yetişmeleri imkansız olduğunu anlayınca kara kara düşünmeye koyulurlar. Ne yapsınlar? Gece nerde kalabilirler? Çeviren Nerıman Velula, Renkler, Bukreş 1989 |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
İlk Kadın Gazeteciİttihat ve Terakki Cemiyeti'nin tek kadın üyesiAvusturya’lı bir anne ve Türk bir babanın kızı olan Selma Rıza, Osmanlı döneminde entellektüel bir ailenin kızıydı. 1877 yılında ilk Osmanlı Parlamentosu'nda görev almış olan babası Ali Rıza Bey, diplomat olarak görev yaptığı Avusturya'da tanıştığı ve daha sonra müslüman olan Naile Hanım ile evlendi. Yedi çocuğu olan çiftin, en küçük kızları olan Selma Rıza, özel öğretmenlerin denetiminde dersler aldı ve 19.yüzyıl sonlarına doğru ailesinden gizli olarak İstanbul'dan kaçtı ve Paris'te bulunan Jöntürk liderlerinden ağabeyi Ahmet Rıza'nın yanına gitti. |
Prima femeie jurnalistSingura membră a Comitetului pentru Uniune şi ProgresSelma Rıza a fost fiica unei familii de intelectuali din timpul perioadei otomane, cu mamă de origine austriacă şi tată turc, membru al primului parlament otoman şi diplomat. Fiind cea mai mică fiică a familiei, Selma Rıza a primit educaţie particulară iar spre sfârşitul sec. XIX, fără ştirea familiei sale, a fugit din Istanbul şi s-a alăturat mişcării Junilor Turci din Paris, mişcare condusă de Ahmet Rıza. |
Omer Minever
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Timp de 46 de ani, între 1520-1566, Europa a privit cu groază cum Imperiul Otoman, condus de Suleyman I (pentru occidentali – Magnificul, pentru turci – Legiuitorul), înregistra victorie după victorie, ajungând pentru prima dată sub zidurile Vienei în 1529. Ajuns la bătrâneţe, sultanul a pornit o ultimă mare campanie pentru a-l supune pe Maximilian de Habsburg, care pretindea Ungaria otomană.
În iarna anului 1566 în Imperiul Otoman s-a dat ordin de mobilizare a trupelor pentru campania din vară, care avea drept ţintă Viena. Sultanul în vârstă de 71 de ani urma să conducă personal marea oaste, însoţit de marele vizir Sokollu Mehmet Paşa.
Bătrâneţea lăsase urme adânci pe corpul lui Suleyman: picioarele umflate de gută, trupul îndoit,faţa palidă pe care şi-o ascundea cu ruj (se parea că suferea şi de cancer intestinal). Medicul său personal, evreul Moise Hamon, i-a administrat o perioadă opiu pentru a-i reduce durerile, însă colegii săi musulmani au interzis acest tratament din motive religioase.
Nici sufletul sultanului nu era odihnit după moartea iubitei sale soţii Roxelana în 1558. Intrigile l-au făcut să-i ucidă pe marele vizir şi prietenul său din copilărie, Pargali Ibrahim Paşa (1536), pe fii săi Mustafa (1553) şi Bayezid (1561). Mai mult, în 1565 flota otomană s-a întors înfrântă din faţa Maltei de către Cavalerii Ioaniţi, din mâinile cărora cucerea cu 43 de ani înainte Rodosul.
În aceste condiţii, Suleyman pleacă din Istanbul în fruntea armatei la 1 mai 1566. Falnicul armăsar pe care l-a călărit la ieşirea din capitală a fost repede înlocuit cu o caleaşcă şi apoi cu o litieră. Când traversa localităţi mai importante sau doar pentru a infirma bârfele, îşi relua locul în şa. Lângă Belgrad, şezând pe tronul său de aur, l-a primit pe Ioan Sigismund Zapolya, regele Ungariei şi adversarul lui Maximilian de Habsburg. În aceeaşi manieră ce trăda adevăratele suferinţe au fost primiţi şi solii regelui Franţei, Carol IX.
