30 August – Ziua Forţelor Armate din TurciaÎntre Forţele Armate din Turcia şi cele din România există o relaţie bazată pe stimă şi reciprocitate. Forţele Armate din Turcia sunt hotărâte să acorde tot sprijinul necesar Forţelor Armate din România în vederea integrării cât mai rapide în Alianţa Nord- Atlantică. „In situaţia actuală cooperarea în direcţia instruirii militare este la un nivel deosebit de activităţi dintre care 42 în România şi 46 în lume. Aceste activităţi au caracteristici diferite, de legături reciproce ale şefilor de Stat Major General ale celor două ţări şi până la instruirea în comun a personalului unităţilor militare. Pe lângă toate aceste s-au înregistrat progrese notabile şi în domeniul cooperării în sectorul industriei de apărare, în paralel cu programul de Cooperare B sunt organizate aplicaţii, seminarii şi alte acţiuni comune, al căror număr este aproape egal cu cel al ofiţeriilor români care participă în număr mare la acţiuni organizate de către Centrul de Pregătire al Academiilor de Război din Turcia şi Forţele Armate Turce sunt hotărâte să coopereze în continuare petru integrarea cât mai rapidă în NATO. In viitor, în locul cooperării în domeniul instruirii militare, se va pune accent şi pe dotarea cu echipament militar la standardele europene pentru forţele armate ale ambelor ţări.“ |
30 Ağustos zafer bayramı ve Türk silahlı kuvvetler günüBirinci Dünya Savaşına itilaf devleteri tarafında katılan Türkiye; savaşın itilaf devletlerinin yenilgisi ile sonuçlanması nedeniyle işgale uğramış ve parçalanmanın eşiğine gelmişti. Anadolu işgal altında iken Mustafa Kemal ATATÜRK’ün önderliğinde 1919 – 1922 yılları arasında Kurtuluş Savaşı yapılmış ve İşgal Kuvvetleri Anadolu’dan çıkarılarak Türk milletinin bağımsızlığı ve egemenliği tekrar sağlanmıştır. |
Hepsi bir arada“Bu memleketin toprakları üstünde kanlarını döken Ingiliz, Fransız, Avustralyalı, Yeni Zelandalı, Hintli Kahramanlar!Burada bir dost vatanın toprağındasınız. Huzur ve sükun içinde uyuyunuz. Sizler, Mehmetçiklerle yan yana, koyun koyunasınız. Uzak diyarlardan evlatlarını harbe gönderen analar! Gözyaşlarınınızı dindiriniz. Evlatlarınız, bizim bağırımızdadır. Onlar, bu toprakta canlarını verdikten sonra artık bizim evlatlarımız olmuşlardır.” |
Soldaţii trebuie să doarmă la un loc“Englezi, francezi, australieni, neozeelandezi, indieni, voi care aţi vărsat sângele vostru pe pământul acestei patrii, odihniţi-vă în linişte şi pace.Aici sunteţi în pământul unei ţări prietene. Dormiţi lângă eroii noştri, ocrotiţi de braţele lor, iar voi, mame care v-aţi trimis fiii atât de departe, opriţi-vă lacrimile! Copiii voştri, ca şi ai noştri, sunt înconjuraţi cu respect şi cinstire. Din clipa când au murit pe acest pământ, ei au devenit fiii noştri.” |
Mustafa Kemal ATATÜRK, 1934
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Ünlü yayınları ile ünlü Romen şairimiz Mihail Eminescu’nun UNESCO tarafından 150. doğum kutlamaları çeçevesinde, Türkiyeli ünlü bilim adamı Dr. Irfan Ünver Nasrattinoğlu’nun Eminescu üzerine yazdığı kitabı Haziran ayında Ankara’da tanıtılmıştır.
Önsüzünde yazarımız şöyle diyor:
„Romanya ve Moldova, benim son derece önem ve sevdiğim iki bağımsız cumhuriyettir. Romanya’yı acı ve tatlı günleriyle: Moldava’yı SSCB’ne bağlı olduğu günlerden beri tanırım. Romanya’da ihfilalı, Moldava’da bağımsızlığı yaşadım; o büyük mücadelerin yakından tanığı oldum. Bugüne kadar 32 kez Romanya’ya, 20 kez de Moldava’ya ayak bastım. Bu ülkelerde pek çok dostlarım var.
Gerek Romanya’da gerekse Moldava’da yaşayan insanların büyük önem verdikleri şahsiyetlerin başında Mihai Eminescu gelmektedir. Eminescu Romen Milleti için sadece bir şair ya da yazar değil: bir fikir adamı. hatta bir idealdir. Yıllardır O’nun eserleri, tekrar tekrar basılmakta ve yorumlanmaktadır. Romanya ve Moldava’da, her kentte ve hemen hemen her köyde, Eminescu’nun adını taşıyan yer adları bulunmaktadır. Hatta, kimi şiirleri de, kimi yerlerin adı olmuştur…
Ölümünün 100. Yıldönümünde, yani 1989’da, kısa hayat hikayesi ve şiirlerinden yaptığım seçmelerden oluşan bir kitabı Ankara’da yayımlamıştım. Diyebilirim ki Türk şiirseveri ilk kez, Eminescu’yu bu kitapla tanımıştır. Şimdi, Eminescu’nun doğumunun 150. Yıldönümü idrak edilmektedir. Bu nedenle B. M. UNESCO Teşkilatı, Eminescu’yu 2000 Yılında anılacak büyük insanlar listesine almıştır. Dolayısıyla Eminescu, yıl boyunca dünyanın her yerinde törenlerle, şölenlerle anılacaktır.
Bu kitapta, şairin ilk kitapta yer almayan şiirlerinden seçmeler de bulunmaktadır. Keza, hayatı ile ilgili bilgiler de genişletilerek verilmektedir. Ayrıca, Eminescu ile ilgili kimi yazılar da, şairin daha iyi tanınması için, kitaba alınmıştır.
Şiirlerin çevirisi konusunda yardımcı olan Dr. Tudorka Arnaut, Nikolay Babaoğlu, Çiğdem Menabit, Enver ve Nedret Mahmut, merhum Ismail Ziyaeddin, Ion Arion, Feyyaz Sağlam, Erem Melike, Roman, Nevzat Yusuf, Müteveffa Ion? Penişoara, Emil Sucıu, Müteveffa Valeriu Veliman, Şahidat Vatansever, merhum M. Ali Ekrem ve Gülten Abdula’ya burada teşekkürü borç biliyorum.
Çeyrek yüzyıldır, Türk- Romen dostluğu için çaba harcamaktayım. Bu amaçla dernekler kurdum, yayınlar yaptım, bilimsel toplantılar düzenledim. Kuşkusuz bu yoldaki çabalarım bundan sonra da devam edecektir. Elinizdeki bu kitapcık da bu amaca yöneliktir. Tüm bunlar, Türk-Romen dostluğunun gelişmine katki sağlarsa ne mutlu bana…“
Ankara, 23 Nisan 2000
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În fiecare an liceele constănţene cum ar fi: Liceul de Artă „Ovidius“, „George Călinescu“ ori ale Colegiului Naţional “Mircea cel Bătrân“ dau absolvenţi temeinic pregătiţi care sunt recompensaţi printr-o tabără în străinătate.
