Piri Reis eşsiz bir kartograf ve deniz bilimleri üstadı olmasının yanı sıra, Osmanlı deniz tarihinde büyük iz bırakmış bir denizcidir. Piri Reis, Türk denizciliğine bir çok değerli deniz bilimcisi ve amiraller armağan eden ve o dönemlerde, “Denizciler Yatağı” olarak adlandırılan Gelibolu’da doğmuştur. Amcası ünlü Türk Amirali Kemal Reis sayesinde daha küçük sayılabilecek bir yaşta Sefer Katibi olarak Osmanlı Donanmasına katılan Piri Reisin doğum tarihi tam olarak bilinmemekle birlikte, 1465-1470 yılları arasında doğduğu tahmin edilmektedir. Piri Reis, uzun yıllar Akdeniz’de dolaşmış; tüm limanları ve kıyıları dikkatle gözlemlemiş ve tüm faaliyetlerini kayıt altına almıştır.
Piri Reis, 1499-1502 yılları arasında çeşitli savaşlarda Gemi Komutanı olarak Venediklilerle savaşmıştır. Amcası Kemal Reis 1511 yılında şehit düşünce Gelibolu’ya geri dönen Piri Reis burada notik çalışmalarına başlamıştır. Ünlü Birinci Dünya Haritasını 1513 yılında çizmiş ve 1517 yılında Mısır Seferi esnasında Yavuz Sultan Selim’e sunmuştur. İlk eserinden 8 yıl sonra döneminin en saygın “Kılavuz Kitabı” olarak kabul edilen Kitab-ı Bahriyeyi yazmış; 1525 yılında bu kitaba son şeklini vermiş ve 1526 yılında Kanuni Sultan Süleyman’a sunmuştur. Piri Reis, Kitab-ı Bahriye adı ile bilinen “Bahriye” eserinde o zamanlar Ege ve Akdeniz kıyılarında bulunan şehir ve ülkeleri tarif ederek, resim ve haritalarını yapmış; aynı zamanda denizcilik ve gemicilik için de önemli bilgiler vermiştir.
Piri Reisin “Bahriye” adlı eşsiz eserinin yanı sıra 1513 ve 1528 yıllarında yapmış olduğu iki dünya haritası mevcuttur.Sonraki yıllarda, Güney sularında Devlet için çalışan Piri Reis, bu dönemde, Hint Kaptanlığı, Umman Denizi, Kızıl Deniz ve Basra Körfezi’ndeki deniz görevlerinde yaşlanmıştır.
Piri Reis’in Osmanlı Donanmasında yaptığı son görev, acı olaylarla biten Mısır Kaptanlığı’dır. 1552'de çıktığı İkinci Seferin son durağı Basra’da, tamire ve dinlenmeye muhtaç donanmayı bırakıp ganimet yüklü üç gemi ile Mısır’a döndüğü için, burada hapsedilmiştir. Donanmayı Basra’da bırakması, Basra Valisi Kubat Paşa’ya ganimetten istediği haracı vermemesi ve Mısır Beylerbeyi Mehmet Paşa’nın politik hırsı yüzünden; 1554'te hizmette kusurla suçlanmış ve idam edilmiştir.
Ne var ki o, yarattığı evrensel boyuttaki eserleri olan, iki dünya haritası ve çağdaş denizciliğin ilk önemli yapıtlarından birisi sayılan Kitab-ı Bahriye ile günümüzde de halen yaşamaktadır.
2013 Piri Reis Haritasını Anma Yılı Olacak!
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Liderii minorităţilor naţionale s-au reunit luni, 11 februarie, la Bucureşti pentru a lua parte la lucrările plenului Consiliului Minorităţilor Naţionale. La reuniune au luat parte preşedinţi ai organizaţiilor aparţinând comunităţilor etnice din România şi reprezentanţii acestora în Parlament. Evenimentul a fost găzduit de Grupul UDMR din cadrul Camerei Deputaţilor.
În debutul reuniunii a fost prezentată noua conducere a Departamentului pentru Relaţii Interetnice formată din Katalin Lacziko Enikö, secretar de stat şi subsecretarii de stat Christiane Gertrud Cosmatu şi Aledin Amet.
În cadrul discuţiilor s-a propus elaborarea unui Ghid de utilizare a fondurilor nerambursabile care să fie transmis tuturor organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale şi au fost stabilite sumele alocate de la buget pentru anul în curs.
Printre participanţii la reuniune s-au aflat preşedintele UDTR, Osman Fedbi, deputaţii Ibram Iusein (UDTR) şi Amet Varol (UDTTMR).
Sorina Asan
Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” din Constanţa a găzduit miercuri, 13 februarie, conferinţa cu tema „Civilizaţia tradiţională a turcilor şi tătarilor din Dobrogea”, susţinută de directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru. În cadrul conferinţei, dr. Maria Magiru a expus succint informaţii din cercetarea etnografică întreprinsă pe parcursul a treizeci şi cinci de ani prin satele dobrogene locuite de turci şi tătari. Cercetarea a vizat date istorice, sociale, etnice precum şi despre arhitectura locuinţelor.
Cercetarea cuprinde reconstituirea modului de viaţă din secolele XIX-XX din localităţile Independenţa, Ciocârlia de Jos, Cobadin, Albeşti, Murfatlar, Mangalia etc., localităţi în care trăieşte şi populaţie de etnie turcă. În prezentarea sa dr. Maria Magiru a vorbit despre costumul tradiţional turcesc din componenţa acestuia făcând parte feregeaua sau baticul la femei şi fesul la bărbaţi. Conform declaraţiei cercetătorului, dr. Maria Magiru, un element aparte în costumele turceşti îl constituie rochia de nuntă, lucrată din catifea cu motive ornamentale reliefate, două obiecte vestimentare de acest gen fiind găsite la Fântâna Mare. Casele turcilor erau împodobite cu ştergare cusute cu motive ornamentale simbolice, viu colorate.
Rezultatele studiului etnografic prezentate sunt cuprinse în albumul „Dobrogea, studiu etnografic”ce poartă semnătura Mariei Magiru.
La conferinţa susţinută de directorul Muzeului de Artă Populară au participat consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz, ataşatul de cult islamic din cadrul Consulatului General al Turciei, Aytekin Akçın, preşedintele comisiei de cultură din cadrul UDTR, Serin Türkoğlu, vicepreşedintele comisiei de femei Accoium Durie, un numeros public.
Sorina Asan
La începutul acestui an Institutul Cultural Român a inaugurat Filiala „Dobrogea” cu sediul la Tulcea. Instituţia a fost înfiinţată prin hotărârea nr. 15449 din 8 octombrie 2012 şi are ca scop promovarea programelor, a oportunităţilor oferite de Institutul Cultural Român şi sprijinirea cu mijloacele specifice ICR a culturii din zona Dobrogei. Filiala va funcţiona după un program propriu de acţiune, în baza Programelor Institutului Cultural Român, deja aprobate de Consiliul de conducere.
Filiala „Dobrogea” a ICR îşi are sediul în incinta Casei Avramide, monument de arhitectură din centrul municipiului Tulcea ce a aparţinut armatorului grec, Alexandru Avramide. Clădirea mai găzduieşte şi Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea şi este inclusă într-un proiect de restaurare fiind considerată una dintre cele mai frumoase opere arhitecturale din localitate. Directorul noii instituţii culturale tulcene este Suzan Mehmet, cunoscut jurnalist şi scriitor. Suzan Mehmet este autoarea volumelor „Capital de toleranţă” (eseuri filozofice), „Ieri bisect”, „Eul dement”, „ Sau nu” şi „Vortex” publicat cu sprijinul UDTR în 2008. Inaugurarea ICR, Filiala „Dobrogea” s-a desfăşurat în prezenţa directorului ICR, Andrei Marga, a deputatului UDTR, Ibram Iusein, a reprezentanţilor autorităţilor publice locale precum şi a consulului general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz.
Cu acest prilej a fost vernisată expoziţia intitulată generic „Dobrogea în artele vizuale” unde participanţii la eveniment au putut admira lucrări ale unor artişti plastici tulceni precum: Constantin Găvenea, Ibrahim Keita, Doru Luchian, Viorel şi Rodica Poiată. În cursul aceleiaşi zile invitaţii au vizitat Muzeul de Artă şi Centrul Eco-Turistic Delta şi au vizionat spectacolul „Vreme vine” susţinut de Ilie Gheorghe pe versurile poetului nepereche, Mihai Eminescu.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Circa 131 de elevi care învaţă limba turcă drept limbă maternă au participat sâmbătă, 25 februarie la faza judeţeană a Olimpiadei de Limba Turcă. În acest an s-au înscris în concurs elevii din clasele IV-XII de la şcolile din judeţul Constanţa în care se studiază limba turcă. Concursul a fost organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa şi a fost găzduit de Colegiul Naţional „Kemal Atatürk’ din Medgidia.