În drumul său spre cetatea Eger, ultimul bastion înainte de Viena, Suleyman a hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski (Miklos Zrinyi) îi hărţuia armata. Mica cetate şi cei aproximativ 3000 de apărători nu păreau să aibă vreo şansă în faţa celor peste 100 000 de turci, tătari şi moldoveni, însă asediul s-a prelungit o lună de zile, de pe 5 august pe 7 septembrie. Zrinski, văzând că înfrângere este inevitabilă, a dat foc la depozitele de pulbere ale cetăţii, incident ce a dus la moartea câtorva mii de turci. În final, turcii au cucerit cetatea, însă cu pierderi grele.
Ca după orice altă victorie, Suleyman a trimis scrisori hanului tătar, şerifului Meccăi sau şahului Persiei pentru a-i înştiinţa de victorie. În tot acest timp el a fost văzut examinând trupele de la fereastra cortului său, fiindu-i servită masa la ore fixate şi a ascultat muzicanţii ce îi cântau dinafara cortului.
Momente de îngrijorare au fost atunci când şi-a anulat în ultimul moment prezenţa de la prima rugăciune de vineri susţinută în nou-construita moschee din Szigetvar. A doua zi a supravegheat şedinţa divanului imperial, însă dintr-o cameră separată. Spiritele, dacă deveniseră uşor agitate, au fost calmate pe 18 octombrie, atunci când trupele şi-au primit solda.
După ce au fost terminate reparaţiile cetăţii Szigetvar, sultanul a decis să se întoarcă în capitală din cauza încheierii sezonului de război, promiţând să se întoarcă la primăvară. Suleyman a plecat la drum cu tot fastul unui mare învingător, în zgomotul tobelor şi trompetelor, arborând steaguri cu versete din Coran, înconjurat de dregărtori călare. Marele vizir Sokollu se apropia din când în când de caleaşcă pentru a se sfătui cu sultanul.
Marele vizir dezvăluie moartea lui Suleyman: Trecând râul Sava, marele vizir a hotărât să dezvăluie marele secret. Cu câteva ore înaintea răsăritului, în jurul caleştii imperiale, unde de obicei stăteau apropiaţii sultanului, un grup de cântăreţi invocau numele lui Allah şi recitau versuri din Coran. Vestea morţii lui Suleyman, a cutremurat întreaga oaste. Sultanul încetase din viaţă în noaptea dintre 6 şi 7 septembrie, chiar înaintea atacului decisiv împotriva Szigetvarului, iar Sokollu a anunţat tragicul eveniment abia după 48 zile!
Moartea sultanului a fost ascunsă prin iscusinţa marelui vizir care a înfăşurat trupul lui Suleyman în aşternuturi îmbibate cu ulei parfumat, l-a aşezat pe un pat lângă fereastra cortului şi la sprijinit cu perne, pentru ca oştenii să-şi vadă conducătorul veghind asupra lor. Scrisorile trimise după victorie au fost scrise de Sokollu, care cunoştea bine scrisul defunctului. După un timp, un paj bosniac ce semăna cu Suleyman a fost îmbrăcat în straiele împărăteşti, acesta fiind cel cu care marele vizir vorbea în timpul marşului de întoarcere.
Însă de ce a ales Sokollu să ascundă moartea sultanului atât de mult timp, mai ales că islamul prevede ca mortul să fie îngropat în până la apusul soarelui?. Evident, nu putea anunţa moartea sultanului chiar înaintea atacului deoarece soldaţii ar fi abandonat orice acţiune militară. Apoi, marele vizir cunoştea foarte bine obiceiurile succesiunii în statul otoman.
Teoretic, toţi fii unui sultan putea să-i succeadă tatălui la tron, neexistând legea primogeniturii ca în statele europene. Din această cauză, pretendenţii fie apelau la fratricid şi cel care supravieţuia devenea sultan, fie porneau războaie civile care devastau imperiul. Din secolul al XVII-lea, acest obicei sângeros a încetat, fiind înlocuit cu sistemul kafes („cuşcă”). Devenea sultan cel care reuşea să-i atragă de partea sa pe cei mai influenţi demnitari (aga ienicerilor, eunucul negru ce păzea haremul) sau a cărui mamă avea cea mai mare putere, deoarece începând cu Roxelana, palatul a ajuns să fie condus de mama sultanului (Sultana Valide) sau de soţia acestuia. Ceilalţi fraţi erau închişi în camerele lor din palat („cuştile”), fiind înscăunaţi dacă fratele lor murea.
