Türk ve Tatar toplumların değerli misafiri13 Şubat 2000, pazar sabahı saat 10’da sayın Başbakan Bülent Ecevit, Türk işadamları ile Bükreş’te buluştu. Bu görüşmeden sonra T.C. Başbakan Bülent Ecevit, Dışişleri Bakanlığı Müsteşar yardımcısı Aydın Şahinbaş, Başbakanlık Dışişleri Danışmanı Büyükelçi Ümit Pınar, Türkiye’nin Bükreş Büyükelçisi Volkan Bozkır ve Köstence Başkonsolosu Hayati Soysal ile Romanya’da resmi olarak tanılmış Romanya Demokrat Türk Birliği ve Romanya Demokrat Müslüman Tatar Türk Birliklerin yönetim kurulları ile buluştu. Iki toplumun başkanları Ruhan BALGI ve Sali NECAT, milletvekilleri Osman Fedbi ile Şaganay Nusfet Romanya devletine teşekkür edip, eğitim ve kültür alandaki faaliyetleri ve isteklerini gündeme getirdiler. Sayın Ecevit Romanya’da Türkler’i görmekten duyduğu memnuniyeti dile getirdi. "Romanya’da dönem dönem değişik rejimler yaşanmasına rağmen Romen halkına teşekkür etmeliyiz ve etmelisiniz. Sizler, Anadolu ve Tatar kökenli soydaşlarımız, burada huzur içinde yaşıyorsunuz, bu da bize huzur veriyor." dedi. Gülten Abdula |
Un oaspete de seamăIn prima decadă a lunii februarie 2000, capitala României a găzduit summit-ul ţărilor din sud-estul Europei. După ce în luna decembrie 1999 la întâlnirea miniştrilor de externe din aceleaşi ţări s-a dezbătut proiectul iniţiat de Turcia cu privire la „Securitate şi cooperare între ţările sud-est europene“, în luna februarie a anului 2000 el a fost semnat de prim miniştri statelor respective. In numele României a semnat domnul preşedinte Emil Constantinescu. A consemnat G.A. |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
YILIN ADAMI (I)Köstence’de çıkan mahalli gazete „Cuget Liber“ tarafından „YILIN ADAMI“ seçildi. Yılın adamı seçilenler arasında tek diplomat T.C. Başkonsolosu sayın M. Hayati SOYSAL bulunuyordu. Cuget Liber gazetesinin değerli yöneticileri,
|
Omul anuluiZiarul local “Cuget Liber” din Constanţa a decernat la finele anului 1999 titlul de “Om al Anului” unui număr mare de personalităţi din diverse domenii de activitate, care au dovedit o preocupare permanentă în vederea unei conveţuiri paşnice, au adus contribuţii valoroase în domeniile economic, social, cultural şi altele. Stimaţi conducători ai ziarului „Cuget Liber“
|
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
12 Şubat 2000, Bükreş’te Güneydoğu Avrupa ülkelerin başbakanları bir ortak toplantıya katıldılar. Bu toplantının en önemli noktası „Güneydoğu Avrupa’da Iyi Komşuluk Ilişkileri, Istikrar, Güvenlik ve Işbirliği Şartı“ beş ülke tarafından imzalandı. Türkiye, Bulgaristan, Arnavutluk, Makedonya ve Yunanistan başbakanları tarafından imzalandı. Anlaşmaya Romanya adına Cumhurbaşkanı Emil Constantinesku imza attı.
Bu şart, 1999 yılı 2 Aralığında Bükreş’te düzenlenen Güneydoğu Avrupa Dışişleri Bakanları toplantısında gündeme gelip nihai hale getirilmişti. „Şart, bölge ülkeleri arasında her alanda işbirliğinin geliştirilmesini ve bölgede kalıcı istkrar ile barışın sağlanması için ortak haraket edilmesini öngörüyor“. Şartta ayrıca bölge ülkelerinin ve Avrupa – Atlantik kurumlarıyla entegrasyonunda işbirliği yapılması yer alıyor“. Sayın Başbakan Ecevit „Güneydoğu Avrupa ülkeleri, Balkan ülkeleri kendi kaderlerine, kendileri sahip çıkma sürecine girdiler. (…) Böylelikle, bölgenin huzur içinde, barış içinde kalkınması büyük ölçüde güvence altına alınmış olacaktır“ görüşmelerini bildirdi.
Bükreş’te bulunduğu süre içerisinde çeşitli temaslarda bulundu.
13 Şubat 2000, pazar günü, sayın Bülent Ecevit Türk işadamları ve Romanya’da yaşayan Türk grupları ile bir arada bulundu.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ocak ayı Hakses gazetesinde Sayın Bülent Ecevit’i sizlere kısaca tanıtmıştık. Bu sayımızda ise kendisi ile ilgili daha geniş bilgiler sunacağız. Bu amaçla Türkiye’de çıkan SABAH gazetesinden dizi sayfasını aktarıyoruz.
„Mavi gölmekli adam imajını ben yarattım“
Başta çocuk düşünecek halde değildik. Doyuramazdık ki çocuğu. Kendimiz açtık!
Elbiselerimi annem dikerdi. Sonraları kendim diktim. Belki hayattan fazlasını istemiyorum
Bir muhabir bana elbiseyi sormuştu. „18 yıllık“ demiştim. „18 liraya aldım“ anlamışlar.
Benim bir yuvam var;eşimle paylaştığım. Onu bırakıp bir binaya geçmeyi düşünmem.
Siyasete kapanır kalırsak, eşimin dediği gibi „ağaçlardan ormanı göremez oluruz“
O bir "first lady" ama yaşamını; giyimi-kuşamı ve diğer tercihleriyle sıradan memurun sadeliği içinde sürdürüyor. Başbakan eşi ve iktidar partisinin Genel Başkan Yardımcısı olmanın ona sağladığı fırsat ve olanaklar bir sandeviçle sınırlıdır. Rahşan Ecevit’i genellikle ayran veya gazos eşliğinde peynirli ya da tavuklu sandeviçin yanı sıra bazen öğle yemeklerini pideyle çeşitlendirilir.
Son ABD gezisinde New York Waldorf Astoriyas otelinin restoranında eşi Bülent Ecevit’le başbaşa yemek yediklerini öğrenen foto muhabirleri görüntü almak için girdiklerinde şaşkına dönmüşlerdi. Başbakan ve eşinin masasında sadece çorba ve sandeviç vardı…
Rahşan Ecevit’in sofrada da mütevazı olma alışkanlığı, tıpkı giyimde olduğu gibi bilinçaltına kazınan „toplumun fakir kesimlerine acı çektirmeme“ düşüncesinden kaynaklanıyor. Aşçıları, hizmetçileri ve diğer görevlileriyle Başbakanlık Konutu’na taşınmak onlar için aynı zamanda kitaplardan ayrılmak anlamına geliyor ki, bu da taşınmayı imkansız kılıyor. Ecevitler evliliklerinin 53 yılı boyunca biriktirdikleri kitaplarla büyük bir arşive sahip. Arşiv yeni aldıkları evde kurdukları kütüphane ile yeni nesillere açılacak ve Ecevitler’i ölümsüzleştirecek.
Rahşan Ecevit, söyleşimizin bu bölümünde en çok merak edilen „neden çocukları olmadı“, „neden lüks giyinmiyor“, „balolara, düğünlere neden katılmıyor“ gibi sorulara yanıt vermenin yanı sıra kendisini çok etkileyen bir olayı da anlattı. Rahşan Hanım’la söyleyişye devam ediyoruz…
Ecevit Ailesi neden çocuk istemedi?
- Ilk başta çocuk düşünecek halde değildik. Çok fakir olduğumuz için çocuğu doyuramazdık. Daha sonra politakaya atıldık. Çocuğa ayıracak zamanımız kalmamıştı. Işimiz çok olduğundan çocuk özlemimiz de olmadı. Ama Türkiye’deki çocukların hepsi benim çocuğum. Türkiye’de öyle çok çocuk var ki… Ben de Türkiye’deki tüm çocuklar için çalışıyorum…
Balolarda, düğünlerde, törenlerde neden sizi görmek mümkün olmuyor?
- Yapılacak o kadar çok iş var ki, balolar, düğünler, törenler bana göre değil. Gördüğüm kadarıyla oralarda bulunabilmek için giyim kuşam bakımından gerekli hazırlıklar da bir o kadar, hatta daha fazla vakit gerektiriyor.
Kıyafetleriniz son derece mütevazı, göz kamaştıran takılardan da uzak duruyorsunuz. Neden?
- Çocukluğuzda elbiselerimizi annem dikerdi.
O zamanlar hazır elbise yaygın değildi. Biz çocuklar dikmeyi annemizden öğrenmiştik. Zengin değildik ama çok fakir de değildik. Sonraları elbiselerini hep kendim dikmeye ve ailemden gördüğüm gibi giyinmeye devam ettim. Bunun nedenini bilmiyorum. Belki de hayattan daha fazlasını istemiyordum.