Elevii intraţi în competiţie au avut de rezolvat subiecte de limba şi literatura turcă potrivit programelor şcolare parcurse la clasă. Inspectoratul Şcolar General a numit comisia de organizare şi desfăşurare în condiţii optime a Olimpiadei de Limbă şi Literatură Turcă, etapa judeţeană după cum urmează: preşedinte, prof. Oprea Adriana Cristina, inspector şcolar general adjunct, preşedinte executiv, prof. Anefi Icbal, inspector şcolar limba turcă, vicepreşedinte, prof. Ene Ulgean, secretar, prof. Semuran Memet şi membri: prof. Seit Memet Emel, Özgür Kıvanç, Suat Yıldırım, Oktay Erdoğan.
Din partea Uniunii Democrate Turce din România au participat preşedintele comisiei de învăţământ, inspector de specialitate în cadrul MECTS, prof. Vildan Bormambet şi secretarul comisiei de învăţământ a U.D.T.R., prof. Iomer Subihanaı Cărei elevi au obţinut rezultate deosebite la această etapă a olimpiadei.
Nurgean Ibraim
| Nr. | NUMELE ŞI PRENUMELE | CLASA | UNITATEA ŞCOLARĂ | NOTA | PREMII |
|---|---|---|---|---|---|
| 1 | ALI SALI ENGHIN | IV | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,00 | M2 |
| 3 | AMET GHIULHAN | IV | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 6,55 | |
| 4 | ARDUCLUOGLU DUYGU | IV | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 7,60 | |
| 6 | ASLAN AMINA | IV | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 6,60 | |
| 7 | EMIN ELIS | IV | Şc. „Lucian Grigorescu” | 7,85 | |
| 8 | HUSEIN NUR | IV | Şc. nr. 30 “Gheorghe Ţiţeica” | 9,00 | II |
| 12 | MENALI EBRU ESRA | IV | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 8,15 | M1 |
| 16 | IUSEIN MERVE | IV | Scoala Gimnaziala Nr1 valu lui Traian | 6,70 | |
| 17 | SEVIM BAHRI | IV | Şc. „Spectrum” | 9,00 | II |
| 18 | CHERIM EMIR | V | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,85 | III |
| 19 | ETEM ALEV | V | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 6,75 | |
| 21 | ISMAIL MELINDA | V | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 6,80 | |
| 23 | MEMEDULA GHIONUL EDNA | V | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,00 | II |
| 25 | MEMIS ELIF | V | Şc. „Lucian Grigorescu” | 8,50 | M1 |
| 26 | SADÎC EDA MELIS | V | Şc. “Mircea Dragomirescu” | 8,05 | M2 |
| 27 | ABILTAR ATINA | VI | Şc. „Lucian Grigorescu” | 8,00 | |
| 28 | ACÎ ELIF | VI | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,60 | II |
| 31 | AMET TAISUN | VI | Şc. nr.11 „Constantin Angelescu” Constanţa | 8,65 | M2 |
| 33 | BEGET ANELIS | VI | Şc. “Mircea Dragomirescu” | 9,70 | I |
| 34 | ERDOGAN AYBIKE MEHLIKA | VI | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,65 | M2 |
| 35 | HALIL OZDINC | VI | Şc. „Spectrum” | 8,10 | |
| 37 | MAMUT DERIA DILEK | VI | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,00 | M1 |
| 40 | NURLA AYGEAN | VI | Şc. „Lucian Grigorescu” | 8,50 | |
| 41 | OMER GIAN | VI | Colegiul Naţional Pedagogic „C. Brătescu” | 8,65 | |
| 43 | SERCAN YESA FURKAN | VI | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 9,10 | III |
| 45 | ABDURAMAN METE EMRE | VII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 7,55 | |
| 46 | AKDAG KADER | VII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,40 | M2 |
| 47 | ALI SIBEL | VII | Şc. „Lucian Grigorescu” | 7,15 | |
| 48 | AMET GHIULENDAN | VII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,15 | III |
| 49 | ASAN SELIN | VII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,70 | I |
| 52 | COCÂI HANDE | VII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,70 | I |
| 53 | GENGIMLI OZGUR | VII | Şc. Gimnazială nr.16 Constanţa | 6,65 | |
| 55 | GIZEM YUCETAŞ | VII | Şc. „Spectrum” | 8,85 | M1 |
| 58 | MALOMER BERNA | VII | Şc. „Lucian Grigorescu” | 7,85 | |
| 59 | MEMET MELISA MELEK | VII | Şc. „Lucian Grigorescu” | 8,25 | |
| 61 | OZTURK ARIF | VII | Şc. „Spectrum” | 8,85 | M1 |
| 62 | REGEP ŞEILA | VII | Şc. “Mircea Dragomirescu” | 7,05 | |
| 64 | EMIRASAN SERGHEN | VII | Scoala Gimnaziala Nr1 valu lui Traian | 7,20 | |
| 65 | SERCAN MELISA ALEYNA | VII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 9,25 | II |
| 68 | ASAN EDA | VIII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 8,70 | M1 |
| 70 | CAITAUL SEDA IPEK | VIII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 9,30 | II |
| 72 | CHERIM FIDAN FISUN | VIII | Şc. „Constantin Brâncuşi” | 6,35 | |
| 73 | DEMIRCAN MELISA | VIII | Şc. nr. 30 “Gheorghe Ţiţeica” | 8,90 | III |
| 76 | MEMET FIDAN ELIF | VIII | Şc. „Spectrum” | 7,00 | |
| 78 | MEMET MERAL EBRU | VIII | Şc. „Spectrum” | 6,10 | |
| 81 | SACHIR BILGE | VIII | Şc. „Mihail Sadoveanu” | 6,50 | |
| 84 | YESILBAS ALPEREN | VIII | Şc. „Spectrum” | 6,85 | |
| 85 | ALZAITRI ANAS | IX | Liceul Decebal Constanţa | 9,00 | III |
| 87 | BEGHIM AYNUR | IX | Colegiul Naţional Pedagogic „C. Brătescu” | 8,65 | M2 |
| 89 | DEMIRCAN ESRA GULEN | IX | Liceul Traian | 8,00 | |
| 91 | OKUMUS BERNA | IX | Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” | 8,85 | M1 |
| 94 | YILDIRIM DOGUKAN | IX | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 9,20 | II |
| 99 | DEMIR ELIF | X | Lic. Cobadin | 6,05 | |
| 101 | IUSUF AIDA | X | Liceul Teoretic “Ovidius” | 8,60 | III |
| 103 | MEMIŞ OZGEAN | X | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,10 | M1 |
| 106 | POLATCELIK MELISA | X | Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân” | 6,50 | |
| 107 | SOIUN AIGEAN | X | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 6,15 | |
| 109 | OSMAN SIZEN | X | Liceul teoretic Ovidius | 6,15 | |
| 112 | ALZAITRI ALAA | XI | Lic. International de Informatica | 8,80 | III |
| 113 | CHERIM ELIF | XI | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,70 | M1 |
| 116 | IRUC EBRU | XI | Lic. Cobadin | 7,20 | |
| 118 | IUSUF BILIHAN | XI | Lic. Cobadin | 6,70 | |
| 119 | KOMURCU SEDA NUR | XI | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,00 | M2 |
| 125 | AMET ELIF | XII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,85 | III |
| 126 | AMET IURCHIE | XII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 9,50 | I |
| 127 | BORSEIT ALEV | XII | Liceul Cobadin | 7,65 | |
| 128 | HARMAN BAHRIYE YILDIZ | XII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 8,80 | M1 |
| 129 | IUSEIN SIBELGIAN | XII | Colegiul Naţional „Kemal Ataturk” | 9,05 | II |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
La aflarea veştii sosirii lui Tamerlan, Bâyezîd a abandonat asediul Constantinopolului pentru a merge la Brusa. Temându-se de o acţiune a ligii constituite de veneţieni, el lăsă în urma sa nouă galere la Gallipoli şi înzestră o flotă de douăzeci de vase. Împotriva duşmanului oriental, el şi-a strâns toate mijloacele: armata din Anatolia, cu contingente din Aydm, Sarukhan, Karesi, Hamîd, Teke, Karaman, Germiyân şi Sivas, trupele din Rumelia care se găseau la Gallipoli şi înaintea zidurilor bizantine. Timarioţii şi principii creştini vasali erau rechiziţionaţi. Mărindu-se pe măsură ce înainta, armata otomană mergea spre Ankara. Aici, ajunse vestea că inamicul mergea către Tokat. Bâyezîd s-a retras către regiunile împădurite, de unde îşi propunea să hărţuiască adversarul. Dorind să evite o campanie de hărţuire, Tamerlan a schimbat planul, ajungând la Kayseri, apoi la Ankara, în timp ce grosul trupelor fusese însărcinat să intre până în inima ţării şi să o pustiască. El a început asediul Ankarei, când Bâyezîd veni să-I surprindă, separat de restul armatei sale.
Au existat atunci grave divergenţe în statul-major otoman. Marele vizir Candarh ‚Alî a sugerat obosirea inamicului prin atacuri nocturne şi prin blocadă. Beilerbeiul Rumeliei, Firuz Bey, propune a, dimpotrivă, intrarea în luptă. Bătălia a avut loc pe 28 iulie 1402, pe câmpia Cibukova.