În acest caz, Selim rămăsese singurul fiu al lui Suleyman, Mustafa şi Bayezid murind cu câţiva ani înainte, după cum am menţionat mai sus. Astfel, problema succesiunii nu era aşa delicată, însă la momentul morţii tatălui său, Selim se afla în Anatolia, iar proclamarea noului sultan în faţa armatei era esenţială pentru a evita o revoltă.
În acest fel, Sokollu a trimis solie după Selim să vină degrabă spre Belgrad, timp în care el va ascunde moartea sultanului. De aceea, după ce a trecut de Sava şi se îndrepta spre Belgrad, vizirul a anunţat tragicul eveniment.
Cu toate acestea, problemele nu au dispărut odată cu venirea lui Selim la Belgrad. Noul sultan, nefiind interesat de conducerea statului, a neglijat protocolul şi nu a trimis daruri înalţilor demnitari ai imperiului. Sokollu, simţind pericolul revoltei, a trimis din partea lui darurile şi practic a guvernat imperiul în locul sultanului, poreclit „cel beţiv”. Pentru a calma spiritele ienicerilor aflaţi la Constantinopol, trupul lui Suleyman a fost trimis acolo înaintea armatei. Marele sultan a fost îngropat lângă soţia sa Roxelana, lângă moscheea ce îi poartă numele, Suleymaniye.
Domnia lui Selim II a marcat începutul declinului instituţiei sultanale, fiind primul care a încredinţat întreaga conducere marelui vizir. Sokollu i-a supravieţuit lui Selim II (m. 1574), şi a deţinut funcţia de mare vizir şi în timpul domniei lui Murad III (1574-1595), până când a fost asasinat în 1579.
Autor: Dipratu Radu, Historia.ro
Bibliografie: Gilles Veinstein, La mort de Soliman le Magnifique, în Les Collections de L’Historie, oct-dec 2009, p. 28-33▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
1958 yılında İstanbul’da dünyaya geldim. Çocukluğum ve gençlik yıllarım Kasımpaşa’da geçti. Benim müzikle ilgilenmem de en büyük etken sevgili annemin müziğe olan ilgisi ve sevgisi oldu. Bu sevgi o kadar büyükmüş ki, daha gençlik yıllarında karar vermiş. Annemin bu tutkusu daha gençlik yıllarımda beni de etkisi altına aldı ve ortaokulu bitirdikten sonra öğrenimimi müzik dersleri alarak sürdürmeye karar verdim. Bu yıllarda sayın İrfan ÖZBAKIR ve sayın Baki DUYARLAR gibi değerli hocalardan musiki dersleri aldım. Tezgahtarlık yaparak kazandığım bütün paramı musiki derslerine yatırıyordum.
İlk olarak sahneye 1982 yılında İstanbul Pembe Köşk Gazinosu’nda assolist olarak sahneye çıktım. Bu arada 1985 yılında TRT Ankara Radyosu’nun açmış olduğu sınava katıldım fakat maalesef kazanamadım. Bu başarısızlık benim ilerideki başarılarım için adeta itici bir güç oldu. 1989 yılında TRT Ankara Radyosu Şeflerinden değerli hocam sayın Cahit ÜN YAYLAR ile çalışmaya başladım. 1990 yılında TRT’ye gönderdiğim yorumu bana ait olan altı eser denetimden geçti. TC. Kültür Bakanlığı Devlet Korosu Solisti olarak 3 yıl görev yaptım.
Kaset çalışmalarıma Elenor Plak ile başladım. “Seven olmaz ki” ve “Her şeyim Sensin” beni dinleyicilerimle buluşturan ilk kasetimdi. Daha sonra Raks Müzik Yapım ile “Sizi Seviyorum” ve “Sensizlik Bu” isimli üçüncü ve dördüncü albümlerimi yaptım. Amacım bundan sonraki çalışmalarımı kendi firmamı kurup yapmaktı. Bunu da başardım ve Levent Müzik adı altında ekip olarak çalışmalara başladık. 1995 yılında Nostalji Serisi albümlerimin birincisi “Nostalji 1” siz müzik severlerin ilgi ve beğenisine sunduk. Gördüğümüz büyük ilgi ve sevgi üzerine 1996 yılında “Nostalji 2”, 1997 yılında ise “Nostalji 3” siz müzikseverlerle buluştu. 1998 yılında bir ilke imza attık ve “Nostalji 4-5-6” aynı anda piyasaya çıktı. Bundan sonraki çalışmam “Nostalji 7-8-9” ve son albüm çalışmam “Nostalji 10-11-12” yine sizlerin isteği doğrultusunda üçlü olarak çıktı.