Anul acesta, DTSJ (Direcţia Taberelor Şcolare Judeţene), Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Fundaţia „Sportin“ au organizat o tabără de vis în Turcia. De această tabără vor beneficia olimpicii, dar şi dascălii lor.
Pe lângă odihna binemeritată, elevii ca şi însoţitorii lor vor avea posibilitatea să admire cetăţile Troia, Efes, Casa Fecioarei Maria şi Edirne.
Ne bucurăm că pe lista olimpicilor se află şi etnici turci cum ar fi Ilias Mustafa, Suzan Şerip, Sibel Menlivuap, Cirorabai Filis.
Pentru reuşita acestei frumoaseacţiuni S.C. Onacva a sponsorizat cu suma de 15 milioane, tricouri şi şorturi pentru copii, S.C. Dobrogea 10 milioane şi alimente, Arexim Bucureşti cu 10 milioane, Aliment Murfatlar cu 2,5 milioane şi Consiliul Judeţean.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
În Istanbul te simţi pătruns de efectul vrajei şi al miresmei oraşului, ca o putere peste omenire şi totuşi în această lume se simte că puterea este a statului, justiţia şi religia-puntea înţelegerii.
Sub priviri îţi apar moscheile nemuritoare, minaretele (turlele) răsărite din pământ care se înalţă spre ceruri, cât zarea (cuprinzând zarea). Privindu-le ai impresia că o fiinşă îşi deschide braţele (mâinile) spre ceruri pentru a cere îndurare şi iertare credincioşilor.
Cel ce nu aude chemarea imamului este surd, sufletul ce nu simte natura şi raţiunea este ca şi mort, cel ce nu observă frumosul şi esteticul este orb. Iată cartierul SULEYMANYYE.
Numai Suleymanye cu poziţia sa distinctă în geografia Turciei, din toate timpurile a fost considerat ca un cartier „sfânt şi de o frumuseţe de nedescris“.
Aici a fost ridicată geamia „Suleymaniye“, un templu grandios sub bolta cerească, inspirând şi sădind în sufletele pământenilor săi „credinţa“. O asemenea capodoperă nu ar fi fost posibilă dacă n-ar fi existat un faustos padişah pe nume SULEYMAN şi un arhitect renumit şi iscusit ca arhitectul SINAN.
Suleymanye reprezintă un momument al unei religii fără pereche pentru sufletele musulmanilor turci, care îşi revarsă razele sale peste orizonturile albastre ale Istanbulului. Aceste cupole simbolizează consolarea a mii şi mii de martiri ai confruntărilor care îşi dorm somnul de veci fără giulgiu.
Sub acest cer se odihnesc, cei care au fost oferiţi ţărânei pentru somnul lor de veci, foştii stăpâni ai pământului ANADOLU. Strecurându-se printre orizonturile ceţoase ale Istanbulului turlele elegante cuprinse în infinitul cerurilor transmit respectul, belşugul şi iertarea generoasă, omenirii.
Veţi contempla un tablou al naturii în care se contopesc umbrele frumoase ale razelor de lumină cu culorile lor multicolore oglindite în apele sclipitoare cu „lumina credinţei“.
Nermin Asan
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Balkan Yarımadası’nın etnik kültürel, dinsel ve dilsel mozaiğinin savaştan çok barışa, düşmanlıktan çok dostluğa hizmet etmesi amacıyla son dönemde Türkiye’nin önderliğinde Balkan ülkelerini ortak bir amaç etrafında toplayacak kültürel ve sosyal bazı faaliyetlere yönelinmiştir. Atatürk kültür, Dil ve Tarih Yüksek Kurumu ile Bulgaristan Şumnu Konstantin Preslavski Üniversitesi tarafından geçtiğimiz Mayıs ayı içerisinde gerçekleştirilen „Balkanlarda Kültürel Etkileşim ve Türk Mimarisi Sempozyumu“ bu çalışmalarının en somut örneklerinden biridir.
17-19 Mayıs tarihleri arasında Bulgaristan’ın Şumnu kentinde yapılan ve Arnavutluk, Azerbaycan, Bulgaristan, Yugoslavya, Makedonya, Hırvatistan. Bosna- Hersek, Kosova, Moldova, Türkiye ve Kuzey Kıbrıs Türk Cumhuriyeti’nden toplam 60 bilim adamının katıldığı sempozyumda; Balkan ülkelerdeki Türk kültür varlıkları ele daha göz önüne sermiştir. T.C.’nin kurucusu Mustafa Kemal Atatürk’ün “Yurtta Barış Dünyada Barış“ilkesi ile hareket eden ve sahip olduğu değerlerle Balkan ülkelerine örnek teşkil eden Türkiye, tüm dünya halkları için barışın anahtarının kültürel etkileşim olduğunuı bu sempozyumda Türk bilim adamları aracılığı ile uluslararası kamuoyuna duyurmuştur.
Osmanlı ımparatorluğu’nun yaklaşık olarak 500 yıl hüküm sürdüğü Balkan ülkelerindeki Osmanlı mirası hiç kuşku yok ki Avrupa kültürü üzerinde derin izler bırakmıştır. Balkan halklarının Osmanlı Imparatorluğu’nun idaresinde asırlarca sürdürdükleri barış içerisindeki ortak yaşam: dilde, eğitimde, sanat ve mimaride belirgin bir biçimde kendini göstermiştir. Bugün çoğu ciddi bir restorasyon gerektiren bu kültür eserlerinin onarılması yalnızca Türk tarihi için değil Avrupa ve Balkan tarihi için de son derece önemlidir.
Balkanlarda karşılıklı anlayış, işbirliği ve hoşgörüye dayanan bir ortam yaratılmasında ortak kültürel değerlere sahip çıkılması ve bu değerlerin korunması büyük önem arz etmektedir. Zira, bu kültürel birikim ve etkileşim, dil, din ve ulus ayrımı yapmadan gelecek kuşaklara dostluk ve barış duyguları aşılacaktır.
Hepsi çok güzel, fakat Romanya’daki bilim adamlarının çağırılmadığına çok üzülüyorum.
G. A.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Galatasaray’ın değişme uğrayan oyun modeli yadırganıyor. Bu yüzden Teknik Direktör Lucescu eleştiriliyor. Şampiyonlar Ligi ön elemesinde inter gibi kadro zengini İtalyan ekolünün güçlü temsilcisi Helsinborg’a yeniliyor, normal karşılanıyor. Galatasaray deplasmanda Saint Gallen’i yeniyor, kimse memnun değil. Bunun da başlıca sebebi geçen seneki büyük başarının en önemli saha içi faktörü olan etkili dar alan presinin gündeme gelmeyişi. Gelmesi de mümkün değil. Çünkü Hakan Şükür ve Arif artık yoklar. Benzer yapıda transferler yapıda transferler yapılamade. Jardel, Marcıo ve Serkan gibi forvetlerle alışmış klasik işlemez. Işletmeye zorlarsanız takım savunması felç olur.
Hakan Şükür topla rakip arasına girmesi, sahip olması ve asistleriyle gerideki arkadaşlarının karşı alana yerleşmesini sağlıyordu. Arif de hareketli yer değiştirmeler yapıyor, adam eksiltiyordu. Ayrıca kaptırılan toplardan sonra da bu ikili dar alan presinin başlangıç noktasıydı.