Henüz anne baba evinde yaşarken bir gün karşımızdaki apartmanda bir kıyamet kopmuştu. Bahar aylarını yaşıyorduk. Çevremizdekilerin yazlığa gitmelerine alışmıştık. O apartmanın bir dairesinde tek bir kızları olan bir aile yaşıyordu. Kız da artık bir genç kız olmuştu. Ama bir gün eve temizlik için gelen kız, ailenin akşam çayı için komşuya gitmesinden yararlanarak, yeni dikilen elbiselerin hepsini makasla doğramıştı. Öylesine şiddetli bir kıskançlık duymuştu…
Daha ileriki yıllarda evlenip de eşimle birlikte Anadolu’yu dolaşırken kıyafetlerimin oralarda yaşayanlarla benzeştiğini gördüm. Bir de, kadınların da erkeklerin de fırsat buldukça elbisemin kolunu bileklerimden yukarıya doğru sıyırmaya çalışarak ya da elbisemin yakasını çekiştirerek üzerinde takı aradıklarını fark ediyordum. Bir gün öyle yapan birisine "Ne yapıyorsun" diye sordum. "Bir devlet büyüğümüzün hanımının takısı yoksa benim de olmayabilir" diye cevap verdi.
Başbakanlık konutunu neden kullanmıyorsunuz?
- Yeryüzünde "ev"den güzel yer yoktur. Ancak her içinde yaşanan yere "ev"dense de her eve "yuva" demek mümkün değildir. Bir ev ancak yuva ise güzeldir. Onu yuva yapmak da içinde yaşayanlara bağlıdır. Benim bir yuvam var. Eşimle paylaştığım bir yuva. Onu bırakıp da, içinde, yemeğinden temizliğine her işin görüldüğü bir binaya geçmek aklımın köşesinden bile geçmez. Ama diyeceksiniz ki, „Senin yemek yapmaya, temizlik yapmaya vaktin yok“. Önemli değil. Yapabildiğim kadarı bize yetiyor. Zaten yemek konusunda titiz de değiliz. Öğlen akşam birer tabak yemek yeriz yemeyiz. Çünkü fazla da yemek yiyemeyiz. Öyle tatlısıyla tuzlusuyla her şeyi tamam olan soframız pek olmaz. Ben de, iki günde bir, bir türlü yemeği zarzor pişiririm. Yılbaşında nasıl geçirdiniz?
-Yılbaşında ne yemek yedik, hatırlamıyorum bile. Bizim önemli günlerde yemeğimizde bir değişklik olmaz. Ne varsa onu yeriz. Üzerinde fazla durmayız. Bize göre maksat karın doyurmak…
Eşiniz size ne diye hitap ediyor?
-Adımı söyler.
- Çiftler arasında özel hitaplar vardır. Sizin de var mı?
- Evet tabii ki, herkes gibi bizim de aramızda özel hitap var.
Ecevit mavisi nasıl doğdu anlatilir misiniz?
- Bülent Ecevit siyasete atıldığı ilk yıllarda konuşmalarını bir kamyon üzerinde yapardı. Kamyonun üstü de o kadar kalabalık, o kadar gürültülü olurdu ki kimin konuştuğu kolay kolay seçilemezdi. Bir gün ben de onu herkesle birlikte uzaktan dinlemek istemiştim. Bir ara yakınımda birinin etrafındakilere „hangisi Ecevit“ diye sorduğunu farkettim. Ben „işte, o mavi gölmekli“ deyivermişim.
O günlerde genellikle beyaz gömlek giyilirdi. Renkli gömlek seyrek görülürdü. Birkaç defa aynı durumla karşılaşınca ben de ona hep mavi gömlek giydirmeye başladım.
Eşinizle aranızdaki sevginin aynı zamanda „iyi bir arkadaşlık“ la desteklendiğini gözlüyoruz. Arkadaşlık konusunda ne düşünüyorsunuz?
- Eşim en iyi arkadaşım ama Genel merkezde çalışanlarla da aramızda aile bağı gibi bir arkadaşlık var. Bülent siyasete kapanır kalırsak, eşimin dediği gibi „ağaçlardan ormanı göremez oluruz“. Onun için siyaset dışı arkadaşlıklar, dostuklar da bizim için çok değerlidir.
Akşam kapı eşiğinde bir terli giysi gibi
Soyunmak vardı derdinden evrenin
Bir entari serinliğini giyinmek
Kendi derdini tesbih gibi çekmek elinde
Yün örmen vardı akşamları koltuğa gömülü
Karşında polisiye roman okumak senin
Sorgusuz bakışmak yorulduk gözlerimiz
Sevinçsiz gülmek üzüntüsüz ağlamak
Oturmaya konuklar gelmesi bazen
Çevresinde bir masanın kaygısız
Sıcak konularda bir demli çay gibi
Bilmedik komşularda konuşmak
Dünyamızla uyuşmak vardı
Oyunda sonunu görmeden oynamak
Sevinebilmek kazandığına
yitirdiğine yerinebilmek
Düşünmeyebilmek yoruldukça düşünmekten
kamaştıkça örtebilmek gözlerini
düşlerde bile ışıktan sakınarak kendini
Uyuyabilmek vardı vaktinde rahat…
(1964’te yazıldı)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Internette Osmanlı web sayfası açıldı.
Kaldera Holding’in destekçiliğini, Fornsnet şirketininin de yapımcılığını üstlendiği Osmanlı Web Sitesi açılıyor. Osmanlı Cihan Devleti’nin 700. kuruluş yıldönümünde kültüre ve sanata katkıda bulunmak amacıyla açılan sayfaları, tüm dünyadaki internet kullanıcıların hizmetine bedelsiz sunuluyor. 27 Ocak saat 18.00’de açılış kokteyli ile tan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 10-11 februarie 2000, Comisia de Învăţământ, Ştiinţă şi Tineret a Consiliului Minorităţilor Naţionale s-a deplasat la Cluj-Napoca, la invitaţia U.D.M.R., pentru a cunoaşte experienţa Unversităţii Babeş-Bolyai privind învăţământul superior în limba maternă.
Vizita s-a derulat pe parcursul a două zile, cu un program dens, bine organizat de gazdele noastre de la U.D.M.R. cărora le mulţumim şi pe această cale. Pe tot parcursul acestei vizite amfitrionul nostru principal a fost d-na Fischer Fülöp Ildiko, responsabil cu probleme de învăţământ al U.D.M.R.
Joi, 10 februarie delegaţia Comisiei de Învăţământ a C.M.N. a vizitat Universitatea Babeş-Bolyai, având întrevederi cu membrii conducerii Universităţii şi al celor 3 linii de predare. Întrevederea principală cu conducerea Universităţii s-a desfăşurat în Sala Senatului Universităţii Babeş-Bolyai. La această întâlnire au participat din partea Biroului Senatului d-nii prof. dr. Nicolae Bocşan, prorector pe probleme ştiinţifice şi rector interimar, prof. dr. Paul Szilagyi, prorector pentru linia maghiară, prof. dr. Wolfgang Breckner, prorector pentru linia germană şi pentru învăţământul postuniversitar, prof. dr. Mircea Muthu, prorector pentru relaţii internaţionale, prof. dr. Simion Simon, prorector pentru colegiile universitare. Din partea Ministerului Educaţiei Naţionale au participat d-nii prof. dr. Kötö Jozsef, secretar de stat, conf. dr. Laszlo Murvai, director general al Direcţiei Învăţământ pentru Minorităţile Naţionale, lector dr. Christiane Cosmatu, director al Direcţiei Învăţământ pentru Limba Germană şi Alte Limbi.
Din cadrul prezentării făcute de rectorul interimar Nicolae Bocşan, am reţinut că Universitatea Babeţ-Bolyai este cea mai complexă universitate din România având un număr de 31 000 studenţi. Universitatea este extrem de diversificată pe 3 linii de studiu având 18 facultăţi dintre care 4 de teologie (2 cu predare în exclusiv în limba maghiară), 84 catedre, 20 departamente. Universitatea întreţine relaţii cu aproximativ 150 de universităţi din Europa. Această diversitate se reflectă şi în numărul de secţii. Astfel există nu mai puţin de 77 de specializări la facultate şi 18 la colegiu. În limba maghiară există 33 de specializări pentru licenţă şi 8 la colegii. În limba germană există 10 specializări la facultate şi 2 la colegii. În Transilvania fiinţează 19 colegii universitare, filiale ale Universităţii Babeş-Bolyai în tot atâtea oraţe, colegii ce au specializări în română, maghiară şi germană. În cadrul Universităţii există 35 centre autonome de cercetare. Universitatea se bazează atât pe resurse bugetare cât şi extrabugetare acestea din urmă fiind asigurate în special din taxele provenite de la numărul mare de studenţi străini ce studiază la Cluj. Sistemul multicultural al Universităţii Babeş-Bolyai este structurat perfect fiind organizat pe 3 linii de studiu complet autonome. Astfel fiecare linie de studiu are autonomie completă în privinţa promovărilor sau a recrutărilor. La nivel central nici o problemă nu poate intra în dezbaterea Senatului decât dacă există un consens al celor 3 linii de studiu. Pentru realizarea acestui consens se formează o comisie triaparitară a tuturor liniilor de studiu. Astfel este rezolvată şi problema dreptului de veto al fiecărei comunităţi academice din Universitate. Alegerile din Universitate în funcţiile de conducere sunt structurate astfel încât să fie reprezentate toate liniile de studiu în structurile de conducere. Astfel comunităţile academice maghiare şi germane îşi desemnează singure reprezentanţii în Consiliile Profesorale şi Senatul Universităţii. La nivelul Consiliului Profesoral, obligatoriu prodecanul sau cancelarul (secretarul ştiinţific) trebuie să fie de la o altă linie de predare. Mai mult, în cadrul Colegiului Consiliului Profesoral alcătuit din 3 membrii trebuie în mod obligatoriu să fie câte un membru de la fiecare linie de studiu (română, maghiară şi germană). De altfel alegerile se desfăşoară după un sistem foarte complex în cadrul căruia liniile de studiu fac propuneri pentru decan, prodecan şi cancelar (ulterior fiecare linie de studiu va face propuneri în şedinţe separate pentru funcţiile de rector, prorectori şi cancelar general).