Bătălia a fost lungă şi a cunoscut răsturnări de situaţii, însă Bâyezîd a pierdut repede orice speranţă de victorie: contingentele emiratelor din Anatolia şi-au regăsit suveranii lângă Tamerlan, reducând considerabil efectivele aripii drepte. Aripa stângă, minată şi ea de trecerile la duşman, decimată, şovăia, în timp ce trupele lui Tamerlan înaintau. Considerând ziua pierdută, ‚Alî Paşa a dat semnalul derutei, antrenându-l în fuga sa pe Stileymân, fiul cel mare al lui Bâyezîd: era o veritabilă revoluţie de palat. Murâd Paşa, aga ienicerilor, şi alte personaje importante l-au însoţit pe pretendent în capitală, la Brusa, apoi în Europa. Cât despre ceilalţi fii ai lui Bâyezîd, unul, Mehmed, a fost luat la Amasya de emirii oraşului, în timp. ce ‚Isâ şi Musâau „fugit cu trupele lor. Numai contingentul sârb a rezistat, însă Bâyezîd, înconjurat de ienicerii săi, refuzând să părăsească lupta, l-a determinat pe Ştefan Lazarevic să se resemneze şi să-I abandoneze la rândul său, acoperind retragerea lui Siileymân: în mijlocul derutei, s-au produs câteva tentative notabile de a salvgarda statul. În final, constrâns să fugă, Bâyezîd a fost prins şi făcut prizonier: domnia lui se încheia printr-o catastrofă rară precedent.
Cei zece ani care au urmat după înfrângere a de la Ankara au fost grei. Bâyezîd lăsa patru fii gata să-i ia locul: Stileymân, Mehmed, ‚Isâ şi Musâ. Statul otoman se fărâmiţa. Chiar dacă înfrângerea a semănat cu o explozie şi cu o debandadă, forţele otomane nu fuseseră complet zdrobite. Tamerlan a vrut mai întâi să le distrugă şi să-I prindă pe moştenitor, pe Stileymân. însă când trupele trimise în urmărirea acestuia au ajuns la Brusa, pe 3 august 1402, fugarul avusese timp să încarce vistieria şi să pornească spre Bosfor. Or, strâmtoarea era păzită de liga veneţienilor. Aceştia şi-au arătat reticenţa la ideea de a-l lăsa să treacă în Tracia, ceea ce însemna şi o violare a acordurilor cu Tamerlan. Genovezii însă au acceptat să-I ajute pe Siileymân, şi exemplul acestora a fost repede urmat. Astfel, fiul cel vârstnic al lui Bâyezîd se văzu stăpânul unei Rumelii otomane aflate la adăpost de duşman, în spatele Strâmtorilor.
În acest timp, trupele lui Timur dădeau foc Brusei şi, înainte de a jefui coastele, începură prin a distruge Yenişehir şi Iznik. Profitând de acest răgaz, trupele otomane şi sârbe au trecut Dardanelele. Răspândind teroare, soldaţii lui Tamerlan au trecut prin foc şi sabie Asia Mică, nu fără a întâlni deseori o rezistenţă neaşteptată. Creştinii se temeau de un atac. Fără motiv însă, căci Tamerlan s-a mulţumit să readucă - în felul său - ordinea în regiune: alte probleme îl aşteptau în Asia. înainte de a pleca, el asedie totuşi Smirna. Cavalerii de Rhodos, învinşi, au fugit pe mare, în timp ce oraşul era distrus, iar populaţia creştină, masacrată.
Tamerlan primi de îndată ambasadorii trimişi de cele două Phocei, de genovezii din Chios şi de ‚Isâ, fiul lui Bâyezîd, care veni la Brusa o dată plecat învingătorul. Acesta îl somase deja pe Siileymân să vină în faţa lui şi să plătească tribut, şi primise soli şi cadouri: departe de a dori moartea duşmanilor, Tamerlan îi lăsa să trăiască laolaltă şi să se distrugă reciproc. Astfel, Siileymân a fost menţinut în zona Rumeliei, ‚Isâ la Brusa şi în ţinuturile din preajmă, Mehmed la Amasya şi Tokat, de unde se dovedise imposibil de scos cu forţa.
Familia otomană supravieţuia, imperiul era însă divizat şi rămas fără emiratele anatoliene, redate dinastiilor locale: Germiyân, Karaman, Candar, Sarukhan, Teke, Menteşe... Profitând de vechile structuri, pe care experienţa le dovedise populare, Tamerlan diviza pentru a guverna mai bine. Totuşi, pentru a îndepărta riscul unei renaşteri otomane, el a asigurat hegemonia karamanizilor, al căror teritoriu, mult mărit, ocupa acum tot cotul râului Sakarya, fiind interpus între Brusa şi Ankara. Rezolvând în acest fel dificila problemă anatoliană, Tamerlan a pornit spre Asia, luându-l cu sine pe Bâyezîd, care muri după puţină vreme, pe 9 martie 1403, la Akşehir.
Pentru otomani, situaţia nu era atât de catastrofală cum s-ar putea crede. Rumelia, guvernată de Suleymân, având alături elita administrativă a statului, era intactă. Campania lui Tamerlan, cu tot cortegiul de orori şi cu războiul civil care a urmat, a avut ca efect secundar un aflux de refugiaţi care a dus la accelerarea turcizării. În Anatolia, Mehmed era bine instalat în fortăreaţa inexpugnabilă din Amasya. Fireşte, ambii trebui seră să recunoască suzeranitatea lui Tamerlan. Însă greutăţile pe care le întâlnise armata lui Timur după bătălia de la Ankara, mai ales în confruntarea cu Mehmed, arătaseră că Imperiul otoman era deja o realitate concretă în Asia Mică.
La sfârşitul anului 1402, Siileymân Celebi era cel mai înzestrat dintre fiii lui Bâyezîd: dispunea de vistierie şi de înalta administraţie şi domnea peste o Rumelie intactă. Domnia sa era în general recunoscută, chiar dacă veneţienii duceau tratative şi cu el, şi cu otomanii din Asia Mică.
Cu toate acestea, nu totul mergea bine. Este greu să ne dăm seama de starea de spirit şi să deducem cu certitudine, din portretul puţin favorabil pe care cronicarii secolului al XV-lea i l-au făcut lui Siileymân, dacă acesta era un suveran nepopular. Oricum, pericolele din exterior nu erau neglijabile. Europa era prea slăbită şi divizată pentru a interveni în forţă; însă acest lucru era, probabil, mai greu de observat atunci decât astăzi. Tamerlan, a cărui suzeranitate Siileymân o recunoscuse, se afla în continuare în Anatolia. Plecând, el lăsase aici două principate otomane pe care Siileymân a evitat să le atace. Din partea creştină, cel puţin trei puteri vizau să exploateze criza de la Ankara: Bizanţul (după întoarcerea lui Manuel), Ungaria şi Ordinul Sf. Ioan al Ierusalimului (Ospitalierii din Rhodos). însă nimic nu s-a întâmplat.
Siileymân a preferat deci să ducă tratative cu Liga mai înainte constituită - Ioan al VII-lea Paleolog, Genova, ducele de Naxos, Ospitalierii din Rhodos -, la care s-a alăturat Ştefan Lazarevic. Acordul, semnat la mijlocul lui februarie 1403, era foarte favorabil creştini lor. Siileymân deschidea porţile pentru navele Ligii şi se angaja să nu îşi lase propriile vase să treacă Strâmtorile fără acordul acesteia. Genova era scutită de tribut pentru comerţul pe Marea Neagră şi pentru cel cu Noua Phocee (Yeni F09a), genovezii din Chios, scutiţi de tributul dat seniorului din Altoluogo (AyasoluklEfes). Ducele de Naxos era scutit de tributul datorat seniorilor din Altoluogo şi Palatia (Balat/Milet), Prin aceste clauze, Siileymân îşi afirma dominaţia asupra acestor teritorii. Ospitalierilor din Rhodos, care înapoiau despotatullui Theodor, li se confirma posesiunea Salonei (Amphissa). Veneţia câştiga în sfârşit o fâşie de pământ pe continent, în dreptul Eubeei. Însă cel care câştiga cel mai mult era Bizanţul: considerând insuficientă promisiunea de a-l apăra pe Ioan al VII-lea de un eventual atac al lui Tamerlan, Siileymân l-a scutit de tribut şi i-a redat câteva insule, Salonicul, Peninsula Calcidică, ţărmul Mării Marmara şi o porţiune importantă din ţărmul Mării Negre. La întoarcerea din Europa, în iunie 1403, Manuel al Il-lea.ratifică tratatul. Nu era însă mai puţin conştient de caracterul provizoriu al acestei ameli6rări a situaţiei. În orice caz, unul dintre primele sale acte a fost ostil făţiş: el i-a gonit pe turcii din cartierul pe care i-l solicitase Bâyezîd în Constantinopol.
Pentru moment, Süleymân încerca mai ales să-şi întărească puterea, făcând pace, în ciuda opoziţiei ghâzî-ilor, care vedeau îndepărtându-se şansa de a face pradă de război: ignorând pacea semnată de Suleymân, Paşa Yiyit continua luptele cu veneţienii în Albania.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sorina Asan: A devenit un obicei ca la fiecare început de an să ne întâlnim şi să discutăm despre relaţiile bilaterale româno-turce şi despre colaborarea cu comunitatea turcă din Dobrogea. Cum vedeţi anul 2012 din punct de vedere al relaţiilor româno-turce?