Işte bu şartlarda Lucescu doğruyu yapıyor. Kontrollü anlayışla tempoyu birleştiriyor, pres eskiye oranla daha geriye çekilip orta alanda uygulanıyor, maçın gidişatına ve skora göre risk alınıyor. Bize göre aralarında uyumlu, hücuma olumlu katkılar verebilen, en önemlisi de Avrupa seviyesinin üstünde pres yapan orta saha oyuncularıyla Galatasaray her tip oyun modelini uygulayabilir. Tabii ki bu mecburi değişim döneminde bazı sıkıntılar ortaya çıkacak. Yalnız bir kere daha vurguluyoruz, eldeki forvet-lerle geçen senenin en etkili silahı dar alan presinin tekrar oluşması mümkün değil.
Ömer ÜRÜNDÜL
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Cercetarea comparativă a limbilor uralo-altaice pe linia trasată de Castren a continuat cu Shott. Acesta s-a separat de metodele şi principiile de cercetare ale lingviştilor din acea perioadă şi s-a sprijinit îndeosebi pe un material lexicografic bogat pe care a cercetat caracteristicile morfologice ale acestor limbi.
Shott, mai întâi a împărţit această familie de limbi în două grupe. Pe prima a numit-o limbi “ciude”, şi aici a inclus limbile fino-ugrice şi samoeda, iar pe a doua a numit-o limbi “tătare”, aici incluzând limbile turcice, mongola şi tungusa. Familia de limbi astfel formată a numit-o familia limbilor “altaice” sau “ciudo-tătare”.
Shott, în numeroasele studii şi-a îndreptat atenţia mai mult asupra afinităţilor şi dintre lb. turcice, mongolă şi tungusă. În una dintre cele mai importante studii ale sale16, face o descriere a limbilor altaice, iar pentru a realiza o delimitare mai clară asupra acestora, le compară cu limbile fino-
ugrice. Mai mult, tot legat de limbile altaice, Shott cercetează rădăcinile cuvintelor, relaţiile dintre acestea şi sufixe, şi chiar evoluţiile fonetice ale acestora. Ca o concluzie a cercetărilor sale Shott a stabilit poate cea mai importantă lege fonetică a limbilor altaice
Lb. turcă – Lb. mongolă
“z” “r”
“ţ” “l”
Multă vreme nereuşind să găsească un loc şi limbii ciuvaşe în cadrul limbilor altaice, tot Shott este cel care, în cele din urmă, demonstrează faptul că şi limba ciuvaşă trebuie inclusă aici17. Deşi au existat multă vreme controverse în legătură cu clasificarea facută de Shott, studiile referitoare la grupul de limbi turcă-mongolă-tungusă au crescut, iar altaistica a devenit ramură independentă în cadrul lingvisticii.
În ceea ce priveşte tungusa, H.Winkler consideră că locul acesteia ar fi mult mai potrivit alături de limbile fino-ugrice şi samoedă, iar tungusa ar putea fi un intermediar între acestea şi japoneză. Dar ipoteza sa, neavând şi alţi susţinători a fost eliminată iar tungusa a revenit în grupul limbilor altaice. Însă, tungusa nu a fost uitată de lingvişti. Deşi era general acceptată ideea privind locul ei în cadrul limbilor altaice, totuşi nu se stabilise gradul de “rudenie” cu celelalte limbi din cadrul aceleiaşi grupe. Dar cercetările lui Ramstedt, Schmidt şi Pelliot de mai târziu au stabilit clar ca diferenţele existente între aceasta şi celelalte lb. altaice nu sunt atât de mari încât să o separe de acestea.
Referindu-ne la sintaxa limbilor altaice aceasta a constituit obiectul de cercetare a estonianului F. Wiedemann18 care, susţine existenţa şi la nivel sintactic a asemănărilor dintre aceste limbi bazându-se pe caracteristica aglutinării, multitudinea formelor verbale, existenţa post-poziţiilor ce determină genul etc.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, numeroasele cerectări asupra limbilor fino-ugrice au influenţat, vrând-nevrând, şi cercetarea în paralel a limbilor altaice. Dar limbile altaice nu aveau un material suficient care să permită cercetarea lor în parte ca mai apoi să se traseze liniile caracteristice acestei familii. Studiile referitoare la limbile altaice au început cu strângerea materialelor din dialecte şi graiuri. Pentru limbile turcice exista materialul lui W. Radloff (Proben) şi gramatica lui Böthlinkg19, dar nu existau materiale referitoare la limbile tungusă şi mongolă.
16 Shott, “Versuch über Tatarischen Sprache”, Berlin, 1836.
17 Shott, “De lingua Tschuvaschorum”, Berlin,1840.
18 F. Wiedemann, “Über die früheren Sitze der tschudischen Völker und ihre Sprachverwandschaft mit den Völkern Mittelasiens”, Berlin,1838.
19 H. Böhtlingk, “Über die Sprache der Jakuten”, St. Petersburg, 1851.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Un beduin a încărcat pe o cămilă doi saci cu grâu. El stătea între cei doi saci. Pe drum, beduinul a fost oprit de un călător care mergea pe jos. Călătorul l-a întrebat de unde vine, din ce ţară şi aşa cei doi au intrat în vorbă. Beduinul a fost întrebat ce cară în saci. Acesta a răspuns că într-un sac duce nisip, iar în celălalt grâu. Cu nedumerire, călătorul l-a întrebat de ce al doilea sac a fost încărcat cu nisip. Beduinul i-a răspuns liniştit.
“-L-am încărcat pentru a nu rămâne gol.” Călătorul i-a spus că ar fi fost mai bine ca grâul să fi fost împărţit în mod egal în cei doi saci. În felul acesta s-ar fi uşurat povara cămilei şi a sacilor.
Beduinul i-a răspuns:
- Bravo înţeleptule, filosof luminat! O minte atât de luminată ca a ta nu putea să dea un sfat mai bun! După cum mergi pe jos, cu straiele aproape rupte, cred că eşti obosit.
Beduinul milos şi-a exprimat dorinţa de a-l urca pe filosof pe cămilă, lângă el.
- O, filosof înţelept, povesteşte-mi ceva din viaţa ta! Cu mintea ta înţeleaptă, ori eşti vizir, or eşti padişah, spuse beduinul.
Filosoful răspunse:-Nu sunt nici sultan, nu sunt nici vizir, sunt un om de rând. Priveşte-mi straiele!
Beduinul îl întreabă:
- Câte cămile şi câţi boi ai?
- N-am nici un fel de animale, veni răspunsul.
- Măcar spune-mi cum îţi merg afacerile cu magazinul?
- De unde magazin?! Eu n-am nici loc de casă.
- Bine, atunci să te întreb de banii şi de averea pe care o ai asupra ta. Eşti singur în pustietatea asta şi mai ales că dai sfaturi înţelepte. Probabil că secretul alchimiei, al perschimbării aramei în aur se află la tine. Perlele înţelepţilor sunt multe şi inestimabile.