Un alt aspect extrem de important pentru membrii Comisiei de Învăţământ, Tineret şi Ştiinţă al C.M.N.-ului, a fost faptul că în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai se alocă locuri separate pentru minorităţi la admiterea în facultăţi. Astfel sunt alocate locuri separate nu doar pentru comunităţile maghiară şi germană (pentru etnicii maghiari la facultăţile de drept şi economie;pentru etnicii germani la facultatea de economie) dar şi pentru cea ucraineană (la facultăţile de litere şi colegiu) şi rromă (pentru aceştia sunt alocate locuri separate la toate facultăţile la cererea uniunilor care le reprezintă interesele).
Continuând expunerea prezentării d-l prof. dr. Paul Szilagy a arătat oaspeţilor faptul că, la toate facultăţile unde se predă în limba maghiară există un prodecan sau un cancelar maghiar. De asemenea la aceste facultăţi există o secretară pentru studenţii şi profesorii maghiari. Pentru comunitatea academică germană există o secretară la nivelul rectoratului. D-l prorector Szilagy a arătat în continuare că există o separare totală a posturilor pentru liniile de studiu, fapt ce permite o dezvoltare autonomă de la preparator la profesor. În ultimii 4 ani au fost recrutate nu mai puţin de 130 de cadre didatice doar pentru linia de studiu maghiară. În privinţa colegiilor, d-l prorector Szilagy a arătat faptul că în Transilvania există 4 Colegii de Institutori şi alte 5 Colegii Universitare în limba maghiară. Deasemenea d-l prorector a reiterat afirmaţiile rectorului Bocşan în privinţa existenţei unei discriminări pozitive foarte accentuate în privinţa rromilor (chiar şi sistemul de examinare sau de finalizare a studiilor îi avantajează masiv pe aceştia).
Cu privire la activitatea Institutului de Studii Iudaice, directorul acestei instituţii, d-l prof. dr. Gherman a arătat faptul că, iniţiatorul acestui proiect a fost actualul rector şi ministru al Educaţiei Naţionale prof. dr. Andrei Marga, decan la acea dată al Facultăţii de Litere şi Filosofie. Acest institut funcţionează dealtfel pe lângă Facultatea de Litere. La cursurile acestei instituţii pot participa toţi studenţii care doresc acest lucru, fără a mai susţine examen de admitere. Pentru cei care doresc, se pot elibera adeverinţe de participare sau de absolvire a acestor cursuri cu susţinerea unor examene.
D-l prorector Wolfgang Breckner a arătat că până în 1995 a existat doar o secţie de limba şi literatura germană în cadrul Facultăţii de Litere. Dezvoltarea liniei de studiu în limba germană s-a extins din 2 motive principale. Primul este acela al nevoii de cadre didactice pentru învăţământul preuniversitar. Al doilea ţine de preocuparea României de a se încadra în structurile europene ştiut fiind că germana este o limbă internaţională.
D-l prorector Mircea Muthu, şeful Departamentului de Relaţii Internaţionale a arătat faptul că la Universitatea Babeş-Bolyai predau 26 lectori străini, existând în plus şi 130 de doctoranzi din 13 ţări.
D-l prorector Simion Simon, responsabil cu colegiile universitare, a arătat faptul că la ora actuală există 6 colegii în limba maghiară şi 3 în limba germană. Deasemenea d-l prorector Simon, a arătat că Universitatea a putut beneficia de experienţa fiecărui prorector. Astfel fiecare prorector a fost rector interimar pentru 4 luni putându-se beneficia de experienţa fiecăruia.
D-na conf. dr. Popescu, director al Departamentului cu Programe pentru Rromi a arătat faptul că s-a început prin secţia de asistenţă socială. Astăzi există 30 de studenţi la linia română sau maghiară. Departamentul cooperează cu catedra de sociologie şi cu organizaţiile neguvernamentale cu programe pentru rromi.
După aceste prezentări a avut loc o dezbatere pe tema învăţământului multicultural între profesorii de la Cluj şi cadrele didactice universitare care predau limba maternă în diferite centre universitare din ţară.
În cursul aceleiaşi zile Comisia de Învăţământ a C.M.N.-ului s-a deplasat la Centrul de Caritate Bethlen Kata şi la Şcoala de Diaconese (de asistente medicale – călugăriţe) ce funcţionează pe lângă Eparhia Reformată. În cursul acestei vizite au avut loc discuţii pe tema învăţământului sanitar postliceal în limba maternă cu directorul şcolii Lörinczy Laszlo şi cu cadrele didactice. Această şcoală funcţionează cu 2 specializări, una de laboranţi-analize medicale şi o specializare de asistenţi generalişti actualmente cursurile şcolii fiind frecventate de 120 de elevi.
Tot în cursul aceleiaşi zile a avut loc şedinţa propriu-zisă a Comisiei de Învăţământ, Tineret şi Ştiinţă a Consiliului Minorităţilor Naţionale. Principalul punct pe ordinea de zi a fost alegerea noii conduceri a comisiei. În urma votului au fost aleşi următorii: Viaceslav Timar (Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor – România) – preşedinte, Mârzali Nevzat (Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România) – vicepreşedinte, Ervin Ibraim (Uniunea Democrată Turcă din România) – secretar.
În cursul zilei de 11.02.2000 la Sala Mică a Prefecturii, membrii Comisiei s-au întâlnit cu d-l subprefect Peter Buchwald, cu d-na Maria Dragomir, inspector şcolar general, d-l Török Ferencz, inspector şcolar general adjunct, Peter Tünde, inspector şcolar de limba şi literatura maghiară, Dan Mihoc, inspector şcolar pentru rromi şi Anna Nagy, expert guvernamental în cadrul Biroului Teritorial Cluj-Napoca al D.P.M.N. Din prezentarea făcută de d-l subprefect Peter Buchwald am reţinut că în judeţul Cluj există 77,7% români, 19,85% maghiari, 2,22% rromi, 0,19% germani. Aceste etnii convieţuiesc împreună în Cluj în înţelegere de mai multe secole în ciuda unora care se străduiesc să-i incite pe unii împotriva altora.
Vizita delegaţiei Comisiei de Învăţământ a C.M.N. la Cluj s-a încheiat cu o conferinţă de presă ce s-a ţinut în Sala Mare a Prefecturii.
ERVIN IBRAIM
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În perioada 31 ianuarie – 5 februarie 2000, la Constanţa şi Medgidia s-au desfăşurat cursuri de perfecţionare pentru cadrele didactice de limba turcă şi religie musulmană. La Constanţa cursurile au fost ţinute de d-l lector univ. Namık Kemal Yıldız de la Universitatea “Ovidius” Constanta şi de d-l Mustafa Çalışkan, ataşat pe probleme de religie la Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa. Aceste cursuri s-au putut realiza prin concursul d-nei lector univ. dr. Ali Leman, inspector de specialitate la Ministerul Educaţiei Naţionale, prof. Asan Murat, prim-vicepreşedintele U.D.T.R. şi preşedintele Comisiei de Învăţământ de la U.D.T.R., d-nei prof. Memedula Elmas de la Centrul Metodic de Limba Turcă precum şi al altor persoane de la cele 2 uniuni implicate în procesul de învăţământ în limba maternă turcă.
Numărul participanţilor la aceste cursuri a fost de aproximativ 40.
Cursurile s-au desfăşurat într-o ambianţă plăcută, constructivă, cadrele didactice reuşind să-şi îmbogăţească cunoştinţele în vederea unei predări mai eficiente a celor 2 discipline. Aceste cursuri vor continua într-o altă perioadă până la definitivarea numărului de ore necesar acestor cursuri de perfecţionare (40 ore lb. turcă, 40 ore religie, 20 ore psiho-pedagogie).
Celor care au participat la aceste cursuri li se vor elibera adeverinţe în urma cărora se vor face repartiţiile în anul şcolar 2000-2001.
E. I.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
După încadrarea pe deplin în sistemul administrativ otoman, către sfârşitul secolului al XV-lea, imediat după cucerirea marilor porturi Chilia şi Cetatea Albă (1484) în vremea sultanului Bayazid al II-lea, colonizarea islamică a reprezentat o politică oficială a statului otoman. Se va produce interferenţa între lumea creştină şi cea musul-mană, când a avut loc creştinarea unei părţi din musulmanii din care au rezultat găgăuzii şi islamizarea unor populaţii creştine din care au rezultat citakii.