E.S. Füsun Aramaz: „Mă bucur că revista „Hakses” continuă tradiţia interviului şi în anul 2013. Anul 2012 a fost foarte fructuos din punct de vedere al relaţiilor româno-turce. Ca şi în anii precedenţi, au continuat vizitele oficiale reciproce care demonstrează intensitatea relaţiilor dintre Turcia şi România. În acest context în luna aprilie 2012, Ministrul Educaţiei Naţionale al Republicii Turcia domnul Ömer Dinçer, aflat în vizită oficială în România a vizitat şi Dobrogea. În timpul vizitei sale aici, domnul ministru a acordat o atenţie deosebită problemelor legate de educaţia tinerilor comunităţii şi implicit „Colegiului Naţional Kemal Atatürk” din Medgidia, instituţie de învăţământ româno-turcă.
Sorina Asan: Anul trecut a intrat în vigoare parteneriatul strategic dintre Turcia şi România. Ce noutăţi au intervenit în relaţiile dintre cele două ţări?
E.S. Füsun Aramaz: Declaraţia de Parteneriat Strategic demonstrează dorinţa comună a Turciei şi României de a lărgi aria cooperării deja existentă. În acest context obiectivele prioritare sunt dezvoltarea relaţiilor în domeniul economic, militar şi al securităţii. În Declaraţie sunt specificate ca domenii prioritare de cooperare cel al energiei, mediului înconjurător, justiţie şi afaceri interne, lupta împotriva terorismului, dar şi cel al educaţiei şi ştiinţei. În anul 2012, Ministerele de Externe ale ţărilor noastre au convenit asupra unui program de punere în aplicare a Declaraţiei de Parteneriat Strategic, documentul fiind pregătit pentru a fi semnat. Se preconizează ca în anul 2013 cu ocazia unei vizite oficiale, acesta să fie semnat şi astfel proiectele de colaborare să se concretizeze.
Sorina Asan: Anul trecut s-au organizat foarte multe activităţi culturale; la multe dintre ele, organizate de Centrul Cultural Turc Yunus Emre şi Uniunea Democrată Turcă din România aţi participat şi dumneavoastră. Cum va fi anul 2013 din perspectiva popularizării culturii turce în străinătate?
E.S. Füsun Aramaz: Încerc să particip la toate activităţile organizate de Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR) - organizaţia reprezentativă a turcilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România (UDTTMR) – organizaţia reprezentativă a tăratilor din România şi de Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanţa, inaugurat în luna noiembrie 2011.
De asemenea, există activităţi pe care Consulatul General al Republicii Turcia în Constanţa împreună cu uniunile turcă şi tătară precum şi cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri Turci din România le organizează pentru a păstra cultura şi obiceiurile noastre comune, iar aceste activităţi au devenit deja o tradiţie. În anul 2012 ne-am străduit să diversificăm şi mai mult aceste activităţi. În luna mai am organizat a 4-a ediţie a „Festivalului Tineretului, Sportului şi Culturii Turce şi Tătare”. Cu ocazia zilei de 29 octombrie - Ziua Naţională a Republicii Turcia în cadrul „Săptămânii Culturii Turce” academicieni invitaţi din Turcia au susţinut o conferinţă la Universitatea „Ovidius“. Tot atunci, în colaborare cu Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” Constanţa am organizat şi o expoziţie de popularizare a tehnicii picturii pe apă. În anul 2012 activităţile „Săptămânii Culturii Turce” nu s-au desfăşurat doar la Constanţa, ci şi la Galaţi. Profesorii invitaţi din Turcia au susţinut şi acolo o conferinţă, iar Filiala Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România a organizat o serie de manifestări culturale. Ne dorim ca în anul 2013, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la proclamarea Republii Turcia să organizăm un program amplu. Avem în plan pregătirea unui album care va avea ca temă moştenirea culturală şi istorică din zona Dobrogei. Cred că anul 2013 va fi cel puţin la fel de fructuos şi plin ca şi anul 2012.
Sorina Asan: Radio T şi CCTYM sunt două instituţii importante care fac cunoscute limba şi cultura turcă. Cum apreciaţi activitatea acestora?
E.S. Füsun Aramaz: Văd “Radio T”, care transmite pentru toţi conaţionalii noştri turco-tătari din zona Dobrogei, ca pe un exemplu demn de urmat de toţi conaţionalii noştri din ţările balcanice. Administrat în comun de cele două uniuni reprezentative ale etnicilor turci şi tătari din România – UDTR şi UDTTMR, Radio T este un exemplu concret al cooperării celor două uniuni în scopul perpetuării valorilor culturale, lingvistice şi religioase ale celor două comunităţi. Radio T urmăreşte păstrarea identităţii culturale a etnicilor noştri, dezvoltarea cunoştinţelor de limba turcă, precum şi învăţarea de către tineri a limbii tătare.
“Radio T” emite pe unde radio în fiecare zi între orele 05.00-14.00 putând fi recepţionat de către ascultătorii din Constanţa şi din împrejurimi, iar emisia 24 de ore pe internet este un pas important. Cred că eforturile privind asigurarea emisiei radio 24 de ore şi lărgirea ariei de emisie sunt binevenite. De asemenea, consider că protocolul de colaborare semnat cu TRT va duce la îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a programelor.
Cât despre Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” din Constanţa, acesta îşi desfăşoară activitatea de mai bine de un an şi observ cu bucurie că la cursurile de limba turcă predate cu profesionalism participă atât conaţionali turco-tătari cât şi un număr mare de români. Pe lângă cursurile de limbă turcă sunt urmărite cu interes şi cursurile de artă manuală turcească. Dintre acestea, participând la cursul de pictură pe apă am avut ocazia să învăţ şi să practic una dintre cele mai vechi arte turceşti. Organizarea în cadrul Săptămânii Culturii Turce la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa a unei expoziţii cu lucrările de la cursul de pictură pe apă din cadrul Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” a contribuit la diversificarea manifestărilor. În curând vor începe repetiţiilor corului de copii care va interpreta muzică turcească. De asemenea, consider că numeroasele evenimente organizate în anul 2012, parte din ele împreună cu Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, au impulsionat popularizarea culturii, artei şi istoriei turce.
Sorina Asan: Care sunt proiectele şi agenda dumneavoastră pentru anul 2013?
E.S. Füsun Aramaz: La începutul anului 2013, ca şi în anii trecuţi, ne-am întâlnit cu reprezentanţii uniunilor turcă şi tătară şi am convenit să continuăm organizarea evenimentelor comune cum ar fi Ziua Copilului Turc – 23 aprilie, Festivalul Tineretului, Sportului şi Culturii Turce şi Tătare – 19 mai, Ziua Republicii – 29 octombrie şi Comemorarea lui Atatürk – 10 noiembrie. În anul 2013 îmi doresc ca activităţile având ca scop popularizarea culturii şi artei turce să fie organizate nu numai la Constanţa, ci şi în judeţele învecinate, Tulcea, Galaţi şi Brăila.
Sorina Asan: În finalul interviului nostru vă invit să transmiteţi un mesaj cititorilor revistei „Hakses” cu prilejul Noului An.
E.S. Füsun Aramaz: În anul 2012 Consulatul General al Republicii Turcia în Constanţa a avut plăcerea de a-i avea alături pe etnicii şi cetăţenii turci din Dobrogea, pe prietenii noştri români la toate sărbătorile religioase şi naţionale şi la zilele comemorative. Ne dorim ca şi în anul 2013 să fim ca întotdeauna alături de conaţionalii noştri din Dobrogea prin diferite proiecte şi evenimente având ca scop perpetuarea culturii şi tradiţiilor noastre comune. Cu aceste gânduri, prin intermediul revistei Hakses îi felicit pe conaţionalii şi concetăţenii noştri din zona Dobrogei şi pe prietenii noştri români, cu ocazia noului an, atât în nume propriu cât şi în numele personalului consulatului. Fie ca anul 2013 să aducă tuturor cititorilor sănătate, fericire şi împliniri.
Interviu realizat de Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Uniunea Democrată Turcă din România deschide seria apariţiilor editoriale din acest an cu „Limba Turcă Practică”, o nouă lucrare de turcologie ce poartă semnătura conferenţiarului universitar doctor Agiemin Baubec. Cartea se adresează etnicilor turci din România care doresc să îşi consolideze cunoştinţele de limbă maternă dar şi studenţilor de la Facultăţile de Limbi Străine care au optat să studieze limba turcă.
„Limba Turcă Practică”, cuprinde noţiuni de fonetică şi fonologie dar şi de morfologie şi sintaxă. Lucrarea cuprinde douăzeci şi patru de lecţii cu texte, urmate de vocabular. Cartea are un caracter practic deoarece regulile gramaticale sunt exemplificate într-o formă accesibilă şi sunt susţinute de exerciţii aplicative. Aşa cum mărturiseşte în prefaţă conf. universitar dr. Agiemin Baubec, în întocmirea manualului s-a urmărit „principiul unei prezentări graduale a dificultăţilor în procesul de învăţare a limbii turce”. Textele suplimentare de la sfârşitul volumului au ca scop îmbogăţirea vocabularului general şi stimularea gustului pentru lectură şi studiu individual.