Filosoful ascultă cu atenţie vorbele beduinului şi răspunse:
- Pe Allah, popor al Arabiei, toată averea mea nu este suficientă nici pentru a-mi putea procura de-ale gurii pentru o noapte. Alerg desculţ şi dezbrăcat. Cine îmi oferă o felie de pâine la el mă duc. Această înţelepciune, aceste calităţi nu-mi aduc decât dureri de cap.
Auzind aceste vorbe, beduinul supărat şi nervos spuse:
- Pleacă, du-te de lângă mine, îndepărtează-te ca nu cumva ghinionul tău să mă atingă şi pe mine. Înţelepciunea ta nu poate fi de bun augur pentru mine. De aceea te invit să mergem separat, sau tu înainte şi eu după tine. Mai bine să duc într-un sac grâu şi în celălalt nisip decât să le orânduiesc după spusele tale. Prostia mea este un noroc. Vorbele mele sunt din suflet, iar sufletul meu e fără îndoială un dar al lui Allah. Dacă vrei ca ghinionul să se îndepărteze de tine, munceşte, străduieşte-te să-ţi scadă această înţelepciune.
Înţelepciunea născută din natură sau cea din imaginaţie nu e ca înţelepciunea născută din măreţia luminii credinţei. Înţelepciunea nativă micşorează bănuielile, dar înţelepciunea religioasă îi înmulţeşte omului măreţiile cerului.
Înţelepţii neoneşti ai vremurilor hangarelor se consideră pe ei înşişi superiori celor dinainte. Au învăţat ordini şi lucruri de şi-au ars ficaţii dar n-au priceput nici ordinele nici lucrurile. Au dat vântului adevăratele leacuri:răbdarea, iertarea, bunătatea. Gândindu-se i-au zis să deschidă o cale. Pe drum i-au cerut să vină imediat un padişah. Padişah i se spune celui care este autentic padişah. Nimeni nu poate fi padişah datorită comorilor sau oştirilor. Padişahul trebuie să fie nemuritor ca în timpul măreţei domnii a religiei lui Ahmed. Adică să fie capabil să ia decizii, să dea ordine…
Traducere realizată de Ervin Ibraim
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Istanbul’da eski Harbiye Binası’nın jimnastik salonunda değişiklikler yapılmış ve Askeri Müze haline getirilerek, 1959 yılında ziyarete açılmıştır. Daha sonra yeniden yapılan Askeri Müzesi de, Türk ordusunun yüzyıllar boyu kullandığı silahları ve askeriyle ilgili çeşitli malzeme ve belgelerini içine alan müzenin kronolojik sergilenmesinde XII. yüzyılından itibaren XIX yüzyılına kadar silahlar, eserler, bayraklar, tüfekler, tablolar, hediyeler, haritalar, nişan ve apoletler bulunmaktadır.
Istanbul’da ilk Deniz Müzesi, 1897 yılında Kasımpaşa’daki bir binada kurulmuş ve ziyarete açılmıştır. 1949 yılında Dolmabahçe Camii’ne taşınan eserler, 1961 yılında Beşiktaş’taki eski Maliye binasına taşınarak, burada sergilenmiş ve ziyarete açılmıştır.
Deniz Müzesi’nde sergilenen eserler arasında, Türk denizcilerinin tarihi giyimleri, Türk donanmasına ait gemilerin model-marketleri, Türk denizcilik tarihi ile ilgili tablolar, gravürler, haritalar, belgeler ve müzelik eserler sergilenmektedir. Müzeye ait katında mayınlar, sancaklar, kaptan-paşa odaları, orta katta ve holda, gemilerin gemi sembolleri, öteki iki odada Ertruğrul, Refah, Atılay, Dumlupınar gemi ve denizaltları maketleri, Atatürk’ün Ertuğrul yatındaki kamarası, silahlar salonunda ateşi silahlar, tersane resimleri, maketler, Kırım Savaşı anılar, üst katta IV.Sultan Mehmed’in saltanat kadırgasındaki Hünkar Köşkü, Türk donanması ile ilgili resimler, kaptanpaşa ve bahriye nazırları portreleri, Turgut Reis ve Barbaros Hayreddin’in mankenleri sergilenmektedir.
Polonyalı tanınmış şair ve hürriyet kahramanı Adam Mickiewicz (1798-1855), Osmanlı Devleti’ne iltica ettikten sonra Kasımpaşa’da oturduğu ve 1855 yılında öldüğü ev, Türkiye-Polonya kültürel anlaşması gereğince onarılmış, 1984 yılında müze – ev olarak düzenlenmiştir. Üç katlı evin ilk salonu şair A. Mickiewicz’in hayatı ve eserleriyle ilgili belgeler ve bilgilere, fotoğraf ve büstlerine, ikinci salon hürriyet mücadelerine, üçüncü salon da Istanbul’da bulunduğu yıllara ait belgeler, fotoğraflar ve gravürlere ayrılmıştır. Kemikleri Krakov’a taşınan Mickiewicz’in müzede sembolik bir mezarı vardır.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Mulţi tind să creadă că primul fotoreporter de război a fost francezul Roger Fenton ceea ce este departe de adevăr. Inaintea celui amintit a fost Carol Szathmari, român de origine germană (1812 -1887) care a avut ideea de a imortaliza chipuri şi scene începând cu Războiul Crimean. Staţionarea trupelor ruseşti, turceşti şi austriece la Bucureşti i-au dat posibilitate artistului fotograf să se afirme dar să şi rotunjească venitul familial.
Acest pioner al fotografiei a lăsat o bogată colecţie de chipuri militare păstrate atât în colecţia Academiei Române, cât şi în marile muzee ale lumii.
Imaginile prezentate în numărul acesta au fost descoperite de către Dr. Adrian-Silvan Ionescu în S.U.A. şi Marea Britanie în urma realizării unui film documentar de reconstituire a întregului album considerat pierdut, la care dl. Adrian a participat în calitate de consultant ştiinţific din partea română.
Fotografiile constituie şi un document istoric şi ştiinţific atât pentru cercetătorul român cât şi turc.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Aylardan Ağustos, günlerden cuma,
Gün doğmadan evvel iklim-i Rum’a,
Bozkurtlar ordusu geçti hüçüma…
Yeni bir sevk ile gürledi gökler…
Ya Allah… Bismillah… Allahuekber!…
Önde yalın kılıç Türkmen Başbuğu
Ardında Oğuz’un ellibin tuğu…
Andırır Altay’dan kopan bir ağı.
Budur, Peygamber’in övdüğü Türkler…
Ya Allah… Bismillah… Allahuekber…
Türk, ulu Tanrı’nın soylu gözdesi,
Malazgirt, Bizans’ın Türk’e secdesi,
Bu ses insanlığa, Hakk’ın müjdesi,
Bu seste birleşir bütün yürekler…
Ya Allah… Bismillah… Allahuekber!
Nağramızdır bugün yerin gürültüsü
Kanımızdır bugün yerin örtüsü…
Gazi atlarımın nal pırıltısı.
Kılıçlarımızdır çıkan şimşekler
Ya Allah… Bismillah… Allahuekber!
Yiğitler kan döker, bayrak solmaya,
Anadolu başlar, vatan olmaya…
Kızılelma’ya hey… Kızılelma’ya!!!
En güzel marşını vurmada Mehter
Ya Allah… Bismillah… Allahuekber!
Hücuma kalkınca binlerce atla,
Yerler sarsılırken dağlar titredi.