În timp, comunităţiile şi-au găsit libertatea şi identitatea lor, au convieţuit paşnic Dobrogea devenind acea “Europă şi Asie în miniatură”. După colonizare a urmat în Dobrogea valul turcilor oguzi, realizându-se o nouă sinteză etnică cu tătarii crimeeni – nogaii, sinteză ce s-a încheiat în veacul al XVIII-lea.
În mediul politic şi cultural unitar creat de cultura osmană, care era mai evoluată, limba tuturor acestor grupuri a devenit limba turcă. Toate grupurile turcice din Dobrogea s-au osmanizat, limba turcă devenind limbă de învăţământ şi de cultură în general.
Numeric, la jumătatea secolulului al XVIII-lea, turcii reprezentau circa 6.000 familii. Ei erau reprezenţii ordinii de stat otomane, din ei fiind recrutaţi funcţionarii Imperiului Otoman. În secolul XIX, turcii reprezentau în Dobrogea grupul etnic cel mai privilegiat al populaţiei musulmane, locuind atât în oraşe cât şi în sate. La oraşe ei practicau negoţul, iar la sate aveau întinse domenii.
Satele turcilor dobrogeni se numesc ”köy” şi erau alcătuite din locuinţe risipite, cu pereţi de chirpici, mai rar din piatră. Casa turcilor înstăriţi se numesc “conace”, având trei etaje, cu băi, cu camere de oaspeţi (Babadag, Tulcea, Medgidia), totuşi, cele mai multe case de tip turcesc din secolul al XIX-lea se află la Mangalia.
Casele mici sunt grupate în jurul geamiilor, iar în satele mai răsărite, în incintă sau în imediata apropiere a geamiei era locuinţa pentru imam, locuinţă ridicată pe cheltuiala comunităţii musulmane. Această frumoasă tradiţie s-a stins însă sub regimul comunist.
Instituţiile de învăţământ gimnazial şi superior religios (medrese) existau la Babadag (Baba-dağ) şi Silistra, centrele cele mai importante atât din punct de vedere, militar, administrativ şi economic; dar şi în marile comune urbane: Tulcea, Măcin, Constanţa, Cernavodă, Ion Corvin, Hârşova, Mangalia, Sulina.
Reputatul om de ştiinţă şi cultură, d-l conf. univ. dr. Nuredin Ibram afirmă: ”Ambele religii fac apologia iubirii dintre oameni, nu repudiază ştiinţa; lasă omului libertatea de decizie. Buna convieţuire între creştini şi musulmani s-a datorat şi preoţilor creştini şi imamilor musulmani”.
ADRIAN NASTASIA
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
31 Ocak – 5 Subat 2000 tarihleri arasında Köstence ve Mecidiye şehirlerinde görevli Türk Dili ve Din Dersleri öğretmenler için hizmet içi kursları düzenlendi. Köstence’de bu kursları Köstence “Ovidius” Üniversitesi Edebiyat Fakültesi Türkoloji Okutmanı Sayın Namık Kemal Yıldız ve Türkiye Cumhuriyeti Köstence Başkonsolosluğu Din Hizmetleri Ataşesi Mustafa Çalışkan, Mecidiye’deki kurslar ise bu okulda görevli Ismail Kırcan ve Mehmet Kırmızıgül taraflarından verildi. Milli Eğitim Bakanlığı Türk Dili Genel Müfettişi Dr. Ali Leman tarafından teklif edilen bu kurs, R.D.T.B. Genel Başkan I. Yardımcısı ve Eğitim Komisyonu Başkanı Prof. Asan Murat ve kardeş birliğimiz olan Tatar Türkleri Birliğinin Eğitim Komisyonu Başkanı Mırzali Nevzat, Köstence Il Eğitim Müdürlüğünde Türkçe Pedagogu Prof. Memedula Elmas’ın işbirliği ile düzenlendi.
Milli Eğitim Bakanlığı Türk Dili Genel Müfetlişliğinin kurslarda öğretim görevlisi olarak hizmet vermek üzere Mustafa Çalışkan, Namık Kemal Yıldız, Ismail Kırcan ve Mehmet Kırmızıgül’ün görevlendirilmesi talebi, T.C. Köstence Başkonsolosu Sayın Hayati Soysal tarafından uygun görülmüş ve bu hizmet desteklenmiştir.
Köstence’deki kursa 36, Mecidiye’deki kursa 12 olmak üzere toplam 48 öğretmen katılmıştır.
Hizmet içi eğitim kursunun programını Milli Eğitim Bakanlığı Türk Dili Genel Müfettişliği tarafından hazırlandı. Bu programda, kursun amacı, konu ve konu alt başlıkları, süresi, metod ve bibliyografya’da verilmiştir. Kurslar bu programa uygun şekilde gerçekleştirildi. Kurslarda 40 saat Türk Dili, 40 saat Din dersleri ve 20 saat Metod eğitimi verilecektir. Kursa katılan öğretmenlere, Türkçe, Türk Dili ve Edebiyatı ile Türkçe Öğretim Metodu Derslerini Namık Kemal Yıldız, Din Dersleri ve Öğretim Metodu Derslerini ise Mustafa Çalışkan beyler verdiler.
Mecidiye ve cıvarında görev yapan öğretmenler Mecidiye Kemal Atatürk Teoloji ve Pedagoji Lisesinde, Mangalya ve Köstence cıvarında görevli öğretmenler de Köstence’de 12 numaralı okulda kursa katıldılar. Bu kurslara önümüzdeki aylarda hafta sonlarında devam edilecektir.
ERVIN IBRAIM.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Implinirea celor 150 de ani de la naşterea poetului fără pereche, este celebrată în întreaga lume apuseană şi orientală, prin manifestări organizate de ambasade, centre culturale, asociaţii de români din străinătate precum şi oameni de cultură, iubitori de frumos şi poezie.
Vom trece în revistă câteva din manifestările culturale dedicate vieţii şi operei poetului.
– Vom reveni –
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hayati Soysal, Consul general al Republicii Turcia la Constanţa, s-a născut la data de 25 aprilie 1945. A absolvit, în 1967, Facultatea de Ştiinţe Politice, Secţia Relaţii Internaţionale, din cadrul Universităţii Ankara, el a activat ulterior la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Turcia. A mai lucrat la Direcţia Generală de Relaţii Politice, la Departamentul de Fond Funciar şi Contabilitate şi a fost şef al Departamentului Vize şi Probleme de Securitate Internaţională. In diplomaţie a ocupat, între anii 1972-1994, la diferitele funcţii la ambasedele şi reprezentanţele Turciei din Germania, la Bonn, din Coreea, la Seul, din Austria, la Salzburg, din Marea Britanie, la Londra, la Organizaţia Europeană de Securitate şi Cooperare. După ce a fost Consulul general la Karisruhe, Hayati Soysal a fost numit, în 1998, Consul general al Turciei la Constanţa.
Turcia nu face diferenţieri între tătarii şi turcii din România sau de oriunde ar fi, amândouă comunităţile vorbind limba turcă, fiind musulmane, primind acelaşi sprijin. In relaţia cu aceasta, primordiale sunt integritatea şi suveranitatea României. Singura noastră dorinţă este că ele să poată vorbi în limba lor, să-şi poată promova religia şi cultura proprie.
Rep: Cum consideraţi politica statului român în raport cu minorităţile, politică privită şi în raport cu cea a altor state?
H. Soysal: România a asigurat toate drepturile de exprimare culturală, lingvistică, mai ales în zona Dobrogei, care poate fi considerată “zonă exemplu” nu numai pentru ţările europene, ci şi pentru întreaga lume, spre deosebire de Bulgaria, unde s-a dus o campanie de schimbare a numelor, de ştergere a pietrelor funerare, de înterzicere a nunţilor şi botezurilor. Acum, situaţia este schimbată, nemaiexistând presiuni asupra comunităţii turce. Şi în Grecia s-a întâmplat acelaşi lucru, chiar dacă este tot o ţară a comunităţii de state europene, ca şi Turcia. In România nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva, fapt pentru care ziariştii români, şi nu numai, au fost invitaţi în Turcia, în Cipru, zona turcă, să cunoască realitatea la faţa locului, lucru care se va face şi în continuare. Revenind la colaborarea şi ajutorul Turciei pentru minoritatea turco-tătară, pot aminti, în afara unor documente şi protocoale comune şi de înfiinţarea, în Medgidia, a Liceului «Kemal Atatürk», care, pe viitor, va deveni colegiu. Se va putea forma, astfel, o nouă generaţie de imami tineri şi bine pregătiţi, care să nu lase necontinuată munca predecesorilor şi să constituie o punte de legătură între România şi Turcia, între cele două culturi.
Rep: Cum poate ajuta Turcia minorităţile musulmane din România, fiind cunoscut rolul său de lider al statelor turco-musulmane, rol schimbat, după noua viziune a lui Atatürk, din “militar” în “economic- cultural”?