Noua lucrare a conferenţiarului universitar dr. Agiemin Baubec vine în completarea Cursului Practic de Limba Turcă aparţinând aceluiaşi autor publicat anul trecut de UDTR, ambele volume având la bază o bibliografie atent selectată şi o experienţă de activitate didactică universitară de peste patruzeci de ani. Referentul ştiinţific al lucrării este profesorul de limba şi literatura turcă, Ervin Ibraim.
Sorina Asan
Ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Ömür Şölendil a efectuat luni, 11 februarie o vizită oficială la Constanţa. Excelenţa sa, ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti, Ömür Şölendil a fost întâmpinat de consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz.
Primul obiectiv al vizitei ambasadorului turc l-a constituit Muftiatului Cultului Musulman din România unde E.S. Ömür Şölendil a purtat discuţii cu muftiul cultului musulman, cu directorul Radio T, prof. Ervin Ibraim dar şi cu membrii echipei postului de radio.
În încheierea vizitei la Constanţa, ambasadorul turc s-a întâlnit cu membrii comitetului de conducere din cadrul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci „Dobrogea”. Membrii TIAD i-au expus ambasadorului câteva dintre dificultăţile cu care se confruntă în ultima perioadă. Diplomatul turc i-a informat pe oamenii de afaceri turci despre demersurile întreprinse la Bucureşti pentru obţinerea unor facilităţi pentru întreprinzătorii turci.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Miercuri, 13 februarie, o delegaţie formată din preşedintele UDTR, Osman Fedbi, deputatul Iusein Ibram, muftiul Cultului Musulman din România, Muurat Iusuf şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz s-a întâlnit cu prefectul judeţului Călăraşi, George Iacob la sediul instituţiei pe care o conduce.
Întâlnirea a avut ca scop continuarea dialogului început de liderii comunităţii turce din România cu autorităţile locale din Călăraşi anul trecut iar discuţiile au vizat în special predarea limbii materne, turce şi a religiei islamice în şcoli, începând cu anul şcolar 2013-2014. În cadrul reuniunii a fost abordată şi problema abandonului şcolar în cazul copiilor ce provin din familii de etnie turcă fără venituri sau cu venituri mici. În acest sens participanţii la dialog au propus elaborarea unui studiu referitor la necesităţile de predarea a limbii materne turce şi a religiei islamice în şcolile din judeţul Călăraşi urmată de organizarea în cel mai scurt timp a unei mese rotunde la care să participe liderii UDTR, reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului şi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Călăraşi pentru stabilirea celor mai operative modalităţi de introducere a studiului limbii turce şi a religiei islamice în programa şcolară a copiilor de etnie turcă.
În cadrul întâlnirii s-a mai discutat despre necesitatea extinderii cimitirului musulman şi construirea unui lăcaş de cult pentru cei 600 de credincioşi de religie islamică din judeţul Călăraşi. Reprezentanţii Instituţiei Prefectului Judeţului Călăraşi şi-au exprimat disponibilitatea de a susţine şi de a se implica în realizarea proiectelor ce vizează comunitatea turcă. Totodată, aceştia şi-au exprimat dorinţa de a se implica în dezvoltarea relaţiilor economice româno-turce pe plan local prin realizarea unor întâlniri între reprezentanţii administraţiei publice locale, oamenii de afaceri şi investitorii turci din cadrul Camerei de Comerţ Româno-Turce, reuniune preconizată a se desfăşura în perioada martie-aprilie a acestui an.
Atât liderii UDTR cât şi reprezentanţii Administraţiei Publice locale din Călăraşi, precum şi consulul general al Republicii Turcia la Constanţa, Füsun Aramaz au apreciat că în urma întâlnirii au fost depăşite barierele comunicaţionale şi a fost creat un cadru propice dezvoltării pe de o parte a relaţiilor bilaterale româno-turce, iar pe de altă parte s-a făcut un prim pas pentru soluţionare unor probleme cu care se confruntă comunitatea turcă din Călăraşi.
Sorina Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
23 Şubat tarihinde Romanya Demokrat Türk Birliği Din Komisyonu kadınlara yönelik “İslam’da Türk Kadını” bir sempozyum düzenledi.
Kadınlar duyguları, mantığı, kültürü ile her iş konusunda gösterdiği üstünlük ile bizzat yaşamın içinde yol gösteren ışıklar gibi yanıp sönmektedir.
Kadınlar toplumdaki pek çok konu ve değerle birlikte siyasetten edebiyata, basından düşünce akımlarına dek her alanda tartışmanın odak noktasını oluşturmaktadırlar. Bu simpozyumu da kadını değişik alanlarda anlatmak için buluştuk.
Romanya Demokrat Türk Birliği Galaţi Şubesi Başkanı, Sn. Gülten Abdulla “İslamiyetten Önce Türk Dünyasının Kültüründe ve Mitolojisinde Kadının Yeri”temasını sunarak mitolojide kadının yerini anlattı.
Diyanet İşleri Başkanlığı tarafından gönderilen din görevlisi Sn. Nilgün Güneş “İslamda Kadının Yeri” konuyla konuşma yaparak İslam’la beraber kadına verilen hakları ve değerlerden bahsetti. Peygamberimizin sözünü hatırlatarak “Cennet annelerin ayakları altındadır” diyerek kadının ve annenin İslamiyetteki önemini vurguladı.
Konuşmalara, R.D.T.B kadınlar komisyon başkan yardımcısı Sn. Durie Accoium “İslamda Kadının yeri ve rölü” adlı sunumuyla devam ederek kadının miras hakkı, evlilikte eş seçme hakkı, çalışma hakkından bahsetti.
RDTB Kültür Komisyon Başkanı Sn. Serin Türkoğlu “Kadına Karşı Şiddet” hakkında konuşma yaparak ve güzel bir şiir okuyarak tüm misafirleri duygulandırdı.
Serin hanıma bize duygulu anlar yaşattığı için ayrıca teşekkür ederiz.
Kemal Atatürk Ulusal Koleji Öğretmeni, Eski Türk Edebiyatı Uzmanı Sn. Sevil Önder, “Cumhuriyet Döneminde Çağdaş Türk Kadını” hakkında konuşarak önder Mustafa Kemal Atatürk’ ün sözlerinden bahsetti ve kadına önem ve değeri vurguladı:
“Bu millet esas terbiyesini aileden almaktadır. Türk milleti öyle analara sahiptir ki her devrin büyük adamlarını bu analar yetiştirmiştir. Türk Kadını daha büyük nesiller yetiştirmeye kabiliyetlidir.” ve konuşmasına böyle devam etti:
“Türk ırkının dünyanın en güzel ırkı olduğunu tarihten bildiğim için, Türk kızlarından birisinin dünya güzeli seçilmiş olmasını çok tabii buldum. Fakat Türk gençlerine bu münasebetle şunu hatırlatmayı da lüzum görürüm: Övünç duyduğumuz tabii güzelliğinizi fenni tarzda muhafaza etmesini biliniz ve bu yolda uyanık olunuz... Bununla beraber, asıl uğraşmaya mecbur olduğumuz şey, analarınızın ve atalarınızın oldukları gibi, yüksek kültürde ve yüksek faziletle dünya birinciliğini elde tutmaktır.” M.K.Atatürk
Dünya milletler arası ilk kadın kongresi 18 Nisan 1935 de Atatürk’ün himayesinde İstanbul’da toplanmış ve bu kongreye dünyanın dört bir yanından gelen kadınlar katılmıştır. Atatürk “Milletler Arası İlk Kadın Kongresi” delegelerine şöyle seslenir:
“Türk kadının dünya kadınlığına elini vererek, dünyanın barış ve güveni için çalışacağına emin olabilirsiniz.”
Sempozyuma katılan tüm konuklara ve yapmış oldukları güzel ve önemli konuşmalardan dolayı hepsine ayrı ayrı teşekkür ederiz.
Firdes Musledin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Duminică, 17 februarie Asociaţia „Saladin Agiacai” cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice şi în parteneriat cu Colegiul de Artă „Regina Maria” a organizat decernarea Premiilor de Excelenţă „Saladin Agiacai”. Evenimentul aflat la prima ediţie are ca motto: „Cu dragoste şi pasiune vei reuşi!”.
În cadrul acestei festivităţi au fost premiaţi elevii din comunitatea turco – tătară care au obţinut rezultate deosebite la concursurile şcolare de matematică. Iniţiativa aparţine familiei regretatului Agiacai Saladin.
Evenimentul a început cu un mini recital la pian al nepoatei, Yasmin Mambet în vârstă de numai 9 ani, după care a luat cuvântul Amet Aledin, subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice. Activitatea a continuat cu discursul d-nei profesor Ibadula Denis şi apoi cu mult aşteptata decernare a diplomelor şi trofeelor.