Yıldırım hızıyla, rüzgar kanatla
Ufka doğru uçan bizim erlerdi.
Erlik meydanında nice cengaver
Bir çenk ederdi ki görmeğe değer
Şimdi yine o ruh olsaydı eğer
Adalet her yerde hüküm sürerdi.
Dün hak ses verirdi şanlı Mohaç’ta
„Ölüm kol geziyor bugün Bihaç’ta
Tarihine dön bak: gözüm aç da
Müslüman Türk diye kime derlerdi?“
Nerede Estergon, nerede Budin?
Fillibe ne yapar? Ne halde Vidin?
Varıp hallerini bir sual edin,
Hani bu beldeler bizim yerlerdi?
Çıngılar çikaran at nallarında
Ay yıldız parlayan kan göllerinde
Bu gölde yıkanan kan yellerinde
Bir tarih dillenir, sesler verirdi.
Ahmed Ismail Daud
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
ADA-KALEH ştearsă din memorieAda-Kaleh popas în trecutDupă perdeaua timpului vedem cetatea turcească ce străjuia insula a cărei zidire hrisoavele o trimit în anul1330. În jurul ei, case vechi, cu o arhitectură orientală( tipic anatoliană), rânduie cu oarece vedere înspre superba moschee ce păstra cel mai mare covor persan din România, lung de 15 m şi cântărind fără foarte puţin o jumătate de tonă. Era darul sultanului Abdul Hamid al II-lea. Astăzi, covorul este încredinţat (cu mai bine de 30 de ani în urmă) spre păstrare la geamia din Constanţa. Pe insula înconjurată de apele bătrânului Danubius şi ocrotită de cer, pe o suprafaţă ce nu depăşea 70 ha, trăiau de secole vreo 500 de turci, dintre care 400, potrivit statisticilor vremii – se spune că erau femei, (puţin probabil, având în vedere că insula a fost garnizoană militară otomană). |
Kaybolan ADAKALE!Tarihi Ada Kaleh, yeni yapılan baraj suları altında kaybolmuş! Bir takım özveri sahipleri, Ada Kaleh aşıkları, Ada Kaleh sulara gömülmezden önce, ada içindeki miskin Baba Türbesi, şehitler, mezarlıklar, evler ve kale, 15 kilometre ötede bir başka adaya nakletmişler. Buraya da Ada Kaleh’nin aynısını inşa etmişler. ADA KALEH TÜRKELERİ ADINA |
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Romen folklorunun piri sayılan ve Avrupa’da ilk olarak Nasrettin Hoca’nın Letaiflerini nazım şeklinde hikaye eden (basılışı 1851), Anton Pann “Türkçe, Romence, Rusça “olmak üzere üç dille bir diyalog tertip etmiş ve bunu 1848’de Bükreş’te neşretmiştir. Bu eser Türk lehçelerinin tarihini araştırma hususunda önemi haizdir. Bu eser Vladimir Drimba tarafından ayrıntılı şekilde incelenmiştir.
Romen dilinde, Türk kökünden gelme unsurları daha yakından araştırmış olanlardan başında “ Transilvanya’da Erdel’de Türkçe sözler” 1873’te, makalesini yazan G. Baritiu ve G. Polzu ile birlikte “Romen Dilinde Türkçe Unsurlar” eserini kaleme alan Petre İspirescu 1886’da Beç’te Viyana’ toplanan VII Milletlerarası Şarkıyatçılar Kongresi’nde “Sur les elemants turcs en roumain” başlıklı tezinde daha çok teoretik ve tarih bakımından bazı problemler ileri sürmüş olan filolog ve tarihçi B.P.Haşdeu gibi şahsiyetler gelir.
1885 yılında Lazar Şaıneanu “Romen Dilinin Türkçe Unsurları” adlı bir eser yazmıştır.Daha 15 yıl sonra aynı eseri daha zenginleştirmiş, tamamlamış bir şekilde “Romen Dili ve Kültürü Üzerine Şark Tesiri “ başlığıyla iki-üç ciltlik eser halinde bastırılmıştır. Bu kitabın I. kısmının methalinde umumiyetle Şark tesiri ve hususuyla Türk tesiri hakkında teoretik fikirler vardır. İki kısımdan mürekkep olan ikinci cilt, halkçılık ve tarihle ilgili çok zengin bir Türkçe sözlüğü ihtiva eder. Bundan evvel, geçen asrın sonlarında Lazar Şaıneanu ve Constantin Şaineanu Türk dillerinin mütelaasına teşvik ediyordu.
Romen dilinde birçok sözlerin Türk aslından olduğu keyfiyeti tahsilini İstanbul’da yapan Makedonyalı Ulahlardan birisi olan baş tercüman Gh. Yogu tarafından tespit edilmiştir. Romenler tarafından Türk dilinin öğrenilmesi ihtiyacı birtakım basit gramerlerin ortaya çıkmasına sebep olmuştur; bunların arasında “Türk -Romen Alfabesi” başlıklı çok küçük bir Türkçe-Romence gramer, öğretmen Constantin Petrescu tarafından 1877 ‘de bastırılmıştır. Üç sene sonra Bükreş’te “L’interprete militaire en Orient, roumain, francais, russe et turc” başlığı altında bir mükaleme sôzlüğü de basılmıştır. Sonra 1905’te Adam Catula “Osmanlı Dilinin Grameri”’ni İstanbul’da basmış. 1911’de Nicolae Papahagi “Türk Dili Grameri” bastırmıştır. “Romence ve Türkçe” mükaleme”, Gh. Popescu Ciocanel ve Ibrahim Themo neşretmişlerdir.
Türk Dili ve Edebiyatı üzerinde araştırmalar hususunda bayan Viorica Dinescu “Koçak kolonist-Bükreş civarında Türk Lenguistik adası” başlıklı bir makale yazmıştır.
Fakat araştırmacıların en ünlüsü Vladimir Drimba’dır. Türk diline ve diyalektolojisine dair neşrettiği makale ve araştırmalarının bazıları şunlardır: “Güney Tuna Lehçelerinde Türkçe’den alınma sözler” (1953), “Türk diyalektolojisi tarihi için Romen kaynakları” (1963), “Alphabet de la langue tatare parlee en Roumanie” (1957), “Türk argosundan bazı tabirlere dair” (1958), “Gagauz fonetiği üzerinde araştırmalar” (1961), “Dobruca’daki Tat diyalektiği” (1960), “Etudes Gagaouzes” I, II (1964), “Etimolji Cumane” (1966),
Tarihçi Constantin Giurescu “Kumanlardan Romen diline giren sözler: oda ve çoban sözleri“ başlıklı bir makale neşretmiştir.
Diyalektoloji ve Türk-Tatar folklor alanında Naci Cafer “Romanya’da Dobruca’daki Tatarların adetleri ve folkloruna dair uzun notlar” başlıklı bir etud “Studia et Acta Orientalia” yayınında neşretmiştir.
Romen dilinde mevcut Türkçe unsurlar meselesine, yabancı araştırmacılar da meşgul olmuştur. Bu meydanda Heinz Wendin “Die Türkischen Elemente im Romanischen” (Berlin 1960) adıyla eseri vardır. Başka bir eser 1960’da Viktor Buescu’nun “Etymologies Roumano-Turques”’tur.