Dostlarımın ve sevenlerimin verdiği destek ile çalışmalarımı daha ileri götüreceğime ve bu güzel birlikteliğin, dostluğun ömür boyu devam edeceğine inanıyorum.
Muazzez Ersoy sanat hayatında u güne kadar kırılması güç bir rekora imza atmıştır. Bunlardan biri 3 albümü bir arada çıkarıp bir tanesini sevenlerine hediye olarak vermesidir. Geçtiğimiz yıllarda gerçekleştirdiği Türkiye Turnesinde 30 ilde stat konserleri vermiş, böyle bir organizasyona katılan ilk bayan Türk Sanat Müziği Sanatçısı olmuştur. Sanatçı bu turnede 25.000 KM yol kat edip Türkiye’nin pek çok bölgesinden 600.000 bayan hayranına seslenmeyi başarmıştır. Muazzez Ersoy son 10 yıl içinde 13.000.000’luk rekor rakamla albümleri en çok satış yapan sanatçıdır.
Bununla beraber 10 yılda 28 klip çekerek aynı zamanda en çok klip çeken sanatçı olmuştur.
Nostalji serisi ile eskinin unutulmaz eserlerini bir bir günümüze getirip bu eserleri genç kuşaklara sevdirmeyi başarmıştır. Bu yüzden Nostalji Kraliçesi unvanını kazanmıştır. Bu albümlerin başarısını kendine mal etmeyerek albümlerinde eserlerine yer verdiği söz yazarı ve bestecileri unutmayarak onları ödüllendiren tek Türk sanatçısıdır. Ödülün yanı sıra telif hakları konusunda çok büyük titizlik göstermiştir.
1995’te kurduğu Levent Müzik Şirketi’nde dünya starlarının yaptığı gibi, menajerlik, basın ve promosyon, müzik yönetmenliği, moda editörlüğü bölümlerini aynı çatı altında toplayarak bu konuda da öncü olmuştur. Levent müzik bünyesinde kurulan müzik arşivi özellikle Türk Sanat Müziği dalında oluşturulmuş en büyük arşivlerden biridir. Yaklaşık 50.000 şarkıdan oluşan plak, kaset ve cd yi barındırmaktadır. Sanatçı çağın gelişimine ayak uydurmakta geç kalmamış, sevenleriyle daha yakın olmak ve onların görüşlerini daha yakından takip edebilmek amacıyla kendi internet sitesinin oluşturulmasını sağlamıştır. Bu konuda da bir ilk olmayı başarmıştır.
İsmi hiçbir sansasyona karışmayan, sadece sanatıyla gündeme gelen Muazzez ERSOY, albüm satışlarındaki başarısının yanı sıra bu yönüyle de halkın gönlündeki kraliçelik unvanını korumuştur. “Nostalji 1” albümü piyasaya çıkarken bu serinin 12 adet olacağını daha en başta belirten sanatçı halkın albümlerine göstermiş olduğu ilgiden son derece memnumdur.
Nostalji’lerin ve Muazzez ERSOY’un önlenemez yükselişi, sanatçının her fırsatta dile getirdiği müzikte kalıcı olabilmek ve genç nesle “Türk Sanat Müziği” ni sevdirmek konularında başarılı olduğunun bir kanıtıdır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Izgara PırzolaMalzemeler10 adet pirzola Hazırlanışı
|
Cotlete la grătarIngrediente10 bucăţi de cotlet Mod de preparare
|
Semizotlu Yeşil SalataMalzemeler1 adet küçük boy marul Hazırlanışı
|
Salată din iarbă grasăIngrediente:o salată verde mică Mod de preparare:
|
Meyve salatasıMalzemeler1 adet portakal HAZIRLANIŞI
|
Salată de fructeIngredienteo portocală Mod de preparare
|