La eveniment au participat membrii comunităţii turco-tătare, dar şi cei care l-au cunoscut şi l-au apreciat pe omul Saladin Agiacai. Alături de Meryem Mambet, fiica acestuia au fost: muftiul Cultului Musulman, Murat Yusuf, subsecretarul de stat în cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Aledin Amet, viceconsulul Republicii Turcia la Constanţa Özgen Topçu, directori de şcoli şi colegii, inspectori şi numeroşi profesori. Din partea Uniunii Democrate Turce din România a participat preşedinta comisiei de cultură, d-na Serin Türkoğlu împreună cu alţi membri.
Un eveniment deosebit dedicat excelenţei cu participarea multor personalităţi în domeniul educaţiei şi al culturii. Felicităm preşedinta Asociaţiei „Saladin Agiacai”, iniţiatorul proiectului d-na Meryem Mambet şi îi dorim ca tot ceea ce a făcut în numele tatălui său să fie primit de Bunul Allah. Dorim să felicităm şi elevii care au muncit pentru rezultatele extraordinare pe care le-au obţinut la concursurile de matematică, elevi cu care ne mândrim şi dorim să îi facem cunoscuţi şi dumneavoastră:
Firdes Musledin
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Pe data de 21 februarie, pe întreg globul este sărbătorită Ziua Internaţională a Limbii Materne. În cadrul Conferinţei Generale din noiembrie 1999, statele membre UNESCO au ales această zi pentru a-i comemora pe cei 5 studenţi din Dacca care şi-au dat viaţa, în 1952, pentru recunoaşterea limbii Bengali ca limbă oficială pe teritoriul statului Pakistan.
Vasile Alecsandri spunea: „Limba este cartea de nobleţe a unui neam”. Limba maternă joacă un rol primordial în construirea identităţii naţionale şi culturale a individului, nefiind un simplu instrument de comunicare sau sistem de semne şi sunete. Ea permite formularea gândurilor şi exprimarea viziunii asupra lumii specifice unui întreg popor. Diversitatea lingvistică şi culturală sunt valori universale care consolidează unitatea şi coeziunea dintre societăţi. Prin declararea zilei de 21 februarie drept Zi Internaţională a Limbii Materne, UNESCO a subliniat importanţa diversităţii lingvistice şi a tras un semnal de alarmă asupra faptului că mai mult de jumătate dintre cele 7.000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariţie.
Obiectivul Zilei Internaţionale a Limbii Materne este acela de a promova diversitatea lingvistică şi educaţia multilingvă, precum şi de a sensibiliza oamenii din întreaga lume faţă de existenţa tradiţiilor lingvistice şi culturale bazate pe înţelegere reciprocă, toleranţă şi dialog. Sloganul ediţiei 2013 este „Cărţi pentru educaţie în limba maternă” pentru a le reaminti factorilor-cheie din acest domeniu cât de importantă este producţia de cărţi în limbile regionale şi minoritare pentru sprijinirea educaţiei în limba maternă a fiecărei comunităţi.
Pentru a serba această zi, în multe şcoli din România se organizează activităţi extrem de interesante: mese rotunde şi dezbateri pe tema limbii materne şi a diversităţii lingvistice, ateliere de lectură şi creaţie, concursuri de ortografie sau cvintete, concursuri de recitări sau eseuri, expoziţii de carte sau desene, expoziţii de costume şi obiecte tradiţionale, vizionare de filme, momente artistice de muzică şi dans tradiţional, piese de teatru, scurte prezentări de obiceiuri şi tradiţii, ateliere de conversaţie etc. Iată doar câteva exemple: Liceul Tehnologic din Pucioasa (Dâmboviţa) organizează o masă rotundă cu tema „Limbi pe cale de dispariţie şi fenomenul de moarte a limbii”, Şcoala Gimnazială din Valea Vişeului (Maramureş) organizează un concurs de poveşti, ghicitori, proverbe şi zicători ucrainene, iar Şcoala Gimnazială din Peregu Mic (Arad) un evenimentul intitulat „Să preţuim limba noastră” în cadrul căruia sunt recitate poezii şi sunt interpretate schiţe şi doine populare în limba maghiară. Şi la Colegiul Naţional „S. von Brukenthal” din Sibiu se organizează un spectacol, de dansuri populare germane de această dată, iar Şcoala Gimnazială nr. 12 din Constanţa lansează baloane în care copiii vor introduce bileţele cu gândurile lor scrise în limba maternă.
Nu numai unităţile şcolare sărbătoresc această zi, ci şi autorităţile centrale şi locale de resort. Ieri, Comisia de Învăţământ din cadrul Departamentului de Relaţii Interetnice al Guvernului a dedicat prima sa şedinţă de lucru Zilei Internaţionale a Limbii Materne. De asemenea, astăzi, Direcţia de Cultură din cadrul Primăriei Carei organizează un concurs de recitări în limbile română, germană şi maghiară, menit să promoveze poezia universală în rândul tinerilor, cunoaşterea reciprocă a valorilor literaturii române, maghiare şi germane, precum şi modul de exprimare a acestora prin intermediul limbii materne.
Ziua Internaţională a Limbii Materne este sărbătorită şi la Sebeş prin dans, poezie şi cântec tradiţional. Începând cu ora 17.00, Biblioteca Municipală „Lucian Blaga” din Sebeş organizează un spectacol de dansuri tradiţionale germane, „Deutsch in Tanz; Gedicht und Lied”, spectacol susţinut de comunitatea germană din Sebeş şi Petreşti. Biblioteca Municipală „Teodor Murăşanu” din Turda întâmpină Ziua Internaţională a Limbii Materne cu o expoziţie de carte, iar Clubul Înţelepţilor din cadrul Primăriei Sectorului 2, Bucureşti, organizează o conferinţă cu tema „Limba maternă şi grupurile minoritare”, susţinută de doamna profesor Natalia Bratu.
Evenimentele menţionate mai sus nu sunt decât câteva exemple menite să ne facă pe toţi să reflectăm la importanţa protejării şi revigorării diversităţii culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere în lumea globalizată în care trăim.
Comisia Europeana, Reprezentanţa în România
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
İzmir, Türkiye’nin üçüncü büyük metropolü, ve önemli bir fuar merkezi olan liman kenti.
İzmir’in batısında denizi, plajları ve termal merkezleriyle Çeşme Yarımadası uzanır. Antik çağların en ünlü kentleri arasında yer alan Efes, Roma’nın imparatorluk devrinde dünyanın en büyük kentlerinden biriydi. Tüm İyonya kültürünün zenginliklerini bünyesinde barındıran Efes, yoğun sanatsal etkinliklerle de adını duyuruyordu. Bu maksatla da bu şehre “Güzel İzmir”, “Eski İzmir” ve “la Perle de l’Ionie” (İyonya’nın İncisi) deniyordu. Tarihten beri bu tanımlarla yıllar sonra şehrin sıfatı hâline gelmiştir.
İzmir, yatlar ve gemilerle çevrilmiş uzun ve dar bir körfezin başında yer almaktadır. Sahil boyunca palmiye, hurma ağaçları ve geniş caddeler bulunmaktadır. İzmir Limanı, Mersin Limanı’ndan sonra Türkiye’nin en büyük limanıdır. Canlı ve kozmopolit bir şehir olan İzmir, uluslararası sanat festivalleri ve İzmir Enternasyonal Fuarı ile de önemli bir yer tutar.
Eski İzmir kenti (Smyrna), körfezin kuzeydoğusunda yer alan ve yüzölçümü yaklaşık yüz dönüm olan bir adacık üzerinde kurulmuştu. Son yüzyıllar boyunca Meles Çayı’nın ve bugünkü Yamanlar Dağı’ndan gelen sellerin getirdikleri mil ile bugünkü Bornova ovası oluştu ve yarım adacık, bir tepe hâline dönüştü.
Şimdi Tepekule adını taşıyan bu höyüğün üzerinde Tekel Müdürlüğü’nün İzmir Şarap ve Bira Fabrikası’na ait numune bağı bulunmaktadır. 1955’ten beri yoğun gecekondu bölgesi olan bu çevrede İzmir’deki ilk yerleşim yeri olarak tespit edilen İzmir Höyüğü bulunur. Buradaki ilk kazılarda Türk Tarih Kurumu ile Eski Eserler ve Müzeler Genel Müdürlüğü”nün katkıları büyük olmuştur.
Batı Anadolu kıyılarındaki ilk yerleşimler -ki bunlar Troya Savaşlarından sonra kurulan Aiol, İyon ve Dor kökenlidir- genelde küçük yarımadalar üzerinde kurulmuştur. Bunlar, Pitanes (Çandarlı), Phokaia (Foça), Smyrna (İzmir), Klazomenai (Kilizman), Milet ve İasos gibi yerleşimlerdir. Böylece yarımada yerleşikleri hem iki limana sahiptiler, hem de karadenizden gelecek saldırılara karşı güvence içindeydiler. Elverişsiz havalarda limanlardan biri uygun olmadığı takdirde gemiciler diğer limanı kullanma şansına sahiplerdi. Bayraklı Höyüğü, körfezin kuzeydoğu köşesinde, kuzeyine sarp kayalı Yamanlar Dağı’nı da alarak karadan gelecek saldırılara karşı rahat bir konumdaydı. Güneyi imbata açıktı. Eski İzmir yerleşimi yaklaşık 3000 yıl boyunca bu yarımada üzerinde ver aldı. MÖ 4. yüzyılın ikinci yarısında büyük nüfus artışı yüzünden bugünkü Kadifekale (Pagos) eteklerine taşındı.