Osmanlı Türkçesi’nin dilini ve yazısını paleografyasını vesikalarla araştırmış olan “Osmanlı Türk Paleografyası ve diplomatikası” (Bükreş 1958), bundan sonra 1960 ve 1965 yıllarında, Romen arşivlerinde bulunan “Türk Vesikalarının Katalogu” – (bu katalog zengin bir Türk glosarı ve sözlüğü mevcuttur.) neşredilmiştir. Eserin içinde bulunan 5000’den fazla Osmanlı Türk vesikasının kısaltılmış metinlerinde kullanılan birçok Türkçe tabirlerin manası da açıklanmıştır. İkinci cildin giriş kısmında XIX. ve XXI. yapraklarında lenguistik araştırmaları bakımından vesikalarda kullanılan dilin ehemmiyeti üzerinde ısrarla durulmaktadır. Hep bu sayfalarının içerisinde kategoriye ayrılmış Romence kelimeler ele alınarak Türk Dili arasındaki karşılıklı tesir göstermektedir.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Bizler Türküz ve Müslümanız. Dünyada bizim milletlerimizden başka milletler ve dinler de var. Dünya yüzünde onlarla birlikte yaşıyoruz. Dünyadaki bütün milletler gözününe alınınca, tüm insanlık adeta büyük bir aileye benziyor. Çünkü insanlar ve toplumlar birbirine bağlıdır. Bu bağlılık sebebiyle, bütün insanlığı büyük bir canlı varlığa veya insan bedenin benzetebiliriz. Bu durumda, milletler bu bedenin organları gibidirler. Bedenimizin bir yerinde herhangi bir rahatsızlık olunca bundan bütün vücudumuz etkilenir. Bunun gibi, yeryüzündeki bir millette meydana gelen sıkıntıdan da, yerine göre bütün insanlık rahatsız olur. Milletler ve insanlar birbirleriyle iyi geçinirler, aralarında anlayış ve dayanışmayı gerçekleştirirlerse, dünyaya barış ve huzur gelir. Nitekim Rabbimiz, Kur’an-ı Kerim’inde: „birbirinizi kolayca tanıyıp, (aranızda güzel ilişkiler kurabilmeniz için) Biz sizi milletler ve kabileler haline koyduk“ buyuruyor.
Esasen dinimiz, karşılıklı anlayış, dayanışma, güzel ilişkiler ve hoşgörüye büyük bir önem vermektedir. Bu anlayış ve hoşgörü sadece bizim milletimizin fertlerine veya müslümanlara karşı değildir. Bütün insanlara karşı öyle olmak gerekmektedir. Çünkü, bir kere Allahımız, bütün insanların Allahıdır. Sonra Peygamberimiz de, bütün alemlere rahmet olarak gönderilmiştir. Hz. Adem’den Hz. Muhammed’e kadar, bütün hak peygamberlere inanmak, dinimizin inanç esaslarından biridir. Bu bakımdan bizim, öteki milletlerin inançlarına, örf ve adetlerine saygılı olmamız, dinimizin bir gereği olmaktadır. Zaten, sevgili Peygamberimiz de, diğer dinlere ve milletlere karşı büyük bir anlayış göstermiştir. Onların yemeklerinde bulunmuş, hastalarını ziyaret etmiş ve onlara ikramda bulunmuştur. peygamberimizin bu hoşgörülü ve anlayışlı tutumu diğer müslüman büyüklerine de örnek olmuştur. Kudüs alındığında, Hz. Ömer’in, yerli halkın dinine ve mallarına karşı gösterdiği hoşgörülü tutum bunun canlı bir örneğidir.
Bununla birlikte, özellikle biz Türkler, başka miletlere karşı hoşgörülüyüzdür. Şanlı tarihimiz bunun örnekleriyle doludur. milletlerimizin diğer milletlerin dinleri ve adetlerine karşı hoşgörüsü, İslamiyetten önceki dönemlere kadar uzanmaktadır. Uygur ve Hazar Türklerinde bunun örneklerine rastlanır. Zaten Türkler, İslamiyetin hoşgörüsü sayesinde gönül rızasıyla müslüman olmuşlardır. Anadolu Selçukları, Hıristiyanlara gösterdikleri şefkatli ve adaletli tutumla bu hoşgörü geleneğini devam ettirdiler. Osmanlı Türkleri de aynı geleneğe bağlı kaldılar. Çzellikle Fatih Sultan Mehmet’in Yahudi ve Hıristiyanlara karşı hoşgörülü ve adaletli davranışı, bunun en güzel örneğidir. Fatih, İstanbul’un alınışı sırasında dağılan Hırıstiyanları yeniden şehre getirilmiştir. Onların dini teşkilatlarını ve okullarını olduğu gibi bırakmıştır. Evlenme ve boşanma gibi işlerini kendi örf ve adetlerine göre yürütmelerine izin vermiştir. Çıkardığı bir fermanla din önderlerinin dokunulmazlığını ilan etmiştir. Yunus Emre ve Mevlana gibi müslüman Türk Büyükleri de, başka milletlerin inançlarına, örf ve adetlerine saygılıdırlar.
Nitekim büyük Atatürk de „Hiçbir millet, milletimizden çok, yabancı unsurların inanış ve adaletlerine saygı göstermemiştir. Hatta denebilir ki, diğer din sahiplerinin dinine ve milletine saygılı olan tek millet bizim milletimizdir“ demektedir. Esasen Atatürk, milletimizdeki bu geleneksel dini saygı ve hoşgörüyü, temeli vicdan özgürlüğüne dayanan laiklik ilkesiyle kanunlaştırmıştır. O halde, bizler de, diğer milletlerin dinleri, inançları, vicdan özgürlükleri, düşünceleri, kanaatları, örf ve adetlerine saygılı ve hoşgörülü olmalıyız.
Atatürkçülük (Birinci Kitap), Atatürk’ün Görüş ve Direktifleri, Istanbul, 1964, s. 61.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Sultanul Mehmed Fatih supranumit Cuceritorul, l-a numit pe Ghenadie Scholoris în funcţia de Patriarh al Costantinopolului (Istanbul) imediat după cucerirea Constantinopolului? Odată cu înalta investitură pastorală, patriarhul a primit şi semnele înaltei funcţii Âodăjdiile, cîrja, crucea şi firmanul prin care erau garantate inviolabilitatea personală, scutirea de impozite, libertatea de mişcare şi siguranţa.
Originalul Firmanului se află la British Museum din Londra. Privilegiile de atunci sunt păstrate şi astăzi. De drepturi egale s-au bucurat şi celelalte confesiuni religioase precum evreii şi armenii de confesiune iudaică şi gregoriană, în fruntea lor fiind aleşi Moses Kapsali (Mare Rabin) şi Horochim (Patriarh Gregorian).
Abdula Elvin Mahmut
Cu toţii de amintim de minunatul şlagăr românesc, la modă pe atunci, adică prin anii 1960, şi pe care-l fredonam cu multă plăcere „Lalele, lalele, frumoasele mele lalele“. Şi astăzi mai sunt nostalgici care ascultând celebra melodie dedicată acestor flori care umplu cu gingăşia şi multitudinea de culori începând de la alb, roşu, galben, violet, pestriţ şi terminând cu acel negru care şi-a lăsat parfumul cavalerismului stendhalian să plutească peste vreme şi care pe nedrept a devenit simbolul unor ţări şi pretext pentru cântece şi subiecte literare.