H. Soysal: Cetăţeni români, mulţi din minoritatea turcă sau tătară, lucrează, în prezent, în Turcia, câte 60 de zile putându-se completa veniturile. In afara acestui lucru, statul turc acordă ajutoare umanitare poporului tătar din Crimeea, cunoscându-se genocidul la care a fost acesta supus, la transferurile masive de populaţie, pe tot cuprinsul fostei Uniunii Sovietice. In acelaşi timp, Turcia acordă burse de studiu tinerilor de religie musulmană din România.
Rep: Care a fost nivelul investiţiilor oamenilor de afaceri turci în Constanţa?
H. Soysal: In România, Turcia a investit circa un miliard, un procent important ocupându-i afacerile din judeţul Constanţa, de un deosebit interes, datorită poziţiei sale. Domeniile de investiţii sunt foarte variate, de la industriile textile, constructoare, până la Comerţ sau activitate bancară.
Rep: Din postura diplomatului care a stimulat relaţiile de afaceri româno-turce, aveţi cunoştinţă şi de alţi investitori. Interesaţi în afacerile cu petrol, în cumpărarea “Petromidiei”? Veţi sprijini diplomatic sau indirect României pentru tranzitarea pe teritoriul său a gazelor şi petrolului asiatic?
H. Soysal: Şi Turcia, ca şi România, este direct interesată într-un proiect similar, “Baku – Ceyhan”, pentru aducerea petrolului din Azerbaidjean, Georgia, Turkmenistan etc. la Ceyhan şi rafinarea acestuia. Dar rezervele Asiei sunt enorme, astfel că suntem interesaţi în sprijinirea reciprocă. Bineînţeles că preferăm ca România să reuşească depinde şi de alegerea investitorilor occidentali.
Rep: Turcia este singura ţară ce nu face parte din UE, dar totuşi membră NATO – care face parte dintr-o uniune vamală europeană. Noi cunoaştem foarte bine gândirea politică şi economică europeană şi cred că putem colabora foarte bine cu România pentru promovarea intereselor comune. intrebat fiind, în încheiere, dacă Turcia are în vedere înfiinţarea unui centru de afaceri la Constanţa, centru ce ar putea dezvolta nivelul activităţii economice româno-turce, consulul general, Hayati Sosyal a confirmat, precizând că va fi înfiinţat unui similar, românesc, la Istanbul.
(Laurenţiu TOMA)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cotidianul local «ACUM» din Tulcea a deschis în 29 octombrie 1999, o rubrică prin care anunţa cititorii doritori să cunoască istoria oraşului şi a judeţului Tulcea, că vor putea cu sprijinul specialiştilor de la Arhivele Statului să ofere documente de specialitate.
Primul articol, cum era şi firesc, a fost dedicat comunităţii musulmane din zonă, articol pe care-l vom reda integral tradus în limba turcă.
„Comunitatea musulmană din România este concentrată mai ales în Dobrogea şi ea rezultă în primul rând din strămutarea, în valuri succesive, a unor populaţii de origine turcică, originare din Asia. Spaţiul dintre Dunăre şi mare reprezintă, de fapt, primul teritoriu european colonizat de musulmani, acest eveniment avînd loc în jurul anului 1263-1264, atunci cînd o colonie de 10-12.000 de turci selgiucizi s-au stabilit în jurul Babadagului de azi.
După instaurarea administraţiei otomane în teritoriul românesc din dreapta Dunării (1417-1878) aici s-a stabilit o numeroasă populaţie de turci oguzi, sosită din ţinuturile Anatoliei şi din ţinuturile baltice. Ulterior, în special ca urmare a războaielor ruso-turce, în această zonă s-au aşezat şi noi populaţii tătare, fapt ce a condus şi la consolidarea, de moment, a credinţei musulmane din Dobrogea.
După 1878 şi mai ales în perioada interbelică, emigrarea masivă a populaţiei de origine turcă a condus la o scădere a numărului de credincioşi musulmani. Acest fapt s-a repercutat negativ şi asupra manifestărilor spirituale islamice din Dobrogea,în această perioadă dispărând multe edificii religioase musulmane din acest teritoriu. Ilustrativ în acest sens ar fi un scurt exemplu. Astfel, dacă în anul 1904, o dare de seamă atesta faptul că în judeţul Tulcea existau 25 de geamii, în anul 1937 un raport al Prefecturii judeţului Tulcea afirma că aici existau doar „9 geamii mahomedane“.
Această tendinţă descendentă a continuat şi în anii următori.
In ceea ce priveşte oraşul Tulcea se poate spune că a intrat sub stăpânire otomană în anul 1484, cu ocazia expediţiei sultanului Baiazid al II-lea contra cetăţilor lui Ştefan cel Mare-Chilia şi Cetatea Albă. Aşezarea pe unele înălţimi conferă localităţii o importanţă deosebită, de aici fluviul putând fi supravegheat cu uşurinţă. Pe aici a trecut, în anul 1595, o flotilă de galere ce se îndreapta spre Ţara Românească pentru a participa la expediţia contra lui Mihai Viteazul din acel an. Această flotilă împreună cu turcii din Tulcea au atacat, fără sorţi de izbândă, oraşul Reni (în sudul Basarabiei). După respingerea atacului, conform unui contemporan al acestort evenimente, românii din Reni „văzând că galerele se depărtează şi că îşi urmează călătoria, au pregătit ei înşişi o flotilă de luntre, au atacat Tulcea şi au ars-o împreună cu toţi locuitorii (…)“ Fără îndoială că acest eveniment, nefericit pentru turci, a avut drept consecinţă şi distrugerea lăcaşurilor de cult islamic, din acest oraş.
In 1657, oraşul era format din 600 de case şi avea „o geamie mică şi îngrijită în apropierea vămii“. De asemenea, lângă oraş, în 1634-1636, fusese construită o nouă cetate, în incinta căreia fusese ridicată şi o geamie pentru uzul garnizoanei. Este foarte probabil ca tocmai personalul acestei moschei să fi fost vizat de către un act imperial, emis la Istanbul, la 15 decembrie 1818, de către sultanul Mahomed II şi prin care se hotăra ca cei ce slujeau în geamie să fie plătiţi din lista civilă a padişahului. In privinţa caracteristicilor arhitectonice a acestor două geamii nu se pot face decât speculaţii de ordin general, deorece ele au dispărut în decursul timpului şi, din câte s-a putut constata, nu s-a transmis nici o mărturie serioasă care să ofere informaţii în acest sens.
Intre anii 1771-1829 Tulcea afost de multe ori spaţiul confruntărilor dintre ruşi şi turci, fiecare dintre aceste ciocniri soldându-se şi cu importante pagube materiale. Bunăoară, în urma războiului din 1828-1829, atât vechiul oraş cât şi cetatea au fost distruse de ruşi. Actualul oraş a fost construit la răsărit de cel vechi, pe o vale ce coboară la Dunăre, prin mai multe terase, sub forma unui amfiteatru. Cercetări mai vechi au relevat faptul că populaţia turcă ocupa în vechiul oraş, centrul comercial (portul). Acolo fiinţa şi o geamie, a cărei dată de construcţie nu se cunoaşte exact. Actualul imam de Tulcea, domnul Nuredin Amdi, o numeşte Agî Geamisi. Scăderea numărului credincioşilor musulmani, datorită emigraţiei, a condus la degradarea treptată a acestui edificiu religios şi în cele din urmă, la demolarea sa survenită în anul1924.
Strămutarea centrului oraşului (după 1830) i-a silit pe turci, care, după cum am spus, deţineau vechiul centru, să caute o apropiere de cel nou. In acest sens ei încep o serie de lucrări, una dintre ele fiind, la 1863, “noua şi marea geamie din dreptul “Vadul Sacagiilor”, cunoscută sub denumirea de Azizie / de la numele sultanului Abdul-Aziz, în timpul căruia a fost construită), geamie care există şi astăzi.
Cu trei ani înainte (1860), la Constanţa fusese ridicată moscheea Hunchiar, ctitorie a aceluiaşi Abdul-Azis, motiv pentru care cea de-a doua denumire a acestui edificiu este tot Azizie. La ambele lăcaşuri de cult forma rectangulară şi discreţia acoperişului concură în a realiza o tipologie ce se reclamă pragmatic din cubul Kaaba – o intenţie arhitectonică spirituală spre care tind edificiile de cult musulman de la sfârşitul sec. XIX.
După integrarea Dobrogei la România, statul român a dus o politică atentă şi corectă faţă de comunitatea islamică de aici. Această atitudine s-a reflectat atât în Legea de organizare a Dobrogei (1880), cît şi în legea cultelor din 1928, care stabileau că personalul şi întreţinerea principalelor moschei erau plătite de către stat, iar cultul musulman era cunoscut alături de celelalte confesiuni cu vechime şi importanţă istorică din Romînia. In temeiul acestor lucruri şi la geamia Azizie din Tulcea s-au efectuat mai multe lucrări de reparare şi renovare. Prima operaţiune de acest gen a avut loc în anul 1897, atunci cînd Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a acordat un ajutor financiar pentru refacerea minaretului moscheii, care se dărâmase.
In timpul celui de-al doilea război mondial, în urma bombardamentelor sovietice, până la 1 septembrie 1941, în oraşul Tulcea au fost distruse sau grav avariate 249 de imobile. Printre clădirile serios afectate se afla şi geamia din localitate, căreia schijele unei bombe ce a explodat în imedeata vecinătate, i-au produs pagube în valoare, la acea dată, de 115.000 lei.