Expo 2020’ye “Daha iyi bir dünya için yeni yollar/ Herkes için sağlık“ temasıyla kapılarını açmayı planlayan Izmir, sağlık konusunda sahip olduğu birikimi dünya ile paylaşmayı, milletleri tek çatı altında buluşturup dünya sağlığı için yeni yollar aramayı hedefliyor.
Sağlıkla ilgili birikimlerin, yeni fikirlerin, yeni icatların, araştırma ve geliştirme sonuçlarının paylaşımını sağlayacak bir platforma, sağlık alanında uluslarası iş birliği içinde sorunların çözümüne katkıda bulanacaklarına inanıyorlar.
Sağlık hayatın en değerli gereksinimi olmasına rağmen, dünya nüfusunun % 30’u kaliteli sağlık hizmetlerine erişemiyor, yetersiz hijyen ve sanitasyon koşulları yüzünden her gün 4500’den fazla çocuk hayatını kaybediyor. Gelişmekte olan ülkelerde nüfusun yaklaşık yarısı temel sağlık kurumlarına en az 8 km uzakta yaşıyor.
Gelişmis ülkeler her geçen gün artan sağlık harcamalarının altında ezilirken, gelişmekte olan ülkeler önlenebilir hastalıkları kontrol altına almaya ve en temel insanlık hakkı olan sağlık hizmetini ulaşılabilir kılmaya odaklanıyor.
Milletlerin, uluslararası kuruluşların, sivil toplum örgütlerinin, özel sağlık şirketlerinin ve bilim insanlarının bir araya getirilerek sağlık konusunda farkındalık yaratılması Expo 2020’nin İzmir’de gerçekleşmesiyle mümkün.
Nurgean Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
„Toţi sunt musulmani, deci sunt turci“. Fenomen întâlnit, de altfel, în întreaga Peninsulă Balcanică unde creştinii îi numesc pe musulmani, generic, „turci“.
Cercetând trecutul popoarelor turce, învăţatul francez Joseph De Guignes ajunsese, încă pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, la convingerea că „turcii sunt atât de răspândiţi, încât istoria lor se leagă aproape de istoria tuturor neamurilor“.
Fără îndoială, în decursul acestor epoci, turcii au îndeplinit şi rolul unui popor de legătură între Orient şi Occident având, pe de altă parte un rol important în îmbogăţirea patrimoniului culturii şi civilizaţiei umane.
Evliya Çelebi face deosebire între „dobrogeni“ şi „deliormanlı“ care, deşi voinici şi curajoşi, totuşi sunt „popoare deosebite“. Tătarii nu par să fie în nici unul din aceste două neamuri, deoarece el face totdeauna menţiune când e vorba de aceştia.
Cantemir, printre informaţiile pe care le dă asupra Dobrogei adaugă că: locuitorii ei sunt de origine turcă şi au venit aici din Asia, dar astăzi se numesc Citaki şi sunt renumiţi prin singulara lor ospitalitate („Istoria imperiului otoman“, D. Cantemir).
Marile emigrări ale populaţiei turce, îndeosebi între 1930-1934, au fost deplânse de autorităţile politice române, de oamenii de cultură, fiind considerată o pierdere greu de reparat deoarece „populaţia turcească a dat dovadă, în tot cursul istoriei, de când Dobrogea se află sub stăpânire românească şi în momentele decisive, de loialitate şi ataşament sincer de statul român“ M. Roman
Etnicii turci musulmani şi-au îndeplinit îndatoririle sociale, de exemplu serviciul militar. Au pus umărul la reîntregirea României Mari, luptând atât în primul, cât şi al doilea Război Mondial, înscriindu-şi numele în rândul eroilor neamului.
Este numită astfel deoarece, ca obicei, la nunţi se găteşte, se mănâncă mult şi este chemată multă lume. La nunţile de la sate era invitat tot satul la masă şi servit cu toate bucatele pregătite. Cei care veneau la nuntă felicitau mirii şi familiile acestora aducând cadouri frumoase tinerilor miri. Nunta ţinea patru zile.În cele mai multe cazuri începea într-o zi de joi şi se încheia duminică, zi în care mireasa vine în casa mirelui, sau poate începe într-o zi de luni terminându-se într-o joi.
La nunţi muzica (davul, zurna) este nelipsită. Nunta se face atât în casa mirelui cât şi a miresei.
Aducerea miresei în casa mirelui se desfăşura astfel: un alai format din mama şi rudele cele mai apropiate(dünür) însoţesc mireasa până la casa mirelui. Aceştia sunt întâmpinaţi şi trataţi de familia mirelui cu mare respect. Mireasa este adusă într-o căruţă acoperită şi împodobită cu flori şi panglici(gelin arabası). Doi tineri încalecă pe caii cei mai buni însoţind căruţa miresei. Alaiul merge în următoarea ordine: în primele trăsuri sau căruţe sunt rudele cele mai îndepărtate iar în ultimele căruţe sunt rudele cele mai apropiate şi mama miresei. Aceasta este persoana cea mai respectată şi cinstită ca cel mai important oaspete. La o distanţă de 2-3 km de sat alaiul miresei este întâmpinat de tinerii trimişi de mire. Câteodată printre aceştia se află şi mirele (güveyi/ damat). Toţi cei care o întâmpină pe mireasă, în funcţie de importanţă sau apropiere primesc cămăşi, eşarfe, batiste, articole de artizanat. Aceste cadouri se legau de urechile cailor. După ce aceste obiceiuri se înfăptuiau tot alaiul pornea la drum traversând satul până în faţa casei mirelui, unde şi rămâne. Aici începe un alt obicei pe care îl vom prezenta în numărul viitor.
Melek Osman
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
1869’da Edirne’de doğdu. Tıbbiye’yi bitirdi. Çeşitli memuriyetlerde bulundu, bir süre Maarif Nazırı olarak görev yaptı. Aruzla başladığı şiir kariyerini heceyle devam ettiren bir şairdir. 1949’da İstanbul’da öldu.
Uçun kuşlar uçun doğduğum yere;
Şimdi dağlarında mor sünbül vardır.
Ormanlar koynunda bir serin dere,
Dikenler içinde sarı gül vardır.
O çay ağır akar, yorgun mu bilmem?
Mehtabı hasta mı, solgun mu bilmem?
Yaslı gelin gibi mahzun mu bilmem?
Yüce dağ başında siyah tül vardır.
Orda geçti benim güzel günlerim;
O demleri anıp bugün inlerim.
Destan-ı ömrümü okur dinlerim,
İçimde oralı bir bülbül vardır.
Uçun kuşlar, uçun burda vefa yok;
Öyle akar sular, öyle hava yok;
Feryadıma karşı aks-i seda yok;
Bu yangın yerinde soğuk kül vardır.
Hey Rıza, kederin başından aşkın,
Bitip tükenmiyor elem-i aşkın,
Sende -derya gibi- daima taşkın,
Daima çalkanır bir gönül vardır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hoca bir ağaca çıkmış, bindiği dalı kesiyormuş. Aşağıdan geçen bir adam görüp seslenmiş:
- Hoca ne yapıyorsun? Şimdi düşeceksin!
Hoca aldırış etmemiş, vurmuş baltayı... çok geçmeden de dal kırılmış, yere yuvarlanmış. Yarasına beresine bakmadan hemen fırlamış, biraz uzaklaşmış olan adamı bulmuş, yakasına sarılmış:
- Mademki düşeceğimi bildin, demiş, öleceğim günü de bilirsin. Söyleyiver.
Adam “bilmem“ filan demişse de Hoca diretmiş. O da yakasını kurtarmak için:
- Eşeğe odun yüklediğinde, yokuş yukarı çıkarkan eşek bir kere yellenince canının yarısı gidecek, ikinci yellenişinde canın çıkacak, demiş.
Biraz sonra eşek iki kere yellenince Hoca da:
- Ben öldüm! deyip kendini yere atıvermış.
Onu orada gören köylüler gidip evine haber vermişler. Gelip Hoca’yı yıkamışlar, tabuta koymuşlar. Cemaat toplanmış, tabutu alıp mezarlığa doğru ilerlemiş. Bir ara yol çatallaşmış. Cemaat tartışmaya başlamış:
- Şuradan gidelim.
- Hayır, şu yol daha yakın!
Hoca dayanamayıp tabuttan başını kaldırmış:
- Ey cemaat, ben sağlığımda şu yoldan giderdim!
Mahmut dedem, Reyhanlı’dan birkaç kilometre uzaklıktaki Haran köyünde yaşardı ninemle birlikte. Geniş bir avlu içindeki evi üç oda, mutfak ve ahırdan oluşmuştu. Odalar, her zaman temizdi. Yer minderleri, sedirlerin üstündeki renk renk pırıl pırıldı. Mutfaktaki ocak, sürekli tüterdi. Duvarlardaki raftlarda tencereler, tabaklar, tepsiler dururdu. Hepsi kalaylı, ayna gibi. Tüten ocağın yanında yemek yerken zevkle izlerdim bu gereçleri. Ya da odalardan birine gider, sedire oturur, küçük penceresinden köyün meydanına bakardım. Kazlar tıslayarak yürür, tavuklar eşelenir, hindiler “Dünyaları ben yarattım.“ der gibi kurumlanırdı. Hava kararınca tarlalardan dönen köylüler, usulcacık evlerine çekilirlerdi. Akşam yemeğinin koşturmacası başlar, ocaklar tüterdi.