Mulţi oameni cred că aceste minunate flori decorative îşi au obârşia în Olanda, supranumită şi „ţara lalelelor“, dar puţini ştiu că lalelele au venit în această faimoasă ţară din Turcia, unde se numeau „lale“.
Clusius a plantat cîţiva bulbi de lalele turceşti înt-o mică grădină a Universităţii Leiden. Florile apărute au reţinut atenţia doctorului Adrian Pauw care a început să cultive, în proprietatea sa din Heemstede, varietatea de lalea Semper Augustus. Curînd, lalelele au devenit ultima modă în peisajul olandez şi european, dezlănţuind o furie a pasiunii aristocraţilor ce au început să le cumpere şi să le speculeze valoarea pentru frumuseţea şi raritatea lor.
In 1623, o lalea costa 2.900 dolari, iar peste alţi patru ani trei bulbi de lalea Semper Augustus s-au vîndut cu suma echivalentă de 16.000 dolari americani, uriaşă dacă de gândim la timpul acela.Dar mai interesant este faptul că cei care cumpărau aceste flori nici măcar nu le vedeau, tranzacţiile făcîndu-se doar pe baza unui contract între vânzător şi cumpărător. Treptat a apărut investitorul speculant, numărul crescînd şi din cauza saturării pieţii preţul a scăzut brusc.
Astăzi, în fiecare început de mai admirăm eleganţa lalei în parcuri, la florări şi în vaze din casele noastre crezând că sunt o parte din sufletul „Olandezului Zburător“.
Dar acum, după ce aţi aflat originea acesi frumoase flori, pe lângă legendaru olandez vă veţi gândi cu siguranţă la ţara ei de origine, Turcia, la farmecul poeziilor divani, la gazelurile care atât de frumos au cântat-o, iar istoricii îşi vor împrospăta cunoştinţele cu acea perioadă renascentiste osmanală care a avut-o ca emblemă.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Grădinile i-au însoţit pe oameni din timpuri imemoriale. Se poate spune că prima menţiune despre o grădină a fost Paradisul, ce se afla într-un loc numit Eden (s-ar părea lângă lacul Van din Turcia modernă). Primele fiinţe omeneşti, Adam şi Eva, aveau ca sarcină extinderea, la scară globală, a marginilor acestei grădini. Şi, cu toate că nu se poate spune că s-a realizat această scară, totuşi se poate afirma că, vorbind în general, căutarea omenirii a bucuriei ce deriva din grădinile minunate reflecta totuşi dorinţa de a ajunge în Paradis.
Să ne gândim la grădinile suspendate din Babilon care se număra printre cele şapte minuni ale lumii antice. Construite de regele Nebuchandnezzar cu mai mult de 2.500 de ani în urmă pentru soţia sa Median, grădinile urmau să imite dealurile şi pădurile din ţinuturile natale ale reginei pentru a suplini dorul de casă. De fapt, grădinile nu atârnau, ci erau mai degrabă nişte acoperişuri enorme cu grădini ce se întindeau peste nişte terase unde se afla destul pământ pentru a susţine chiar şi cei mai mari copaci. Locuitorii de astăzi ai apartamentelor de la ultimele etaje prin al căror acoperiş se scurge apa ar aprecia ingeniozitatea arhitecturală necesară prevenirii apei de la irigaţii să se infiltreze printre terase. Constructorii şi-au făcut treaba atunci cu materiale cum ar fi trestia, bitum şi plumb.
Egiptul este o ţară cu tradiţie în grădinarit excepţional de lungă. Unele din picturile de pe pereţi din perioada timpurie, prezintă bărci alunecând pe suprafaţa apei acoperită cu nuferi şi frunze de lotus. Un plan peisagistic realizat de un oficial egiptean din 1400 i.Hr., prezintă eleştee, drumuri străjuite de copaci şi pavilioane.
Ca şi astăzi, în Orientul Mijlociu, în perioadele timpurii, de asemenea, umbra era prima cerinţă a unei grădini. Astfel grădina lui Cirus cel Mare era una cu copaci şi livezi. De fapt, grădinile perşilor antici erau aşa de atrăgătoare încât, atunci când armatele cuceritoare ale lui Alexandru cel Mare s-au întors în Grecia, au adus cu ele seminţe, plante şi ceea ce este cel mai important idei. În Atena, fostul tutore al regelui Aristotel şi elevul sau Theophrastus au construit o grădina botanică pentru a studia şi clasifica plantele.
Chiar şi tiranul Nero şi-a dorit la Roma propria sa grădină a Edenului. Pentru a-şi realiza propriul paradis el nu a ezitat să fac un iad pentru sute de familii pe care le-a evacuat şi le-a demolat casele pentru a avea o grădina care să se întindă pe o suprafaţă de 125 de pogoane în jurul palatului său. Alţi locuitori ai oraşului au învăţat să îmbine grădinile şi casele în spaţiile destul de restrânse ale oraşului.
Întunecatul Ev mediu nu a lăsat destulă lumină pentru grădinărit în Europa de Vest. Cu toate acestea, în Imperiul Bizantin, cu centrul în fostul oraş Constantinopole, acum Istanbul, a persistat tradiţia grădinăritului. De data aceasta moda a constat în aranjamente fanteziste cum ar fi copaci din aur sau argint echipaţi cu păsari mecanice care dădeau din aripi şi ramuri care împrăştiau vin sau parfum.
În sec. al XVII-lea influenţa arabă a devenit predominantă în istoria grădinăritului. Arabii au descoperit în grădinile persane multe asemănări cu Paradisul promis de Koran. Şi ce putea să fie mai important pentru locuitorii deşertului decât apa şi umbra? In felul acesta grădinile lor au devenit mici oaze cu bazine de apă în care se reflecta cerul albastru, apa curgătoare adăugând răcoare iar copacii oferind locuri umbroase pentru a proteja de vânturile fierbinţi.
În sec. al XIII-lea Marco Polo ne relatează o poveste despre un şeic numit Aloadin. El realizase cea mai frumoasă grădină întâlnită vreodată. În ea se găseau cele mai fine fructe din lume, palate splendide ornamentate cu aur, patru izvoare ce aminteau de cele patru izvoare din Eden, unul curgând cu vin, unul cu lapte, unul cu miere şi ultimul cu apă. Domniţe frumoase cântau şi dansau. Oricine intra în palat credea că se afla în Paradisul promis de Koran.
Acesta era şi scopul şeicului. În grădina lui nu a intrat nimeni în afară de acele persoane pe care dorea să şi le facă devotate cu trup şi suflet. La singura intrare existentă se afla un castel invincibil. Aici şeicul ţinea băieţi tineri cu vârste cuprinse între 12 şi 20 de ani, potriviţi să devină soldaţii săi. Aceşti tineri cunoşteau cu siguranţă cum arata Paradisul. Uneori şeicul droga un anumit număr de tineri şi ii ducea în grădină. Atunci când se trezeau, ei se credeau în Paradis unde doreau să trăiască pentru totdeauna.