Per ansamblu însă, în cursul acestui secol, la moscheia Azizie din Tulcea s-au efectuat lucrări de reparare între 1927-1973, iar în 1997 a fost renovat interiorul lăcaşului. In prezent, acest edificiu religios islamic necesită unele lucrări la exteriorul clădirii şi la minaret.
Arhivist, Maria Neagu
Direcţia Judeţeană Tulcea a Arhivelor Naţionale
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hellespont (Dardanelle), este strâmtoarea dintre Marea Egee şi Marea Marmara. Ea îşi ia numele de la Helle, fiica lui Athamas, regele Thebei şi Nephele, zeiţa norilor. Ino, mama vitregă a Hellei şi a fratelui ei Phryxus, îi ura pe aceştia. Athamas s-a căsătorit cu Ino după îndepărtarea lui Nephele. Ino a adus multe necazuri în încercarea ei de a-i îndepărta pe copii. Mai întâi ea a provocat foamea în Theba prin distrugerea grâului care urma să fie semănat. Apoi ea a falsificat prezicerile oracolului, care îl îndemnau să îşi sacrifice fiul, Phryxus, pentru a îmbuna zeii să uşureze suferinţele poporului său. Chiar înainte de sacrificiu, Nephele, care a continuat să stea de pază, deghizată în nor, a trimis un berbec cu lâna din aur să îi salveze copiii.
Ei s-au suit pe berbec şi au pornit spre Colchis, estul îndepărtat al Mării Negre. Phryxus s-a ţinut stâns de lâna oii zburătoare, dar sărmana Helle înspăimântată şi având probabil rău de înălţime, a căzut şi s-a înecat în ceea ce este cunoscut astăzi drept Hellespont. În acest timp, Phryxus şi-a continuat călătoria fără să fie afectat de faptul că unul din pasagerii berbecului de aur s-a pierdut. Ajuns la destinaţie, băiatul a sacrificat animalul căruia i-a jupuit blana şi a atârnat-o într-un copac, păzit de un dragon fioros.
Se pare că Ino, care a reuşit în cele din urmă să scape de cei doi copii vitregi şi-a revizuit atitudinea. În orice caz, Zeus, regele tuturor zeilor i l-a încredinţat pe fiul său Dionysus. Ea a îngrijit cu mare atenţie pe cel care avea să devină zeul vinului, în speranţa de a primi ceva de la Zeus care avea obiceiul de a-şi împrăştia copiii nelegitimi pe pământ. Regina zeilor, ca întodeauna deranjată de afacerile amoroase ale soţuluui său cu doamne pământene, a încercat să pună mâna pe Dionysus, dar Zeus l-a trimis pe Hermes să îl salveze. Hera s-a răzbunat pe Ino prvocându-i soţului acesteia nebunia. Ca un animal turbat Anthamas a urmărit-o pe Ino şi pe copiii acesteia, ucigând unul din fii. Pentru a scăpa de furia acestuia Ino şi copiii săi s-au aruncat în ocean dar s-au înecat. Zeii au răsplătit-o mai bine decât ar fi meritat. Au transformat-o într-o zeiţă a mării şi i-au dat un nume nou Leucothea. Sărmana Helle, care nu a făcut niciodată rău nimănui, s-a înecat într-un mod singuratic. Ea ar fi trebuit să devină zeiţă, dar tot ce a primit a fost numele său în cărţile de geografie.
Material preluat de pe internet / Bediha Cocoi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
HAZERFEN AHMED ÇELEBI’DEN ÖNCE „UÇAN TÜRKLER“…Hepimiz „Uçan ilk Türk kimdir?“ diye bir soru sorulduğunda, hemen Galata Kulesi’nden taktığı kanatlarla havanalarak, Üsküdar’da bugünkü Doğancılar Parkı’ nın bulunduğu yere inen Hazerfen Ahmed Çelebi’nin adını söyleriz. Evet, başarılı ilk uçuşu gerçekleştiren Hazerfen Ahmed Çelebi idi. Dördüncü Murad devrinde, 1636 yılında gerçekleştirmiştir uçuşunu. Boğaz’ın iki yakasında bütün Payitaht halkı sahillere üşüşmüş, hatta Padişah IV Murad ile dönemin Sadrazamı Mehmed Paşa ile diğer Kubbealtı vezirleri de Topkapı Sarayı’nın Sinan Paşa Köşkü’nde toplanıp bu ilginç denemeyi izlemişlerdi. |
Primii turci care au zburat înaintea lui HazerfenIncă din antichitate, dorul de a zbura a fost un vis şi o preocupare permenentă. Visul s-a materializat, însă, tocmai la sfârşitul sec. 19. De atunci şi până azi cunoaştem cu toţii evoluţia acestei tehnici. Cunoaştem şi legenda lui Icar. Dar câţi cunosc legendele primilor temerari turci care au încercat mirajul zborului. |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Yasın suresi, Mekke-i mükerremede nazil olmuştur (inmiştir). Seksen üç ayet-i kerimedir. Yasin diye başladığı için, sure bu ismi almıştır. Bazı alimler, Yasin ile muradın; ey insan veya ey insanların efendisi manasına Peygamberimiz sallallahü aleyhi ve sellem olduğunu bildişmirlerdir. Ihlas ile (Allah rızası için) okuyanların dünya ve ahiret nimetlerine kavuşmalarına vesile olacağı ve okunduğunda vefat etmiş olan müslümanların ruhlarına hediye edildiği için bu sureye Muammine; imanın esasları (temelleri) ile ilgili hususları içerisinde bulundurduğu, okuyanların kalblerini tenvir ettiği, aydınlattığı için, Kalb-ul-Kur’an gibi isimler de verilmiştir. Bu surede, belli başlı konular olarak; Peygamberimizin sallallahü aleyhi ve sellem peygamberliği tasdik edilmekde (doğrunmakta), inkar edenle kabul etmeyenler tehdid edilmekte, eski kavimlerin (milletlerin) inkarcı hallerinden dolayı başlarına gelen azab ve felaketler anlatılarak, insanlar gafletten uyanmaya davet edilmekte (çağrılmakta), bu arada Peygamberimiz de sallallahü aleyhi ve sellem teselli edilmektedir. Yine bu surede Allahü tealanın kudretinin ve büyüklüğünün eserlerine dikkatler çekilmekte, ahirete inanmıyanların ne kadar pişman olacakları, mü’minlerin, inananların ise, pek büyük mükafatlara nail olacakları (kavuşacakları) bildirilmektedir. (Kurtubı, Razı, A.)
Yasin, Kur’an-ı kerimin kalbidir.
Muhakkak o, bütün dertlere şifadır. (hadis-i şerif-Hakim, tirmizı)
Her kim cuma günü annesinin veya bunlardan birinin kabrini ziyaret eder de baş ucunda Yasin suresini okursa, okuduğu her harf adedince onlar mağfiret edilir (bağışlanır). (Hadis-i şerif – Sa ‘lebı)
Ölmek üzere bulunan bir hastanın yanında yasin suresi okunursa, okunan her harfi için, onar melek iner. Yasin suresi üç bin harfdir. Inen melekler, ölmek üzere olan kimsenin önüde sıra sıra dizilip onun için istiğfar ederler (bağışlanmasını isterler). Sekerattaki (ölüm anındaki) bir mü’minin yanında yasin suresi okunursa, Cennet Rıdvavan’ı ona Cennet şarabı içirmedikçe Azrail (aleyhisselam) onun ruhunu almaz. (hadis-i şerif – Sefer-i ahiret risalesi)
Yasin sure-i şerifesini okumanın on faydası vardır.
Fakat bunları niyet ederek ve inanarak okumak lazımdır. (Seyyid Abdülhakım Arvasi)
Yasin, Peygamber efendimizin ism-i şeriflerinden olup, „Ey benim bahr-i yakınımın sabbahı (yakın deryamın dalgıcı)! olan habibim“ demektir.
(Seyyid Abdühakım Arvası)
(DINI TERIMLER SÖZLÜĞÜ / cild 2)
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Islam Dinine göre gerçek anlamda Mü’min, Yüce Kitabımız Kur’a-nı Kerim’de beyan edilen „Emrolunduğun gibi dosdoğru ol“ Allah’ın emrine gücünün yettiği kadar uyan kimsedir. Çünkü bu ilahi emre uyarak hareket eden, imanı olgunlaşan, iyi ameller yapan ve ahlaki güzel olan Mü’minleri Cenab-ı Hak, Mü’minun Suresi’nin ilk ayetlerinde şöyle tasvir ediyor: „Gerçekten mü’minler kurtuluşa ermiştir. Onlar namazlarında huşu içindedirler. Onlar boş şeylerden yüz çevirirler. Onlar zekatı verirler. Onlar ki, iffetlerini herkesten korurlar. Onlar emanetlerini ve sözlerini yerine getirirler. Onlar Namazlarına devam ederler. Işte onlar, temelli kalacakları Firdevs Cennetine varis olanlardır“ (el-Mü’minun, 23/1-10).