Köyün tek bakkalının kör sahibi de kapısına kilit vururdu. Havanın karardığını, köylülerin evlerine çekildiğini nasıl anlar, diye şaşırırdım. Artık hiç kimsenin kalmadığı köy meydanın geçer, dar sokaklardan birine girerdi evine doğru.
Yaz aylarında İskenderun’dan Reyhanlı’ya giderdik, amcamların evine. Orada bir ay kaldıktan sonra köye, dayımın çiftliğine geçerdik. Ben dayımların evinde bir gece kalır, ertesi gün dedemin evine giderdim. Ninem, kekik ve bal kokardı. Dedem, beni kollarına aldığı gibi ahıra götürür, atlarını gösterirdi:
- Beğen bir tane bakalım, derdi.
Beğendiğim ata biner, birlikte köy yolunda koştururduk. Dedem köyde, civar köylerde, kasabada kazandığı yarışlarla ünlenmişti. Onun kadar iyi ata binen yoktu. Beni de yetiştirmişti. Bana, “Yürümeyi bilmezken ata bindirdim seni.“ derdi.
Ninem, beni at sırtında görünce endişelenir, başıma bir şey gelmesinden korkardı. Ben, dedemle birlıkte at koştururken ninem de sıkıntısını dağıtmak için tarlaların yolunu tutardı.
Ninem, kahvaltıda hep çorba yapardı. Şehir yaşamının, yiyeceklerinin içimi kuruttuğunu söyler, iyi beslenmem için ne yapacağını şaşırırdı. Sabahları çorba içmeye alışkın olmayan ben, uzun süre çorba kasesinin başında beklerdim. Elim, bir türlü kaşığa gitmezdi. “Canım çay içmek, peynir yemek istiyor.“ diyemezdim. Ninem, sevgi dolu gözlerle beni izler, elimin kaşığa gitmediğini görünce “Hadi Pemracığım!“ derdi. „Çorbanı iç de yüzüne renk gelsin.“
Kısacası dedemi, ninemi, atları özledim. Tatilin bir an önce gelmesini istyorum.
Tülay Ferah – Ebem Kuşağı
Ayşe Hanımın keçileri,
Hop hop hopluyor,
Arpa, saman istiyor,
Arpa, saman yok,
Kilimcide çok.
Kilimci kilim dokur,
İçinde bülbül okur.
İki kardeşim olsa,
Biri ay, biri yıldız,
Biri oğlan, biri kız,
Hop çikolata çikolata,
Akşam yedim salata,
Seni gidi kerata.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
PERDE PİLAVIMALZEMELERPilav için;2 su bardağı pirinç Hamur için;2 su bardağı un HAZIRLANIŞI
ORUKMALZEMELER500 gr kıyma Kıyma yağsız ise 2 yemek kaşığı zeytinyağı HAZIRLANIŞI
|
Pâine cu pilafINGREDIENTE:Aluat:o cană de iaurt Umplutură, pilaful:o cană de orez MOD DE PREPARARE:Se pune orezul la călit după care se pune supa de pui, sarea, vegeta, piperul şi se lasă la fiert până scade supa după care se ia de pe foc şi se acoperă cu un capac. Supa se obţine prin fierberea unui pui care mai apoi va fi folosit la finalizarea mâncării. „Din bucătăria turcilor dobrogeni“ Frigărui “Oruk“INGREDIENTE500 gr carne tocată Dacă carnea tocată este lipsită de grăsime adăugaţi şi 2 linguri de ulei de măsline MOD DE PREPARARE
|
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Son dönemin en başarılı şarkıcılarından Sıla
Çıkış parçan ‘..dan Sonra’da biraz daha maskülen bir imaj çizerken, son albümünde o tarz biraz daha yumuşadı. Sebebi senin değişmenle mi ilgili yoksa yaptığın müzik tarzının değişmesiyle mi ilgili?
- Aslında şarkı ne isterse onu verdiğimiz için… ‘…dan Sonra’ biraz daha ellerini masaya vuran birinin, kadın ya da erkek demiyorum, şarkısıydı. Dolayısıyla onun biraz başkaldıran bir tavrı vardı. O yüzdendi o maskülenlik. Feminenliğe sonradan bir geçiş olmadı aslında nihayetinde ben bir kadınım (gülüşmeler). İlk albümde çok fazla altını çizmek istememiştik, şarkılar öne çıksın diye. İyi de bir strateji oldu bence, işe de yaradı. Ama nihayetinde sonrasında tabi ki ben spor da olabilen biriyim, topuklu giyip ortalarda salınabilen de biriyim. Hepsini barındırdığım için hepsi makbuldür bizde.
Başından beri Efe Bahadır’la çalışıyorsun
- Üniversiteden, Bilgi’den arkadaşız. Önce beraber şarkı söylemeye başladık, sonra beraber şarkı yazmaya başladık. Sonra hakikaten hedeflerimizin, yolumuzun bir olduğunu keşfedip yola beraber devam etmeye karar verdik. ‘Bir elin nesi var iki elin sesi var’ diyerekten, şu an birbirimiz sayesinde rahat bir hayat yaşadığımızı düşünüyoruz.
Müzikal anlamda birbirinizi tamamladığınız söylenebilir mi?
- Tabi, kesinlikle. HER ŞEY APAÇIK ORTADA
Şarkılarındaki ‘ayrılık’ teması, aşkın getirisinin ayrılık, mutsuzluk olduğunun işareti mi?
- İçinde aşk da ayrılık da var. Bu ayrılıklar illa kadın erkek ilişkileri üzerine yoğrulmuş ayrılıklar değil. Ya da aşklar sadece kadın-erkek aşkları değil. ‘Acısa da Öldürmez’i bir kadın-erkek ilişkisine yazılmış şarkı olarak algılamayabilirsiniz. Cebinizde paranız yoktur, sıkıntı çekiyorsunuzdur ama ‘Acısa da Öldürmez’ deyip kendinizi telkin edersiniz. Bu kişinin algılayışıyla doğru orantılı bir şey. Ben şarkı yazar sadece sunarım karşı tarafa, nasıl hissederseniz öyle düşünün diye. Yoksa ben o şarkının çıkış noktasıyla ilgili hikayelerimi anlatmaya başlarsam, o zaman çok fazla bulaşmış oluyorum şarkıya. O kadar bulaşmak istemiyorum şarkıya, çünkü her şey apaçık ortada.
Bu yaşanmışlıkların dışında seni etkileyen şairler, müzisyenler kimler?
- Çok. Bir sürü şair var tabi ki benim gönülden bağlı olduğum. Cemay Süreya bunlardan bir tanesi, çok ciddi anlamda hastasıyımdır. Edip Cansever, Orhan Veli, Nazım Hikmet, Metin Altıok, Turgut Uyar var… Var da var yani şimdi birini unutsam eve gittiğimde çok üzülürüm. Müzisyenlerden de Lara Fabian, karşı kıyıdan Haris Alexiou, sonra Shirley Horn var. Çok var şimdi aklıma gelmeyen. Bir şeyine tutkun olduğum çok insan var.
Kenan Doğulu’nun vokaliyken nasıl solo devam ettiğini merak etmiş.
- Bu tesadüf ya da şans eseri bir durum değil. Ben bu işe baş koyduğumda çocuk yaştaydım. 5 yaşındayken bile kendi şarkılarımı yazıp kendi şarkılarımı söylemek isterdim. Çok psikopatça ama öyle. Hedef zaten baştan aynı olunca ister istemez hayatta o kapıları zorluyorsunuz. O zaman diliminin içinde yapabileceğiniz ne varsa o işlerin peşinde koşuyorsunuz. Kenan’la 7 sene çalıştım. Cidden iyi bir orkestrayla çalışma imkanı buldum. Bu arada kendi şarkılarımı zaten yazıyordum. Onları dinletiyordum Kenan’a ve Ozan’a. En büyük şansım onlar gibi iki profesyonelin yanımda olmasıydı.
‘Alain Delon’daki gibi Doğulu kardeşler etkisi hissediliyor.
- Evet, Ozan’ın bestesiydi. Şarkıyı duyup, ver buna söz yazayım dedim. Hakikaten de çok beğenildi. Hala duyunca heyecanlanıyorum, ‘demek ki iyi şarkı’ diyorum. Alain Delon da Ozan’ın uçakta aklına gelen bir melodi. Enerjisi çok yüksek bir şarkı. Alain Delon benim çok başka bir yönümü gösterdi. Biraz sert mizaçlı ve soğuk algılanabiliyorum. Niyeyse insanlar beni naif kabullenmek istemiyor. Alain Delon o yargıyı da kırdı. ‘Bu kız sempatikmiş’ diyenler oldu.