Dar, din păcate, atunci când şeicul avea nevoie de servitori credincioşi pentru a îndepărta un duşman nedorit din calea sa, ce alta alegere mai bună avea decât aceşti tineri credincioşi? Aşa că le dădea din nou o anumită cantitate de drog (hasiş), îi adormea şi îi scotea din grădină. Trezindu-se la realitatea neplăcută a vieţii aceşti tineri erau gata să meargă şi să moară pentru stăpânul lor despre care credeau că este un profet. De ce? Pentru că aceasta nu însemna altceva decât să se întoarcă cât mai repede în Paradis, adică grădina pe care nu ar fi dorit să o părăsească niciodată. În felul acesta se pregăteau asasinii credincioşi, gata să moară pentru stăpânul lor. Se pare că asasin deriva de la cuvântul Hash-hashin sau consumatorii de hasiş, drogul pe care îl primeau pentru a face expediţia credibilă. Aceasta poveste oferă în esenţa etimologia cuvântului “asasin” şi “asasinat”.
Renaşterea a avut o nouă definiţie a paradisului: pentru că omul era considerat atât de luminat, natura trebuia sa i se subordoneze. Aceasta includea îndepărtarea a tot ceea ce era sălbatic, plantarea de pomi şi flori conform unui plan geometric precis. Pomii şi tufişurile erau tunşi cu meticulozitate pentru a li se da forma dorită.
Apoi în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Anglia a deţinut supremaţia în designul grădinilor. De data aceasta, totuşi, în loc ca omul să se impuna asupra naturii, tendinţa a fost să se facă doar ajustări. Din nou pomilor li s-a permis să arate că pomii şi îmbinarea în peisaj era de a face ca totul sa pară cât mai natural. Grădinile englezeşti de la ţară au devenit şi sunt încă considerate exemple importante de desene elaborate ce se îmbină armonios cu natura.
De-a lungul tuturor acestor secole Turcia otomană, de asemenea, a dat mare importanţă grădinii. În a doua jumatate a sec. al XVI-lea sultanul Murad III i-a ordonat guvernatorului din provincia anatoliană Mars să îi trimită un număr de 100.000 de bulbi de zambile. Motivul evident era un interes sincer pentru natura şi grădinărit. Opere de artă din această perioadă, incluzând covoare şi plăci de faianţă, reflecta în mod frecvent această dragoste faţă de florile cu desenul lor minunat.
În Anatolia grădinile erau înconjurata de ziduri înalte iar casele se aflau în interiorul lor. În aceste grădini interioare, închise lumii exterioare, se cultivau flori, legume şi tot felul de pomi fructiferi. Grădinile palatului sultanilor puteau fi considerate copii în miniatura ale paradisului, cu căprioare alergând libere. Se pare că scopul iniţial al acestor grădini era să ofere cele necesare traiului în palat. Parcul Gulhane din Istanbul, de exemplu, avea vii şi grădini de legume.
Darul cel mai preţios pe care l-a făcut Turcia lumii horticultorilor a fost laleaua. Cuvântul derivă din limba turcă de la “turbent” sau “turban”. Şi ce contribuţie senzaţională a fost! O dată introdusă în Europa de Vest, cerinţele au fost aşa de mari încât niciodata nu se putea obţine o cantitate suficientă de lalele. În special olandezii care nu erau cunoscuţi ca extravaganţi din punct de vedere emoţional, erau înnebuniţi după aceşti bulbi veniţi din Turcia. “Laleomania” s-a numit acea parte a secolului al XVII-lea când un singur bulb era evaluat la mii de dolari. În cele din urmă piaţa a intrat în colaps economic lăsând răni care s-au simţit multe zeci de ani mai târziu.
Numele acestei flori- lalea- a fost dat de asemenea, de către binecunoscutul poet Yahya Kemal Beyatli unei anumite perioade din istoria Imperiului Otoman. Aceasta a fost la începutul sec. al XVIII-lea, când a început să se facă simţită dezvoltarea unui interes mai mare pentru viaţa şi manierele lumii occidentale, care includea şi experienţă în grădinarit. La începutul acelui secol desenele franceze au fost introduse în grădinile sultanilor otomani. Grădinile palatului au devenit locurile unde se ţineau recepţii oficiale şi se jucau jocuri. Sultanul Ahmed III, de exemplu, cu dragostea lui pentru flori şi grădinărit, şi-a pus amprenta peste tot în Istanbul. Grădinile cu lalele şi festivalurile lalelelor Emirgan de pe Bosfor işi au originea în această perioadă.
Pentru ca viaţa să fie o satisfacţie deplină se preferă un mediu natural care era cultivat. Şi ce ar fi putut să constituie o alegere mai bună, mai plină de inspiraţie şi aşa de odihnitoare decât aceste flori cu mirosuri îmbătătoare şi a pomilor de toate felurile, în culori diverse şi veşnic verzi care aminteau de Paradis?
Multe părţi ale Turciei moderne, în special coastele Mării Egee şi a Mării Negre, poseda o frumuseţe antică ce nu poate fi depăşită. Cei ce vizitează aceste locuri se cred în Paradis. Într-adevăr poate că strămoşii noştrii Adam şi Eva s-au născut într-un loc ca acesta.
▲ Cuprins ▲ İçindekiler ▲ Contents ▲
Într-o societate modernă este nevoie de instituţii moderne care să vină în întâmpinarea oamenilor. O asemenea instituţie este şi Avocatul Poporului. Mulţi dintre cititorii noştrii ar dori să ştie cum se pot adresa acestei instituţii. În numărul din luna aceasta ne-am propus să vă dăm câteva detalii ce vă vor fi de folos, sperăm.
Orice persoană fizică indiferent de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă etnică, politică sau religioasă atunci când se consideră vătămată în drepturile şi libertăţile sale de către un organ al administraţiei publice, printr-un act sau fapt administrativ ilegal.
Cererea se formulează în scris şi se expediază prin poştă sau se depune direct la registratură, sau chiar poate cere o audienţă.Ce trebuie să cuprindă cererea? Datele personale ale persoanei şi motivul pentru care face cererea. Nu se iau în consideraţie plângerile anonime.
Cel mult 12 luni de la data la care petiţionarul a luat cunoştinţă de faptele care fac obiectul plângerii.
Nu pot fi examinate cererile ce se referă la hotărârile judecătoreşti.
Avocatul poporului nu poate efectua acte de cercetare sau urmărire penală: potrivit legii, avocatul poporului nu se substituie autorităţilor publice. In consecinţă, el nu poate decide în locul judecătorului sau procurorului.
Pentru soluţionarea cererilor, avocatul poporului poate decide efectuarea unei anchete proprii, atunci cînd se consideră necesar. După verificări, avocatul poporului poate emite recomandări în scris prin care solicită organului administrativ ori funcţionarului public în cauză să înlăture abuzul comis, să repare pagubele produse prin actul sau faptul administrativ ilegal şi să repună persoana lezată în drepturile sale legitime.
El nu poate însă desfiinţa actul administrativ reclamat, dar pentru soluţionarea cererii se poate adresa prefectului, Guvernului şi în cele din urmă Parlamentului.
Materialul prezentat s-a făcut pe baza unei broşuri editate de Avocatul Poporului în persoana Domnului avocat Paul Mitroi.
G. A.