Mü’min; her şeyden önce inancıyla, davranışlarıyla, yaşayış biçimiyle örnek olmalıdır. Bu da aklı başında, sağlıklı ve medeni bir insan olmakla mümkündür. Bir mü’minin kuvvetli bir imana, iyi bir amele ve imrenilecek bir ahlaka sahip olması gerekmektedir. Bu nedenle, aşağıda meallerini arz edeceğim ayet-i kerimlerde, bizlerin nelerden sakınmamız gerektiğini açıkça vurgulanmaktadır. Zira faziletli bir insan ve olgun bir mü’min olabilmemiz için bu hususlara da azami derecede uymamız istenmektedir. Yüce Allah Isra Suresi’nin 23-37. Ayetlerinde şöyle beyan etmektedir:
„Allah’a şirk koşmayın; Ana-babaya iyilikte bulunun, saygıda kusur etmeyin; Akrabaya, fakir ve kimsesizlere, yolda kalmışlara haklarını verin; Elinizdeki imkanları saçıp savurmayın, müsrif olmayın, elinizi boynunuza bağlarcasına cimrilik de etmeyin; Çocuklarınızı geçim sıkıntısı korkusuyla öldürmeyin; Toplumu temelinden sarsan zinaya yaklaşmayın; Haksız olarak adam öldürmeyin, cana kıymayın;yetimin malına iyi niyet dışında el sürmeyin; Ahde vefa gösterin ve sözünüzde durun; Ölçüyü ve tartıyı tam yapın, doğru terazi ile tartın; Bilmediğiniz şeyin ardına takılmayın. Çünkü kulak, göz, kalp… bu azaların hepsi sorumlu tutulacaktır; Yer yüzünde kibirlenerek yürümeyin“.
Iyi bir Müslüman kendisine, ailesine ve çevresine karşı sorumluluklarının olduğunu unutmamalıdır. Iyi bir Müslüman ailesiyle, akrabalarıyla, komşularıyla iyi geçinmeli, şu veya bu bahaneyle kalp kırmamalı, insani ve islami ilişkilerini kesmemelidir. Iyi bir Müslüman herkese karşı daima saygılı olmalıdır. Özellikle zulümden ve haksızlıktan şiddetle sakınmalıdır. Zira, Sevgili peygamberimiz (s.a.v.) Efendimizin üzerinde en çok durduğu hususlardan birisi hak ve hukuk meselesidir. Bu itibalarla iyi bir müslüman, olgun bir mü’min olabilmek için hak konusunda çok dikkatli olmalıdır. Çünkü haksızlık ve adaletsizlik Kıyamet gününde önümüze zulmet olarak çıkacaktır. Bir gün Sahabeden Ebu Musa (r.a) Hazretleri Peygamberimize; „Ey Allah’ın Elçisi, hangi müslüman daha faziletlidir?“ diye sormuş, Peygamberimiz de; „Elinden ve dilinden Müslümanların emniyette olduğu kimsedir“ diye cevap vermiştir. Işte bu emir, bir müslümanın nasıl davranması gerektiğini en güzel bir şekilde ortaya koymaktadır.Çünkü bütün kötülükler ve kırgınlıklar el ve dilin mahsulüdür.
Özet olarak, iyi bir mü’min ve örnek bir Müslüman; haşr Suresinde ifadesini bulan „Peygamber size neyi verdiyse onu alın, size neyi yasakladıysa ondan sakının.“ ilahi emre uygun hareket eden, nefsini her türlü kötülüklerden arındırabilen, bütün insanlara hoşgörü ile bakabilen, daima zayıf ve güçsüzlerin yanında olabilen, milletini ve memleketini düşünebilen, komşularını koruyabilen, zulme ve adaletsizliğe göz yummayan, fakirleri kendi nefsine tercih edebilen, eliyle ve diliyle insanlara zarar vermeyen, böylece de insanlar ve mü’minler tarafından sevilip sayılan bir kişidir.
Mustafa ÇALIŞKAN
Köstence Başkononsolosluğu
Din Hizmetleri Ataşesi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Luna februarie a fost pentru comunitatea noastră o lună în care ne-am pierdut doi oameni dragi sufletului nostru. Am pierdut o tânără mamă care nu a apucat să se bucure de viitorul unicului fiu. Am perdut-o pe buna şi tânăra noastră mamă şi soţie devotată, Ali Merdan şi pe cel mai apropiat prieten domnul Răzvan Angheluţă, Preşedintele C.J.G. Pe care să-l plângem mai mult? Ambii au lăsat un gol pe care nu-l vom putea umple nici odată. U.D.T.R. cât şi Consulatul General al Turciei au trimis condoleanţe familiei şi colegilor de muncă. Dar cuvintele sunt prea puţine pentru a arăta marea pierdere.
La despărţirea de Dr. Răsvan Angheluţă „ales om printre oameni“ au participat un număr impresionant de cetăţeni ai oraşului şi delegaţi sosiţi de peste hotare. Din partea Consulatului General al Turciei a fost depusă o coroană făcută din 60 de garoafe, câţi ani ar fi trebuit să împlinească după câteva zile.
Conducerea Uniunii democrate Turce din România şi U.D.T.R. – Galaţi îşi exprimă durerea cauzată de fulgerătoarea trecerea în nefiinţă a mult stimatului şi preţuitului om, dr. RĂSVAN ANGHELUŢĂ – Preşedţntele Consiliului Judeţean Galaţi, om de o inegalabilă capacitate, dăruire şi nobleţe sufletească. Impietriţi în faţa nemilosului destin, transmitem sincere condoleanţe familiei îndoiate, precum şi tuturor colegilor săi şi concetăţenilor judeţului Galaţi, care au pierdut un om, un suflet, un prieten ce greu va putea fi înlocuit. O rugă pentru cel adormit!
Preşedinte U.D.T.R., Ruhan BALGI
Preşedinte U.D.T.R. – Galaţi, Gülten ABDULA
Am aflat cu mâhnire despre dispariţia prematură a Preşedintelui Consiliului Judeţean Galaţi, RĂSVAN ANGHELUŢĂ, personalitate care va rămâne în amintirea noastră ca o figură luminoasă, un om care a contribuit la dezvoltarea relaţiilor culturale dintre ţările noastre prin organizarea unor activităţi deosebit de frumoase în oraşul de la Dunăre, un prieten adevărat al minorităţilor care trăiesc şi muncesc în acest colţ de ţară. Prin dispariţia lui RĂSVAN ANGHELUŢĂ, locuitorii judeţului Galaţi pierd un om deosebit de valoros, un om cinstit, harnic şi demn, iar noi pierdem un prieten apropiat. Eu personal, concetăţenii mei, precum şi membrii Consulatului îşi exprimă regretul pentru trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Răsvan Angheluţă şi transmit sincere condoleanţe familiei îndoliate.
M. Hayati Soysal, consul general al Turciei la Constanţa
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
In urma unui sondaj făcut în arhivele de stat ale armatei române s-a observat că nu există nici un dezertor din rândul soldaţilor de etnie turcă şi tătară. Acest fapt este legat de cultura turcă, de religia musulmană care respectă cu stricteţe jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor.
Exemple de devotament, de eroism sunt multiple în rândul etniei noastre. In numărul acesta vă prezentăm imaginea unui soldat turc din Dobrogea.
El s-a numit Osman Suliman Riza, din comuna Băneasa, jud. Constanţa. In timpul celui de-al doilea război mondial, Riza se afla în unitatea antiaeriană de la Ploieşti.
Se apropiau ultimele zile ale războiului. Armata germană în retragere pârjolea totul. Ploieştul este bombardat. Supravieţuitorii sunt luaţi prizonieri. Opt dintre ei reuşesc să evadeze. Printre ei se află Osman Riza şi locotenentul, Prinţul Ghica. Osman Riza va fi transferat la o unitate motorizată din Piteşti şi vor lupta până în munţii Tatra (Cehoslovacia). După terminarea războiului, este decorat de însuşi regele Mihai şi trăieşte alături de familie până la adânci bătrâneţi.
Abdula Mahmut
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Implinirea unei familii sunt copiii. Copii frumoşi şi normali. Pentru ca totul să fie bine, se recomandă ca viitoarele mame, să fie foarte atente cu medicamentele pe care le folosesc în timpul sarcinii, să aibă o alimentaţie corespunzătoare şi o activitate adecvată într-un mediu normal care să nu dăuneze fătului şi mai ales în afara controlului periodic din timpul sarcinii, ambii părinţi să facă un consult genetic, pentru a preveni apariţia unor accidente nedorite aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul lunii ianuarie 2000 la Spitalul Judeţean Galaţi „Sf. Apostol Andrei“. O tânără, cu o sarcină neurmărită, neecografiată, cu o sarcină care la 6 luni arăta ca una de 9 luni, a fost internată de urgenţă fiind suspectă de ruptură uterină. In scurt timp tânăra mamă a născut doi gemeni malformaţi.
Erau o fetiţă şi un băiat. Unul dintre ei avea hidrocefalie congenitală internă, adică diametrul craniului foarte mărit, iar celuilalt îi lipseau creierul, globurile oculare nedezvoltate, buză de iepure, gură de lup şi malformaţii ale membrelor superioare şi inferioare, amintind de forma unei broaşte. Medicul primar anatomopatolog, Maria Ceauşu, declara că asemenea anomalii apar datorită vârstei înaintate a unuia din părinţi sau a ambilor părinţi, desfăşurarea de către mamă a unei activităţi în mediu toxic, radiat cu raze X, consumarea unor medicamente cu efect tranchilizant, o alimentaţie proastă sau săracă în vitamine şi cauze genetice. Deci, atenţie pentru toţi cei care doresc să aibă copii. Controlul medical şi un mediu propice dezvoltării fătului.
A. Negibe Abdula / Galaţi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Insanların aynı görüşte birleşmeleri mümkün olduğu gibi, ayrı düşünmeleri de tabiidir. Zira bir fikir, bilgi, tecrübe ve tefekkür mahsülü olarak ortaya çıkar. Kişiler de değişik bilgi ve tecrübe sahibi olduklarından, düşünceleri de değişik olabilir. Başkalarını kendi düşüncesini aynen kabul etmeye zorlamak doğru değildir. Başkalarının fikrini aynen kabul etmek mecburiyeti de yoktur. Bu anlayışla insanların, birbirlerinin görüşlerine saygılı olmaları gerekir. Ikna etme veya ikna olmanın dışında kırıcı tenkid veya muhakemsiz taklit uygun değildir. Birinde saygısızlık, birinde de kendi inkar vardır ki her ikisi yanlıştır. Şahsiyet sahibi kişi hadiseleri iyi değerlendirip kararlı bir fikre sahip olmalıdır. Bu anlayışta bulunan kişi kendi fikrine duyulmasını istediği saygı kadar, başkalarına da aynen saygı duymalıdır.
Elvedalar dost, deli gönül elvada,
Baş yastıkta, ela gözler uykuda,
Gelsin yarim görsün beni bu halde.
Tekrar:
Ben gidiyorum, eller sana eş olsun,
Gündüz hayal, yar gicelerin düş olsun,
Ben saramadım, saran da kullara aşk olsun.
Şu karşının mermer midir taşları?
Durmaz akar ela gözlerin yaşları,
Kız döküvermiş ince bele saçları.
Tekrar:
Şu karşının kuzuları meleşir,
Dostum ağlar, düşmanlarım gülüşür,
Sağ olan baş, bir gün olur kauşur.
Tekrar:
Benim yarim kapılardan bakıyor,
Ah, bakıyor da ciğerimi yakıyor;
Yana, yana mor menevşe takıyor.
Tekrar:
Ben yarimi kaybetmişem ararım,
Yoktur benim kimselere zararım?
Bakın yarim, beni gözet, halimi sor?
Tekrar:
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Patru mări (Marea Neagră, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterană) înconjoară peisajul turcesc. Locuitorii oraşelor de coastă sunt experţi în pregătirea peştelui. Cu toate acestea, recolta zilnică este imediat transportată la Ankara, unde se află câteva din cele mai bune restaurante specializate în pregătirea peştelui. Iarna este anotimpul în care se mănâncă cel mai mult peşte. În această perioadă multe specii de peşte migrează din Marea Neagră spre ape mai calde, ajungând la dimensiunea maximă. Astfel, lipsa legumelor din timpul verii este compensată de abundenţa de peşte din această perioadă. Fiecărui sezon îi este specifică o anumită specie de peşti, care este însoţită de anumite legume pentru ai întregi gustul. De exemplu, cel mai bun ton, de dimensiune mai mică, se consumă cu arugula şi ceapă verde, peştele albastru cu salată şi paltusul cu lăptuci. Tonul de dimensiuni mari, poate fi pregătit cu rădăcini de ţelină. Macroul se umple cu ceapă tocată, înainte de a fi fript, iar peştii de vară, care sunt mai tineri şi mai uscaţi, vor fi pregătiţi cu roşii şi ardei graşi, sau fripţi. Frunzele de dafin se folosesc întodeauna, fie că este peşte fiert sau fript.
Peştele fript pe cărbuni, acolo unde sucul lui se amestecă cu tăciunii încinşi şi îl învăluie cu fum, constituie probabil modalitatea cea mai delicioasă de a-l mânca pentru că această metodă scoate în evidenţă aroma sa delicată. Acesta este şi motivul pentru care peştele văndut de pescari chiar de la barcă este aşa de gustos.
“Hamsia” este regele peştilor cunoscuţi turcilor. Locuitorii de la Marea Neagră cunosc patruzeci şi unu de modalităţi de a-l pregăti incluzând plăcinta, pilaful şi desertul de hamsie!
Un alt aliment marin foarte cunoscut este midia. Aceasta se consumă friptă, fiartă, umplută sau în pilaf. Pe malurile Mării Egee, caracatiţa şi calamarul se adaugă specialităţilor marine.
Locurile unde se poate servi peşte sunt restaurantele cu specific pescăresc şi tavernele. Nu toate tavernele sunt restaurante pescăreşti, dar majoritatea restaurantelor sunt taverne şi acestea se pot găsi în general în porturi.
Bosforul este celebru pentru tavernele sale pescăreşti, mai mari sau mai mici, de la Rumeli Kavagî până la Kumkapî. Cele modeste sunt mici, cu mese din lemn şi scaune din răchită, dar peştel fript este delicios.
Urmeză localurile elegante din Tarabya şi Bebek. Restaurantele pescăreşti au întotdeauna o parte în aer liber cu faţa la mare. Ospătarii sunt în permanentă agitaţie, între bucătărie şi mesele din interior, de pe stradă sau cele de pe malul mării.
După ce consumatorul şi-a găsit un loc, este obiceiul ca acesta să meargă la bucătărie sau să îşi aleagă cu mâna sa peştele şi să discute modul în care vrea să fie pregătit. Tot în acest moment se discută şi preţul peştelui. Apoi se stabileşte aperitivul. În acest mod începe seara, cu rakî, aperitive, soarele care apune şi o conversaţie care va dura ore şi ore până noaptea târziu. A bea nu însemnă să te grăbeşti, să fi zgomotos sau să stai singur. Dimpotrivă. Este o modalitate comună, uşor festivă, de a te distra. În aceste restaurante pescăreşti, câteva familii pot petrece seara, în timp ce copiii lor aleargă printre mese după ce, bineânţeles s-au săturat. În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi stau politicoşi la masă şi ascultă discuţiile, intervenind doar atunci când este vorba despre fotbal sau muzica rock.
Bediha Cocoi
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Hoca efendi (D. 1208 Hortu köyü / Sivrihisar – Ö. 1248, Akşehir). Hayatı hakkında çeşitli rivayetler vardır. Akla en yatkın söylentilere göre Nasreddin Hoca nüktedan kişiliğiyle halk arasında çok sevilip sayılan bir hoca efendidir. Medrese öğrenimini tamamlayıp, babasının ölümü üzerine onun yerine geçerek Hortu köyünde imamlık yaptı. Daha sonra mutasavvıf Seyyid Mahmud-i Hayrani’ye bağlanarak imamlığı bıraktı ve Akşehir’e yerleşti. (1237) Akşehir’de kadılık ve müderrislik görevlerinde bulundu. Akşehir’deki dört tarafı açık türbesinin kapısında büyük bir asma kilit bulunan Nasreddin Hoca, güldürürken düşündüren fıkralarıyla tüm dünyada tanınmak-tadır. Açık, saçık, kaba çirkin sözlerin yer almadığı, bu öğüt verici ve eğitici fıkralara zamanla halkın ve eğitici fıkralara zamanla halkın hayal gücü ürünü olan benzetme fıkralar da eklenmiştir. Tümüyle Nasreddin Hoca’nın espirilerine dayanan fıkraların üç yüz kadar olduğu sanılmaktadır. Parlak bir zeka, olgun kişilik ve hazır cevaplılığın ürünü bu fıkralar, 1837’den itibaren çeşitli araştırmacılar tarafından derlenmiş ve pek çok dünya diline çevrilmiştir. Yazıları bilinen ilk derleme, Çaylak Tevfik’in Letaif-i Nasreddin’dir (1885)
Nasreddin Hoca’nın komşusu, her karşılaştıklarında adeta yalvarıyormuş:
- Hocam, ne olur; bir defa da bizim fakirhaneyi şereflendirseniz, bir acı kahvemizi içseniz?…
Hoca merhumun yolu bir gün o taraftan geçerek komşusunun yalvarmalarını hatırlamış. Gelmişken bir uğrayayım deyip kapısını çalmış. Tokmağın sesi üzerine komşunun başı evin penceresinden bir görünmüş, bir kaybolmuş. Hoca, "kapıya koştu herhalde" diye beklerken kapıya evin hanımı çıkmış:
- Hoş geldiniz Hocam! Şeref verdiniz! Teşrifinize çok memnun oldum; ama, efendi evde yok, dışarıya çıktı. Ne zaman geleceğini de söylemedi.
Komşusunun riyakarlığını anlamakta gecikmeyen Hoca tebessüm ederek:
- Sağlık olsun, hanımefendi, dedi: bir beis yok. Yalnız efendine söyle, bir daha dışarı çıkarken başını pencerede unutmasın!